R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A PENALĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

(775/2015)

DECIZIA PENALĂ NR. 435/A

Ședința publică din data de 18.03.2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: C_______ V______

JUDECĂTOR: C_____________ C_________ L______

GREFIER: S____ V_____-V_______

********

Ministerul Public – P________ de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror B____ E____ Eliana.

Pe rol soluționarea cauzei penale, având ca obiect apelul formulat de inculpata R________ D____, împotriva sentinței penale nr. 49/09.02.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelanta-inculpată R________ D____, personal și asistată de apărător ales N______ D____, în baza împuternicirii avocațiale nr. xxxxxxx/2015, aflată la dosarul cauzei la fila nr. 6, lipsind intimata-parte vătămată I____________ G______ al Poliției Române – D.G.P.M.B. – Serviciul Juridic.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că, la data de 17.03.2015, prin Serviciul Registratură, apelanta-inculpată a depus la dosarul cauzei motivele de apel, formulate în scris.

Curtea, în temeiul art. 420 alin. 11 rap. la art. 372 alin. 1 Noul Cod de procedură penală, procedează la verificarea identității apelantei-inculpate R________ D____, aceasta prezentând CI ________ nr. xxxxxx, eliberată de SPCEP Sector 5.

La interpelarea Curții, apelanta-inculpată învederează faptul că își menține declarațiile anterioare, arătând că regretă fapta comisă.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul în susținerea apelului declarat.

Apărătorul ales al apelantei-inculpate R________ D____ învederează faptul că apelul vizează greșita aplicare a legii penale mai favorabile în raport de norma incriminatoare și de regimul sancționator. Prin rechizitoriu, Ministerul Public a încadrat fapta conform Noului Cod penal. Ulterior începerii judecății a solicitat schimbarea încadrării juridice, apreciind că legea penală mai favorabilă este Vechiul Cod penal.

Apreciază faptul că legea penală mai favorabilă este Noul Cod penal, având în vedere faptul că limitele de pedeapsă, conform Vechiului Cod penal, sunt foarte mari, dar și regimul sancționator raportat la faptul că cea mai blândă modalitate de executare a pedepsei este suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. În Noul Cod penal, există cele două instituții noi care prevăd o modalitate de îndreptare a inculpatului fără anumite interdicții sau decăderi și anume: renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei.

Solicită să se aibă în vedere modul simplist de comitere a faptei și atitudinea inculpatei de recunoaștere.

În consecință, solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice, în sensul renunțării la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării acesteia.

Reprezentantul Ministerului Public învederează faptul că instanța de fond a ales, în mod greșit, ca lege penală mai favorabilă, reglementarea anterioară. Apreciază faptul că legea penală mai favorabilă este Noul Cod penal, respectiv disp. art. 229 alin. 1 lit. d Noul Cod penal, solicitând schimbarea încadrării juridice dată situației de fapt din disp. art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. i Vechiul Cod penal în disp. art. 229 alin . 1 lit. d cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal. Solicită ca instanța de apel, după schimbarea încadrării juridice, să procedeze la o nouă individualizare a pedepsei, având în vedere că limitele sunt cuprinse între 1 și 5 ani și a dispune aplicarea art. 91 Noul Cod penal, în sensul suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în condițiile în care apelanta-inculpată va fi de acord cu prestarea unei munci în folosul comunității.

Apelanta-inculpată R________ D____, având ultimul cuvânt, în temeiul art. 420 alin. 7 Noul Cod de procedură penală, învederează faptul că nu i s-a făcut, în mod corect, aplicarea legii penale mai favorabile.

Totodată, arată că regretă cele întâmplate, la acel moment fiind într-un moment de disperare. Învederează faptul că este de acord cu concluziile apărătorului său.

C U R T E A,

Asupra apelului penal de față, deliberând constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 49 din 09.02.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în temeiul art. 386 alin. 1 C.pr.pen. s-a dispus din oficiu schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatei R________ D____ din infracțiunea de furt calificat prev. de art. 229 alin. 1 lit. d C.pen. 2009 cu aplic. art. 5 C.pen. în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. i C.pen. 1969 cu aplic. art. 5 C.pen. 2009.

În temeiul art. 396 alin. 2 C.pr.pen. a fost condamnată inculpata R________ D____ la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. i C.pen. 1969 cu aplic. art. 5 C.pen. 2009.

Potrivit art. 81 C.pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen. 2009, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii, pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 82 C.pen 1969.

În baza art. 71 C.pen. 1969 rap. la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, s-a interzis inculpatei, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a, teza a II-a și b C.pen. 1969, respectiv dreptul de a fi ales în funcțiile elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercitiul autorității de stat.

În temeiul art. 71 alin. 5 C.pen. 1969 executarea pedepsei accesorii s-a suspendat pe durata termenului de încercare.

Conform art. 404 alin. 2 C.pr.pen., s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. 1969 referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare.

S-a constatat persoana vătămată I____________ G______ al Poliției Române nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, prejudiciul fiind acoperit prin plată.

În temeiul art. 272 rap. la art. 274 alin. 1 C.pr.pen. a fost obligată inculpata la plata către stat a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Instanța de fond a reținut, pe baza mijloacelor de probă administrate (declarațiile inculpatei R________ D____, declarațiile martorilor S_____ C_______ I__, S_____ A______ G________, R___ L____ I_____, B_____ A_____, B____ D____ G________, G__________ N______ G_______, T___ C_____ G_______, D____ G_________ și T________ R___, procesul-verbal de confruntare, adresele emise de DGPMB, fișa postului ocupat de inculpată, alte înscrisuri), că la data de 30.04.2013, în calitate de ofițer de poliție judiciară în cadrul Secției 20 Poliție, a sustras dintr-un fișet metalic amplasat într-un birou din incinta Secției 20 de Poliție - București, folosindu-se fără drept de o cheie adevărată, sumele de 221 euro și 100 lei și un telefon mobil marca Nokia.

Situația de fapt a fost confirmată de declarațiile martorilor audiați în cauză care au confirmat vinovăția inculpatei.

S-a mai reținut de instanța de fond că încadrarea juridică a fost făcut corect, iar cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de către Ministerul Public, că în conformitate cu art. 104 din Legea nr. 255/2013 privind Legea de punere în aplicare a C.pr.pen. (LPANCPP), pe data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind Noul Cod de Procedură Penală. Conform art. 246 din Legea nr. 187/2012, de la aceeași dată a intrat în vigoare și Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal.

Referitor la modalitatea de aplicare a legii penale mai favorabile, instanța constată că prin decizia nr. 265/6 mai 2014, publicată în M.Of. nr. 372/20.05.2014, Curtea Constituțională a stabilit că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. În considerentele deciziei, Curtea Constituțională a reținut că, în caz de tranziție, judecătorul este ținut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea fie preponderent represivă, așa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventivă, așa cum este cazul actualului Cod penal. Soluția se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte, deoarece nu întâmplător cele două coduri, deși fiecare cu o concepție unitară proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apărate valorile sociale de către legea penală.

De asemenea, în legătură cu decizia nr.2 din 14 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Curtea Constituțională a constatat că odată cu publicarea deciziei nr.265/2014 în Monitorul Oficial al României, efectele Deciziei nr.2 din 14 aprilie 2014 a instanței supreme încetează în conformitate cu prevederile art.147 alin. (4) din Constituție și cu cele ale art.477¹ din Codul de procedură penală.

Față de acestea, având în vedere că, potrivit art. 147 alin. 4 din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt definitive și general obligatorii, instanța a constatat că singura modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile în cauza de față este prin stabilirea, în mod concret, a mecanismului de răspundere penală conform ambelor coduri și de a aplica inculpatului mecanismul răspunderii penale cel mai favorabil.

Față de _____________________ noului C. pen. dar și față de decizia nr. 265/6 mai 2014, publicată în M.Of. nr. 372/20.05.2014, Ministerul Public a solicitat schimbarea de încadrare a faptelor reținute în rechizitoriu, din infracțiunea de furt calificat prev. de art. 228 alin. 1 și 229 alin. 1 lit.d C.pen. 2009 în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 și 209 alin. 1 lit. i C.pen. 1969, întrucât modalitatea de individualizare solicitată de către procuror, respectiv suspendarea pedepsei sub supraveghere este mai favorabilă inculpatei.

S-a constatat, în drept, că fapta este încadrată conform legii noi in infracțiunea de furt calificat prev. de art. 228 alin. 1 și art. 229 alin. 1 lit. d [sancționată cu închisoare de la 1 la 5 ani] iar conform legii vechi în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin.1 și 209 alin. 1 lit. i [sancționată cu închisoarea de la 3 ani la 15 ani].

Instanța a motivat că în raport de criteriile de individualizare care vor fi ulterior arătate, este necesară pronunțarea unei soluții de condamnare însă cu suspendarea executării acesteia, fără impunerea unor obligații. Prin urmare, mai favorabilă este legea veche (art. 81-86 Cod P__. 1969) întrucât legea nouă nu mai prevede această modalitate de individualizare a pedepsei care nu presupune existența vreunei obligații în sarcina inculpatei pe parcursul termenului de încercare aspect care o diferențiază în mod substanțial de instituția suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prev. de art. 91-98 din C.pen. 2009.

Astfel, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatei R________ D____ din infracțiunea de furt calificat prev. de art. 229 alin. 1 lit. d C.pen. 2009 cu aplic. art. 5 C.pen. în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. i C.pen. 1969 cu aplic. art. 5 C.pen. 2009.

Fapta inculpatei care, la data de 30.04.2013, în calitate de ofițer de poliție judiciară în cadrul Secției 20 Poliție, a sustras dintr-un fișet metalic amplasat _________________ incinta Secției 20 de Poliție - București, folosindu-se fără drept de o cheie adevărată, sumele de 221 euro și 120 lei și un telefon mobil marca Nokia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 și 209 alin. 1 lit. i C.pen. 1969.

În ceea ce privește apărările inculpatei privind detenția legitimă asupra bunurilor exercitată de către Ministerul Administrației și Internelor, instanța a constatat că prin incriminarea furtului, legiuitorul urmărește protejarea situației de fapt a bunurilor mobile, termenii de posesie sau detenție având înțelesul de simplă stăpânire de fapt. Nu are relevanță juridică dacă cel care avea stăpânirea materială a bunului era și proprietarul acestuia sau avea în patrimoniul său un drept real sau de creanță cu privire la bun. Legitimitatea detenție poate fi analizată din punct de vedere penal numai în varianta normativă incriminată de art. 208 alin. 3 C.pen. 1969, respectiv atunci când bunul aparține în întregime sau în parte făptuitorului. Având în vedere că inculpata nu a pretins că bunurile i-ar fi aparținut, instanța a considerat că o astfel de ipoteză este exclusă în cauză.

Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că inculpata R________ D____ a acționat cu intenție directă calificată prin scopul însușirii pe nedrept a bunurilor, în accepțiunea art. art.19 alin.1 pct. 1 lit. a C.pen. 1969, aceasta prevăzând și urmărind rezultatul faptei sale.

În ceea ce privește elementul circumstanțial agravant prev. de art. 209 alin. 1 lit. i C.pen. 1969, instanța a considerat că acesta este incident întrucât inculpata a solicitat permisiunea martorului T________ R___, aflat la comanda Biroului de Investigații Criminale, de a deschide fișetul, însă acesta a refuzat. Conform art. 4 alin. 1 din Legea nr. 360/2002 instanța constată că avea obligația de respecta dispoziția legală a șefului ierarhic și trebuia să aștepte până ce martorul T________ îi permitea folosirea cheii. Din moment ce inculpata a folosit cheia cu încălcarea directă a dispoziției, atunci acțiunea de utilizare este considerată efectuată fără drept fiind incident elementul circumstanțial prev. de art. 209 alin. 1 lit. i C.pen. 1969.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatei, instanța de fond a avut în vedere prevederile art. 72 C.pen. 1969, respectiv gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpatei, circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

S-a reținut că fapta a fost săvârșită în cadrul secției de poliție, din cadrul fișetului metalic unde sunt ținute corpurile delicte și bunurile ridicate în vederea efectuării cercetărilor în cauzele penale, iar inculpata a încercat să își mascheze activitatea ilicită prin introducerea unor hârtii tehnoredactate și nesemnate care nu aveau de ce să fie depozitate în respectivul fișet.

Pentru conturarea gravității infracțiunii, instanța a reținut că infracțiunea a fost săvârșită de către inculpată cu nerespectarea dispoziției șefului ierarchic, respectiv martorul T________ R___, care la momentul faptei se afla la comanda Biroului de Investigații Criminale, acesta refuzându-i inculpatei accesul la fișetul metalic.

S-a constatat că potrivit art. 69 alin. 1 lit. i din Legea nr. 360/2002 încetarea raporturilor de serviciu ale polițistului se dispune în mod corespunzător de către persoanele care, potrivit art. 15, au competența de acordare a gradelor profesionale și are loc când este condamnat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, cu excepția cazurilor în care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau amenda penală pentru infracțiuni săvârșite din culpă, pe baza aprobării persoanelor care au acordat gradele profesionale prevăzute la art. 15.

În cazul amânării aplicării pedepsei, conf. art. 65 alin. 6 din Legea nr. 360/2002 polițistul va fi repus în toate drepturile anterioare, inclusiv compensarea celor de care a fost privat pe perioada punerii la dispoziție, respectiv a suspendării din funcție.

Instanța de fond a mai reținut și motivat că față de gravitatea infracțiunii săvârșite și luând în considerare calitatea inculpatei nu este îndeplinită condiția prev. de art. 80 alin. 1 lit. a C.pen. 2009, amânarea aplicării pedepsei ar reprezenta o sancționare mult prea ușoară care ar fi apreciată de către societate ca o relativă impunitate a unei fapte grave săvârșită de către un polițist, ofițer de poliție judiciară. O astfel de individualizare ar fi fost posibilă numai în absența calității de polițist a inculpatei.

S-a considerat că este inadmisibilă acordarea posibilității inculpatei de a-și desfășura în continuare activitatea în cadrul Poliției Române din moment ce aceasta a înțeles să săvârșească o infracțiune cu intenție chiar în sediul secției de poliție în care lucra.

S-a apreciat că împrejurările personale invocate de către inculpată, respectiv datoriile financiare și stresul de la locul de muncă sunt nedovedite și în orice caz, acestea nu pot contrabalansa în mod eficient gravitatea infracțiunii, iar pentru prevenirea săvârșirii de noi fapte penale și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială, este necesară aplicarea unei pedepse de 3 ani închisoare.

În ceea ce privește pedepsele complementare și accesorii, conform art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.

Având în vedere că în cauza de față a fost identificată lege mai favorabilă cu privire la limitele de pedeapsă astfel cum au fost reduse prin aplicarea circumstanțelor atenuante este legea veche, instanța va analiza aplicarea pedepselor accesorii și complementare conform Codului penal 1969.

În privința pedeapselor accesoriii, ținând seama de decizia nr.LXXIV/2007 pronunțată de Î.C.C.J. în soluționarea recursului în interesul legii, obligatorie conform art.474, alin.4 C.pr.pen., și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului dedusă din cauzele „Hirst contra Regatului Unit” și „S____ și P_______ contra României”, instanța nu dispune interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a–c C.pen. în mod automat, prin efectul legii, ci apreciază conținutul său concret, în funcție de criteriile stabilite în art.71, alin.3 C.pen.

Astfel, natura și gravitatea faptelor conduc la concluzia nedemnității în exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art.64, lit.a, teza a doua și lit.b. C.pen.

S-a constatat că persoana vătămată I____________ G______ al Poliției Române nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, prejudiciul fiind acoperit prin plată.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpata R________ D____, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

S-a criticat apelul pentru greșita aplicare a legii penale mai favorabile, în raport și de dispozițiile art.5 din noul C. pen. și modalitatea de aplicare a pedepsei.

Inculpata la interpelarea Curții, a arătat că nu dorește să dea o nouă declarație, menționând că le susține pe cele date anterior și regretă fapta comisă.

În apel nu s-a solicitat administrarea altor probatorii, nu s-au formulat cereri noi și excepții.

Examinând actele și lucrările dosarului în contextul criticilor formulate, potrivit prevederilor art.408 și urm. C. pr. pen., Curtea reține următoarele:

Instanța de fond a făcut o analiză corectă și completă a materialului probator administrat pe întregul parcurs al procesului, stabilind fără dubiu săvârșirea de către inculpată a infracțiunii reținute în sarcina sa – furt calificat și vinovăția acesteia.

De asemenea, încadrarea juridică dată acestei activități infracționale este cea legală.

În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, în contextul incidenței art.5 din Codul penal 2009 și al Deciziei Curții Constituționale nr.265/2014, Curtea constată că în raport de datele concrete ale cauzei, soluția instanței de fond, de a considera mai favorabilă vechea reglementare, este mai favorabilă. Aceasta deoarece doar Codul penal anterior prevedea posibilitatea suspendării condiționate a executării pedepsei, fără interdicții și decăderi, modalitate de executare care a fost considerată de către instanța de fond ca fiind cea mai adecvată pentru atingerea scopurilor prevăzute de art.52 C. pen. 1969.

Pe de altă parte, instanța de fond a apreciat în mod justificat că în raport de pericolul social al faptei, de limitele de pedeapsă, de statutul inculpatei și de ansamblul circumstanțelor reale ale cauzei, instituțiile juridice ale renunțării la aplicarea pedepsei și ale amânării aplicării acesteia sunt în mod vădit inaplicabile.

În consecință, Curtea va constata că sentința atacată este legală și temeinică sub toate aspectele.

Așa fiind, Curtea va constata apelul declarat de inculpată ca fiind nefondat și îl va respinge în temeiul art.421 pct.1 lit.b C. pr. pen.

Văzând și dispozițiile art.275 și urm. C. pr. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpata R________ D____, împotriva sentinței penale nr. 49/09.02.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

Obligă apelanta la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare, în apel, avansate de stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 18.03.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

V______ C_______ L______ C_________ C_____________

GREFIER,

V_____ V_______ S____

Red. C.V.

Dact. A.L. 2 ex./28.04.2015

Jud. Sect. 6 București jud.: - C_____________ V.H.D.