R O M Â N I A

JUDECĂTORIA D___, JUDEȚUL HUNEDOARA

D___, ______________________ nr. 35

Tel: 0254 xxxxxx/ Fax: 0254 xxxxxx, e-mail: xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

operator de date cu caracter personal nr. 4259

prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ NR. 69/2013

Ședința publică din data de: 09 ianuarie 2013

Instanța constituita din :

PREȘEDINTE: A___ L____ S______ – judecător

Grefier: A______ G__-P__

Pe rol fiind soluționarea cauzei civile privind pe petentul D___ I__ și pe intimata I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI HUNEDOARA, având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal făcut în ședința publică au fost lipsă părțile.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că intimata a depus la dosar întâmpinare.

Având în vedere actele și lucrările dosarului, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă instanța reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA

Deliberând constată:

Asupra plângerii de față:

Prin plângerea formulată și înregistrată la Judecătoria D________ sub nr. XXXXXXXXXXXXX din data de 01 iunie 2012, petentul D___ I__, domiciliat în comuna Amarasti, ___________________________ a solicitat în contradictoriu cu intimata I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI HUNEDOARA, cu sediul în municipiul D___, _______________________. 130, județul Hunedoara, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 23 mai 2012 și exonerarea sa de la executarea sancțiunilor aplicate.

În motivarea plângerii, în esență, petentul a arătat că a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 630,00 lei și 6 puncte penalizare întrucât în data de 23 mai 2012 a condus autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN 7 cu viteza de 97 km/h. A mai arătat că sancțiunea i-a fost aplicată pe nedrept și abuziv, cu încălcarea dispozițiilor legale incidente întrucât secțiunea de drum pe care circula era în afara localității, precum și pentru faptul că atâta timp cât circula în coloană atingerea unei asemenea viteze era de neconceput. În consecință a apreciat că cele reținute în sarcina sa nu corespund realității.

În drept au fost invocate dispozițiile OUG 195/2002, HG 1391/200+6 și OG 2/2001.

Petentul a anexat plângerii copia procesului-verbal de contravenție contestat.

Prin sentința civilă nr. 2330/26 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria D________ s-a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței sesizate și, în temeiul art. 32 alin. 2 din OG 2/2001 coroborat cu art. 158 alin. 3 Cod procedură civilă s-a declinat competența de soluționare a plângerii în favoarea Judecătoriei D___.

Cauza a fost înregistrată la această instanță sub nr. XXXXXXXXXXXXX din data de 20 iulie 2012.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii formulate de petent.

În motivarea întâmpinării, în esență a arătat că motivele invocate de petent sunt neîntemeiate întrucât din probele existente la dosar rezultă fără tăgadă că starea de fapt consemnată în procesul-verbal corespunde realității.

A mai arătat că procesul-verbal întocmit se bucură de o prezumție relativă și rezonabilă de legalitate, veridicitate și executare din oficiu dat fiind faptul că acesta conține constatările personale ale agentului cu privire la care petentul nu a produs probe care să ridice dubii serioase de lipsă de obiectivitate. În acest sens a opinat că aceste împrejurări sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple și rezonabile că situația de fapt reținută în procesul-verbal corespunde adevărului. Tot astfel, a apreciat că simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta vreme cât el nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a fi răsturnată prezumția născută.

Invocând și jurisprudența CEDO, intimata a arătat că prezumția de veridicitate operează până la limita în care persoana învinuită de săvârșirea faptei este pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie a celor consemnate în procesul-verbal. În același sens a solicitat să fie avut în vedere raționamentul adoptat de CEDO în cauza C. N____ împotriva României din 18 noiembrie 2008 (cererea xxxxx/03) raportat la poziția de acceptare a petentului în momentul încheierii procesului-verbal, la faptul că invocarea ulterioară a unei stări de fapt diferite presupune necesitatea dovedirii ei printr-un probatoriu pertinent, atâta timp cât nu se invocă constrângerea petentului în a semna procesul-verbal cu mențiunea de recunoaștere explicită sau implicită a faptei imputate, această situație neputând conduce automat la obligarea agentului constatator de a dovedi el comiterea faptei de către petent.

Sub aspectul legalității, intimata a apreciat că procesul-verbal este întocmit cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG 2/2001.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 115-118 Cod procedură civilă și prevederile OG 2/2001.

Intimata a anexat întâmpinării raportul agentului constatator, fotografiile realizate cu aparatura din dotare, copia verificării metrologice a aparatului radar și procesul-verbal contestat, în copie.

În baza art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, intimata a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

Plângerea a fost formulată în termenul legal, potrivit art. 31 alin.1 din OG 2/2001, modificată și este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform art. 36 din același act normativ.

În cauză au fost încuviințate și s-au administrat probe cu înscrisuri și planșe foto.

Analizând plângerea de față, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a apărărilor formulate, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 23 mai 2012 petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 630,00 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 și sancționată de art. 102 alin. 2 cu aplicarea art. 108 alin. 1 lit. d pct. 3 din OUG 195/2002 - reținându-se în sarcina acestuia că în data de 23 mai 2012, ora 17,50 pe DN 7 I___ a fost înregistrat de aparatul radar montat pe autospeciala XXXXXXXX, HDD 18 în timp ce conducea autoturismul marca BMW înmatriculat sub nr. XXXXXXXXX cu viteza de 94 km/h în localitate.

În cauza A_____ contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că procedura contravențională este asimilată unei proceduri penale și, prin urmare, trebuiesc respectate întru totul cerințele formale ale actului de acuzare și sancționare, respectiv ale procesului-verbal de contravenție.

Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Pe fondul cauzei, în prealabil, instanța reține că, deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatorului dreptul la un proces echitabil, însă susținerile acestuia, potrivit cu care ar fi circulat cu o viteză mai mică de 97 km/h, nu au fost dovedite, neexistând vreo probă la dosar care să poată fi coroborată cu declarația petentului.

Din contră, instanța constată că săvârșirea faptei reținută în sarcina petentului a fost constatată printr-un un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, potrivit dispozițiilor art. 6 pct. 20 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, acesta fiind dispozitivul destinat măsurării vitezei (aparatul radar), a cărui documentație a fost depusă la dosar.

Între procesul-verbal și probele depuse de intimată în susținerea acestuia există legătură, în sensul că acestea se coroborează. Astfel, din planșele fotografice depuse la dosar se poate observa, la timpul 17:50:52 că petentul a condus autoturismul marca BMW înmatriculat sub nr. XXXXXXXXX în localitatea I___ cu viteza de 97 km/h, în planșa 2 fiind vizibil și numărul de înmatriculare al autovehiculului.

Nici susținerile petentului referitor la locul comiterii abaterii nu pot fi primite. Din verificările efectuate de instanță pe site-ul Google Earth, raportat la coordonatele GPS ale aparatului radar menționate pe planșele foto (45 55.596’N, xxxxxxxxxxx’E) rezultă fără dubii că înregistrarea s-a efectuat în localitatea I___.

Potrivit art. 50 alin. 1 lit. a din OUG 195/2002, viteza maximă admisă în localități unde a fost surprins petentul circulând cu 97 km/h este de 50 km/h, iar în conformitate cu art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maxima admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.

În concordanță cu art. 102 alin. 2 coroborat cu art. 108 alin. 1 lit. d pct. 3 din OUG 195/2002, depășirea cu 41-50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni.

Față de aceste dispoziții legale, instanța constată că petentului i-a fost aplicată sancțiunea amenzii în cuantumul minim prevăzut de lege – sancțiune apreciată de instanță ca fiind legală, întemeiată și proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.

Este adevărat că potrivit art. 7 alin. 3 din OG 2/2001 instanța poate înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului, chiar dacă actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, însă această măsură poate fi dispusă numai dacă anumite circumstanțe de ordin personal sau real demonstrează că fapta concretă este de gravitate redusă.

Cum în cauză nu au fost dovedite asemenea circumstanțe, petentul aflându-se într-o situație identică cu a oricărui alt contravenient care nu respectă dispozițiile art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006, nu este oportună înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment întrucât s-ar încălca principiul legalității sancțiunii și nu s-ar mai realiza scopul urmărit de legiuitor prin incriminarea acestei contravenții. O soluție contrară ar genera o situație de inegalitate între petent, care ar ajunge astfel să circule cu o viteză mult mai mare decât cea maxim admisă fără a fi sancționat, și alți conducători auto care respectă regulile de conduită în trafic.

Pentru considerentele mai sus expuse, instanța și-a format convingerea că petentul a comis fapta care a fost reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție. De asemenea, instanța are în vedere și pericolul social sporit al faptei comise de petent, care a circulat cu o viteză deosebit de mare, de 97 km /h, în localitate și recomandă petentului ca, pe viitor, să respecte dispozițiile legale în materie.

Pentru cele ce preced, instanța apreciază că, respectând principiul proporționalității, plângerea formulată de petent este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge.

Fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate de intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge plângerea formulată de petentul D___ I__, domiciliat în comuna Amarasti, ___________________________ în contradictoriu cu intimata I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI HUNEDOARA, cu sediul în municipiul D___, _______________________. 130, județul Hunedoara împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 23 mai 2012.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 09 ianuarie 2013.

Președinte,Grefier,

A___ L____ S______ A______ G__-P__

A.L.S./A.G..P.

4 ex./ 14 ianuarie 2013