Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXOperator 2711

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr. 357/R

Ședința publică de la 21 Martie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE G_______ B_______

Judecător L____ Ani B_____

Judecător A___ N___

Grefier A______ B____

Ministerul Public este reprezentat de procuror E____ B_____ din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Pe rol judecarea recursurilor declarate de P________ de pe lângă Judecătoria Lugoj și de partea civilă P_____ A_______ împotriva sentinței penale nr. 364/13.11.2012, pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatele intimate M_______ M_______ și P_____-M_______ V______, ambele personal și asistate de avocat din oficiu R____ S________ din cadrul Baroului T____, cu delegație la dosar, lipsește partea vătămată intimată D_________ N______ E______, lipsește partea responsabilă civilmente ____________________ SRL, iar pentru partea civilă recurentă P_____ A_______, lipsă, se prezintă avocat ales N______ N______ din cadrul Baroului T____.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care este audiată inculpata intimată P_____-M_______ V______, declarația acesteia fiind consemnată în scris și depusă la dosar.

Constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul asupra recursurilor.

Procurorul susține recursul declarat de parchet și solicită admiterea acestuia, casarea sentinței recurate și în rejudecare să se dispună condamnarea inculpatei M_______ M_______ și să se ia măsura confiscării speciale prev. de art. 118 alin. 1 lit. e C.p. Arată că schimbarea încadrării juridice făcută de prima instanță nu are suport probator, fiind dovedit faptul că a existat un acord comun cu privire la plată. Totodată, nu s-a dispus luarea măsurii confiscării speciale întrucât bunurile nu au fost restituite și partea vătămată D_________ N______ E______ nu a fost despăgubită. Consideră că prima instanță în mod incorect a dispus achitarea inculpatei M_______ M_______, care s-a sustras de la efectuarea verificărilor de către Garda Financiară, nu s-a prezentat la 6 invitații ale acesteia și a mutat sediul firmei, fapt care nu a fost operat la Registrul Comerțului. Menționează că nu susține și nu își însușește primul motiv de recurs al Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj.

Avocat N______ N______, pentru partea civilă recurentă P_____ A_______, solicită admiterea recursului astfel cum a fost motivat în scris și depus la dosar. Arată că din probele dosarului rezultă intenția directă de înșelăciune a inculpatei P_____-M_______ V______, solicitând ca aceasta să fie condamnată pentru această infracțiune, prev. de art. 215 alin. 1, 3 și 4 C.p. și să fie obligată la plata daunelor materiale și a cheltuielilor de judecată în solidar cu cealaltă inculpată și cu partea responsabilă civilmente. Menționează că din probe rezultă că inculpata P_____-M_______ V______ a instigat și a creat această situație, mama sa fiind în vârstă și fiind doar pionul fiicei ei. De altfel, inculpata P_____-M_______ V______ a mai fost condamnată pentru înșelăciune și nu putea fi administrator al firmei, însă ea este cea care a determinat-o pe mama ei să cumpere firma, să o însoțească la negocieri și tranzacții de animale, să scrie contractele și cecurile în calitate de reprezentant al firmei, inculpata P_____-M_______ V______ fiind prezentă peste tot alături de mama sa, fiind vinovată de săvârșirea infracțiunii. Solicită cheltuieli de judecată. Referitor la recursul parchetului, arată că se impune admiterea acestuia, mai puțin cu privire la primul motiv de recurs, care nu este susținut de procuror.

Procurorul pune concluzii de respingere a recursului declarat de partea civilă P_____ A_______, arătând că instanța nu a fost sesizată cu privire la D_________ N______ E______ și că simplele discuții purtate de inculpata P_____-M_______ V______ la însoțirea mamei sale pentru efectuarea unor operațiuni privind firma, nu pot fi calificate ca având scop comiterea unei infracțiuni. Solicită admiterea recursului declarat de partea civilă P_____ A_______ numai pentru motivele care se suprapun cu motivele parchetului.

Avocatul din oficiu R____ S________, pentru inculpatele intimate M_______ M_______ și P_____-M_______ V______, solicită respingerea ambelor recursuri declarate în cauză.

Inculpata intimată M_______ M_______, având ultimul cuvânt, arată că atunci când a eliberat fila CEC, aceasta era valabilă, că nu este vinovată, că firma a fost cumpărată de fostul său soț, M_______ I___, care și-a luat angajamentul că va plăti toate datoriile firmei.

Inculpata intimată P_____-M_______ V______, având ultimul cuvânt, arată că nu a avut intenția de a săvârși infracțiunea de infracțiune și de a-i face rău mamei sale și arată că va lua un credit pentru a plăti datoriile. Lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză.

INSTANȚA

Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 364 din 13 noiembrie 2012, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, Judecătoria Lugoj, în baza art. 215 alin. 1, 3 și 4 C. pen, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen și a art. 74 lit. a, c C. pen. și a art. 76 lit. c C. pen., a condamnat-o pe inculpata M_______ M_______, nume anterior M___, la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art. 71 alin. 1 și 2 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor și s-au interzis acestuia drepturile prevăzute la art. 64 alin. 1 lit. a și b C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

În baza 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei aplicate inculpatei pe un termen de încercare de trei ani, stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. 5 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii, pe termenul și în condițiile stabilite pentru pedeapsa principală.

Potrivit art. 359 C. pr. pen. s-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 83 Cod penal referitoare la revocarea suspendării condiționate.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a C. pr. pen., raportat la art. 10 lit. d C. pr. pen., a fost achitată inculpata M_______ M_______, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 lit. f din Legea 241/2005.

În baza art. 14, 346 Cod pr. pen., raportat la art. 998, 999 C. civ., art. 1003 C. civ., a fost admisă acțiunea civilă formulată împotriva inculpatei M_______ M_______ și a părții responsabile civilmente ___________________ SRL de către partea civilă P_____ A_______.

A fost obligată inculpata M_______ M_______, în solidar cu partea responsabilă civilmente ___________________ SRL să îi plătească părții civile P_____ A_______ suma de 30.000 lei, reprezentând preț neîncasat, actualizată cu rata inflației până în momentul executării efective și suma de 5.663,36 lei reprezentând dobânzi pe perioada 11.11.xxxxxxxxxxxxxxx12 precum și în continuare la nivelul dobânzii de referință a BNR, până la data executării efective, cu titlul de despăgubiri – daune materiale.

În baza art. 193 C. pr. pen. a fost obligată inculpata M_______ M_______ să îi plătească părții civile P_____ A_______ suma de 1500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligată inculpata M_______ M_______ la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a C. pr. pen., raportat la art. 10 lit. d C. pr. pen., a fost achitată inculpata P_____ - M_______ V______, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. 1, 3 și 4 C. pen.

În baza art. 13, 346 C. pr. pen., cu raportare la art. 998, 999 C. civ., a fost respinsă acțiunea civilă formulată împotriva inculpatei P_____ M_______ V______ de către partea civilă P_____ A_______.

În baza art. 192 alin. 3 C. pr. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea inculpatei P_____ M_______ V______ au rămas în sarcina statului.

A fost respinsă ca neîntemeiată solicitarea Ministerului Public privind anularea filelor CEC nr. C___ 1AA0061404 din 13.11.2009 și CARP1AA0061403 din 11.10.2009.

S-a dispus virarea sumei de 400 lei, reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu, din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului T____.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul din data de 22.07.2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj, emis în dosarul nr. 2520/P/2009, înregistrat la Judecătoria Lugoj la data de 23.07.2010, s-a pus în mișcare acțiunea penală și a fost trimisă în judecată inculpata M_______ M_______, sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni la legea cecului prev. de art. 84 alin.1 și 2 C. pen. și o infracțiune prev. de art. 9 lit. f din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 33 lit. a C. pen.

Sub aspectul stării de fapt, s-a reținut prin rechizitoriu că inculpata, în calitate de asociat unic și administrator al __________________ SRL FICĂTARI, a achiziționat, în două rânduri mai multe capete de bovine, lăsând în ambele situații, drept garanție, file CEC pentru a căror plată nu a existat acoperirea necesară la momentul introducerii în bancă pentru plată, iar în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 9 lit. f din Legea 241/2005 s-a reținut că inculpata s-a sustras de la efectuarea verificărilor fiscale, prin nedeclararea sediilor principale sau secundare ale societății supuse controlului.

Starea de fapt reținută în rechizitoriu a rezultat din ansamblul probelor administrate în faza de urmărire penală, constând în: plângerile și declarațiile numiților P_____ A_______ și D_________ N______ E______, plângerea Gărzii Financiare și actele depuse de aceasta, filele CEC, contractele de vânzare-cumpărare, adresele ORC T____, actele de cesionare, procură specială, declarațiile învinuitelor.

Prin încheierea de ședință de la termenul din 18.10.2011 s-a pus în discuție și s-a dispus schimbarea încadrării juridice în ceea ce o privește pe aceeași inculpată în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 al. 3 și 4 C. pen. cu aplicarea art. 41 al. 2 C. pen. și art. 9 lit. f din Legea 241/2005, totul cu aplicarea art. 33 lit. a C. pen.

Urmare schimbării încadrării juridice, partea vătămată P_____ A_______ s-a constituit parte civilă cu suma de 30.000 lei, constând în prețul neîncasat al celor 15 capete bovine vândute inculpatei prin contractul de vânzare-cumpărare din 11 iulie 2009, actualizată conform inflației până la plata efectivă a creanței, acțiune civilă completată ulterior și cu solicitarea sumei de 5.663,36 lei, reprezentând dobânzi pentru perioada 11.11.2009 – 18.09.2012.

Partea vătămată D_________ N______ E______ nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Prin același rechizitoriu din data de 22.07.2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei P_____ M_______ V______, în temeiul art. 11 pct. 1 lit. b C. p. p. rap. la art. 10 lit. d C. p. p. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 84 alin. 1 și 2 din Legea 59/1934, art. 215 alin. 4 C. pen. și art. 9 lit. f din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.

Împotriva acestei soluții de scoatere de sub urmărire penală și a soluției de scoatere de sub urmărire penală pt. săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 al. 3 și 4, săvârșită de către M_______ M_______ precum și a ordonanței prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj nr. 45/II/2/2011 a formulat plângere, în condițiile art. 278 ind. 1 C. pr. pen., la data de 21.03.2011, numitul P_____ A_______, plângere care a format obiectul dosarului nr. XXXXXXXXXXXX, în care s-a pronunțat încheierea din data de 30.08.2011, prin care plângerea a fost admisă în parte și s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatei P_____ M_______ V______ pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. 3 și 4 C. pen. și a fost reținută cauza spre rejudecare sub aspectul săvârșirii acestei infracțiuni de către inculpată.

Și împotriva acestei inculpate s-a constituit parte civilă P_____ A_______, cu sumele de 30.000 lei, actualizată cu rata inflației, reprezentând preț neîncasat și 4.469,80 lei dobânzi.

Prin încheierea de ședință de la termenul din 20.03.2012, în baza art. 34 lit. a C. p. p., s-a dispus conexarea dosarului cu nr. XXXXXXXXXXXX, privind pe inculpata P_____ M_______ V______, având ca obiect săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 3 și 4 C. pen., la dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, privind pe inculpata M_______ M_______, având ca obiect săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 alin. 3 și 4 C. pen., cu aplicarea art. 41 al. 2 C. pen. și a infracțiunii prev. de art. 9 lit. f din Legea 241/2005, totul cu aplicarea art. 33 lit. a C. pen.

În cauză a fost introdusă ca parte responsabilă civilmente ___________________ SRL.

În faza de judecată au fost audiate inculpatele, partea civilă P_____ A_______ și martorul D____ V_____ M____, și s-a administrat proba cu înscrisuri: adresa nr. 1449/01.08.2011 a Băncii Comerciale Carpatica – f. 47 -, adresa nr. 2623/03.08.2011 a Procredit Bank SA, înregistrare mențiuni privind partea responsabilă civilmente, declarație autentică M_______ I___, contract de vânzare-cumpărare în copie xerox, contract de cesiune de părți sociale, certificat ORC T____, adresa nr. xxxxxx/12.03.2012 a AFP Timișoara, invitație la conciliere directă, copii plicuri și confirmări de primire, adresa nr. xxxxxx/TM/10.04.2012 a Gărzii Financiare, secția T____, bilanțul, contul de profit și pierdere, date informative, proces-verbal de aprobare a situațiilor financiare anuale, raport de gestiune ale ___________________ SRL la data de 31.12.2007, certificate de cazier judiciar privind inculpatele, adresa nr. xxxxxx/08.05.2012, adresa Tribunalului T____, Biroul de Executări Penale, sentința penală nr. 766/PI/02.11.2001 a Tribunalului T____.

Analizând materialul probator administrat în cauză în ambele faze ale procesului penal, instanța de fond a reținut următoarele:

Inculpata M_______ M_______ a avut calitatea de asociat unic și a îndeplinit funcția de administrator al ___________________ SRL din Ficătari, jud. T____, nr. 200, din noiembrie 2008 și până la data de 14.12.2009, când a cesionat părțile sociale numitului M_______ I___.

În această calitate, la data de 11.07.2009, între partea civilă P_____ A_______ și ___________________ SRL Ficătari, reprezentată de inculpata M_______ M_______ s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare – f. 20 u.p. - în virtutea căruia societatea sus-menționată a achiziționat un număr de 15 capete bovine în valoare de 30.000 lei, urmând să achite prețul acestora până la data de 11.10.2009, ocazie cu care inculpata M_______ M_______ a emis și o filă cec pentru această sumă, filă pe care completat-o și semnat-o personal, predând-o părții civile.

Întrucât până la scadență inculpata nu a achitat contravaloarea animalelor achiziționate, partea civilă P_____ A_______ a introdus fila cec la bancă spre decontare, răspunsul băncii fiind în sensul că ___________________ SRL are lispsă totală de disponibil în cont.

La data de 05.08.2009 – f. 11 dos. u.p. -, inculpata M_______ M_______ a împuternicit-o pe fiica sa P_____ M_______ V______, în baza unei procuri speciale, să realizeze în numele societății achiziționarea de animale, nefiind însă împuternicită să administreze efectiv firma, aceasta nefiind înregistrată la ORC T____ ca administrator al ___________________ SRL.

În baza aceste procuri, la data de 14.08.2009 s-a încheiat între D_________ N______ E______ și ___________________ SRL, reprezentată de inc. P_____ M_______ V______, un contract în baza căruia persoana fizică a vândut firmei din Ficătari un număr de 22 bovine, stabilindu-se prețul acestora la suma de 37.500 lei, cu termen de plată eșalonat, ultima plată urmând a fi efectuată la 14.11.2009, conform clauzelor contractuale – f. 8 dos u.p.

Cu ocazia achiziționării animalelor, inculpata P_____ M_______ V______ a lăsat vânzătorului fila cec ____________________, filă cec care a fost completată și semnată de către inculpata M_______ M_______ pentru suma de 37.500 lei. La data scadenței, întrucât inculpata nu efectuase nici o plată, partea vătămată D_________ N______ E______ a introdus cecul la plată, acesta fiind refuzat pentru lipsă totală de disponibil.

Audiate în fața instanței, cele două inculpate nu au negat această desfășurare a faptelor, însă s-au apărat arătând că intenționau înființarea unei ferme de animale și că, ulterior, pentru această fermă urma a fi obținut un credit din partea unei unității bancare.

Deși instanța a solicitat în repetate rânduri inculpatelor să facă dovada demersurilor pe care le-a întreprins în vederea deschiderii într-adevăr a unei ferme și a contractării unui credit la o unitate bancară, inculpatele nu au fost în măsură să producă nici o probă în acest sens, fapt care conduce la concluzia că nici măcar nu a existat vreo dată intenția de a realiza acest lucru sau, dacă într-adevăr a existat un astfel de plan, nu s-a făcut nimic pentru a deveni realitate.

Dimpotrivă, din adresele băncilor indicate de inculpate ca fiind cele ale băncilor unde s-au adresat pentru obținerea unui credit - adresa nr. 1449/01.08.2011 a Băncii Comerciale Carpatica – f. 47 -, adresa nr. 2623/03.08.2011 a Procredit Bank SA, răspunsul Emporiki Bank – rezultă că nu li s-a adresat vreo cerere din partea inculpatelor pentru creditarea ___________________ SRL.

Este adevărat că la dosar a fost depus un contract de închiriere al unor grajduri din localitatea Vinga, dar în nici un caz închirierea respectivă nu a avut drept scop desfășurarea în acel loc a unei activități reale de creștere a animalelor. S-a reținut că respectivul contract a fost încheiat între proprietarul grajdurilor respective și P_____ M_______ I___ în calitate de locatar, această din urmă persoană fiind doar ginerele inculpatei, neavând nici o calitate și nici o legătură cu S.C. A_____ the World S.R.L.

D___ în baza acestui contract de închiriere este evident că S.C. A_____ the World S.R.L., chiar dacă ar fi avut în cadrul actului constitutiv ca obiect de activitate „creșterea animalelor”, nu-și putea înscrie la Oficiul Registrului Comerțului un punct de lucru în localitatea Vinga – jud. A___ și să poată să desfășoare legal această activitate. De altfel, nu s-a făcut nici un demers în acest sens.

Locația respectivă (grajdurile din Vinga) a fost totuși utilizată pentru păstrarea doar temporară a animalelor achiziționate; animalele respective rămâneau în acele grajduri doar până li se găsea un alt cumpărător. Aceste fapt a fost confirmat de proprietarul grajdurilor respective-martorul D____ V_____, care în declarația dată în fața instanței la termenul din 04.10.2011 a arătat că în cele 6-7 luni cât i-au fost folosite grajdurile, numărul animalelor era variabil, de la 7-8 capete până la 40 de capete, animalele nefiind aceleași datorită faptului că erau comercializate.

Față de cele reținute mai sus cu privire „dezvoltarea unei afaceri cu animale”, este evident că inculpata nu a avut nici un moment o astfel de intenție. În lipsa unor dovezi cu privire la îndeplinirea celui mai mic demers în sensul înființării unei ferme și a contractării unui împrumut pentru a desfășura o astfel de activitate, este limpede că inculpata nu face altceva decât să încerce inducerea în eroare a instanței.

Folosindu-se de acest „paravan” al înființării unei ferme, inculpata a reușit inducerea în eroare a numiților D_________ N______ E______ și P_____ A_______ atunci când au fost achiziționate animalele acestora. Și acestora le era prezentată aceeași istorie cu privire la „bunele intenții” în legătură cu dezvoltarea unei ferme și contractarea unui împrumut bancar din care celor doi aveau să le fie făcute plățile pentru animalele vândute. Pentru a fi mai convingătoare, inculpata utiliza și file CEC emise pe seama S.C. A_____ the World S.R.L., societate pentru care nu s-a făcut dovada că ar fi avut vreodată sumele de bani necesare pentru a achita contravaloarea animalelor achiziționate (67.000 lei), aspect ce rezultă și din adresa nr. 4623/17.10.2011 a Băncii Comerciale Carpatica privind rulajul contului amintitei societăți – f. 136 dos. XXXXXXXXXXXX.

În plus, societatea comercială ___________________ SRL nu a desfășurat nici o activitate comercială în perioada achiziționării bovinelor, împrejurare ce se deduce din faptul că ultimele bilanțuri contabile au fost depuse de amintita societate pentru anul 2007, neexistând bilanț contabil pentru anul 2009 – conform adreselor Oficiului Registrului Comerțului T____ și a actelor anexate – f. 130 – f. 137 și f. 148 dos. XXXXXXXXXXXXX, și adresa AFP Timișoara, f. 101 - 103 dosar nr. XXXXXXXXXXXXX.

La momentul încheierii convențiilor cu P_____ A_______ și cu D_________ N______ E______, în vara anului 2009, cei doi vânzători aveau cunoștință de faptul că în contul S.C. A_____ the World S.R.L. nu exista disponibil, însă toate aspectele relevate mai sus – respectiv lipsa oricărui rulaj în contul societății și absența oricărei activități comerciale desfășurate de către societate – sunt de natură a contura intenția de a induce în eroare pe cele două părți vătămate cu ocazia încheierii convențiilor, urmărindu-se în mod evident prejudicierea acestora.

În consecință, instanța a apreciat că faptele inculpatei M_______ M_______, descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prev. de art. 215 alin.1, 3 și 4 C. pen., cu aplicarea art. 41 al. 2 C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 C. pen., care arată că la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Instanța de fond a avut în vedere la individualizarea pedepsei faptul că inculpata, chiar dacă a avut o atitudine procesuală parțial sinceră, este în vârstă de 63 ani și nu are antecedente penale, este integrată social și s-a străduit să acopere paguba cauzată, achitând parțial sumele datorare părților vătămate, scop în care și-a vândut chiar și apartamentul, împrejurări care au fost reținute drept circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a, b și c C. pen. în favoarea sa, cărora instanța le-a dat eficiență în procesul individualizării pedepsei ce i-a fost aplicată, conform prevederilor art. 76 lit. c C. pen.

În consecință, instanța de fond a condamnat-o pe inculpată la pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 al. 1, 3, 4 C. pen., pedeapsă care este de natură a realiza reeducarea inculpatei și prevenția socială generală, răspunzând astfel scopurilor pedepsei, astfel cum sunt prevăzute la art. 52 C. pen.

De asemenea, față de circumstanțele personale ale inculpatei, enunțate mai sus, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în penitenciar, dispunând suspendarea condiționată a pedepsei aplicată inculpatei, în temeiul dispozițiilor art. 81 C. pen.

Instanța a stabilit un termen de încercare de trei ani pentru inculpată, în conformitate cu dispozițiile art. 82 alin. 1 C. pen..

Ca o consecință a condamnării la pedeapsa închisorii, instanța i-a aplicat inculpatei și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor și i-a interzis acesteia drepturile prevăzute la art. 64 alin. 1 lit. a și b C. pen., cu excepția dreptului de a alege, considerând că inculpatul este nedemn să exercite aceste drepturi, având în vedere și cerințele reacțiunii sociale și limitele în care acestea justifică restrângerea drepturilor condamnatului, astfel cum au fost reținute în cauza C__________ c/a România, respectiv faptul că aplicarea pedepsei închisorii nu trebuie să conducă automat la interzicerea tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.

În baza art. 71 alin. 5 C. pen., instanța a dispus suspendarea pedepselor accesorii pe termenul și în condițiile stabilite pentru pedeapsa principală.

În baza art. 359 C. p. p., s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privitoare la revocarea suspendării condiționate.

Inculpata M_______ M_______ a mai fost trimisă în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 lit. f din Legea 241/2005, reținându-se că „din actele existente la dosar – fără a se indica de procuror care sunt acestea – rezultă că reprezentanții Gărzii Financiare T____ au încercat să verifice activitatea financiară și fiscală a ___________________ SRL și în acest sens au fost trimise pe adresa sediului societății și a învinuitei o ________ invitații și s-au încheiat note unilaterale de control, din conținutul cărora rezultă că învinuita a fost înștiințată că urmează a se prezenta cu documentele contabile spre verificare însă nu s-a conformat”.

S-a mai reținut și că „din verificările efectuate s-a stabilit că, la locația din com. Racovița, ____________________, unde figura ca fiind sediul firmei nu locuia nici o persoană și nu se desfășura nici o activitate comercială, acel imobil fiind preluat de bancă, însă cu toate acestea învinuita M_______ M_______ pentru a se sustrage controlului nu a declarat aceste aspecte organelor fiscale și nici nu a declarat unde își realizează în prezent activitatea firma pe care o reprezenta”.

Analizând conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 9 lit. f din Legea 241/2005, instanța a constatat că, sub aspect obiectiv, infracțiunea presupune neîndeplinirea obligației legale de declarare a sediului principal sau secundar, în vreuna din formele prevăzute de lege (nedeclararea, declararea fictivă sau inexactă); existența cel puțin a unei acțiuni de control financiar, fiscal sau vamal, în cazul în care sediul a fost declarat fictiv sau inexact; sustragerea subiectului activ (persoana verificată) de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, ca efect direct al nedeclarării, declarării fictive sau inexacte a sediului.

Examinând situația de fapt din cauza de față, instanța a constatat că la dosarul de urmărire penală – f. 68 - s-a depus, în copie, „nota unilaterală” întocmită de reprezentanții Gărzii Financiare T____, în care se constată că s-au deplasat la sediul social al societății „A_____ the World SRL” din Ficătari, nr. 200, jud. T____, unde nu au găsit pe nimeni, locația fiind părăsită (nelocuită), din declarația vecinului S_____ D____ de la nr. 201 rezultând că locația a fost preluată de bancă și că „nu a mai fost nimeni să o vadă sau să se intereseze de locuința (casa) de la nr. 200 din satul Ficătari.

S-au depus, de asemenea în copie, un număr de trei invitații adresate inculpatei la sediul social și un număr de alte trei invitații adresate inculpatei la domiciliu pentru ca aceasta să se prezinte în vederea controlului., precum și confirmările de primire ale acestor invitații – f. 71 – 82 dos. u. p.

Examinând cuprinsul acestora, instanța de fond le-a constatat incomplete, în sensul că este depus doar aversul confirmărilor de primire pe care figurează denumirea unității expeditoare – Garda Financiară – nu și reversul pe care figurează destinatarul, context în care, pentru lămurirea acestor aspecte, instanța de judecată a solicitat Gărzii Financiare să i se pună la dispoziție toate invitațiile, plicurile și confirmările de primire, în original.

Prin adresa de la f. 123 dosar XXXXXXXXXXXXX, Garda Financiară a comunicat instanței că aceste documente nu se regăsește documentația aferentă sesizării penale nr. xxxxxx/TM/28.12.2009, privind pe inculpata M_______ M_______, administrator la ___________________ SRL.

În absența acestei documentații, instanța de judecată a constatat a nu fi îndeplinită latura obiectivă a infracțiunii prev. de art. 9 lit. f din Legea 241/2005, în sensul imposibilității dovedirii existenței unei acțiuni de control a organelor Gărzii Financiare.

De asemenea, este imposibil de dovedit că scopul nedeclarării unui alt sediu a fost sustragerea de la efectuarea controlului, neputând fi probat că inculpata avea cunoștință despre existența vreunui control efectuat față de ea.

În acest context, instanța a reținut că nedeclararea altui sediu de către inculpată reprezintă o simplă omisiune, nefiind întrunită astfel, nici sub aspect subiectiv, vinovăția sub forma intenției, necesară pentru a se întruni latura obiectivă a infracțiunii amintite.

În consecință, în baza art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. d C. pr. pen., instanța a achitat-o pe inculpata M_______ M_______ pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 lit. f din Legea 241/2005.

Pentru aceleași motive expuse mai sus, nu poate fi vorba nici despre întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005– cu privire la care instanța nici nu a fost sesizată de către parchet - întrucât nu există dovada că inculpata a fost somată să prezinte actele financiare necesare controlului de trei ori, astfel cum prevedea art. 4 din Legea 241/2005, înainte de modificarea prin art. XIV pct. 2 din OUG 54/2010 (M. Of. nr. 421/23.06.2010, și nici că aceasta a luat la cunoștință despre cele trei somații.

În ceea ce o privește pe inculpata P_____-M_______ V______, nu aceasta este persoana care a încheiat la data de 11.07.2009 cu numitul P_____ A_______ contractul de vânzare-cumpărare a bovinelor și nici persoana care a completat, semnat și înmânat cecul, context în care acesteia îi lipsește calitatea de subiect activ al infracțiunii de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. 1, 3 și 4 pentru care s-a reținut cauza spre judecare prin încheierea instanței din data de 30.08.2011.

Este adevărat că aceasta a recunoscut că a purtat cu această parte vătămată anumite discuții prealabile încheierii contractului, însă aceste discuții nu pot fi calificate ca având scopul inducerii în eroare al părții civile, astfel că, în baza art. 11 pct. 2 lit. a C. p. p., raportat la art. 10 lit. d C. p. p., s-a dispus achitarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1, 3 și 4 C. pen.

În ceea ce privește cealaltă faptă, cea săvârșită față de numitul D_________ N______ în cursul lunii august 2009, instanța a reținut că aceasta nu face obiect al investirii instanței nici prin rechizitoriu – unde s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatei pentru săvârșirea acestei infracțiuni – și nici prin încheierea instanței din data de 30.08.2011, care a admis plângerea împotriva scoaterii de sub urmărire penală a acestei inculpate doar în măsura în care a fost sesizată prin plângerea părții civile P_____ A_______, respectiv pentru infracțiunea de înșelăciune săvârșită față de acesta.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a constatat că partea vătămată P_____ A_______ s-a constituit parte civilă împotriva celor două inculpate și a părții responsabile civilmente ___________________ SRL cu suma de 30.000 lei, daune materiale, reprezentând contravaloarea neîncasată a celor 15 capete de bovine vândute inculpatei M_______ M_______ prin contractul din 11.07.2009, actualizată cu rata inflației până la plata efectivă a creanței și 5.663,36 lei, daune materiale cu titlul de dobândă, calculate de la data scadenței și până la 18.09.2012, conform dobânzii de referință a BNR și, în continuare, până la plata efectivă a creanței.

În cauză, instanța a reținut că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 998, 999 C. civ. pentru a fi întrunită răspunderea civilă a inculpatei M_______ M_______, fiind dovedită existența faptei ilicite a acesteia sub forma inducerii în eroare a părții civile, existența prejudiciului constând în contravaloarea nerecuperată a capetelor de bovine vândute și legătura de cauzalitate dintre fapta inculpatei și prejudiciu.

Autorul faptei ilicite săvârșite cu vinovăție și cauzatoare de prejudiciu va fi ținut să repare atât prejudiciu efectiv (damnum emergens), cât și beneficiul nerealizat (lucrum cessans), prin aceasta urmărindu-se restabilirea situației anterioare a victimei.

În consecință sunt întemeiate atât capătul de cerere privitor la obligarea inculpatei M_______ M_______ la plata sumei de 30.000 lei cu titlul de despăgubiri, daune materiale, ce se vor actualiza cu rata inflației până la data plății efective, cât și cel privitor la obligarea acesteia la plata sumei de 5.663,36 lei cu titlul de dobânzi, calculate de la data scadenței și până la data de 18.09.2012 și în continuare, până la executarea efectivă a hotărârii.

Având în vedere că inculpata M_______ M_______ a acționat în calitate de administrator al ___________________ SRL, fiind întrunite astfel condițiile raportului de prepușenie prevăzute de art. 1000 al 3 C. civ., ceea ce atrage răspunderea solidară a acestei societăți, conform art. 1003 C. civ.

În consecință, în baza art. 13, 346 C. pr. pen., instanța de fond a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă P_____ A_______ împotriva inculpatei M_______ M_______, pe care a obligat-o, în solidar cu partea responsabilă civilmente ___________________ SRL, la plata către partea civilă a sumelor arătate mai sus.

În ceea ce privește acțiunea civilă formulată împotriva inculpatei P_____ M_______ V______ de către aceeași parte civilă, având același obiect, instanța de judecată a respins-o ca urmare a soluției pe care a dat-o laturii penale a cauzei, reținându-se că nu a existat o faptă ilicită a acesteia sub forma inducerii în eroare a părții civile.

Partea vătămată D_________ N______ E______ nu a formulat în cauză acțiune civilă.

În cauză s-au formulat de către parchet două cereri privind anularea filelor cec C___ nr. 1AA0061404 din 13.11.2009 și CARP1AA0061403 din 11.10.2009, cerere pe care instanța a respins-o ca neîntemeiată, întrucât cele două file cec au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice, părțile vătămate întemeindu-se cu bună credință pe conținutul acestora, situație cunoscută îndeobște ca o excepție de la principiul restabilirii situației anterioare. În plus, în cazul părții vătămate D_________ E______, anularea filei cec ar echivala și cu nerecuperarea pagubei, fiind lipsit de posibilitatea de a investi cu formulă executorie fila cec și de a o pune în executare.

Împotriva sentinței penale nr. 364/13.11.2012 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX au declarat recurs, în termen legal, P________ de pe lângă Judecătoria Lugoj și partea civilă P_____ A_______, criticând-o ca nelegală și netemeinică.

În motivarea recursului declarat de P________ de pe lângă Judecătoria Lugoj, hotărârea primei instanțe a fost criticată ca nelegală pentru că: judecătorul care a pus în mișcare acțiunea penală și care și-a exprima anterior părerea cu privire la soluția care ar putea fi dată în cauză a continuat să participe la judecarea cauzei, invocându-se incidența cazului de incompatibilitate prevăzut de art. 47 alin. 2 C.p.p.; în mod eronat a fost dispusă schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunile prevăzute de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 1, 3 și 4 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p.; omisiunea instanței de a soluționa acțiunea civilă privind pe partea vătămată D_________ N______ E______, deși în considerentele hotărârii a fost dezbătut acest aspect și nu a dispus măsura confiscării speciale prevăzută de art. 118 alin. 1 lit. e C.p. întrucât bunurile nu au fost restituite părții vătămate și nici nu s-a dovedit că a fost în vreun mod despăgubit; s-a dispus achitarea inculpatei M_______ M_______ în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a C.p.p. raportat la art. 10 lit. d C.p.p. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 lit. f din Legea nr. 241/2005, deși există probe în acest sens; invocându-se cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. 1 pct. 3, 10, 17 și 17² C.p.p. În acest sens, P________ de pe lângă Judecătoria Lugoj a susținut că principalul motiv de casare îl constituie cazul de incompatibilitate în care s-a aflat judecătorul care, după ce a admis plângerea împotriva soluției formulate de P_____ A_______, și a pus în mișcare acțiunea penală, prin încheierea din 30.08.2011 (f. 115 dosar XXXXXXXXXXXX), exprimându-și astfel părerea cu privire la soluția ce putea fi dată în dosar, a continuat să judece cauza timp de 5 luni, administrând probe în dosar, dispunând schimbarea încadrării juridice a faptelor – f. 50-78 dosar XXXXXXXXXXXXX, încălcând astfel disp. art. 47 alin. 2 C.p.p. În al doilea rând, se apreciază că schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 (2 fapte) în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1, 3 și 4 C.p. nu are suport juridic, nefiind susținută de probatoriul administrat în cauză. Prin decizia nr. 9/2005, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că în situația în care beneficiarul cecului are cunoștință în momentul emiterii acestuia că nu există disponibilul necesar acoperirii cecului, nefăcându-se dovada scopului de a obține un folos sau de a urmări păgubirea posesorului cecului, fapta va constitui infracțiunea prevăzută de legea specială (art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934) și nu cea de înșelăciune. În speță părțile, de comun acord au stabilit prin contractul de vânzare-cumpărare, cu clauze clare și precise inclusiv modul în care se va realiza plata, cecurile fiind lăsate doar drept garanție (f. 9, 99, 116 dosar u.p.). Se precizează că nu există nici un element cert pe baza căruia se putea conchide că inculpata M_______ M_______, la momentul emiterii filelor cec, a urmărit obținerea unui folos material injust sau păgubirea părților vătămate. În al treilea rând, se arată că sentința este nelegală deoarece nu a fost soluționată latura civilă privind pe partea vătămată D_________ N______ E______. În expozitivul hotărârii s-a făcut trimitere la faptul că numitul D_________ N______ E______ nu a înțeles să se constituie parte civilă în proces, însă în dispozitivul sentinței instanța a omis să se pronunțe cu privire la această parte. Instanța, în temeiul art. 346 C.p.p. avea obligația de a rezolva și acțiunea civilă dedusă judecății, în sensul de a consemna în dispozitivul hotărârii în ce calitate a participat numitul D_________ N______ E______ în procesul penal, dacă a înțeles să se constituie parte civilă, cuantumul sumei și care a fost poziția instanței față de aceste aspecte, ori omițând instanța acest lucru, sentința este supusă casării. De asemenea, s-a omis a se lua măsura confiscării speciale prev. de art. 118 lit. e C.p., întrucât bunurile nu au fost restituie părții vătămate D_________ N______ E______ și nici nu s-a dovedit că acesta a fost în vreun mod despăgubit. În al patrulea rând, se apreciază ca fiind greșită achitarea inculpatei M_______ M_______ pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 lit. f din Legea nr. 241/2005, în contextul în care prin nedeclararea sediilor principale sau secundare ale societății, aceasta s-a sustras de la efectuarea verificărilor financiare și fiscale ale firmei de către reprezentanții Gărzii Financiare T____. În cauză, inculpatei M_______ M_______ i-au fost trimise 6 invitații atât pe adresa societății din Ficătari, cât și la adresa sa de domiciliu, din conținutul cărora rezultă că a fost înștiințată să prezinte spre verificare organelor fiscale documentele contabile, însă aceasta nu s-a conformat (f. 71-82 dosar u.p.). S-a stabilit în urma verificărilor că, în locația din comuna Racovița, ____________________, unde figura ca având sediul firmei, nu locuia nici o persoană și nu se desfășura nici o activitate comercială, însă inculpata M_______ M_______ pentru a se sustrage controlului nu a declarat aceste aspecte organelor fiscale și nici nu a precizat unde își realizează efectiv activitatea firma pe care o reprezintă. În ipoteza în care instanța ar fi apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 9 lit. f din Legea nr. 241/2005, în cauză ar fi prezentă infracțiunea prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005, aspect pe care instanța în baza rolului activ îl putea pune în discuția părților, dispunând schimbarea încadrării juridice a faptei și condamnarea inculpatei pentru această faptă.

Prin recursul declarat de partea civilă P_____ A_______ s-a solicitat condamnarea inculpatei P_____ M_______ V______ pentru infracțiunea prev. de art. 215 al. 1, 3 și 4 C.p. și obligarea acesteia la plata daunelor materiale și a cheltuielilor de judecată în solidar cu inculpata M_______ M_______ și cu partea responsabilă civilmente ___________________; invocându-se cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. 1 pct. 18³ C.p.p. În acest sens, partea civilă a susținut că din probele administrate și chiar din propriile recunoașteri ale inculpatei P_____ M_______ V______ reiese cu prisosință contribuția ei decisivă la activitatea infracțională a mamei sale; că de fapt ea a fost administratorul de fapt al societății, mama acesteia fiind doar pionul care a executat hotărârile fiicei. Astfel, s-a arătat că din toate probele dosarului, dar mai ales din declarația inculpatei P_____-M_______ V______ dată în fața instanței, precum și din cazierul acesteia, rezultă că inculpata este cea care a determinat-o pe mama ei, inculpata M_______ M_______, să cumpere firma, să o însoțească pe ea la negocierile și tranzacțiile pe care le făcea atunci când cumpăra animale, că o punea să scrie contractele de vânzare și cecurile în calitate de reprezentant al firmei, ea era prezentă peste tot alături de mama ei, ea era cea care vedea animalele, ea le evalua, ea negocia cu vânzătorii. Inculpata P_____ recunoaște în fața instanței (f. 8, 11, 85) că la deplasarea la Tulcea, la partea vătămată D_________ N______, a fost singură, cu procură specială dată de mama ei și cu cecul completat. De asemenea, recunoaște că și la P_____ a mai fost singură să negocieze, dar atunci nu s-a emis fila cec. Din toate probele dosarului reiese că inculpata a fost cea care administra și hotăra pașii care trebuie făcuți, ea negocia, ea ridica marfa, uneori singură, alteori cu mama ei (f. 11, 57, 87, 88), deci a ajutat-o și i-a înlesnit acesteia săvârșirea faptei penale. Inculpata P_____-M_______ V______ recunoaște, și mama ei de asemenea, în declarația dată în fața instanței, că ea nu putea să figureze ca administrator al unei firme și atunci a convins-o pe mama ei. Inculpata știa foarte bine ce face, nu era o naivă, deoarece mai fusese condamnată pentru înșelăciune la 7 ani și 7 luni închisoare, conform cazierului de la f. 187, și nu pentru o singură faptă, și știa că legea îi interzice să mai administreze vreo firmă, fiind condamnată mai ales pentru înșelăciune, deoarece a fost arestată în 10.06.1999 și liberată condiționat la 01.10.2003, rămânându-i de executat 1196 zile, termen care a expirat în jurul datei de 01.12.2006. Este adevărat că nu este recidivistă, dar reabilitarea judecătorească a inculpatei P_____-M_______ V______ va putea fi cerută abia în anul 2014, deci aceasta știa exact ce are voie și ce nu are voie să facă. Instanța de fond a analizat cu foarte mare indulgență activitatea infracțională a inculpatei P_____-M_______ V______ față de antecedentele sale personale, și chiar dacă a considerat că nu are calitatea de subiect activ al infracțiunii, trebuia să-i rețină calitatea de complice, deci de participant la săvârșirea infracțiunii. Instanța de fond nu a ținut cont nici de faptul că inculpata M_______ M_______ a recunoscut în fața instanței că reprezentantul firmei este fostul ei soț și tatăl inculpatei P_____-M_______ V______, că este despărțită de el de foarte mulți ani, dar căruia totuși i-a cesionat firma cu tot cu datorii, probabil tot la îndemnul fiicei inculpate, pentru a mai abate atenția păgubiților părți civile, și a le crea impresia că, cedând firma cu tot cu datorii, ei își vor recupera banii de la cel care a preluat firma, respectiv M_______ I___. Nici parchetul și nici instanța de fond nu au reținut faptul că Agenția Reiffeisen Bank nr. 3 O______, în refuzul de a onora la data de 11.01.2010 cecul prezentat de partea civilă P_____ A_______ pentru suma de 30.000 lei, în afară de lipsa totală de disponibil în cont a firmei, a reținut că cecul folosit aparține unui set de instrumente care au fost retrase din circulație, deci intenția ambelor inculpate este mai mult decât evidentă. Instanța reține în motivare că ambele inculpate nu au putut face dovada, deși li s-a solicitat în repetate rânduri, a demersurilor la bănci pentru obținerea unui credit pentru deschiderea unei ferme de animale, lucru care dovedește încă o dată că intenția inculpatelor este doar o apărare, care nici măcar prezumată nu poate fi, deoarece dintre băncile indicate de ambele inculpate unde s-ar fi adresat pentru obținerea unui credit, au răspuns negativ la faptul că li s-ar fi adresat cu vreo cerere pentru creditarea firmei A_____ the World.

Analizând recursurile declarate în cauză, prin prisma motivelor invocate de recurenți și din oficiu, conform art. 385⁶ alin. 3 C.p.p, instanța constată că recursul declarat de partea civilă P_____ Augustine este neîntemeiat, iar recursul declarat de P________ de pe lângă Judecătoria Lugoj este întemeiat în măsura celor ce urmează:

În ceea ce privește motivul de recurs al Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj privind incompatibilitatea judecătorului cauzei, instanța constată că este neîntemeiat. Astfel, sentința penală recurată a fost pronunțată de un alt judecător decât cel care a pronunțat în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Lugoj, încheierea din 30.08.2011, prin care a fost admisă plângerea formulată de petentul P_____ A_______ și s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatei P_____ M_______ V______ pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 al. 3, 4 C.p., după conexarea dosarului nr. XXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Lugoj cu dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX al aceleiași instanțe, fiind admisă cererea de recuzare a acestuia.

În soluționarea cauzei, se impune a se avea în vedere decizia nr. IX/2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, prin care s-a statuat cu efect obligatoriu că: „1. Fapta de emitere a unui cec asupra unei instituții de credit sau asupra unei persoane, știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum și fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust, dacă s-a produs o pagubă posesorului cecului, constituie infracțiunea de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. 4 din Codul penal. 2. Dacă beneficiarul cecului are cunoștință, în momentul emiterii, că nu există disponibilul necesar acoperirii acestuia la tras, fapta constituie infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934.” Prin urmare, prin această decizie în interesul legii se face o distincție clară între faptele ce constituie infracțiuni în legătură cu emiterea cecurilor, prevăzute în art. 84 din Legea nr. 59/1934, și infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 4 din Codul penal, după cum beneficiarul cecului are cunoștință sau nu, că nu există disponibilul necesar acoperirii cecului la tras. În considerentele deciziei sus menționate, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că: „În cazul în care beneficiarul are cunoștință, în momentul emiterii, că nu există disponibilul necesar acoperirii cecului la tras, fapta nu mai poate constitui însă infracțiunea de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. 4 din Codul penal, deoarece îi lipsește un element constitutiv esențial, respectiv inducerea în eroare, condiție cerută fără echivoc prin alin. 1 al aceluiași articol”. O asemenea situație există și în cauza de față întrucât probele constând în declarația părții civile P_____ A_______ (fila 19 dosar nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Lugoj), care a arătat: „Când am negociat atât cu inculpata cât și cu mama acesteia, am înțeles situația celor două, și anume: știam că acestea nu au disponibil în cont și plata efectivă urma a-mi fi făcută abia peste 3 luni de zile” coroborată cu mențiunile contractului de vânzare-cumpărare (fila 72 dosar nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Lugoj) în care se stipulează că fila CEC _____________ xxxxxxx a fost lăsată de ___________________ SRL drept garanție și mențiunile contractului de vânzare cumpărare din 14.08.2009 în care se arată că fila CEC _____________ xxxxxxx reprezintă o suplimentare a garanției, ceea ce conduce la concluzia că la momentul emiterii filelor cec beneficiarii au cunoscut că nu exista acoperirea necesară acestora. Pe de altă parte, potrivit mențiunilor de pe filele CEC se reține că fila CEC _____________ xxxxxxx a fost refuzată la plată pentru lipsa disponibilului în data de 16.11.2009, fără a se indica împrejurarea retragerii din circulație a acestuia la acea dată; iar fila CEC _____________ xxxxxxx a fost refuzată la plată în data de 11.01.2010, indicându-se lipsa totală a disponibilului în cazul prezentării la plată după expirarea termenului de prezentare; precum și faptul că CEC-ul aparține unui set de instrumente care au fost retrase din circulație. Prin urmare, retragerea din circulație a instrumentelor de plată a avut loc după data de 16.11.2009, nefiind retrase la data la care au fost înmânate celor două părți vătămate, respectiv 11.07.2009 către P_____ A_______ și 14.08.2009 către D_________ N______.

În ceea ce privește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, instanța de recurs constată că analiza acestora le vizează pe ambele inculpate, considerentele ce vor fi expuse fiind reținute atât în soluționarea recursului declarat de P________ de pe lângă Judecătoria Lugoj, cât și al părții civile P_____ A_______ întrucât, într-adevăr, activitatea ___________________ SRL era administrată în fapt de către acestea împreună. Astfel, prima instanță a reținut existența intenția de a induce în eroare a celor două părți vătămate cu ocazia încheierii convențiilor din aceea că nu a existat nici un rulaj în contul societății și din absența oricărei activități comerciale de către societate, precum și din faptul că încheierea contractului de închiriere a grajdurilor din localitatea Vinga s-a făcut de către numitul P_____ M_______ I___, ginerele inculpatei și că animalele rămâneau pentru puțin timp în locația respectivă, elemente apreciate de instanța de recurs ca nefiind suficient de caracterizante pentru a înlătura orice dubiu. Pe de altă parte, în cauză există elemente care conduc spre lipsa unei asemenea intenții. Din declarația părții vătămate P_____ A_______ rezultă că acestuia i s-a achitat o parte din prețul animalelor (decembrie 2009, anterior sesizării organelor judiciare), iar în contractul de vânzare cumpărare nr. 8/14.08.2009 încheiat cu partea vătămată D_________ N______-E______ se menționează acordul inculpatei P_____ M_______ V______ de înscriere în cartea funciară a dreptului de ipotecă convențională de rangul I asupra bunurilor imobile, respectiv apartamentul nr. 1 A situat în mun. Timișoara, Piața Romanilor, ____________________, nr. 18, cu nr. cadastral 6860/VII, având în acest sens și acordul soțului său, numitul P_____-M_______ I__, exprimat în declarația din 10.08.2009. Instanța de recurs constată că împrejurarea că numitul P_____ M_______ I__ este cel care a încheiat contractul de închiriere pentru grajdurile din localitatea Vinga și nu ___________________ SRL nu conduce la conturarea intenției de inducere în eroare, în condițiile în care această persoană era soțul inculpatei P_____ M_______ V______, a sprijinit-o în încercarea de a pune bazele afacerii prin aceea că și-a dat acordul ca imobilul la care era proprietar să fie ipotecat în vederea plății prețului animalelor cumpărate de la partea vătămată D_________ N______ E______. În ceea ce privește declarația martorului D____ V_____ M____ (fila 56 dosar judecătorie) trebuie avut în vedere faptul că acesta a arătat că inculpata P_____ M_______ V______ avea și față de el datorii neachitate, existând așa dar o anumită doză de subiectivitate în susținerile sale, dovadă că afirmă că pe perioada cât a fost folosită ferma numărul de animale era variabil de la 7-8 bucăți până la 40, că animalele respective erau comercializate și nu rămâneau prea mult timp la fermă, informații care nu puteau fi obținute în cele 3-4 vizite pe care susține că le-a făcut la fermă în cele 6-7 luni cât a fost folosită de inculpata P_____ M_______ V______. Pe de altă parte, se impune a se avea în vedere și declarația numitului M_______ I___, persoana care a preluat părțile sociale ale ___________________ SRL, autentificată prin încheierea nr. 1406/14.12.2009 de BNP Saca R_____ M____, prin care se obligă să preia toate datoriile și plățile restante ale societății. Nici împrejurarea că unitățile bancare indicate de inculpate nu au confirmat depunerea unei cereri pentru creditare pe numele ___________________ SRL nu poate fi avută în vedere ca un element în sensul intenției de fraudare a părților vătămate întrucât inculpata M_______ M_______ a declarat că personal a mers la mai multe bănci pentru a obține un împrumut care să-i permită fiicei sale, inculpata P_____ M_______ V______, să înceapă afacerea cu creșterea animalelor, dar nu îndeplineau condițiile, fiind de notorietate că înaintea depunerii unei asemenea cereri se verifică în prealabil întrunirea condițiilor minimale.

Potrivit art. 215 alin. 3 Cod penal, constituie infracțiune "inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane, cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât fără această eroare cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate". Din această dispoziție, coroborată cu cerințele înscrise la alin. 1 din același text de lege, rezultă că, pentru existența infracțiunii de înșelăciune în convenție, este necesară desfășurarea unei activități de inducere sau menținere în eroare a persoanei vătămate, prin manopere frauduloase, fără de care nu s-ar fi încheiat contractul. În speță, nu există probe care să conducă la certitudinea că părțile nu au fost de bună credință cu ocazia încheierii contractului, nu se poate vorbi de existența unei acțiuni frauduloase de inducere în eroare și, deci, nici de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenție. Împrejurarea că ulterior, pe parcursul executării contractului, una din părți nu-și îndeplinește obligația asumată, nu poate fi asimilat cu o activitate de inducere în eroare sau cu o manoperă frauduloasă de genul celor încriminate prin art. 215 Cod penal. Prin urmare, în speță se va dispune schimbarea încadrării juridice în ceea ce o privește pe inculpata M_______ M_______ din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin.1, 3 și 4 C.p. în infracțiunile prevăzute de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, două infracțiuni, corespunzătoare fiecărui CEC emis fără a exista acoperirea necesară, cu aplicarea art. 33 lit. a C.p. și menținerea soluției de achitare a inculpatei P_____ M_______ V______ pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 1, 3 și 4 C.p.

În ce privește cuantumul pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpatei M_______ M_______ și modalitatea de executare, instanța de recurs va avea în vedere dispozițiile art. 72 C.p. și 52 C.p. Astfel, potrivit art. 72 C.p. „la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală”.

În procesul individualizării pedepselor se parcurg mai multe etape succesive care au criterii specifice de apreciere (faptă - amploarea prejudiciilor cauzate, metode folosite pentru săvârșire, gradul de premeditare etc.; făptuitor - conduita socială până la faptă, antecedente penale, poziția în procesul penal, încercarea de înlăturare sau chiar înlăturarea ori ameliorarea efectelor infracțiunii; pericol social concret rezultat din pluralitatea de infracțiuni, din perseverența infracțională etc.), criterii indicate ca atare de lege (art. 72 Cod penal); dar, în final, judecătorul trebuie să facă o apreciere globală, în cadrul căreia se impun a fi coroborate toate elementele concrete rezultate din etapele succesive. Această apreciere globală finală care fundamentează opțiunea pentru pedeapsa ce urmează a se aplica și în general pentru un anume regim sancționator, condiționează eficiența deciziei judiciare pentru atingerea scopului reglementat de legiuitor. Potrivit dispozițiilor art. 52 C.p. pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a inculpatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Instanța de recurs reține și că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise. În speță, inculpatei M_______ M_______ i se va aplicat câte o pedeapsă de 1 an închisoare pentru fiecare infracțiune, reținându-se că nu are antecedente penale, a achitat parțial sumele datorate, dar și gravitatea faptelor – emiterea unor file CEC în contextul în care nu avea nicio garanție că va reuși în afacerea demarată. Prin urmare, instanța de recurs apreciază că o pedeapsă rezultantă de 1 an închisoare aplicată acesteia, cu suspendarea condiționată a executării, este în măsură să asigure atingerea scopului prevăzut de art. 52 C.pen., respectiv reeducarea inculpatei și prevenirea comiterii de noi fapte penale.

Referitor la latura civilă a cauzei, în speță își găsește aplicabilitatea decizia nr. 43/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în care s-a statuat cu caracter obligatoriu că instanța penală învestită cu judecarea infracțiunilor prevăzute de art. 84 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, cu modificările și completările ulterioare, nu va soluționa acțiunea civilă alăturată acțiunii penale, urmând a pronunța respingerea ca inadmisibilă a acțiunii civile. Astfel, s-a statuat că infracțiunile reglementate în Legea nr. 59/1934, cu modificările și completările ulterioare, denumite în doctrină ca formale, sunt periculoase pentru circuitul civil lato sensu; existența lor nu necesită producerea unor consecințe patrimoniale, deoarece protejează numai relațiile sociale referitoare la operațiunile cu cecuri în vederea asigurării credibilității acestor instrumente de plată, cu rol deosebit în relațiile comerciale. Ca urmare, infracțiunile prevăzute în art. 84 din Legea nr. 59/1934, cu modificările și completările ulterioare, sunt infracțiuni de pericol, iar scopul acestei incriminări este acela de a determina emiterea corectă a cecurilor, iar nu acoperirea vreunei pagube materiale. Mai este de observat că, în cazul infracțiunilor reglementate de dispozițiile art. 84 din Legea nr. 59/1934, cu modificările și completările ulterioare, situația-premisă este dată de existența unui raport juridic de natură contractuală în care cecul, ca instrument de plată, reprezintă o garanție a îndeplinirii obligațiilor asumate de debitori prin contractele comerciale î