R O M Â N I A
CURTEA DE APEL B____
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXXXX
DECIZIE Nr. 2368/2014
Ședința publică de la 12 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE V_______ P_____
Judecător C____ Ș_________
Judecător C______ P______
Grefier M____ V____
La ordine au venit spre pronunțare recursurile declarate de recurenta-creditoare J___ R____ Lozano S.A. și de către recurenta-debitoare S.C. V___ B_____ S.R.L. – prin administrator special N___ V_____ D_____ împotriva sentinței civile nr. 912 din 03 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul B____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXXXX, având ca obiect contestație.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 03 iunie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință ce s-a întocmit în acea zi.
C U R T E A
- deliberând -
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă 912/03 octombrie 2013 a admis contestația formulată de creditoarea J___ R____ LOZANO SA împotriva tabelului preliminar al creanțelor, a dispus înscrierea creditoarei în tabelul definitiv de creanțe cu suma de xxxxxxx RON din care xxxxxxx RON creanță garantată.
A respins contestația formulată de aceeași contestatoare împotriva raportului de activitate depus la data de 23.06.2011 cu privire la plățile efectuate în timpul procedurii de observație față de intimații _________________ SRL și ________________________.
A obligat contestatoarea la plata către intimata _________________ SRL a sumei de 4960 RON cu titlul de cheltuieli de judecată.
A respins excepția lipsei de interes raportat la solicitarea creditoarei J___ R____ LOZANO SA de deschidere a procedurii falimentului împotriva debitoarei și a dispus _______________________ procedura generală a debitoarei S.C. V___ B_____ S.R.L înmatriculată la O.R.C. de pe lângă Tribunalul B____ sub nr. JXXXXXXXXXXXX și dizolvarea societății debitoare.
A confirmat în calitate de lichidator judiciar provizoriu pe I___________ S___ și a pus in vedere lichidatorului judiciar prevederile art. 252 din Legea 31/1990 republicată și dispune îndeplinirea formalităților privind menționarea la O.R.C. B____ a reprezentanților săi permanenți și să notifice ____________________________ art. 108 alin.1 din Lg.85/2006 stabilind și conținutul notificării.
A pus în vedere lichidatorului judiciar prevederile art. 252 din Legea 31/1990 republicată și dispune îndeplinirea formalităților privind menționarea la O.R.C. B____ a reprezentanților săi permanenți și să ia măsurile prevăzute de art. 113 din Legea 85/2006, iar debitoarei să predea lichidatorului judiciar gestiunea averii, să pună la dispoziția lichidatorului judiciar toate informațiile cerute de lichidator și apreciate ca necesare cu privire la activitatea și averea sa sub sancțiunea prevăzută de art. 44 din Legea 85/2006. În acest sens lichidatorul va notifica debitoarea - prin administratorul statutar conform art. 7 alin.1 și 9 din Legea 85/2006, dar și prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire atât la sediul debitoarei, cât și la domiciliul administratorului, despre rezultatul notificării urmând a se face vorbire în primul raport întocmit conform art.21 al. 1 din Legea 85/2006, precum și să fie de față și să asiste la inventar. În acest sens lichidatorul judiciar va notifica debitoarea - prin administrator special sau administratorul statutar dacă unul special nu a fost desemnat, conform art. 7 alin.1 și 9 din Legea 85/2006, dar și prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire atât la sediul debitoarei, cât și la domiciliul administratorului, despre rezultatul notificării urmând a se face vorbire în raportul întocmit conform art.21 al. 1 din Legea 85/2006, precum și în actul de inventar.
A pus în vedere L.J. ca , înainte de a fi depuse la instanță, toate rapoartele pe care le va întocmi să fie aduse la cunoștința comitetului creditorilor conform art. 17 alin.1 lit. c) din Legea 85/2006 și în temeiul art. 11 lit. g) teza a doua coroborat cu art. 20 al.2 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței autorizează lichidatorul judiciar pentru sesizarea organelor de cercetare penală în legătură cu săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 143-147 din același act normativ.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Referitor la contestația la tabelul de creanțe, cu privire suma de la pct. 1 din declarația de creanță, potrivit art. 1 din actul adițional nr. 2 la scrisoarea de intenție nr. 1, act semnat de părți la data de 14.10.2009 (fila 161 din volum III), debitoarea recunoștea existența debitului în sumă de xxxxxx,65 EUR din care xxxxxx,60 EUR debit iar suma de xxxxx,05 EUR penalități de întârziere.
În ce privește sumele datorate de debitoare creditoarei J___ R____ LOZANO SA în baza contractului de asociere în participațiune concretizată prin încheierea scrisorii de intenție din data de 1.09.2008, instanța însă nu a reținut raportul de expertiză N______ având în vedere că așa cum reiese din conținutul acestuia (răspunsul la obiectivul nr. 3), debitoarea nu a ținut evidența contabilă a asocierii, având în vedere instanța dispozițiile exprese convenționale din actul adițional nr. 1 la Scrisoarea de intenție în sensul că sumele cuvenite creditoarei J___ R____ LOZANO SA se vor calcula prin cantitatea de xxxxx hectolitri efectiv vândută în baza art. 2.03 din Scrisoarea de intenție.
Prin urmare, raportat la dispozițiile art. 7.02 din Scrisoarea de intenție, instanța reține că debitoarea datorează creditoarea J___ R____ LOZANO SA suma de xxxxxx EURO, sumă reprezentând cota de 50% din profitul aferent vânzării a xxxxx hectolitri vin.
Prin raportare la aceeași cantitate de vin instanța reține existența creanței J___ R____ LOZANO SA asupra debitoarei în cuantum de xxxxx, 5 EURO reprezentând compensarea calculată potrivit Articolului Unic la Scrisoarea de intenție (fila nr. 158) - minim 3EURO/hl.
În ce privește sumele solicitate la punctele 4 și 5 din declarația de creanță reprezentând în esență cheltuieli judiciare(contravaloare servicii consultanță juridică, cheltuieli de cazare și transport), instanța a constatat că acestea sunt datorate de debitoarea falită în temeiul dispozițiilor contractuale.
Astfel, potrivit art. 8 din Scrisoarea de intenție mai sus-menționată, s-a prevăzut expres faptul că părțile vot fi indemnizate în caz de pierderi, obligații, procese, cheltuieli și sume plătite prin înțelegere pentru orice fel de pretenții susținute de acestea referitoare la Scrisoarea de intenție, că în susținerea declarației de creanță (filele 245-369) au fost depuse documentele justificative pentru sumele pretinse de creditoare: contract de asistență juridică nr. xxxxxxx/13.04.2009, contract de consultanță nr. 1/15.04.2009, facturi aferente pentru servicii de cazare, transport și conexe.
Instanța a constatat că administratorul judiciar în mod nelegal a refuzat înscrierea creditoarei în tabelul preliminar cu sumele reprezentând cuantumul cheltuielilor de executare silită din dosarele nr. 241/2009 ale B__ C______ A_____ și nr. 93/2009 al B__ G____ R_____ în condițiile în care potrivit dispozițiilor art. 3717 din Codul de procedură civilă în vigoare la momentul respectiv procesul verbal de stabilire a onorariului încheiat de executorul judecătoresc reprezintă titlul executoriu.
În ce privește echivalentul în RON a sumei de xxxxxx EURO reprezentând contravaloare servicii de transport, la data de 20.11.2009, debitoarea, prin administrator statutar s-a obligat să pună la dispoziția creditoarei în vederea exportului diferite cantități de vin alb și roșu aflat în cramele __________________, SC DOKI VIN SRL, ________________ și T_____, cantitatea de vin reprezentând o parte din cantitatea de vin menționată în cuprinsul contractului de gaj nr. 3/14.10.2009.
În vederea transportului acestei cantități de vin, creditoarea a achitat suma de xxxxxx EURO către societatea de transport BIRON, conform ordinelor de plată aflate la filele 393 și 394 din declarația de creanță depusă de creditoare.
Având în vedere că din actele de la dosar reiese că debitoarea nu și-a îndeplinit obligația de a pune la dispoziția creditoarei cantitatea de vin menționată, instanța reține că aceasta este îndreptățită să fie înscrisă la masa credală cu suma reprezentând contravaloarea transportului, cu titlu de despăgubire.
Asupra contestației formulate de creditoarea J___ R____ LOZANO SA împotriva raportului de activitate depus de administratorul judiciar la data de 23.06.2011, instanța a reține că dispozițiile legale invocate în susținerea contestației nu sunt aplicabile la situația de fapt dedusă judecății, dispozițiile art. 123 din Legea nr. 85/2006 vizând faza lichidării judiciare, iar nu perioada stării de observație sub care s-a aflat debitoarea după deschiderea procedurii insolvenței.
În aceste condiții toate actele încheiate de debitoare în faza de observație, în condițiile în care acesteia nu i-a fost ridicat dreptul de administrare, s-au încheiat prin raportare la dispozițiile art. 46 și 49 din Legea nr. 85/2006, instanța urmând a analiza dacă actele încheiate de debitoare au fost reale iar nu fictive, în condițiile obișnuite de exercitare a activității curente.
Vor fi avute de asemenea în vedere, dispozițiile art. 11 alin 2 din Legea nr. 85/2006 în sensul că atribuțiile jurisdicționale ale judecătorului sindic sunt strict delimitate de atribuțiile manageriale ale administratorului judiciar, acestea din urmă fiind controlate sub aspectul oportunității doar de creditori, prin organele acestora iar nu de creditori individual.
În ce privește plățile efectuate de debitoare către ________________ SRL, din analiza raportului de expertiză întocmit de expert contabil S_______ D______ că acestea au fost reale, însoțite de facturi fiscale, debitoarea primind în schimbul acestora diverse cantități de materii prime utilizate în procesul de producție sau valorificate mai departe către terți, că dreptul de administrare al debitoarei nu a fost ridicat iar din actele depuse la dosar nu reiese ca organele reprezentative ale creditorilor să fi formulat obiecțiuni cu privire la utilitatea sau nu a deciziilor manageriale ale debitoarei potrivit art. 11 alin 2 din Legea nr. 85/2006.
Că în derularea activității comerciale curente, pe bază de documente justificative se pot efectua plăți chiar și fără ca executarea obligației corelative a cocontractantului să fie simultană (cu referire la cantitatea de porumb boabe menționată de expert în cuprinsul raportului de expertiză și cu privire la care nu s-au făcut precizări exprese în sensul dacă aceasta a fost livrată debitoarei).
În ce privește plățile efectuate către creditoarea B____ T___________, plățile contestate, în cuantum de xxxxx RON, xxxxxx RON și xxxxx RON reprezintă în fapt contravaloarea biletelor la ordin girate de către debitoare băncii.
În acest sens, instanța reține că debitoarea a girat către bancă biletele la ordin _____________ nr. xxxxxxx în valoare de xxxxx RON, _____________ nr. xxxxxxx în valoare de xxxxxx,58 RON, _____________ nr. xxxxxxx în valoare de xxxxx,02 RON, _____________ nr. xxxxxxx în valoare de xxxxxx RON.
Având în vedere faptul că potrivit art. 106 alin 1 din Legea nr. 58/1934 prin gir se transmit toate drepturile izvorâte din biletul la ordin iar din extrasele de cont depuse la dosar reiese că biletele la ordin mai sus-menționate au fost încasate de debitoare în perioada de observație, a reținut că în mod legal aceste sume au fost plătite către bancă.
În ce privește solicitarea formulată de creditoarea J___ R____ SA de deschidere a procedurii falimentului instanța a constatat că debitoarea nu a respectat graficul de plăți conform planului de reorganizare, ultimul raport privind plățile efectuate datând din luna aprilie anul curent, administratorul judiciar confirmând aceste aspecte cu ocazia dezbaterilor asupra acestei chestiuni.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 105 din Legea nr. 85/2006, solicitarea de deschidere a procedurii falimentului poate fi formulată de oricare dintre creditori în situația în care debitorul nu se conformează planului, sau desfășurarea activității sale aduce pierderi averii sale, legea acordând astfel legitimare procesuală activă tuturor creditorilor din programul de plăți. Că există un interes în promovarea acestei cereri în condițiile în care legea nu impune condiția neachitării propriei creanțe, acest interes putând consta în posibilitatea acoperirii mai rapide a creanței prin deschiderea procedurii falimentului și lichidarea activului, fără a aștepta derularea în întregime a planului de reorganizare, iar în ce o privește pe creditoarea J___ R____ LOZANO SA, acesteia nu i s-au plătit sumele corespunzătoare programului de plăți pentru trimestrul IV și V, cu motivarea greșită că sumele cuvenite acestui creditor au fost înscrise sub condiție.
Că, în tabelul definitiv de creanțe întocmit la data de 16.09.2011 de către administratorul judiciar I___________ S___, creditoarea a fost înscrisă în mod nelegal sub condiție, aspect reținut de altfel și prin ____________.04.2012 pronunțată de Tribunalul B____, dispunându-se rectificarea tabelului definitiv de creanțe în sensul înscrierii contestatoarei cu titlu provizoriu, cu întreg cuantumul creanței solicitate prin declarația de creanță, că nu se poate asimila în nici un caz înscrierea provizorie cu înscrierea sub condiție, creditorul înscris provizoriu păstrând drepturile prevăzute de legea nr. 85/2006, existând obligația provizionării de sume cu ocazia distribuirilor (art. 127 alin. 1 pct. 3) și a concluzionat că debitoarea nu a respectat programul de plăți, instanța, față de dispozițiile art. 107 lit. C din Legea nr. 85/2006 a dispus deschiderea procedurii falimentului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs creditoarea și debitoarea prin administratorul special.
Recursurile au fost legal timbrate.
I. În motivarea recursului, recurenta S.C. V___ B_____ S.R.L. critică soluționarea contestației la tabelul preliminar de creanțe deoarece instanța, deși a administrat proba cu expertiză contabilă a înlăturat-o în totalitate. Că numai un expert contabil putea să stabilească valoarea creanței pretinsă de creditoare, că numai convențiile părților nu puteau dovedi creanța având în vedere raporturile juridice comerciale în urma cărora creanța a fost diminuată, că valoarea exactă putea fi stabilită după cercetarea înregistrărilor contabile, chiar dacă pentru asocierea în participațiune nu s-a ținut o evidență contabilă distinctă.
Susține recurenta că judecătorul sindic a avut în vedere art. 1 din actul adițional 2 al scrisorii de intenție fără a avea în vedere plățile ulterioare efectuate, plăți identificate atât expertul desemnat cât și de consilierul contestatoarei.
Greșit nu a fost avută în vedere expertiza contabilă deși expertul, prin obiectivul 4, reface evidența contabilă a societății în participațiune.
Susține și greșita determinare a profitului plecând de la cantitatea de 62.319 hl fără a fi avute în vedere plățile, că deși s-a înlăturat expertiza, totuși a reținut suma de 124.638 € stabilită prin expertiză.
Referitor la suma de 93.478,5 € reținută în baza articolului unic prin reținerea acesteia se dublează creanța intimatei deoarece anterior reținuse 124.638 €, iar pe de altă parte interpretează greșit acest articol în care nu se prevede nicio compensare ci este un acord dintre părți care reglementează adaosul practicat la vânzarea vinului care nu trebuie să fie inferior de 3 €/hl.
Greșit a reținut și cheltuielile de executare din cele două dosare de executare silită, că nu s-a făcut dovada plății efective a acestora iar în lipsa acestei dovezi, procesele-verbale de stabilirea onorariului executorului judecătoresc nu constituie titluri executorii și nu justifică creanța pretinsă, că executările nu au legătură cu asocierea pentru a pretinde creanța, iar la deschiderea procedurii erau deja efectuate.
Cu privire la cheltuielile cu asistența juridică, contractul invocat nu face dovada că asistența juridică a fost asigurată pentru raporturile creditoarei cu debitoarea. Că suma a fost plătită unei firme offshore care nu are ca obiect asistența juridică, iar dacă aceasta a acordat asistență avocaților, aceasta nu au legătură cu debitoarea.
Afirmă recurenta că judecătorul sindic nu a observat că prin contract părțile au convenit ca fiecare parte să suporte cheltuielile, iar cheltuielile de transport și cazare intră în această categorie, că nu s-a dovedit că aceste cheltuieli ar fi fost făcute pentru desfășurarea asocierii.
Cu privire la cheltuielile de transport a vinului gajat, nu s-a dovedit că plățile efectuate către firma Diron au fost pentru acel transport, că nu s-a obligat la exportul vinului, iar scrisoarea din 20.11.2009 se referă la expert cu privire la care creditoarea trebuia să efectueze formalitățile, că exportul nu s-a realizat din culpa creditoarei.
Apreciază că judecătorul sindic a analizat cu rigurozitate contestația creditoarei deoarece era convins că va dispune ________________________ considerente vorbind despre falită deși debitoarea era în faza reorganizării.
Susține că greșit a reținut creanța garantată deși din expertiză rezultă că nu există bunurile afectate garanției.
Cu privire la deschiderea procedurii falimentului acesta s-a dispus greșit deoarece nu analizase toate contestațiile, că după deschiderea procedurii falimentului a respins contestația prin sentința civilă 913/3.10.xxxxx, că această modalitate de soluționare a cauzei înfrânge dispozițiile art. 6 și 13 din CEDO, că nu a avut o cale de atac efectivă soluția în contestație după deschiderea procedurii falimentului fiind formală, că această analiza tocmai îndeplinirea planului de reorganizare.
Susține că în planul de reorganizare creanța creditoarei a fost trecută sub condiție, că judecătorul s-a pronunțat asupra înscrierii provizorii ceea ce impunea modificarea tabelului definitiv și nu planul de reorganizare. Că judecătorul sindic a aplicat greșit dispozițiile art. 127 alin.1 și 3 din Legea 85/2006 situației de reorganizare deși aceasta avea reglementări speciale, că asupra creanței intimatei creditoare s-a pronunțat în octombrie 2013 astfel că trim. III și IV din 2013 și trim. I și II din 2013 nu putea efectua plăți către această creditoare.
Tot greșit a fost reținută și nedepunerea rapoartelor de plăți din aprilie 2013 fără a se avea în vedere că la 18 luni de la confirmare a planului a solicitat o prelungire a acestuia.
II. Creditoarea J___ R____ Lozano S.A. critică hotărârea judecătorului sindic sub următoarele aspecte :
Plățile efectuate către bancă, față de dispozițiile art. 46, 49 din legea 85/2006, nu intră în activitățile curente iar plățile către V____ Group DD nu sunt reale. Că expertiza efectuată în cauză nu este lămuritoare deoarece nu explică diferența dintre cantitatea de marfă din anexa 1 și răspunsul la obiectivul nr. 1, că la obiectivul 4 nu a stabilit valoric materiile prime vândute. Susține că din răspunsul la obiectivul 5 rezultă că stocul inițial este mai mic decât vânzările către clienți, iar la obiectivul 7 s-a identificat o valoare de 142.938,64 lei ca și cheltuială de transport, iar în anexa 4 sunt indicate alte mărfuri decât cele livrate, ca nefiind lămuritoare expertizei, solicită să se rețină nemotivarea sentinței, expertul nu a lămurit discrepanțele din expertiză.
Referitor la reținerea incidenței art. 106 din legea 58/1934, recurenta susține că nu există nicio legătură cu plățile pe care le contestă, că sumele, dacă biletele la ordin au fost girate, nu mai apăreau ca plătite din contul debitoarei ci din conturile clienților debitoarei. Invocă recurenta dispozițiile art. 36 din Legea 85/2006, că după deschiderea procedurii plățile puteau fi făcute pentru desfășurarea activității, însă plățile către bancă nu pot fi încadrate în această categorie.
Invocând dispozițiile art. 46 și 49 din Legea 85/2006 recurenta susține că încasarea contravalorii biletelor la ordin reprezintă o plată preferențială, încălcându-se ordinea de distribuire și solicită anularea acestora, că plățile s-au efectuat din contul debitoarei după data deschiderii procedurii.
Recurenta susține că B____ T___________ trebuia să urmeze procedura colectivă după deschiderea procedurii și nu să încaseze individual creanțele, că în acest sens sunt dispozițiile art. 95 alin. 2 și 123 din Legea 85/2006.
Solicită înlăturarea apărărilor acestei creditoare referitoare la aplicarea art. 106 alin. 1 din Legea 85/2006 și art. 16 din Legea 58/1934, prima reglementează depunerea rapoartelor trimestriale iar cea de-a doua transmiterea prin gir a biletelor la ordin, că în cazul încasării acestora din urmă sumele ar fi intrat direct în contul creditoarei, or plățile s-au efectuat din contul curent al debitoarei și precizează că sumele încasate de această creditoare au fost după data de 28.02.2010 și până în 24.03.2010.
Curtea, verificând sentința recurată în limitele motivelor de recurs formulate și cu respectarea dispozițiilor art. 3041 cod procedură civilă, constată fondate ambele recursuri pentru următoarele considerente:
A. Cu privire la creanța rezultată din scrisoarea de intenție
Așa cum rezultă din înscrisurile depuse de părți la dosarul cauzei, între debitoare și creditoarea J___ R____ Lozano S.A au existat raporturi juridice comerciale anterior încheierii scrisorii de intenție din 01.09.2008, la această din urmă dată debitoarea datora suma de 428.496,20 Euro, suma care prin scrisoarea de intenție constituia un ajutor financiar acordat prin amânarea scadenței, și până la 19.09.2008 urmând să acorde debitoarei un ajutor financiar în cuantum de 270.000 Euro prin transfer bancar, finanțare care urma să fie restituită în părți proporționale în ziua de 23 a fiecărei luni începând cu luna februarie – iulie 2009.
Prin aceiași scrisoare de intenție debitoarea s-a obligat să fabrice 70.000 hl. de vin iar creditoarea să-i livreze debitoarei, în condițiile INCOTERMS FOB Valencia, 70.000 hl. Vin, cantitatea totală urmând a fi comercializată de debitoare, adaosul comercial de 4 euro/hl. urmând a fi împărțită între cei doi parteneri de afacere în cotă procentuală de 50%.
Părțile au convenit separat, printr-un înscris pentru uzul particular al celor două părți, ca în urma acestei afaceri, profitul minim pentru cei 70.000 hl. produși de debitoarea _________________ fie de 3 euro/hl, creditoarea având astfel ½ din valoarea profitului, respectiv minim 105.000 Euro.
În cursul realizării obiectului acestei asocieri creditoarea a optat pentru a nu mai livra cantitatea de vin la care s-a obligat prin scrisoarea de intenție, opțiune exprimată și însușită de părți prin actul adițional nr. 1/28.05.2009 la scrisoarea de intenție.
Prin același act adițional debitoarea se obligă să producă o cantitate de 85.000 hl de vin, iar cuantumul ajutorului financiar se modifică de la 698.496,20 euro la 852.013 euro, pentru această sumă părțile stabilind și un program de rambursare, plata fiind garantată prin 6 bilete la ordin care cuprind și termenele de executare.
Prin actul adițional nr. 2/14.10.2009 părțile contractante recunosc o creanță a debitoarei în cuantum de 688.190,60 euro și accesorii ale acestei sume de 19.782,05 euro, sumă pentru a cărei achitare debitoarea și-a dat acordul pentru introducerea la plată a biletelor la ordin declarate scadente de către părți.
Instanța nu va avea în vedere pretinsa creanță întemeiată pe interpretarea de către creditoare a dispozițiilor art. 2.03 din scrisoarea de intenție și scrisoarea de intenție pentru uzul particular al părților, față de interpretarea actelor juridice încheiate de părți realizat de instanță având în vedere dispozițiile art. 970, art. 977, art. 982 și 983 din Codul civil.
Față de actele încheiate de părți, instanța de recurs reține că în cursul derulării raporturilor comerciale, între părți au avut loc atât finanțări cât și plăți în contul acestora, pentru stabilirea creanței pretinse fiind necesară verificarea finanțărilor și plăților derulate de părți în toată perioada anterioară intrării în procedura insolvenței de către debitoare, cât și drepturile cuvenite creditoarei din afacerea derulată în participațiune.
Din expertiza efectuată în cauză rezultă că debitoarea a produs cantitatea de 85.000 hl vin în valoare de 11.690.222,62 lei, pentru care a efectuat cheltuieli în cuantum de 10.083.798,02 lei, beneficiul obținut de participanții la asociere fiind de 1.354.058.39 lei, fiecăreia revenindu-le câte 677.029,20 lei (filele 6-7 din expertiza).
Așa cum s-a reținut, prin scrisoarea de intenție creditoarea s-a obligat să livreze debitoarei cantitatea de 70.000 hl de vin FOB Valencia, debitoarei destinatară a livrării revenindu-i obligația de a achita cheltuielile de transport. După cum rezultă din actul adițional 1/2009 părțile de comun acord au convenit ca intimata să nu mai livreze cantitatea de 70.0000 hl de vin, debitoarea încheind, anterior acestei înțelegeri, la 08.12.2008, un contract de navlosire cu BIRON SA pentru transportul acestei cantități de vin.
Urmare renunțării părților la această livrare, firma de transport a stabilit în sarcina debitoarei penalități pentru denunțarea contractului de transport în cuantum de 45.609,60 euro, echivalent în lei a sumei de 188.390,50 lei, creanță pe care creditoarea a preluat-o prin cesiune de la transportator (fila 290).
Instanța de recurs reține că în lipsa dovedirii culpei debitoarei și față de acordul părților exprimat prin actul adițional 1/2009, aceasta penalitate achitată transportatorului reprezintă o cheltuială a asocierii care se va imputa asupra veniturilor obținute, fiecare din părțile asocierii în participațiune, beneficiul creditoarei, față de cel stabilit prin expertiza efectuată, urmând a fi afectat cu valoarea de 94.195,25 lei (50% din pierderi proporțional cu participarea la beneficii).
Instanța constată că suma de 582.833,95 lei rezultată după deducerea din venituri a cheltuielilor aferente este superioară beneficiului minim aferent cantității de vin produsă de debitoare și convenit prin scrisoarea de intenție pentru uzul particular al părților (105.000 euro) chiar la cursul euro din data de 12.04.2010 când a fost formulată cererea de înscriere a creanței.
Din aceeași expertiză, analizând decontările dintre părți, rezultă că debitoarea datora creditoarei suma de 596.553,75 euro reprezentând restul nerecuperat din finanțările realizate de creditoare în folosul debitoarei, din suma totală de 790.012,84 euro creditoarea a primit drept plată suma de 193.553,75 euro prin girarea de către debitoare a biletelor la ordin emise de _______________________ S.A.
În consecință, la data deschiderii procedurii creditoarea recurentă avea, din raporturile juridice de asociere, împotriva debitoarei o creanță de 3.044.280, 67 lei, reprezentând echivalentul a 596.459 euro, finanțări nerestituite și suma de 582.833,95 lei cota din beneficiul activității de producție a cantității de vin realizată de debitoare.
În consecință recursul este întemeiat sub acest aspect și instanța urmează a o modifica în sensul celor reținute prin considerente deciziei.
B. Cu privire la creanța garantată
Prin contractul de gaj nr. 3/14.10.2009 debitoarea, pentru restituirea sumei de 688.190,60euro, a constituit un gaj asupra cantităților de 15.000 hl vin roșu, aflat în locațiile detaliate prin contractul de gaj și 28.000 hl vin alb, de asemenea cu precizarea în contract a locului de depozitare a acestora, valoarea totală a bunurilor gajate fiind de 2.926.446 lei.
Pentru stabilirea creanței garantate instanța va avea în vedere faptul că intimata creditoare a formulat contestație împotriva tabelului preliminar de creanțe, respectiv dispozițiile legale care sunt incidente înscrierii în tabelul de creanțe din momentul formulării cererii de înscriere a creanței.
Potrivit art. 3 pct. 16 din Legea 85/2006, tabelul preliminar de creanțe cuprinde toate creanțele născute înainte de data deschiderii procedurii curente, scadente, sub condiție sau în litigiu, acceptate de către administratorul judiciar în urma verificării acestora. În tabel vor fi menționate atât suma solicitată de către creditor, cât și suma acceptată și rangul de preferință.
De asemenea, potrivit art. 67 alin. 1 din Legea 85/2006 administratorul judiciar va proceda de îndată la verificarea fiecărei cereri și a documentelor depuse și va efectua o cercetare amănunțită pentru a stabili legitimitatea, valoarea exactă și prioritatea fiecărei creanțe, iar potrivit art. 72 alin. 1, ca rezultat al verificărilor făcute, administratorul judiciar/lichidatorul va întocmi și va înregistra la tribunal un tabel preliminar cuprinzând toate creanțele împotriva averii debitorului, precizând că sunt: chirografare, garantate, cu priorități, sub condiție sau nescadente și arătând pentru fiecare numele/denumirea creditorului, suma solicitată de creditor și suma acceptată de administratorul judiciar, iar la creanțele garantate se vor arăta titlul din care izvorăște garanția, rangul acesteia și motivele pentru care creanțele au fost trecute parțial în tabel sau au fost înlăturate (alin.2).
Din interpretarea acestor dispoziții legali rezultă că, în ceea ce privește creanța garantată aceasta este trecută în tabelul preliminar la valoarea care rezultă din înscrisurile care au instituit garanția respectivă.
Or, din contractul de gaj 3/2009 rezultă că valoarea creanței garantate este de 2.926.446 lei și va dispune înscrierea acesteia ca și creanță garantată.
Această înscriere a creanței garantate în tabelul preliminar are caracter preliminar care însă se va definitiva prin tabelul definitiv de creanțe.
Astfel, potrivit art. 41 alin. 2 teza I din Legea 85/2006, prin excepție de la alin. (1), creanțele garantate se înscriu în tabelul definitiv și/sau în tabelul definitiv consolidat, după caz, la valoarea garanțiilor, evaluată în conformitate cu art. 39 alin. (1) lit. A, dar nu mai mult decât valoarea totală a creanței garantate de acea garanție.
Așadar, cuantum creanței garantate urmează procedura de stabilire conform art. 41 alin. 2 din Legea 85/2006, administratorul judiciar urmând să procedeze ulterior la rectificarea tabelului definitiv de creanțe, în ceea ce privește creanța garantată a creditoarei intimate, cu respectarea dispozițiilor legale menționate, respectiv după identificarea și evaluarea bunurilor debitoarei asupra cărora s-a constituit garanția.
Chiar dacă judecătorul sindic a reținut ca fiind garantată aceiași creanță, instanța de recurs constată că această parte a hotărârii recurate se referă la tabelul definitiv și nu preliminar, sub acest aspect hotărârea va fi modificată conform celor reținute de instanța de recurs.
C. Cu privire la creanța de 154.000 euro
Instanța va avea în vedere și faptul că debitoarea sa angajat la 20.11.2009, așa cum rezultă din confirmarea făcută de administratorul statutar al debitoarei (fila 299 dosar Tribunal), pună la dispoziția creditoarei intimate o parte din cantitatea de vin ce făcea obiectul contractului de gaj 3/2009. Urmare a acestei confirmări realizată de debitoare, intimata a încheiat un contract de navlosire cu Agenția Maritimă BIRON SA, contract pe care ulterior nu l-a mai executat, fiind obligată creditoarea să suporte penalitățile contractuale în cuantum de 154.000 euro, sumă cu privire la care creditoarea a făcut dovada că a achitat-o transportatorului.
Față de obligația asumată de debitoare prin administratorul statutar prin înscrisul din 20.11.2009, instanța reține culpa exclusivă a acesteia pentru nelivrarea cantității de vin la care s-a obligat, paguba creată de debitoare creditoarei fiind de 154.000 euro, respectiv 637.097 lei având în vedere cursul leu/euro.
Apărările debitoarei referitoare la distincția dintre livrarea intercomunitară și export sunt formale și irelevante, relevant este faptul că s-a obligat să pună la dispoziția creditoarei cantitățile de vin specificate în înscrisul din 20.11.2009 și nu a făcut dovada că aceste cantități de vin au fost puse efectiv la dispoziția creditoarei, cheltuieli efectuate de aceasta constituind o pagubă de care este ținută să răspundă debitoarea, hotărârea judecîătorului sindic fiind temeinică și legală sub acest aspect.
D. Referitor la cheltuielile de executare
Creditoarea a solicitat, anterior deschiderii procedurii, executarea silită a debitoarei, în două dosare de executare, respectiv dosarul 241/29.06.2009 Biroul Executor Judecătoresc C______ A_____ și dosarul 93/27.11.2009 Biroul Executor Judecătoresc G____ R_____.
Prin procesele verbale întocmite de organele de executare, au fost stabilite cheltuieli de executare de 5.214,30 lei în primul dosar și 14.755,6 lei în al doilea dosar.
Potrivit art. 50 din Legea 188/2000 în îndeplinirea atribuțiilor lor executorii judecătorești întocmesc procese-verbale, dacă prin lege nu se dispune altfel, iar potrivit art. 57 alin. 1 din aceeași legea, actele executorilor judecătorești sunt supuse, în condițiile legii, controlului instanțelor judecătorești competente, cei interesați sau vătămați prin actele de executare pot formula contestație la executare, în condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă (art. 58).
Cum debitoarea nu face dovada că actele au fost desființate acestea produc efectele prevăzute de lege. Împrejurarea că nu ar fi fost achitate efectiv de către creditoare a cheltuielilor de executare nu o exonerează pe debitoare de plata acestora, legea nu impune ca cheltuielile de executare să fie achitate anticipat.
Mai mult, potrivit art. 37 alin. 3 din Legea 188/2000, executorii judecătorești nu pot condiționa punerea în executare a hotărârilor judecătorești de plata anticipată a onorariului.
În consecință și sub acest aspect critica debitoarei apare ca nefondată.
E. Cheltuielile privind asistența și reprezentarea de către avocat
Creditoarea pretinde, cu titlu de cheltuieli efectuate cu asistența juridică atât cheltuielile reprezentând onorariul avocaților în cuantum de 30.775 de euro achitați de creditoare direct Cabinetului de avocat B_____ D______, cât și suma de 22.286,59 achitate către Talldinia Limited Associates Company.
Referitor la Talldinia Limited Associates Company aceasta a încheiat un contract de consultanță cu creditoarea la 15.04.2009 (fila 163) și un contract de asociere în participațiune cu Cabinetul de avocat D______ B_____, acte juridice inopozabile debitoarei.
Asistența juridică în România se realizează prin avocați, potrivit art. art. 3 din Legea 51/1995, sau consilieri juridici în condițiile art. 4 din Legea 514/2003.
În acuză nu s-a făcut dovada că activitatea de consultanță la care s-a obligat Talldinia Limited Associates Company ar fi conformă cu dispozițiile Legii 51/1995 și în consecința aceasta nu beneficiază de protecția legii române.
În ceea ce privește raportul juridic de natură civilă dintre creditoare și Talldinia Limited Associates Company care ar rezulta din contractul de consultanță acesta produce efecte exclusiv între părțile contractante și în consecință pretinsele plăți pe care creditoarea le-a efectuat către aceasta nu pot fi opuse debitoarei.
Constatând că creditoarea a făcut dovada achitării, cu titlu de onorariu de avocat, doar a sumei de 127.100,75 echivalentul a 30.775 euro, instanța constată că pentru această sumă hotărârea judecătorului sindic este legală și temeinică, instanța urmând să înlăture din cuantumul creanței pretinse, suma achitată de creditoare către Talldinia Limited Associates Company.
De asemenea, referitor la cheltuielile de deplasare și cazare instanța urmează să le înlăture, părțile convenind ca cheltuielile să fie suportate de fiecare parte (art. V din scrisoare).
În consecință, sub aspectul creanței pretinse, reținând și cheltuielile de judecată efectuate în prezenta cauză în cuantum de 10.420 lei, instanța de recurs constată că creditoarea are împotriva debitoarei o creanță în cuantum total de 4.451.477,27 lei și va modifica hotărârea judecătorului sindic în sensul înscrierii creditoarei intimate în tabelul preliminar de creanțe cu suma de 4.451.477,27 lei în loc de 5.032.664 lei cât s-a dispus prin hotărârea recurată, din care 2.926.446 lei creanța garantată.
F. Referitor la critica privind dispunerea intrării în faliment a debitoarei.
Judecătorul sindic a dispus ______________________ debitoarei având în vedere nerespectarea de către debitoare a programului de plăți.
Planul de reorganizare a fost aprobat prin sentința civilă 1429/13.12.2011 și prevedea acoperirea creanțelor cuprinse în plan prin plăți trimestriale, într-un termen de 3 ani.
Creditoarea intimată a fost trecută pe tabelul de creanțe cu o creanță provizorie de 5.360.559 lei din care creanță garantată de 377.472,34 lei, gradul de îndestulare a acesteia, potrivit planului, trebuia să fie de 100% pentru creanța garantată, respectiv 377.472,34 lei și de 20% pentru creanța chirografară, respectiv 996.617,33 lei.
Sentința recurată, raportat la planul de reorganizare, a fost pronunțată în trim. VIII.
Deși prin programul de plăți a fost stabilit ca acestei creditoare să i se facă plăți în primele VIII trimestre în cuantum de 113.241 lei din creanța garantată și 298.985 lei din creanța chirografară, debitoarea nu a efectuat nicio plată către această creditoare și nici nu a făcut dovadă că dispune de sumele la care s-a obligat prin planul de reorganizare.
Este adevărat că creanța acestei creditoare a fost înscrisă ca o creanță provizorie însă prin planul de reorganizare aceasta creanță a fost inclusă în planul de plăți, plăți care trebuiau efectuate către creditoare în lipsa unor reguli derogatorii stabilite prin plan.
Este adevărat că dispozițiile art. 127 pct. 3 din Legea 85/2006 reprezintă reguli de realizare a distribuirilor din sumele obținute prin lichidarea activului debitoarei.
Acest text are însă valoare de principiu pentru orice distribuire parțială efectuată în cursul procedurii insolvenței, dispoziții care se aplică, în lipsa unor dispoziții exprese în lege și când nici planul de reorganizare nu conține, pentru situații avute în vedere de legiuitor prin art. 127, reguli de distribuire a sumelor obținute în cursul derulării acestuia, și în cazul efectuării plăților potrivit planului de reorganizare.
Aceste dispoziții nu sunt aplicabile în prezenta cauză deoarece, fără a distinge, planul de reorganizare propus de debitoare prevede plăți și pentru creanțele admise provizoriu, plăți care au același caracter cu creanța în contul căreia sunt făcute, după stabilirea cu titlu definitiv a creanței urmând a se realiza regularizarea dintre dreptul de creanță recunoscut și plățile efectuate.
Chiar dacă am reține, așa cum a făcut judecătorul sindic, incidența art. 127 din Legea 85/2006, debitoarea nu a făcut dovada constituirii provizioanelor pentru îndestularea creanței intimatei așa cum rezultă aceasta din programul de plăți.
Din chiar susținerile debitoarei făcute prin administratorul judiciar, la data pronunțării sentinței recurate debitoarea efectuase plățile aferente trimestrelor I-VI, și trebuia să efectueze plățile pentru trimestrele VII-XII.
Potrivit planului de reorganizare, în trimestrele în care se susține că au fost efectuate plățile, sumele care trebuiau achitate creditorilor erau de 3.956.644,48 lei ( anexa 41 din plan) iar debitoarea a achitat cu 577.834,29 lei mai puțin, respectiv 3.378.356,57 lei.
De asemenea, potrivit aceluiași plan, în trimestrele VII-XII debitoarea trebuie să efectueze plăți în cuantum de 3.647.783,27 or sumele previzionate că ar putea fi recuperate de la clienți activi este de 1.662.879,28 lei și cele ce ar fi realizate în activitate debitoarei fiind de 700.000 lei, sume inferioare sumelor datorate potrivit planului de reorganizare fără ca acesta să fie ajustat cu creanța intimatei așa cum a fost stabilită de instanța de recurs (2.926.446 lei creanță garantată și 305.006,25 creanță chirografară, planul neputând fi realizat chiar dacă se reține că ar fi acoperită creanța creditoarei Băncii T___________ SA prin executarea garanțiilor.
Instanța nu va avea în vedere susținerile debitoarei privind realizarea creanței avute împotriva debitorilor săi aflați de asemenea în procedura insolvenței, aceasta deoarece în cauză nu au fost prezentate dovezi cu privire la activul și masa pasivă a acestora, precum și a gradului de îndestulare al creditorilor în situația falimentului debitorilor menționați de recurentă.
Mai mult, chiar debitoarea a considerat că pentru realizarea planului de reorganizare este necesară modificare acestuia în sensul prelungirii lui cu încă un an, propunere respinsă de adunarea creditorilor din 26.06.2013.
În consecință, față de considerentele reținute care completează considerentele judecătorului sindic, instanța constată că acest motiv de recurs este nefondat, planul de reorganizare nu a fost respectat de debitoare și nu mai este apt să-și atingă scopul pentru care a fost aprobat, hotărârea judecătorului sindic sub acest aspect este legală și temeinică.
Criticile recurentei privind soluționarea contestației de către judecătorul sindic prin sentința civilă 912/2013 nu pot fi valorificate în prezenta cale de atac, hotărârea pronunțată putând fi recurată în condițiile art. 12 din Legea 85/2006.
II. Referitor la recursul creditoarei
Așa cu rezultă din extrasul de cont (fila 297-298 dosar Tribunal), din contul societății debitoare deschis la B____ T___________ au fost efectuate, în perioada 17.03.xxxxxxxxxxxxx10, plăți succesive către această creditoare, suma totală plătită fiind de 532.361,16 lei.
Procedura insolvenței față de debitoare s-a deschis prin încheierea din 18.02.2010, iar potrivit art. 46 alin. 1 din Legea 85/2006(2010), în afară de cazurile prevăzute la art. 49 sau de cele autorizate de judecătorul-sindic, toate actele, operațiunile și plățile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule.
Cum plățile debitoarei către această creditoare au fost efectuate după deschiderea procedurii, acestea sunt lovite de nulitate absolută, în cauză nefăcându-se dovada că acestea ar fi fost autorizate de judecătorul sindic în condițiile dispozițiilor legale în vigoare în momentul efectuării plății.
Instanța nu va reține apărarea creditoarei întemeiată pe dispozițiile art. 102 și 106 din Legea 58/1934.
Astfel, creditoarea, pentru justificarea debitării conturilor debitoarei după data deschiderii procedurii depune la dosarul cauzei patru bilete la ordin (BO), bilete emise de ____________________ care dă ordin să se plătească la ordinul creditorului său, debitoarea din prezenta cauză, sumele înscrise în BO. Așadar potrivit acestora, debitoarea nu are calitatea de tras ci de beneficiară a BO și poate prezenta la plată BO, urmând a fi efectuată plata din contul emitentului dacă acesta are disponibil, sau executa silit BO împotriva aceluiași emitent în condițiile 41- 47 din Legea 58/1934.
Debitoarea a transmis drepturile sale prin gir, în condițiile art. 13 din Legea 58/1934, creditoarei sale B____ T___________ iar prin transmiterea cambiei noul posesor are drepturile pe care girantul le avea împotriva trasului, precum și o acțiune în regres împotriva girantului, debitoarea din prezenta cauză așa cum dispune art. 16 din lege.
În cazul deschiderii procedurii insolvenței față de girant, BO transmis prin gir de acesta nu creează posesorului BO o situație privilegiată față de ceilalți creditori, realizarea drepturilor sale rezultând din BO realizându-se în acord cu scopul procedurii insolvenței (art. 2 din Legea 85/2006) și în cadrul acestei proceduri, cu respectarea tuturor dispozițiilor legale incidente, inclusiv a interdicției efectuării plăților fără autorizarea prealabilă a judecătorului – sindic (conform legii incidente la data plății). În schimb posesorul poate urmări, potrivit dispozițiilor Legii 58/1934, pe toți obligații cambiali dacă aceștia nu se află la rândul în procedura insolvenței.
Instanța constată că în cauză nu sunt incidente nici dispozițiile art. 102 alin. 4 din Legea 58/1934, acestea referindu-se la cesiunea creanței derivând din vânzarea de mărfuri față de tras, or girul este o instituție juridică esențial diferită de cesiune, iar pe de altă parte, norma de la alin. 4 se referă la falimentul trasului, or debitoarea din prezenta cauză nu a avut și nu are calitatea de tras, ci pe aceea de beneficiar al BO și ulterior de girant.
În consecință, față de considerentele ce preced, instanța constată întemeiat acest motiv de recurs, va anula plățile în cuantum de 523.318 lei și va obliga creditoarea intimată B____ T___________ SA să restituie debitoarei această sumă.
Referitor la celelalte plăți solicitate a fi anulate, așa cum a reținut și judecătorul sindic, acestea au fost efectuate de debitoare în cursul desfășurării activității curente.
Astfel, potrivit art. 3 pct. 14 din Legea 85/2006, activitățile curente reprezintă acele fapte de comerț și operațiuni financiare propuse a fi efectuate de debitor în perioada de observație, în cursul normal al comerțului său, cum ar fi: continuarea activităților contractate, conform obiectului de activitate; efectuarea operațiunilor de încasări și plăți aferente acestora; asigurarea finanțării capitalului de lucru în limite curente.
Din expertiza S_______ rezultă că operațiunile comerciale dintre debitoare și _________________ s-au realizat în temeiul contractului încheiat 26.03.2010 și au reprezentat livrări de materie primă și mărfuri pe care debitoarea ulterior au fost date în consum sau au fost vândute, așa cum rezultă din expertiză (obiectivul 5).
Instanța constată că susținerea recurentei cu privire la caracterul fictiv al operațiunilor comerciale dintre cele două părți nu poate fi primită, expertiza efectuata dovedind caracterul real al acestora.
Împrejurarea invocată de recurentă referitoare la asociații celor două societăți comerciale nu este suficientă pentru a dovedi fictivitatea operațiunilor comerciale și în consecință, sub acest aspect recursul creditoarei este nefondat.
În consecință, având în vedere considerentele instanței de recurs, în temeiul art. 312 alin. 1 și 3 din Codul de procedură civilă, va admite recursul ambelor recurente și va modifica în parte sentința recurată în sensul că va admite în parte contestațiiile formulată de creditoarea J___ R____ Lozano S.A., va dispune înscrierea creditoarei în tabelul preliminar de creanțe cu suma de 4.451.477,27 lei din care 2.926.446 lei creanța garantată și va anula plățile, în cuantum total de 523.318 lei, efectuate de debitoare către B____ T___________ S.A. – Sucursala Cluj urmând să oblige creditoarei B____ T___________ S.A. să restituie debitoarei suma de 523.318 lei.
Cum prin hotărârea recurată s-a dispus ______________________ debitoarei, luându-se măsurile corespunzătore acestei faze a procedurii insolvenței de către judecătorul sindic, s-a respins excepția lipsei de interes a creditoarei recurente de a solicita ______________________ debitoarei, a fost obligată creditoarea recurentă la plata cheltuielilor de judecată către _________________ SRL și s-a stabilit un nou termen pentru continuarea procedurii, aceste dispoziții ale hotărârii judecătorului sindic vor fi menținute de instanța de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursurile declarate de recurenta-creditoare J___ R____ Lozano S.A., cu sediul ales la Cabinet Avocat M________ C______ – București, Sector 5, ______________________, ______________, ____________________>și de către recurenta-debitoare S.C. V___ B_____ S.R.L. – prin administrator special N___ V_____ D_____, cu sediul în B____, ______________________, ____________________, împotriva sentinței civile nr. 912 din 03 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul B____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata-creditoare B____ T___________ S.A. – Sucursala G_____, cu sediul în G_____, _____________________, județul G_____, în calitate de curator pentru toți creditorii S.C. V____ G___ DD S.R.L. B____, Inspectoratul Teritorial de Muncă B____, Direcția Generală a Finanțelor Publice – C____________ Mijlocii B____, S.C. A______ T____ S.R.L. București, S.C. A______ P_______ S.R.L. București, S.C. A_______ _________. Focșani, _____________________. Iași, S.C. B____ Tran__________. Focșani, C_______ de F________ IFN București, S.C. E_______ I____________ S.R.L. Iași, S.C. G_____ S___ S.R.L. Tepu, ______________________. Focșani, __________________. T_____, S.C. L___ I____ S.R.L. Focșani, S.C. M______ S.R.L. Miercurea C___, S.C. O_______ V____ S.R.L. Jariștea, S.C. P___ E___ T____ S.R.L. Iași, S.C. S_______ S.A. G_____, I.F. Ț_____ Lumința E____, ________________. Huși, ___________________. Focșani, ___________________. Focșani, B_____ C_______ V_____, S.C. V___ M__ Prod S.R.L. Țifești, C_____ C_________, Î_____________ I__________ P_______ I__ și intimata I___________ S.P.R.L. G_____ – Punct de Lucru B____, cu sediul în B____, ______________________, județul B____, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. V___ B_____ S.R.L.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că :
și dispune înscrierea creditoarei în tabelul preliminar de creanțe cu suma de 4.451.477,27 lei din care 2.926.446 lei creanța garantată.
II. Anulează plățile în cuantum total de 523.318 lei efectuate de debitoare către B____ T___________ S.A. – Sucursala Cluj și dispune repunerea în situația anterioară în sensul obligării creditoarei B____ T___________ S.A. să restituie debitoarei suma de 523.318 lei, cu opinia separată a domnului judecător C____ Ș_________ care este pentru respingerea contestației privind plățile efectuate de debitor.
_______________________ măsurile dispuse de judecătorul sindic.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.06.2014.
|
Președinte, V_______ P_____ |
Pt. Judecător, C____ Ș_________ - plecat în C.O. -
PREȘEDINTE INSTANȚĂ,
|
Judecător, C______ P______ |
|
|
Pt. Grefier, M____ V____ - plecat în C.O. -
P___ GREFIER,
|
|
Opinie separată
Emiterea unui bilet la ordin către propriul creditor are ca efect stingerea unei obligații de plată, întrucât termenul la care va fi trasă efectiv suma (încasarea propriu zisă a acesteia) nu poate afecta existența dreptului; de asemenea, biletul la ordin este un titlu de valoare, a cărui valoare patrimonială este încorporată în înscrisul cu acest nume, astfel că posesorul său deține prin acest înscris însăși valoarea patrimonială încorporată în ele.
Prin faptul că debitoarea falită a girat biletele la ordin emise în favoarea sa către B____ T___________, toate raporturile juridice dintre debitoare și propria debitoare emitentă a biletelor la ordin s-au stins, după girarea biletelor rămânând raporturi juridice de asigurare și încasare pur și simplu a sumelor de bani numai între emitentul biletelor la ordin (debitoarea debitoarei falite) și B____ T___________, astfel că orice plată ulterioară făcută de emitentul biletului la ordin către creditoarea inițială nu mai are suport juridic (cauză) și acești bani, chiar dacă banii au fost depuși în contul debitoarei falite, fiindcă această debitare a contului debitoarei falite reprezenta o plată nedatorată și care trebuia restituită către B____ T___________.
Biletele la ordin, și efectele de comerț în general, se deosebesc de celelalte înscrisuri care constată obligații de plată și drepturi de creanță prin aceea că nu sunt condiționate de dovedirea raportului juridic în baza cărora au fost emise, plata efectuându-se în mod automat către beneficiar, iar pe de altă parte prin aceea că aceste bilete la ordin încorporează valoarea patrimonială și sting prin ele însele obligațiile din raporturile juridice dintre părți, astfel că biletele la ordin nu pot fi confundate cu înscrisurile care fa dovada existenței unor contracte sau acte juridice generatoare de obligații de plată, cum au fost considerate de opinia majoritară.
Biletele la ordin, și efectele de comerț în general, devin înscrisuri care conțin drepturi de creanță numai în mod excepțional și numai atunci când încasarea sumelor de bani nu se poate face din lipsă de monetar în contul emitentului, dar acest efect excepțional nu poate exista atunci când emitentul este solvabil și cel în favoarea căreia s-au giratat biletele la ordin încasează fără probleme sumele de bani înscrise pe bilete, această situație în care biletele la ordin se transformă în bani reprezentând regula în materia efectelor de comerț și este prezumată de legiuitor, iar situația în care biletele la ordin nu se pot încasa și se transformă în înscrisuri constatatoare a unor drepturi de creanță reprezintă excepția, excepție care corectează ipotezele în care emitenții biletelor la ordin sunt de rea – credință sau în care, chiar dacă emitenții nu sunt de rea – credință, aceștia nu au bani în cont la data prevăzută pentru încasarea sumei.
În speța de față lucrurile s-au petrecut în modul firesc și prezumat de lege, B____ T___________ încasând sumele de bani de la debitorul debitoarei sale falite, astfel că biletele la ordin și-au produs efectele scontate de lege, stingând mai întâi prin plată (emiterea biletelor și _______________________ debitoarei falite) raporturile juridice dintre debitoarea falită și propria sa debitoare emitentă a biletelor la ordine, iar apoi au stins, prin giratarea lor, raporturile juridice dintre debitoarea falită și B____ T___________, astfel că aceasta din urmă avea dreptul necondiționat de a încasa valoarea biletelor la ordin direct și nemijlocit de la emitenta biletelor la ordin, iar în cazul în care această debitoare debita în mod greșit și nedatorat contul debitoarei falite, executând în fapt o a doua plată (nedatorată), dar de această dată chash, posesoarea biletelor la ordin în favoarea căreia s-a făcut giratarea acestora avea dreptul să și-i ia direct din acest cont, cum s-a întâmplat în speța de față, sau să ceară debitoarei falite restituirea către sine a acestei plăți nedatorate.
Prin faptul că în speța de față s-au considerat aceste bilete la ordin ca și înscrisuri constatatoare a unor drepturi de creanță, apreciez că s-a nesocotit fără temei calitatea principală a acestor efecte de comerț și totodată caracteristica unică și esențială care le deosebesc fundamental de actele juridice generatoare de drepturi de creanță, aceea de a reprezenta instrumente de plată prin ele însele, cu aceeași valoare ca și biletele de bancă (plata cash), iar nu de a constata și proba drepturi de creanță la fel ca și contractele și celelalte acte juridice de drept comun, a căror înscrisuri – instrumentum probationis, pot să facă dovada existenței unor raporturi juridice și a unor obligații de plată, dar a căror simplă predare sau posesie nu însemnează și nu poate avea ca efect stingerea raporturilor juridice prin plată.
Asemănător situației popririi, cel care trebuia să facă o plată inițială către un creditor și a emis un bilet la ordin, va fi ținut de obligația de menținere a contului cu suma d
Publicitate
Alte spețe similare
Termeni și Condiții
Politica de confidențialitate
Politica Cookies
© Copyright Avocatura.com SRL 2003-2025