Document finalizat

R O M Â N I A

TRIBUNALUL T____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr. 1963/A

Ședința publică din data de 18 noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE M____ T____ C_______

Judecător I______ T____

Grefier A_____ C_______ T________

Pe rol soluționarea apelului declarat de apelanta petentă ________________________ împotriva sentinței civile nr. 3345/16.03.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, în cauza având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 04.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta decizie, când având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la data de 18.11.2015.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.3345/16.03.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petenta ________________________, în contradictoriu cu intimata Agenția Naționala de Administrare Fiscala.

Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție __________ nr. xxxxxxx/12.08.2014, i s-a aplicat petentei o amendă contravențională în cuantum de 8.000 lei și sancțiunea complementară a confiscării sumei de 841,52 lei, provenind din vânzarea bunurilor către populație, fără a emite bonuri fiscale sau alte documente justificative și a suspendării activității desfășurate la punctul de lucru pe o perioadă de 3 luni, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. 1 lit.b), art. 11 alin.3 și art. 14 alin.2 din OUG nr.28/1999, reținându-se în sarcina sa că, în data de 12.08.2014, cu ocazia controlului operativ inopinat desfășurat la punctul de lucru, prin compararea datelor înscrise în raportul intermediar X emis cu AMEF instalat la punctul de lucru cu numerarul identificat în casieria punctului de lucru s-a constat existența unui plus de casă în sumă de 841,52 lei, fără a fi identificată prin emiterea de bonuri fiscale, facturi sau alte documente justificative.

De asemenea, prin același proces-verbal de contravenție i s-a aplicat petentei o amendă contravențională în cuantum de 4.000 lei și sancțiunea complementară a interzicerii activității de comerț cu amănuntul la punctul de lucru din Timisoara, ________________________, nr.68, Centru Comercial Euro stand 125, în conformitate cu prevederile art. 74 din OG nr.99/2000, reținându-se sarcina sa că, în incinta punctul de lucru se desfășoară atât activitatea de comerț cu ridicata cât și activitatea de comerț cu amănuntul, fără ca spațiul de comerț să fie separat corespunzător.

Sub aspectul legalității întocmirii procesului verbal contravenție __________ nr. xxxxxxx/12.08.2014 s-a observat că acesta este întocmit cu respectarea tuturor cerințelor prev.de art. 17 din O.G.2/2001.

Astfel, procesul verbal cuprinde data si locul unde este încheiat, numele, prenumele și calitatea agentului constatator, precum și descrierea faptei contravenționale, fiind indicate data, ora și locul în care a fost săvârșită și semnătura agentului constatator.

Totodata, instanta a constatat ca plangerea contraventionala a fost formulata de petentă in termen legal.

Sub aspectul temeiniciei întocmirii procesului verbal, deși O.G nr. 2/2001 nu prevede nicio dispoziție cu privire la forța probantă a procesului verbal de contravenție, există o prezumție de legalitate și realitate a actului având în vedere faptul că este vorba de un act administrativ. În aceste condiții se prezumă că situația de fapt menționată în procesul verbal de constatare a contravenției este conformă realității, prezumție care poate fi răsturnată de petent prin probă contrară.

Conform jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzarii sa dovedesca faptele ce i se imputa nu este absolut, din moment ce prezumtiile bazate pe fapte sau legi opereaza in toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Conventia Europeana a Drepturilor Omului in masura in care statul respecta limitele rezonabile, avand in vedere importanta scopului, dar si respectarea dreptului la aparare ( cauza Salabiaku v. Franta, hotararea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Vastberga Taxi Aktiebolag si Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002). Forta probanta a rapoartelor si a proceselor-verbale este lasata la latitudinea fiecarui sistem de drept, putandu-se reglementa importanta fiecarui mijloc de proba, insa instanta are obligatia de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci cand administreaza si apreciaza probatoriul (cauza Bosoni v. Franta, hotararea din 7 septembrie 1999).

Persoana sanctionata are dreptul la un proces echitabil ( art. 31-36 din Og nr. 2/2001) in cadrul careia sa utilizeze orice mijloc de dovada si sa invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurarii ca situatia de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de defasurare al evenimentelor, iar sarcina instantei de judecata este de a pastra limita proportionalitatii intre scopul urmarit de autoritatile statului de a nu ramane nesanctionate actiunile antisociale si respectarea dreptului la aparare al persoanei sanctionate contraventional ( cauza A_____ v. Romaniei, hotararea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare procesul-verbal de contraventie se bucura de o prezumtie relativă de veridicitate si autenticitate care este permisa de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, in masura in care contravenientului i se asigura accesul la justitie si dreptul la un proces echitabil.

Potrivit art. 10 alin.1 lit.b) din OUG nr.28/1999 în vigoare la data întocmirii actului sancționator contestat: ” Constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni: (...) b) (...) neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale,;(…)”

În conformitate cu art. 11 alin.3 din OUG nr.28/1999:” (...)(3) Sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparținând operatorilor economici prevăzuți la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menționat la art. 1 alin. (4), ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără proveniență și se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat..”

De asemenea, potrivit art. 14 alin.2 din OUG nr.28/1999: „ (...)(2) Nerespectarea de către operatorii economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale și nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative, atrage și suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni.”

Potrivit art. 73 alin.1 pct.22) din OG nr.99/2000 în vigoare la data întocmirii actului sancționator contestat: ” Constituie contravenții, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni, și se sancționează după cum urmează:

(...) 22. exercitarea de activități de comerț cu ridicata și comerț cu amănuntul în aceeași structură de vânzare, respectiv suprafață de vânzare, cu amendă de la 2.000 lei la 10.000 lei și cu interzicerea uneia dintre cele două activități;(…)”

Conform art. 4 alin.1 li.j) și k) din OG nr.99/2000:” În înțelesul prezentei ordonanțe, următorii termeni se definesc astfel: (...)

j) structură de vânzare - spațiul de desfășurare a unuia sau mai multor exerciții comerciale;

k) suprafață de vânzare - suprafață destinată accesului consumatorilor pentru achiziționarea produsului/serviciului, expunerii produselor oferite, plății acestora și circulației personalului angajat pentru derularea activității. Nu constituie suprafețe de vânzare cele destinate depozitării și păstrării mărfurilor, producției, birourilor și anexelor;(...).”

În speță, prin probele propuse de petentă și administrate de instanță în cursul procesului, aceasta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal, nereușind astfel să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal.

Astfel, prin plângerea contravențională formulată, petenta a susținut că, la controlul rafturilor și a obiectelor personale s-a găsit în agenda administratorului societății suma de 450 lei, bani personali, pregătiți să achite ratele personale la banca BRD.

Martorul Kirsch D_____ I____, în calitate de administrator la _________________, societate care achiziționează marfă de la societatea petentă, a declarat: „ din relatările administratorului societății A___ D___________ SRL, ulterioare controlului, am aflat că acesta avea în geanta personală suma de 700 lei, care erau banii pentru o rată. Agenții constatatori au afirmat că, după o zi de muncă, nu pot să plece fără să dea o amendă. În procesul-verbal de control, administratorul a scris ce i-au dictat agenții constatatori. Administratorul societății petente are aproximativ vârsta mea - 39 ani. Și anterior acestui control, administratorul societății petente a mai fost supus diverselor controale din partea instituțiilor statului. Apreciez că și eu, dacă aș fi încolțit de 4 agenți constatatori, de altfel, cum am și fost, m-aș simți intimidat și aș declara tot ce mi-ar impune aceștia să declar. Apreciez că agenții constatatori care au efectuat acest control au fost agresivi și nu se poate efectua un asemenea control așa cum au procedat aceștia. Societatea petentă are în complexul Euro două puncte de lucru - en-gros și en detail, cu intrări separate, însă lipite, printr-un perete despărțitor, în interior putându-se comunica între cele două spații.”

Pe de altă parte, potrivit copiei Registrului evidență bani personali, depusă la dosarul cauzei ( f.46 și 47) cu privire la care petenta a susținut că, deși a fost prezentat organelor de control, agenții constatatori nu au ținut cont de acesta, în data de 12.08.2014, administratorul societății a declarat că avut asupra sa bani personali în cuantum de 900 lei.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către intimată și care au stat la baza întocmirii procesului-verbal atacat ( f.39 și 40), se constată că potrivit monetarului, însuși prin semnătură și ștampilă de către reprezentantul legal al societății petente, s-a găsit în casieria societății suma de 1617 lei, declarându-se că, în aceeași zi- 12.08.2014 a fost achitată către furnizori suma de 276,64 lei din încasările din 12.08.2014, însă conform raportului intermediar X emis cu AMEF, în data de 12.08.2014 s-a încasat suma de 1.052,64 lei, rezultând astfel, un plus de casă în sumă de 841,52 lei. (1894,64 lei-1052,64 lei=841,52 lei)

Față de aceste aspecte, având în vedere informațiile relatate de martorul mai sus menționat în ceea ce privește suma de bani personali pe care administratorul societății o avea asupra sa nu au fost percepute personal de către acesta, iar din confruntarea depoziției martorului cu susținerile petentei și împrejurările de fapt care rezultă din mijloace de probă mai sus menționate, instanța a reținut că declarația martorului Kirsch D_____ I____ nu corespunde realității.

Mai mult decât atât, având în vedere că acest martor are la rândul său calitatea de administrator al unei societăți comerciale, declarând că el însuși a avut calitatea de subiect al unor controale de genul celui la care a fost supus administratorul societății petente, instanța a apreciat că declarația acestui martor este lipsită de obiectivitate.

Pentru aceste motive, instanța a înlăturat declarația acestui martor din materialul probator administrat în cauză, ca nesinceră.

Or, atâta timp cât diferența de 841,52 lei rezultată din compararea datelor înscrise în raportul X de verificare cu suma de bani consemnată în monetarul întocmit de către reprezentantul societății, administratorul M___ A_____, nu a putut fi justificată prin bonuri sau facturi fiscale, în mod corect s-a considerat a fi fără proveniență, potrivit art. 11 alin. 3 din OUG nr. 28/1999.

Prin urmare, instanța a reținut faptul că petenta a încălcat obligația de a emite bonuri fiscale pentru încasările de numerar din produsele comercializate, această faptă prezentând o gravitate sporită, scopul sancționării acestui gen de comportament fiind combaterea evaziunii fiscale.

Instanța a apreciat că sancțiunea principală aplicată în cauză, respectiv amenda contravențională în cuantumul minim prevăzut de lege de 8.000 lei, a fost individualizată în mod corespunzător de către agenții constatatori, raportat la gradul de pericol social al faptei.

De asemenea, instanța a reținut faptul că, prin raportare la dispozițiile art. 11 alin. 3 și art. 14 alin.2 din OUG nr. 28/1999, în mod corect s-a procedat la confiscarea de la petentă a sumei de 841,52 lei, sumă care nu a putut fi justificată cu bonuri fiscale, fiind astfel prezumată fără proveniență și la suspendarea activității desfășurate de petentă la punctul de lucru din Timisoara, ________________________, nr.68, Centru Comercial Euro stand 125, pe o perioadă de 3 luni .

Nici în ceea ce privește fapta reținută privind exercitarea de activități de comerț cu ridicata și comerț cu amănuntul în aceeași structură de vânzare, respectiv suprafață de vânzare, petenta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal.

Or, prin raportare la dispozițiile art. 73 alin.1 pct.22) din OG nr.99/2000, instanța apreciază că sancțiunea principală aplicată în cauză, respectiv amenda contravențională în cuantumul minim prevăzut de lege de 4.000 lei, a fost individualizată în mod corespunzător de către agenții constatatori, în mod legal procedându-se la interzicerea activității de comerț cu amănuntul la punctul de lucru din Timisoara, ________________________, nr.68, Centru Comercial Euro stand 125 .

Neîntemeiate sunt și susținerile petentei referitoare la nelegalitatea procesului-verbal contestat motivat de faptul că nu s-a menționat în cuprinsul acestuia posibilitatea petentei ca, in termen de 48 de ore, să achite jumătate din cuantumul sancțiunii, potrivit art. 28 din OG.2/2001, având în vedere următoarele motive:

Potrivit art. 12 alin.3 din OUG nr. 28/1999 și art. 77 din OG nr. 99/2000, prevederile acestor acte normative se completează cu dispozițiile OG nr. 2/2001.

Iar, în conformitate cu dispozițiile art. 28 alin.1 teza a-II-a din OG nr. 2/2001, posibilitatea contravenientului de a achita pe loc sau în termen de 48 de ore din minimul amenzii trebuie menționată în mod expres în actul normativ care sancționează contravenția.

Având în vedere că OUG nr. 28/1999 și OG nr. 99/2002 nu prevăd în mod expres posibilitatea contravenientului de a achita pe loc sau în termen de 48 de ore din minimul amenzii, instanța a reținut că, în mod legal agenții constatatori nu au menționat o asemenea posibilitate.

Pentru aceste considerente, instanța a respins plângerea contravențională și a menținut procesul-verbal de contravenție, având în vedere că a fost legal și temeinic întocmit.

În temeiul art. 453 C. pr. civ., instanta a luat act nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr.3345/16.03.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, la data de 16.06.2015, a formulat apel petenta apelantă ________________________, solicitând schimbarea in tot a sentinței apelate, pe fond anularea actului constatator ca netemeinic si nelegal, întrucât faptele descrise nu au fost săvârșite si întrucât nu exista vinovăție.

În consecința să se dispună exonerarea de la plata amenzii si revocarea masurilor complementare privind confiscarea si suspendarea temporara a activității societății.

În subsidiar, modificarea sancțiunii, exonerând petenta apelantă de răspundere contravenționala pentru fapta nesăvârșită, prevăzuta de art. 10 lit. b) din OUG 28/1999 si; pe cale de consecința, sa obligați petenta la plata sumei de 4000 lei, in baza art. 73 pct. 22 din OG 99/2000, fără alte masuri complementare, cu cheltuieli de judecata.

In motivarea apelului, apelanta petentă a arătat că a formulat plângere contravenționala față de Procesul verbal de contravenție nr. DGAF NR xxxxxxx/12.08.2014, încheiat in mod abuziv si nelegal.

A prezentata instanței de fond starea de fapt. A reclamat caracterul abuziv si condițiile nelegale in care s-a întocmit acest act constatator. S-a dovedit reaua credința a intimatei.

Probațiunea s-a administrat toate probele evidențiind lipsa vinovăției si o stare diferita față de cea consemnata in actul atacat.

Martorii au prezentata aceeași situație invocata de către apelantă.

Înscrisurile depuse au dovedit ca s-a procedat legal la înscrierea sumelor de bani personali in registre speciale.

Petenta apelantă desfășoară activitate de comerț, in Centrul Comercial Euro din Timișoara, unde deține un stand pentru desfacerea mărfurilor.

La data de 12.aug 2014, la punctul de lucru al petentei s-a desfășurat un control inopinat, de către Direcția Antifrauda Fiscala Regionala D___.

Controlul a fost efectuat de către patru persoane, in calitate de agenți constatatori, însoțite de către alte trei persoane. A fost un act de abuz si forța, desfășurat _______________________, pe o durata de șase ore, timp in care activitatea magazinului a fost blocata complet. Au fost tratați nerespectuos, atitudinea organelor de control fiind intimidanta si amenințătoare.

S-au verificat toate actele, registrele, contractele de munca, s-au percheziționat sertare si lucrurile personale.

_______________________ totul s-a găsit in regula conform legii, s-a reținut ca apelanta se face vinovata: de nerespectarea prevederilor OUG 28 /1999, art. 1 înregistrând un plus de casa de 841,52 lei- sancțiunea stabilita fiind amenda in cuantum de 8000 lei, suspendarea activității pe o perioada de trei luni de zile si confiscarea sumei de 841,52 lei; precum si de nerespectarea prevederilor OG 99/2000 art. 73, privind separarea structurii de vânzare gestiunilor pentru desfășurarea activităților de comerț cu amănuntul si, respectiv, comerț en-gross - sancțiunea stabilita fiind amenda de 4000 lei;

Aspecte de nelegalitate la întocmirea actului constatator:

Nu s-a permis subsemnatului administrator sa citesc cele consemnate, fiindu-mi indicate doar locurile in care trebuie sa semnez.

Nu s-au consemnat obiecțiunile formulate de către administrator, așa cum au fost exprimate, inserându-se doar aspectul invocat privind contestarea in termenul legal al actului constatator, desi s-a arătat ca petenta nu se face vinovata de faptele consemnate, ca suma confiscata nu este plus de casa, mai mult nu este reala...,

Nu s-a permis petentei ca in termen de 48 de ore sa achite jumătate din cuantumul sancțiunii, potrivit OG.2/2001, art. 28 –contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, agentul constatator făcând mențiune despre această posibilitate în procesul-verbal- din contra, prin autoritatea organului constatator se refuza aceasta clementa in mod discriminatoriu. Organul de control a făcut mențiunea: -nu este cazul-.

Prima fapta consemnata, descrisa este cea incriminata de art. 10 lit. b) din OUG 28/1999- incalcarea obligației de a emite bon fiscal cu aparatele electronice.

Printre primele aspecte controlate, la începerea controlului, s-a verificat casa, încasările, s-a făcut si o ciorna monetar, s-au numărat 813,64 lei si 285 lei, totalul de casa fiind 1052,12 lei, rezultat din bonuri fiscale si doua chitanțe, una de 200 lei si alta de 76,64 lei.

Astfel, totalul de numerar 813,64 lei +285 lei, 1098,64 lei.

Totalul de casa marcat, evidențiat prin raportul general de casa 1052,12lei.

Petenta a explicat ca acesta diferența (46,52 lei), rezulta probabil din rotunjirile clienților care nu mai iau restul de bani mărunți, sau din neglijenta,... practic nu a avut nici o explicație clara bazata pe vreun calcul matematic exact.

Controlul s-a desfășurat in continuare, fara vreo concluzie asupra acestei sume de 46,52 lei.

Dupa vreo patru ore de verificări de marfa si acte, s-a revenit.

La controlul rafturilor si a obiectelor personale s-a găsit in agenda mea personala suma de 450 de lei, o bancnota de 100 lei si 7 X bancnote de 50 de lei, banii mei personali, pregătiți sa achit ratele personale la Banca BRD.

Deși, suma de 450 lei nu a rezultat din încasări, fiind banii personali ai petentului, aflați in lucrurile sale personale, suma a fost pusa împreuna cu banii din încasări si s-a procedat la recalculare si renumarare.

Astfel, plusul rezultat a devenit 450 lei (banii subsemnatului administrator) + 46, 52 lei = 496,52 lei.

Până la finalul controlului, in mod surprinzător, de oboseala si prea multe discuții in contradictoriu, s-au consemnat alte sume, si confiscarea acesteia, 841,52lei, bani care nu au existat efectiv.

S-a contestat, si s-a solicitat recalcularea, renumararea,... nu s-au consemnat obiecțiunile formulate, deși plusul cuantificat este de 46,52 lei, organele de control confisca in mod nelegal si abuziv suma de 841,52 lei.

In mod nelegal si abuziv s-a consemnat in nota explicativa ceea ce administratorul, a arătat privind neglijenta si nejustificarea sumei de 46,52 lei, rezultata la prima constatare si comparare a sumelor efective cu raportul generale de casa.

Prin urmare, fapta prevăzuta de art.10. lit. b) Operatorii economici prevăzuți la alin. (i), denumiți în continuare utilizatori, au obligația să emită bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale și să le predea clienților. - pentru care s-a dispus sancționarea cu amenda in cuantum de 8000 lei, confiscarea sumei de 841,52 lei precum si suspendarea activității pe o perioada de 3 luni de zile- nu s-a săvârșit, asa cum este descrisa fapta, nu rezulta din probe, din stoc de marfa, din raport de casa, din numărarea

sumelor lichide de bani găsiți in casa, ca nu am respectat obligația de a emite bon fiscal.

Toate aceste aspecte au fost verificate, nu rezulta ca nu s-a emis bon de casa sau chitanța. Suma nejustificata fiind de 46,52 lei.

Pe de alta parte, pentru societate, o astfel de sancțiune înseamnă blocarea activității, indisponibilizarea a trei angajați si insolvabilitatea. Situația este cu atât mai îngreunata cu cât nu s-a permis achitarea la jumătate a cuantumului amenzii.

Concluzia este ca nimeni nu câștiga din excesul de zel, din abuz si nelegalitate, efectul coercitiv, preventiv, educativ al pedepsei nu-si atinge scopul, iar prejudiciul nu este reparat, bugetul de Stat nu este indestulat. Prejudiciul dovedit si constatat este de 46,52 lei, insă nu se cunoaște in ce temei se confisca 841,52 lei.

A doua fapta nu s-a săvârșit.

A doua fapta consemnata este cea prevăzuta la pct.22, art. 73 din OG.93/2000: exercitarea de activități de comerț cu ridicata și comerț cu amănuntul în aceeași structură de vânzare, respectiv suprafață de vânzare, cu amendă de la 2.000 lei la 10.000 lei-.

După cum s-a constatat la fata locului, structurile de vânzare sunt delimitate in stand. Intra-devar, fiind vorba despre un spațiu relativ mic, marfa este puțin înghesuita.

Punctul de lucru cu desfacere en-gross a fost deschis de către o firma de specialitate, angajata cu contract de prestări servicii pentru a deschide acest punte de lucru si a autoriza desfășurarea acestei activități in condiții legale. Astfel, mai înainte de a desfășura activitate de comerț en-gross s-a cerut in condițiile legii autorizarea in spațiu si pe societate a acestui obiect de activitate. In condițiile in care se desfășura de mai mulți ani de zile, activitate de vânzare en-detail, autorizarea in plus a vânzării en-gross a necesitat îndeplinirea condițiilor legale de autorizare.

In plus, de-a lungul anilor, potrivit registrului de control, societatea a tot fost verificată privind desfășurarea activității de vânzare en-gross, daca acest aspect al separării nu era corect, in sensul legii, organizat in cadrul societății noastre as fi fost mai de mult supus masurilor coercitive.

In schimbul acestor explicații, in mod abuziv organul de control a reținut ca din neglijenta s-a săvârșit fapta si stabilește masurile consemnate. Consemnând ca se va ataca in termen legal (si se vor exprima pe larg obiecțiunile ), actul constatator.

Sancțiunile aplicate nu sunt proporționale cu gradul de pericol social al presupuselor fapte.

Lipsește elementul condiție de săvârșire a contravențiilor cu vinovăție.

Lipsesc dovezile privind sumele confiscate si contravențiile consemnate.

Potrivit OG 2/2001, contravenția este fapta săvârșita împotriva legii, cu vinovăție, iar la individualizarea si aplicarea sancțiunii contravenționale organul constatator trebuie sa se raporteze la gradul de pericol social al faptei, urmând ca sancțiunea sa producă efecte favorabile pentru valorile ocrotite de lege: acoperirea prejudiciului, educarea contravenientului si prevenirea contravențiilor, îndreptarea nelegalitatilor.

Apelanta, in urma acestor abuzuri, este in situație de insolventa, trebuie sa indisponibilizeze cei trei angajați, iar pretinsul prejudiciu se va recupera eventual din valorificarea stocului de marfa, deși fiind marfa perisabila..., probabil ca toti vor fi păgubiți ______________________>

Criticile aduse sentinței apelate sunt:

Sentința este dată fără cercetarea si aflarea adevărului. Nesocotește întreaga argumentație expusa. Nu apreciază si nu evoca probele.

Se bazează doar pe prezumția de legalitate a actului de autoritate si nu analizează daca exista motive de răsturnare a acestei prezumții.

Motivarea este contradictorie.

In drept: O.G.nr 2/2001, OUG 28/1999, OG 99/2000, art 466 si urm privind reglementarea apelului C.PR.civ

S-a solicitat judecarea în lipsă.

Intimata Agenția Naționala de Administrare Fiscala, in temeiul dispozițiilor art.471 alin.(5) Cod de procedura civila a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefundat.

În mod corect instanța de fond a reținut ca apelanta a săvârșit contravențiile prevăzute de dispozițiile art. 10 lit. "b" din OUG nr.28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale republicata, cu modificările si completările ulterioare si art. 73 pct.22 din OG 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață.

Judecătoria Timișoara in mod corect a avut in vedere, la pronunțarea hotărârii atacate, mențiunile din procesul verbal ce face obiectul prezentei cauze coroborate cu notele explicative date cu ocazia controlului efectuat.

Corect a reținut instanța de fond "in speța, prin probele propuse de petenta și administrate de instanța în cursul procesului, aceasta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținuta în procesul verbal, nereușind astfel sa răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucura procesul verbal".

De asemenea, s-a solicitat a se avea în vedere ca în mod corect instanța de fond a reținut declarația martorului audiat în cauza, respectiv domnul Kirsch D_____ I____, nu corespunde realității având în vedere ca cele susținute nu au fost percepute personal iar din confruntarea depoziției cu celelalte mijloace de proba rezulta aceasta situație.

Asa cum in mod corect s-a reținut prin hotărârea atacata, circumstanțele producerii faptei nu sunt de natura a înlătura sau atenua răspunderea contravenționala.

De asemenea, în mod corect instanța de fond a reținut ca suma de 1520 lei provenea din încasările apelantei pentru care nu s-au emis bonuri fiscale.

Odată ce a fost constatata săvârșirea unor fapte care atrag răspunderea contravenționala a contribuabililor in conformitate cu prevederile din Ordonanței Guvernului nr.2/2001 privind regimul contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, organul constatator aplica sancțiunea in limitele prevăzute de actul normativ, aceasta fiind proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările in care a fost săvârșita fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa si circumstanțe personale ale contravenientului.

Analizând modul facil in care operatorii economici pot acționa in cazurile de abatere de la prevederile legale si tocmai pentru a evita repetitivitatea faptei prezentate, s-a luat măsura sancționării contravenționale cu aplicarea amenzii si nu a avertismentului.

In situația in care instanța de judecata ar înlocui amenda aplicata de inspectorii antifrauda scopul preventiv al acesteia nu mai poate fi atins, agentul economic putând persevera in conduita sa contravenționala întrucât exista certitudinea ca viitoarele sancțiuni aplicate vor fi anulate sau reduse de instanța.

Este de subliniat ca faptele de genul celei reținute in sarcina apelantei pot avea caracter repetitiv, existând riscul ca numai o parte din ele sa fie descoperite.

Precizam ca normele imperative incalcate au fost edictate de către legiuitor tocmai in scopul disciplinarii agenților economici, in sensul conștientizării gradului de pericol social pe care faptele de acest gen il au fata de întreaga societate, iar nu numai fata de un grup izolat de persoane, aspect care nu le conferă posibilitatea de a le respecta sau nu, fiind obligate la conformare, iar in caz contrar, fiind nevoiți sa suporte sancțiunile care li se aplica.

Totodată, daca unul sau mai multe acte normative care impun o anumita conduita sunt ignorate de cei care ar trebui sa le respecte si sa le aplice, iar in momentul in care se aplica sancțiuni pecuniare pentru incalcarea lor se susține ca pericolul social este minim sau inexistent, este evident ca in acest mod se creează un precedent periculos din toate punctele de vedere in sensul ca agenții economici la adăpostul unor astfel de posibile soluții vor continua sa ignore si sa incalce dispozițiile legale, beneficiind de clementa instanțelor de judecata.

Prin urmare, sancțiunea aplicata de către agenții constatatori a fost corect individualizata prin raportare la pericolul social al faptei care rezulta nu numai din modul in care a fost săvârșita fapta, ci si din modul in care legiuitorul a stabilit limitele amenzii contravenționale

Nu se impune o reindividualizare a sancțiunilor aplicate, întrucât acestea au fost corect individualizate prin raportare la pericolul social al faptelor, care rezulta nu numai din modul in care au fost săvârșite faptele ci si din modul in care legiuitorul a stabilit limitele amenzii contravenționale.

Trebuie avut in vedere ca in cauza respectarea disciplinei impusa de OUG nr.28/1999 si OG 99/2000 se poate realiza doar prin menținerea sancțiunilor pecuniare aplicate.

În mod corect Judecătoria Timișoara a avut in vedere apărările formulate de instituția noastră in faza procesuala a fondului.

In fapt, in data de 12.08.2014, s-a efectuat un control operativ inopinat desfășurat prin sondaj la punctul de lucru aparținând reclamantei situat in Timișoara ________________________ nr.68 Centru Comercial Euro stand 125.

Cu ocazia controlului inopinat s-a constatat ca ________________________ a săvârșit 2 (doua) fapte contravenționale:

1.nu s-au emis bonuri fiscale pentru toate bunurile livrate direct populației, inculcându-se astfel dispozițiile OUG nr.28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale republicata, cu modificările si completările ulterioare;

2.in incinta punctului de lucru se desfășoară atât activități de comerț cu ridicata cat si activități de comerț cu amănuntul fara ca spațiul de comerț sa fie separate corespunzător, incalcandu-se astfel dispozițiile OG nr.99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, republicata, cu modificările si completările ulterioare.

Cu privire la contravenția de la punctul 1:

In urma controlului inopinat s-a constatat ca nu s-au emis bonuri fiscale pentru toate bunurile livrate către consumatori persoane fizice, nerespectându-se astfel prevederile art.10 lit. "b" din OUG nr.28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale republicata, cu modificările si completările ulterioare.

La data si ora controlului, in urma comparării raportului intermediar X emis de aparatul de marcat electronic fiscal instalat la punctul de lucru cu suma de bani găsita in casieria societății s-a constatat in plus suma 841,52 lei care nu a putut fi justificata prin documente înregistrate de societate sau emise de casa de marcat aceasta suma făcându-se venit la bugetul de stat.

Conform notei explicative, solicitată în scris domnului M___ A_____ -având calitatea de administrator și operator al aparatului de marcat electronic fiscal cu privire la diferența de 841,52 lei acesta a recunoscut ca "bunurile au fost comercializate fără emiterea de bonuri fiscale din cauza neglijentei".

Astfel, cu ocazia controlului efectuat s-a constatat faptul ca nu s-au emis bonuri fiscale pentru toate bunurile livrate direct către populație, nerespectându-se astfel prevederile art.1 alin. 2) din O.U.G. 28/1999 republicata privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, in care se arata ca:

"Operatorii economici prevăzuți la alin. (1), denumiți în continuare utilizatori, au obligația sa emită bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale si sa le predea clienților."

Din nota explicativă dată în fața organelor de control de către domnul Musi A_____ - in calitate de operator AMEF, reiese faptul că suma de bani provenita din vânzarea cu amănuntul nu a fost fiscalizata „din neglijenta".

Fapta apelantei este prevăzuta si sancționată potrivit dispozițiilor art.10 lit.b coroborate cu cele ale art.11 alin (1), lit. b) din OUG nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale republicata, cu modificările si completările ulterioare.

În prezenta cauza sunt aplicabile si dispozițiile art.1 alin.(1) -alin.(4) din OUG nr.28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale republicata, cu modificările si completările ulterioare.

Totodată având în vedere specificul activității desfășurate de ________________________, la punctul de lucru verificat, respectiv comerț cu amănuntul, activitate ce nu se înscrie în excepțiile de la obligativitatea utilizării aparatului de marcat electronic fiscal, prevăzute la art. 2 din OUG 28/1999 rep., considerăm că în relația cu persoanele fizice, clienți ai societății aceasta nu avea niciun motiv de a nu utiliza casa de marcat fiscală pentru toate sumele încasate.

În conformitate cu prevederile art.10 lit.b din OUG nr.28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale republicata, cu modificările si completările ulterioare, organul de control a procedat la descrierea faptei, in sensul stabilirii existentei in plus a sumei de 841,52 lei, găsita la punctul de lucru verificat ca provenind din neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate populației, aceasta suma rezultând din compararea datelor înscrise in raportul "X" de verificare, emis la data si ora controlului de aparatul electronic fiscal, cu suma de bani consemnata in monetarul încheiat la data si ora controlului.

De asemenea, suma constatata in plus nu a putut fi justificata prin documentele emise, fapta fiind încadrata la art.10 lit.b din OUG nr.28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale republicata, cu modificările si completările ulterioare conform căruia constituie contravenții "[. ..] neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioara celei reale"

In urma comparării celor doua documente s-a constatat, in plus, suma de 841,52 lei, suma care nu a putut fi justificata prin datele înscrise in documentele emise cu aparatul de marcat electronic fiscal, in registrul special, asa cum prevede OUG nr.28/1999 republicata, cu modificările si completările ulterioare, facandu-se venit la bugetul de stat, in condițiile legii.

Potrivit dispozițiilor art.11 alin.3 din OUG nr.28/1999 republicata, cu modificările si completările ulterioare:

" (3) Sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparținând operatorilor economici prevăzuți la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menționat la art. 1 alin. (4), ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără proveniență și se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat".

Astfel, in mod corect si legal echipa de control a dispus măsura confiscării sumei de 841,52 lei având in vedere faptul ca suma in speța nu a putut fi justificata.

Astfel, dacă nu se emit bonuri fiscale pentru toate bunurile livrate direct către populație rezultă că nu se înregistrează în contabilitate toate veniturile realizate și pe cale de consecință nu sunt plătite către bugetul de stat taxele și impozitele aferente veniturilor realizate.

In actul de control întocmit, inspectorii antifrauda au sancționat in conformitate cu legislația in vigoare fapta constatata, fapta fiind incadrata corect potrivit prevederilor OUG 28/ 999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale republicata, cu modificările si completările ulterioare.

Urmare a celor constatate, in mod corect a fost întocmit PVCSC __________ nr.xxxxxxx/12.08.2014 emis de Direcția Regionala Antifrauda Fiscala D___, prin care operatorul economic a fost sancționat in conformitate cu dispozițiile art.11 alin.(1) lit. b) din OUG nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale republicata, cu modificările si completările ulterioare, cu suma de 8.000 lei, cuantumul minim prevăzut de lege.

Sancțiunea complementara se aplica automat odată cu sancțiunea principala conform prevederilor OG nr.2/2001 si nu poate fi interpretata sub aspectul caracterului disproporționat.

Cu privire la sancțiunea complementara, aplicata acestuia, va rugam sa observați asa cum rezulta din dispozițiile art. 11 alin. (3) din OUG nr. 28/1999 ca aceasta se aplica ope leqis. aceasta sancțiune nefiind lăsata la latitudinea agentului constatator de a o aplica sau nu.

Prin Decizia nr. 1029/2009 Curtea Constituționala , a reținut ca stabilirea unei contravenții si sancționarea acesteia cu amenda reprezintă o opțiune legitima a legiuitorului, care da expresie preocupării statului pentru a asigura libertatea comerțului, protecția concurentei loiale si crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție. De asemenea, Curtea a constatat ca dispozițiile legale criticate reprezintă norme coercitive, instituind sancțiuni complementare pentru agenții economici care nu respecta dispozițiile legale referitoare la justificarea sumelor de bani găsite la punctele de vânzare aparținând agențiilor economici. Consecința incalcarii acestor dispoziții legale o constituie confiscarea sumelor a căror proveniența nu poate fi justificata.

Curtea Constituțională a reținut că „măsurile sancționatorii dispuse prin O.U.G nr.28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale republicata, cu modificările si completările ulterioare vizează apărarea intereselor generale privind respectarea legislației fiscale, fiind justificate de imperativul protejării interesului social și al ordinii de drept, aceasta îndreptățind adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare și sancționare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală".

Sancțiunea complementara se aplica automat odată cu sancțiunea principala conform prevederilor OG nr.2/2001 si nu poate fi interpretata sub aspectul caracterului disproporționat.

Sancțiunea juridică constituie un mijloc de prevenție a săvârșirii unor fapte în contradicție cu obligațiile ce derivă din actele normative și ordinea publică. Sub aspectul sancțiunilor complementare, legiuitorul a statuat faptul ca acestea au drept scop înlăturarea unei stări de pericol si preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte prevăzute de lege.

Sancțiunile complementare au fost aplicate în funcție de natura și gravitatea faptei, potrivit art.5 alin.6 din Ordonanța nr.2/2001 cu modificările și completările ulterioare, iar potrivit alin.7 al aceluiași articol «.Pentru una și aceeași contravenție se poate aplica numai o sancțiune contravențională și una sau mai multe sancțiuni complementare ».

Cu privire la contravenția de la punctul 2. s-au făcut următoarele precizări:

In urma controlului inopinat s-a mai constatat faptul că in incinta punctului de lucru aparținând reclamantei se desfășoară atât activități de comerț cu ridicata cat si activități de comerț cu amănuntul fara ca spațiul de comerț sa fie separate corespunzător, incalcandu-se astfel dispozițiile OG nr.99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, republicata, cu modificările si completările ulterioare.

Din nota explicativa luata administratorului societății a rezultat faptul ca, din neglijenta, spațiul nu este separat corespunzător activităților desfășurate.

Conform dispozițiilor art.4 lit. j) din OG 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, republicata, cu modificările si completările ulterioare prin structură de vânzare se intelege "spațiul de desfășurare a unuia sau mai multor exerciții comerciale".

Fapta reclamantei este prevăzuta si sancționată de dispozițiile art. 73 pct.22 coroborate cu cele ale art.74 din OG 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, republicata, cu modificările si completările ulterioare.

Urmare a celor constatate, in mod corect a fost intocmit PVCSC __________ nr.xxxxxxx/12.08.2014 emis de Direcția Regionala Antifrauda Fiscala D___, prin care operatorul economic a fost sancționat in conformitate cu dispozițiile art.73 pct.22 si art.74 din OG 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, republicata, cu modificările si completările ulterioare, cu suma de 4.000 lei.

Din analiza textelor legale aplicabile reclamantei rezulta ca organul de control avea posibilitatea de a aplica o amenda intre 4.000 lei si 20.000 lei, astfel ca in mod corect s-a dispus sancționarea petentei cu amenda in cuantum de 4.000 lei, minimul prevăzut de norma legala in vigoare.

Cu privire la măsura complementara a interzicerii uneia dintre cele 2 (doua) activități reiteram apărările formulate cu privire la masurile complementare făcute la punctul 1 din prezenta întâmpinare, si in plus s-au arătat următoarele:

In mod corect organul de control a dispus si măsura complementara a interzicerii uneia dintre cele 2 (doua) activități, in conformitate cu dispozițiile art.73 pct.22 din OG 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, republicata, cu modificările si completările ulterioare.

Cu privire la sancțiunea complementara de interzicere a uneia dintre activități, aplicata reclamantei, asa cum rezulta din dispozițiile art.73 pct.22 din OG 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, republicata, cu modificările si completările ulterioare, aceasta se aplica ope legis. aceasta sancțiune nefiind lăsata la latitudinea agentului constatator de a o aplica sau nu.

Sancțiunile au fost aplicate ținând cont de starea contravenientului, amenda fiind aplicata in limitele prevăzute de actul normativ si aplicata sancțiunea complementara a interzicerii uneia dintre activități.

Prin urmare, intimata nu se află in prezenta unui caz de înlăturare a caracterului contravențional al faptei, nu se impune o reindividualizare a sancțiunilor aplicate, întrucât acestea au fost corect individualizate prin raportare la pericolul social al faptei, care rezulta nu numai din modul in care a fost săvârșita fapta (acțiune repetitiva) ci si din modul in care legiuitorul a stabilit limitele amenzii contravenționale.

S-a solicitat instanței a fi respinse ca nefondate apărările reclamantei referitoare la anumite aspecte de nelegalitate în întocmirea actului constatator atacat in prezenta cauza având in vedere că administratorul firmei, după studierea procesului verbal de constatare a contravenției a semnat în cunoștință de cauză, rezervându-și dreptul de a depune obiecțiuni în termen legal, fapt consemnat în scris de către acesta la rubrica alte mențiuni certificat cu semnătură și ștampilă.

Cu privire la art.28 din OG.2/2001 articol, prin care contravenientul are posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii petenta prin CABINET AVOCAT D____ C___ interpretează în mod eronat și selectiv actul normativ care prevede :

Art. 28. - (1) Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori ,dupâ caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, agentul constatator făcând mențiune despre această posibilitate în procesul-verbal.

În actul normativ de stabilire a contravențiilor această posibilitate trebuie menționată în mod expres .Menționăm că OUG.28/1999 cât și OG.99/2000 nu prevăd această posibilitate.

Potrivit dispozițiilor art.21 alin.3 din O.G.nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise in procesul verbal, se constată că plângerea nu este întemeiată, sancțiunea amenzii contravenționale aplicata de agentul constatator petentului fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei.

Analizând modul facil in care operatorii economici pot acționa in cazurile de abatere de la prevederile legale si tocmai pentru a evita repetitivitatea faptei prezentate, s-a luat măsura sancționării contravenționale cu aplicarea amenzii si nu a avertismentului.

Ținând cont de faptul ca societatea reclamanta a incalcat dispozițiile a 3 acte normative in vigoare, in mod corect si legal organul de control a întocmit actul atacat in prezenta cauza, sancțiunile aplicate fiind direct proporționale cu gravitatea faptelor săvârșite.

Având in vedere toate aspectele arătate, s-a solicitat respingerea cererii de apel formulata ca neîntemeiata, menținerea ca legala si temeinica a sentinței apelate, cu consecința respingerii plângerii contravenționale ca neîntemeiata.

In drept: dispozițiile art.471 alin.(5) din Codul de procedura civila.

In temeiul dispozițiilor art. 411 alin.(1) pct.2 din Codul de procedura civila, s-a solicitat instanței judecarea cauzei si in lipsa, pe baza actelor existente la dosar.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate din perspectiva motivelor de apel și în limitele devoluțiunii legale reglementate de art. 476 – 478 din Noul Cod de procedură civilă, tribunalul constată că apelul este întemeiat, conform celor ce se vor arăta în continuare.

În mod legal și temeinic a reținut judecătoria atât că petenta a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa prin procesul-verbal contestat, cât și corecta individualizare a sancțiunii aplicate în raport de pericolul social al faptei comise.

În acest sens, se va reține de către tribunal că, prin procesul-verbal de contravenție __________ nr. xxxxxxx/12.08.2014, i s-a aplicat petentei o amendă contravențională în cuantum de 8.000 lei și sancțiunea complementară a confiscării sumei de 841,52 lei, provenind din vânzarea bunurilor către populație, fără a emite bonuri fiscale sau alte documente justificative și a suspendării activității desfășurate la punctul de lucru pe o perioadă de 3 luni, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. 1 lit.b), art. 11 alin.3 și art. 14 alin.2 din OUG nr.28/1999, reținându-se în sarcina sa că, în data de 12.08.2014, cu ocazia controlului operativ inopinat desfășurat la punctul de lucru, prin compararea datelor înscrise în raportul intermediar X emis cu AMEF instalat la punctul de lucru cu numerarul identificat în casieria punctului de lucru s-a constat existența unui plus de casă în sumă de 841,52 lei, fără a fi identificată prin emiterea de bonuri fiscale, facturi sau alte documente justificative.

De asemenea, prin același proces-verbal de contravenție i s-a aplicat petentei o amendă contravențională în cuantum de 4.000 lei și sancțiunea complementară a interzicerii activității de comerț cu amănuntul la punctul de lucru din Timisoara, ________________________, nr.68, Centru Comercial Euro stand 125, în conformitate cu prevederile art. 74 din OG nr.99/2000, reținându-se sarcina sa că, în incinta punctul de lucru se desfășoară atât activitatea de comerț cu ridicata cât și activitatea de comerț cu amănuntul, fără ca spațiul de comerț să fie separat corespunzător.

Raportat la motivele de apel – care nu reprezintă altceva decât o reiterare a motivelor indicate în susținerea plângerii contravenționale -, tribunalul observă că săvârșirea contravenției rezultă din înscrisurile depuse în probațiune la dosarul cauzei de către unitatea intimată, repectiv că potrivit monetarului, însuși prin semnătură și ștampilă de către reprezentantul legal al societății petente, s-a găsit în casieria societății suma de 1617 lei, declarându-se că, în aceeași zi- 12.08.2014 a fost achitată către furnizori suma de 276,64 lei din încasările din 12.08.2014, însă conform raportului intermediar X emis cu AMEF, în data de 12.08.2014 s-a încasat suma de 1.052,64 lei, rezultând astfel, un plus de casă în sumă de 841,52 lei. (1894,64 lei-1052,64 lei=841,52 lei). De asemenea, examinând conținutul notei explicative olografe pe care administratorul societății comerciale petente a dat-o în fața agenților constatatori - f. 37, 38 fond -, se remarcă împrejurarea că acesta nu a făcut nicio referire la împrejurările pe care le invocă în fața instanțelor de judecată, indicând neglijența drept justificare, atât în legătură cu suma de 841,52 lei care nu a putut fi justificată cu bonuri fiscale emise de aparatul de marcat, cât și în ceea ce privește lipsa delimitării spațiului în care se desfășoară activități de comerț cu amânuntul de cel în care desfășoară comerț en gross. Față de această împrejurare, și susținerile petentei apelante privitoare la faptul că agenții constatatori nu au ținut seama de explicațiile adminsitratorului și că i s-a refuzat acestuia consemnarea obiecțiunilor în procesul-verbal de contravenție se privesc ca neîntemeiate.

Pe de altă parte, în ceea ce privește pedeapsa complementară a suspendării activității, tribunalul constată că, la data de 08.05.2015, art. 11 al OUG 28/1999 a fost modificat prin OUG 8/2015, iar noua reglementare a contravenției săvârșite de către petentă nu mai prevede suspendarea automată a activității ca pedeapsă complementară, pentru aplicarea acesteia trebuind îndeplinite anumite condiții, a căror existență nu a fost dovedită în speță de către instituția care a aplicat sancțiunea, al. 11 al. 1 lit. e pct (vii) din OUG 28/1999, astfel cum a fost modificat, dispunând că: „suspendarea activității operatorului economic la unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor, pentru 30 de zile, începând cu cea de-a doua sancțiune aplicată la aceeași unitate într-un interval de 24 de luni în situațiile prevăzute la pct. (iv) și (vi), indiferent pentru care dintre situațiile prevăzute la pct. (i)—(vi) a fost aplicată sancțiunea prima dată în cadrul termenului de 24 de luni;”. Așadar, această reglementare a contravenției este mai favorabilă petentei, întrucât nu mai prevede aplicarea sancțiunii complementare a suspendării activității, astfel că, în temeiul art. 12 din OG 2/2001, se impune înlăturarea acestei pedepse complementare aplicate petentei.

În ceea ce privește cea de-a doua contravenție, cea privitoare la exercitarea de activități de comerț cu ridicata și comerț cu amănuntul în aceeași structură de vânzare, tribunalul remarcă împrejurarea că petenta apelantă nu a făcut nicio dovadă a celor susținute, privitoare la separarea spațiilor din același stand, în care se desfășoară cele două activități.

De asemenea, corect a observat judecătoria și că textele de lege care reglementează cele două contravenții reținute în sarcina petentului nu prevăd posibilitatea achitării în 48 de ore a jumătate din minimul amenzii contravenționale aplicate, astfel că și această critică adusă procesului-verbal de contravenție este neîntemeiată

D____ urmare, în baza art. 480 C. pr. civ., apelul petentei urmează a fi admis conform celor arătate mai sus, cu consecința modificării în parte a sentinței apelate, în sensul înlăturării pedeapsei complementare a suspendării pe trei luni a activității punctului de lucru, aplicată prin procesul verbal DGAF nr.xxxxxxx din 12.08.2014, emis de intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de apelanta petentă ________________________, cu sediul procedural ales în Timișoara, __________________, birou 5, jud. T____ – la C__. Av. C___ D____ împotriva sentinței civile nr. 3345/16.03.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în sediul în București, ____________________, Sector 5.

Schimbă în parte sentința apelată în sensul că admite în parte plângerea contravențională.

Înlătură pedeapsa complementară a suspendării pe trei luni a activității punctului de lucru, aplicată prin procesul verbal DGAF nr. xxxxxxx din 12.08.2014, emis de intimată.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18.11.2015.

Președinte, M____ T____ C_______		Judecător, I______ T____
	Grefier, A_____ C_______ T________

Red. M.T.C.

Tehnored.: M.T.C. – 07.01.2016

4 ex.

Jud. Timișoara – președ. B.M. I_____

SM 1 ex. / Comunicat 2 ex.