ROMÂNIA

TRIBUNALUL HUNEDOARA

SECTIA A II-A CIVILA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX DECIZIA NR. 1370/A/2015

Ședința publică din 05 octombrie 2015

PREȘEDINTE M____ L____ M_____ -judecător

I_____ M_____ -judecător

G_____ A_______ C_______ -grefier

Pe rol fiind judecarea apelului declarat de către ________________________ SRL împotriva sentinței civile nr. 141 din 20 ianuarie 2015, pronunțată de Judecătoria D___, județul Hunedoara.

La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat lipsa părților.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța a constatat cauza în stare de judecată și a reținut-o în pronunțare.

TRIBUNALUL

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 141 din 20 ianuarie 2015, pronunțată de Judecătoria D___, s-a respins plângerea contravențională formulată de petentul ________________________ SRL, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului Hunedoara, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/23.05.2014, ca neîntemeiată.

Pentru a hotarî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx întocmit la data de 23.05.2014 de intimatul I____________ de Poliție al Județului Hunedoara, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 1785 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 105 al. 1 pct. 9 din O.U.G. nr.195/2002, reținându-se în sarcina acestuia că, în calitate de persoană juridică deținătoare a semiremorcii cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX, care era tractată de autoutilitara cu nr. de înmatriculare XXXXXXX a permis ieșirea acestora în circulație, fără să corespundă din punct de vedere tehnic, în sensul că anvelopa din partea stângă axa III și anvelopa din partea dreaptă aveau o uzură peste limita legală admisă.

În urma verificării cerute de art. 34 din O.G. 2/2001, instanța a constatat că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului verbal contestat, urmând a proceda în continuare la analiza legalității și temeiniciei procesului verbal.

Cu privire la legalitatea procesului verbal instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.

Cu privire la temeinicia procesul verbal, instanța a constatat că potrivit dispozițiilor art. 105 al. 1 pct. 9 din O.U.G. nr.195/200, constituie contravenție neîndeplinirea obligațiilor ce le revin, potrivit normelor legale, în legătură cu vehiculele și conducătorii acestora. Una din aceste obligații este prevăzută de art. 27 al. 2 lit. a) din H.G. nr. 1391/2006, respectiv „să verifice starea tehnică a vehiculelor, să facă mențiuni despre aceasta în foaia de parcurs sau ordinul de serviciu și să nu permită ieșirea în circulație a celor care nu îndeplinesc condițiile tehnice”.

În sprijinul temeiniciei acuzației ce se aduce petentului, intimatul a depus la dosarul cauzei procesul verbal de constatare a contravenției, raportul agentului constatator și planșe fotografice, probe care, în lumina O.G. nr. 2/2001, pot face dovada situației de fapt și a încadrării în drept numai până la proba contrară, procesul verbal bucurându-se de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă. Instanța are, însă, obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În acest sens, contravenientului trebuie să i se asigure accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, prin posibilitatea recunoscută acestuia de a utiliza orice mijloc de probă și de a invoca orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor.

Este adevărat că prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are un caracter absolut și nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea contravenției să fie pusă în imposibilitate de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal.

În speță, prezumția de temeinicie a procesului verbal, ce rezultă din constatatrea faptei prin propiile simțuri de către agentul constatator, este confirmată de celelalte probe administrate în cauză, respectiv planșele fotografice (f. 17-19) și declarația martorului Tatahuia V_____ (f. 32), din care rezultă că la data surprinderii în trafic a autovehiculului, acesta avea anvelopele uzate, condiții în care în mod corect agentul constatator a procedat la întocmirea procesului verbal și sancționarea contravențională a petentului.

Potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal, hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.

Potrivit art. 7 al. 3 din O.G. nr. 2/2001 instanța poate înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului, chiar dacă actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, însă această măsură poate fi dispusă numai dacă anumite circumstanțe de ordin personal sau real demonstrează că fapta concretă este de gravitate redusă, ceea ce în speță nu s-a dovedit.

Instanța a apreciat că punerea în circulație a unui autovehicul fără verificarea stării tehnice, reprezintă o faptă contravențională de o gravitate sporită, aducând atingere valorilor sociale protejate de legea specială ce reglementează domeniul circulației rutiere – O.U.G. nr. 195/2002, al cărei scop enunțat în art. 1 alin. 2, este de asigura desfășurarea fluentă și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și de a ocroti viața, integritatea corporală și sănătatea persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, de a proteja drepturile și interesele legitime ale acestora, a proprietății publice și private, cât și a mediului.

Instanța nu a putut atribui faptei un grad de pericol social redus întrucât această contravenție nu este una de rezultat ci una de pericol, în sensul că nu este necesară producerea unui prejudiciu – accident rutier, ci urmarea periculoasă constă tocmai în probabilitatea producerii unor urmări nefavorabile relațiilor sociale pe care legea le protejează.

În consecință, luând în considerare dispozițiile menționate mai sus, precum și cele ale art. 21 alin. 3 și art. 5 alin. 6 din O.G. nr. 2/2001, instanța a reținut că sancționarea petentului este nu doar legală, dar și temeinic dispusă, instanța apreciind că numai astfel poate fi asigurată finalitatea preventivă ce însoțește orice sancțiune.

În concluzie, instanța a apreciat că plângerea contravențională formulată este neîntemeiată, motiv pentru care a respins-o ca atare.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen și motivat ________________________ SRL, solicitând admiterea apelului și schimbarea în totalitate a sentinței atacate, în sensul admiterii plângerii contravenționale și înlocuirii amenzii cu avertisment, susținând că sentința atacată este netemeinică deoarece nu s-a avut în vedere la stabilirea gradului de pericol social și declarația martorului care a declarat sub prestare de jurământ că anvelopele erau uzate, dar a fost lăsat de agentul constatator să își continue drumul, iar anvelopele au fost schimbate la scurt timp.

Prin întâmpinare, I____________ de Poliție al Județului Hunedoara a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală, iar pe cale de excepție, a invocat excepția tardivității declarării apelului , deoarece apelul a fost declarat la data de 14 mai 2015, în condițiile în care hotărârea a fost comunicată la data de 08 aprilie 2015.

Pe fond, a arătat că sentința atacată este legală și temeinică, instanța de fond constatând în mod corect că procesul verbal este temeinic, iar sancțiunea a fost aplicată în conformitate cu prevederile legale, fapta contravențională existând și fiind pe deplin dovedită.

Examinând apelul de față în raport de criticile aduse și din oficiu, tribunalul constată următoarele:

Apelul formulat privește analiza pericolului social al faptei. Or, pentru a înlocui sancțiunea amenzii cu avertismentul în condițiile art.7 din OG 2/2001, trebuie dovedite circumstanțe personale ale contravenintului care să ducă la concluzia că lipsa amenzii poate duce la îndreptarea sa.

Insă, analizând foto de la 17-19 din care reiese gabaritul autovehiculului și în special foto 5 care releva uzura pronunțată a anvelopei, constată analizând proporționalitatea sancțiunii cu pericolul faptei care este unul mare pentru siguranța traficului, dozarea corecă a sancțiunii.

Astfel nu se impune înlocuirea amenzii cu avertismentul și doar amenda poate atrage atenția contravenientului pentru a nu repeta fapta.

In consecință potrivit art.480 Cod procedură civilă, apelul formulat va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul introdus de către ________________________ SRL împotriva sentinței civile nr. 141/2015 pronunțată de Judecătoria D___, județul Hunedoara.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 05 octombrie 2015

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

M____ L____ M_____ I_____ M_____

GREFIER,

G_____ A_______ C_______

MLM/GC/4 ex.

Jud. fond B_____ A.E.

22.10.2015