R O M Â N I A

JUDECĂTORIA B___

DOSAR NR.XXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA PENALĂ NR. 114/2015

Ședința publică de la 29.12.2015

Instanța constituită din:

Președinte : A______ B_____ BRĂDOSU

Grefier : E____ S______

Pe rol fiind amânarea pronunțării cauzei penale privind pe inculpatul C______ N______, cercetat în stare de libertate sub aspectul săvârșirii infracțiunii de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere și uz de fals”, prev. de art.86 alin.1 din OUG 195/2002 devenit art.335 alin.1 Cod penal și art.291 din Codul penal din 1969 devenit art.323 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal din 1969, art.83 Cod penal din 1969 și art.5 din Codul penal.

Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 08.12.2015, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 22.12.2015. La această dată, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea cauzei la data de 29.12.2015, încheierile de ședință făcând parte integrantă din prezenta sentință.

INSTANȚA

Asupra cauzei penale de față :

Prin rechizitoriul nr. 943/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B___ a fost trimis în judecată inculpatul C______ N______, cercetat în stare de libertate sub aspectul săvârșirii infracțiunii de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere și uz de fals”, prev. de art.86 alin.1 din OUG 195/2002 devenit art.335 alin.1 Cod penal și art.291 din Codul penal din 1969 devenit art.323 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal din 1969, art.83 Cod penal din 1969 și art.5 din Codul penal.

În actul de sesizare s-a reținut, în fapt, că la data de 09 octombrie 2013 inculpatul a condus autoturismul marca „VW Passat” cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe __________________________ Cenade și fiind oprit de organele de poliție, care i-au solicitat actele la control, inculpatul a prezentat un permis de conducere eliberat de autoritățile din Ungaria cu ________ xxxxxx, despre care s-a stabilit ulterior că este fals.

Din adresa nr.xxxxx/PI/2014 a serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor A___, rezultă că inculpatul nu figurează în evidențe ca deținător de permis de conducere.

Din adresa nr. xxxxxxx/12.11.2013 a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră – Punctul Comun de Contact Cenad – rezultă că inculpatul nu figurează în evidențele maghiare,, iar permisul de conducere cu ______________ nu figurează în baza de date maghiară.

De asemenea, din adresa nr.xxxxxx/PNF/GFC/2013 al centrului de Cooperare Polițienească Internațională – Punctul Național Focal – rezultă că inculpatul nu deține și nu a deținut niciodată permis de conducere emis în Olanda.

Situația de fapt mai sus menționată se susține cu următoarele mijloace de probă: procesul verbal de constatare a infracțiunii - f.6-8 dosar up; adresa nr.xxxxx/PI/2014 a serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor A___ —f.9-10 dos.up; adresele nr. xxxxxxx/12.11.2013 a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră – Punctul Comun de Contact Cenad și nr.xxxxxx/PNF/GFC/2013 al centrului de Cooperare Polițienească Internațională – Punctul Național Focal – din care rezultă că inculpatul nu figurează în evidențele maghiare,, iar permisul de conducere cu ______________ nu figurează în baza de date maghiară și că inculpatul nu deține și nu a deținut niciodată permis de conducere emis în Olanda – filele 11-20; dovada de ridicare a permisului de conducere categoria „B” ______________ și permisul de conducere în plic sigilat – filele 21-22; declarațiile martorului L___ D_____ din care rezultă că inculpatul a condus autoturismul pe drumurile publice fără permis de conducere și a refuzat să dea o declarație – filele 23-25 dos.up.; procesul-verbal din care rezultă că inculpatul a refuzat să dea declarații – fila 26 dos.up.

In faza de judecata, urmare dispozițiilor instanței, la dosarul cauzei s-a atașat copie de pe cazierul judiciar al inculpatului, actualizat (f. 53).

După sesizarea instanței, s-a dispus comunicarea rechizitoriului către inculpat, iar prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 02.12.2014, judecătorul de cameră preliminară, în temeiul dispozițiilor art.346 alin. 2 Cod procedură penală, a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecății.

În cursul judecății, a fost ascultat martorul L___ D_____ (f.107) și au fost efectuate adrese la PUNCTUL COMUN DE CONTACT ARTAND prin se solicită să comunice dacă inculpatul C______ N______ figurează în baza de date cu permis de conducere în Ungaria și în Olanda și în ce bază au fost emise aceste acte și la PRIMĂRIA SECTOR XV BUDAPESTA- Birou Acte și Servicii Clienți care să comunice dacă inculpatului C______ Nicolaei s-a eliberat la data de 10.12.2012 permis de conducere, categoria B, valabil până în anul 2022, categoria B fiind obținută în urma examenului susținut la data de 18.02.2009 în cadrul acelei instituții.

Prin adresa nr. xxxxxxx/08.04.2015 de la fila 86 dosar PUNCTUL COMUN DE CONTACT ARTAND comunică faptul că inculpatului C______ N______ autoritățile ungare i-au eliberat, la data de 13.05.2014, în urma preschimbării permisului de conducere olandez cu seria Nxxxxxxxxxx, permisul de conducere cu _____________ CN989702 valabil până la data de 05.05.2024, categorii valabile „B” și „AM”, data susținerii examenului fiind 18.02.2009. În adresă mai este specificat faptul că permisul de conducere maghiar cu ______________ figurează ca fiind dat în urmărire națională de către Căpitănia de Poliție a Sectorului XV Budapeste, cu numărul xxxxx-2571/2013.BU, deoarece a fost eliberat în baza permisului de conducere olandez fals cu seria Nxxxxxxxxxx.

Prin adresa nr. 735/5976-2/2015 de la fila 98 dosar PRIMĂRIA SECTOR XV BUDAPESTA- Birou Acte și Servicii Clienți comunică faptul că eliberarea permisului de conducere din Ungaria a inculpatului C______ N______ s-a bazat pe schimbul unui permis de conducere olandez cu nr. Nxxxxxxxxxx. În momentul în care a fost contactată autoritatea olandeză aceasta comunicat faptul că inculpatul C______ N______ nu este titularul niciunui permis de conducere olandez iar permisul de conducere este un fals. Autoritatea din Ungaria mia arată faptul că C______ N______ nu a prezentat nici un certificat cu privire la examenul de conducere luat cu succes în Ungaria iar acesta este titularul unui permis de conducere cu nr. CN989702 care a fost emis de autoritățile ungare deoarece inculpatul a raportat pierderea primului său permis cu nr. CM xxxxxx.

Întrucât nu au fost contestate probele administrate în cursul urmăririi penale, instanța le va avea în vedere la deliberare, conform art.374 alin.7 C.proc.pen.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Starea de fapt:

La data de 09 octombrie 2013 inculpatul a condus autoturismul marca „VW Passat” cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe __________________________________________ oprit de organele de poliție, care i-au solicitat actele la control, inculpatul a prezentat un permis de conducere eliberat de autoritățile din Ungaria cu ________ xxxxxx, despre care s-a stabilit ulterior că este fals.

Starea de fapt expusă mai sus se conturează din ansamblul mijloacelor de probă administrate în cursul procesului penal.

Astfel, din adresa nr.xxxxx/PI/2014 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor A___ (f.9-10 dos.up) precum și din adresele efectuate în cursul urmăririi penale rr. xxxxxxx/12.11.2013 a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră – Punctul Comun de Contact Cenad și nr.xxxxxx/PNF/GFC/2013 al centrului de Cooperare Polițienească Internațională – Punctul Național Focal (filele 11-20 dos.up.) și în cursul judecății adresa nr. xxxxxxx/08.04.2015 de la fila 86 dosar a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră – Punctul Comun de Contact ARTAND și nr. 735/5976-2/2015 de la fila 98 dosar a PRIMĂRIEI SECTOR XV BUDAPESTA- Birou Acte și Servicii Clienți reiese faptul că inculpatului C______ N______ autoritățile ungare i-au eliberat, la data de 13.05.2014, în urma preschimbării permisului de conducere olandez cu seria Nxxxxxxxxxx, permisul de conducere cu _____________ CN989702 valabil până la data de 05.05.2024.

Din informațiile emise de autorități reiese faptul că inculpatul C______ N______ nu este titularul niciunui permis de conducere olandez iar permisul de conducere cu seria Nxxxxxxxxxx este un fals.

Autoritatea din Ungaria mai arată faptul că C______ N______ nu a prezentat nici un certificat cu privire la examenul de conducere luat cu succes în Ungaria iar acesta este titularul unui permis de conducere cu nr. CN989702 care a fost emis de autoritățile ungare deoarece inculpatul a raportat pierderea primului său permis cu nr. CM xxxxxx.

Din declarațiile martorului L___ D_____ rezultă că inculpatul a condus autoturismul pe drumurile publice fără permis de conducere și a refuzat să dea o declarație (filele 23-25 dos.up și fila 107 jud.).

Astfel, în urma analizării întregului material probator, instanța reține că faptele săvârșite de inculpat au fost dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă astfel cum impun prevederile art. 103 alin.2 Cod procedură penală.

În drept:

Potrivit art. 5 din noul Cod penal ( denumit în continuare Cod penal) în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată și condamnat în data de 07 octombrie 2013.

Ulterior datei săvârșii faptelor și până la judecarea prezentei cauze a intrat în vigoare, la 1 februarie 2014, Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, astfel cum se prevede în art. 246 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286 /2009 privind Codul penal, modificată prin Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale și Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală , astfel cum se prevede în art. 103 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale .

Așadar, în cauză se impune verificarea incidenței dispozițiilor art.5 din noul Cod penal, referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, context în care urmează a fi analizate conținutul incriminării, cât și al tratamentului juridic sancționator aplicabil, rezultat din legile aflate în conflict.

Criteriile în baza cărora se stabilește legea penală mai favorabilă și care vor fi apreciate in concreto sunt: conținutul infracțiunii (vor fi avute în vedere elementul material al infracțiunii în forma de bază, variantele agravate, elementele circumstanțiale agravante, existența unor condiții suplimentare de incriminare etc.); instituțiile autonome în raport de incriminare și sancțiune decurgând din incriminare, respectiv art. 37 lit. a) C. pen. anterior, art. 83 C. pen. anterior.

Referitor la condițiile de incriminare a faptei sub legea penală veche și sub legea penală nouă, se constată că art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, incrimina conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere . Pedeapsa prevăzută de același text al legii penale speciale pentru astfel de fapte era, închisoarea de la unu la 5 ani.

În noul Cod penal infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere este încriminată în art. 335 alin.(1) cu denumirea marginală ,, Conducerea unui vehicul fără permis de conducere’’.

Astfel, potrivit art. 335 alin. (1) Cod penal ,, Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.’’

Comparând conținutul art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 rep., cu conținutul actual, în vigoare de la data de 01.02.2014, se constată că fapta de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere se regăsește încriminată cu același conținut în art. 335 alin. 1 Cod penal .

Referitor la tratamentul juridic sancționator, se constată că atât sub legea veche, cât și sub legea nouă limitele speciale de pedeapsă sunt închisoarea de la unu la 5 ani.

Deși, raportat la această infracțiune se constată că nu avem un conflict de legi sub aspectul încriminării și a pedepsei principale, în cauză s-ar impune retinerea dispozițiilor noului Cod penal, întrucât sub aspectul pedepselor complementare și accesorii noile prevederi legale sunt mai favorabile inculpatului.

In ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art.291 cod penal, textul încriminează folosirea unui înscris oficial ori sub semnătura privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecințe juridice, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani când înscrisul este oficial, și cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă când înscrisul este sub semnătură privată.

În noul Cod penal infracțiunea de uz de fals este încriminată în art.323 alin.1 .

Astfel, art.323 din Noul C.pen. prevede urmatoarele: folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecințe juridice, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă, când înscrisul este oficial, și cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, când înscrisul este sub semnătură privată.

Referitor la tratamentul juridic sancționator, se constată , în ce privește această faptă că dispozițiile legale mai favorabile în cazul legilor succesive în discuție sunt cele din legea nouă - art. 323 alin. 1 , deoarece față de reglementarea anterioară, instanța poate dispune potrivit noii legi penale și pedeapsa amenzii.

Instituțiile autonome în raport de incriminare și sancțiune decurgând din incriminare, respectiv art. 37 lit. a) C. pen. anterior, art. 320 ind. 1 alin. (7) C. proc. pen. anterior și art. 83 alin. (1) C. pen. anterior.

Principiul constituțional al aplicării legii penale mai favorabile presupune examinarea în concret a efectelor celor două coduri cu privire la instituțiile autonome. Examinarea cauzei cu privire la legea incidentă în cazul unor instituții diferite de incriminare și sancțiune este impusă de lege, jurisprudența Curții Constituționale:

- instituții autonome definite atare în lege: Legea nr. 187/2012 stabilește legea mai favorabilă distinct față de cea stabilită în raport de încadrarea juridică și sancțiune în cazul recidivei (art. 9), pluralitatea de infracțiuni (art. 10), suspendarea condiționată a executării pedepsei (art. 15, 22), măsuri educative (art. 17). Voința legiuitorului este clară și neechivocă, în aplicarea principiului constituțional al aplicării legii mai favorabile cu privire la situația concretă a persoanei acuzate, prin examinarea distinctă a instituțiilor incidente fiecărui caz în parte;

- instituții autonome definite în jurisprudență: art. 3201 C. proc. pen.(Decizia Curții Constituționale nr. 1483/2011, publicată în M. Of. nr. 853/2011, conform căreia în această materie principiul aplicării imediate a legii procesuale penale nu poate înfrânge principiul constituțional al aplicării legii penale mai favorabile).

În aplicarea acestui principiu referitor la existența recidivei, instanța constată că legea nouă este mai favorabilă inculpatului , întrucât sancțiunea aplicată anterior era închisoarea mai mică sau egală cu un an, caz în care, conform art. 41 C. pen., starea de recidivă nu mai există.

În concret, se rețină că inculpatul a fost condamnat anterior la pedeapsa de 8 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, aplicată prin sentința penală nr. 30/17.02.2011 a Judecătoriei B___.

Potrivit art. 41 alin. (1) Cod penal ,, Există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare.’’

Din economia acestor dispoziții legale rezultă că pentru existența recidivei postcondamnatorie primul termen al recidivei trebuie să fie alcătuit dintr-o condamnare privitoare la pedeapsa închisorii mai mare de un an.

În speță, inculpatul apelant a fost condamnat anterior la o pedeapsă de 8 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, astfel că în raport de prevederile art. 41 alin. 1 Cod penal, acesta nu se mai află în stare de recidivă postcondamnatorie.

Cât privește concursul de infracțiuni, Curtea constată că prevederile Codul penal din 1969 sunt mai favorabile inculpatului, atâta timp cât potrivit art. 33 și art. 34 lit. b) , aplicarea unui spor de contopire este facultativă, în timp ce potrivit art.38 și art. 39 alin. 1, lit. b) din noul Cod penal aplicarea sporului de contopire este obligatoriu.

Decizia Curții Constituționale nr. 265/6 mai 2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din Codul penal, publicata in Monitorul Oficial, nr. 372/20 mai 2014, statuează, cu caracter general obligatoriu, că dispozițiile art.5 sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

Astfel, instanta trebuie sa faca o apreciere globala a legii penale mai favorabile.

Raportat la pedeapsa care urmeaza sa fie aplicata in final, ca urmare a retinerii celor doua infractiuni in concurs, instanta apreciaza ca in prezenta speta sunt mai favorabile dispozitiile codului penal din 1969.

Astfel, din interpretarea dispozițiilor art. 72 Cod penal din 1969 ( dispoziții penale mai favorabile inculpatului) care reglementează criteriile generale de individualizare a pedepsei rezultă că stabilirea și aplicarea pedepsei nu este un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră, el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probator, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

În consecință, la dozarea pedepsei, potrivit art. 72 Cod penal, nu se poate face abstracție de gradul de pericol social al faptei și de împrejurările concrete în care s-a comis fapta.

Instanta, în raport de împrejurările concrete în care s-au comis faptele, precum și față de celelalte date care caracterizează persoana inculpatului, nu a recunoscut sincer faptele și are antecedente penale, apreciază că aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul fara a poseda permis de conducere si a unei pedepse de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, răspunde imperativelor înscrise în art. 52 Cod penal din 1969.

Este neîndoielnic că faptele săvârșite prezintă un grad de pericol social relativ sporit, dovadă fiind limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru aceste infracțiuni, precum și împrejurările în care au fost comise și modul de acționare. Astfel, inculpatul deși nu posedă permis de conducere în data de 09.10.2013 a condus auto marca VW PASSAT. Mai mult decat atat, acesta a obtinut mai multe permise de conducere false.

Astfel, fapta inculpatului care a condus autoturismul avand un permis de conducere fals, mai ales că inculpatul nu are experiența necesară pentru a conduce , este de natură a potența gradul de pericol social concret al faptelor.

In stabilirea pedepselor instanta nu poate face abstracție de persoana inculpatului, care se află si în stare de recidiva postcondamnatorie, faptele deduse prezentei judecăți au fost comise cu vinovăție , în perioada termenului de încercare, iar existența unor condamnări definitive anterioare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, nu l-a împiedecat pe inculpat să săvârșească noi infracțiuni.

Astfel, în raport de circumstanțele concrete ale cauzei, astfel cum au fost relevate anterior, se apreciază că aplicarea unei pedepse rezultante de un 2 ani închisoare, este aptă și suficientă pentru a răspunde scopului preventiv și de reeducare, cât și principiului proporționalității între gravitatea concretă a faptei și datele personale ale inculpatului, pe de o parte și sancțiunea aplicată, pe de altă parte.

Astfel, referitor la individualizarea judiciară a executării pedepsei se reține că art. 15 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, modificată prin Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, prevede că ,, Măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969 se menține și după _____________________ Codului penal.’’

Potrivit alineatului 2 al aceluiași articol ,, Regimul suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute la alin. (1), inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969.’’Ori, în raport de aceste dispoziții imperative, se constată că în cauză sunt aplicabile prevederile art.83 alin.1 C. pen. din 1969 privind revocarea suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În atare situație, pedeapsa rezultată nu poate fi executată decât în regim de detenție, sens în care este decizia nr. 1/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, prin care s-a statuat că, în urma aplicării prevederilor art. 83 C.pen.din 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei anterioare, pedeapsa rezultantă urmează a fi executată în regim de detenție, chiar și în ipoteza îndeplinirii celorlalte condiții stipulate de art. 81 C.pen. din 1969 , respectiv art. 86 ind. 1 C.pen.din 1969.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța reține că potrivit disp. art 12 din Legea 187/2012, în caz de succesiuni de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.

Astfel, în lumina principiilor stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (S____ și P_______ contra României) care nu sunt compatibile cu aplicarea automată, prin efectul legii, a pedepsei accesorii, față de gravitatea infracțiunii, instanța apreciază că inculpatul este nedemn de a exercita dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau funcțiile publice elective și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit.b) C.pen. Prin raportare la hotărârea Hirst contra Marii Britanii prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că o interdicție absolută de a vota impusă tuturor condamnaților nu intră în marja de apreciere a statului, fiind încălcat art. (3) din Protocolul nr. 1 al Convenției, instanța apreciază că, întrucât nu există o legătură între interzicerea dreptului de a vota și prevenirea infracțiunilor sau scopul reinserției sociale a inculpatului, nu se impune aplicarea inculpatului a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C.pen. Astfel, va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cp pe durata executării pedepsei principale, apreciind că pedeapsa accesorie cu un conținut astfel individualizat corespunde naturii și gravității faptei săvârșite.

Tinând cont de cele expuse mai sus, instanța urmează a aplica inculpatului pedeapsa închisorii de 2 ani pentru infracțiunea prevăzută de art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 și pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art.291 C.pen.

În baza art.33 lit.a cu aplicarea art.34 alin.1 lit.b C.pen. cu aplicarea art.5 C.pen. contopește pedepsele și va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

In temeiul art. 15 alin.2 din Legea 187/2012, raportat la art. 83 din C.pen din 1969, revocă beneficiul suspendării condiționate a pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală 30/17.02.2011 pronunțată de Judecătoria B___ în dosar XXXXXXXXXXX, definitivă la data de 28.02.2011 prin nerecurare.

In temeiul art.83 alin.1 C.pen din 1969, pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare stabilită în prezenta cauză se execută alături de pedeapsa de 8 luni închisoare , inculpatul urmând a executa 2 ani și 8 luni închisoare.

In baza art. 71 C.pen, interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit a, teza a II a și b C.pen. din 1969, pedeapsă accesorie stabilită prin Sentința penală 30/2011 a Judecătoriei B___.

3. In temeiul art. 25 alin.3 C.pr.pen. și art.580 C. pr. pen. dispune desființarea la rămânerea definitivă a hotărârii a permisului de conducere ______________, eliberat în Ungaria.

În baza art.274 alin.1 Cod procedură penală obligă inculpatul să plătească suma de 900 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE :

1. În baza art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată, cu aplicarea art 33 alin.1 lit.a C pen. și art.396 alin.1 NCPP, cu aplicarea art. 5 NCp. condamnă inculpatul C______ N______, fiul lui A____ și M_______, născut la data de 6.01.1979 în Micăsasa, jud. Sibiu, domiciliat în Cenade, nr. 189, cu antecedente penale, CNP xxxxxxxxxxxxx la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.

În baza art. 291 Cod penal cu aplicarea art 33 alin.1 lit.a C pen. și art.396 alin.1 NCPP, cu aplicarea art. 5 NCp. condamnă inculpatul C______ N______ - la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În baza art. 33 lit. a cu aplicarea art. 34 lit. b Cpen. cu aplicarea art. 5 NCp contopește pedepsele și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

2. In temeiul art. 15 alin.2 din Legea 187/2012, raportat la art. 83 din C.pen din 1969, revocă beneficiul suspendării condiționate a pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală 30/17.02.2011 pronunțată de Judecătoria B___ în dosar XXXXXXXXXXX, definitivă la data de 28.02.2011 prin nerecurare.

In temeiul art.83 alin.1 C.pen din 1969, pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare stabilită în prezenta cauză se execută alături de pedeapsa de 8 luni închisoare , inculpatul urmând a executa 2 ani și 8 luni închisoare.

In baza art. 71 C.pen, interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit a, teza a II a și b C.pen. din 1969, pedeapsă accesorie stabilită prin Sentința penală 30/2011 a Judecătoriei B___.

3. In temeiul art. 25 alin.3 C.pr.pen. și art.580 C. pr. pen. dispune desființarea la rămânerea definitivă a hotărârii a permisului de conducere ______________, eliberat în Ungaria.

În baza art.274 alin.1 Cod procedură penală obligă inculpatul să plătească suma de 900 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei minutei.

Pronunțată în ședința publică din 29.12.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

A______ B_____ Brădosu E____ S______

Red. Tehn. BB

28.01.2016