Operator de date cu caracter personal nr.3727

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G______

SECȚIA CIVILĂ

Decizia civilă Nr. 387/C__/2015

Ședința publică de la 02 Octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE M______ M________ B_______

Judecător M_____ C_____

Grefier N_______ I_____ B____

Pe rol judecarea cauzei C_________ administrativ și fiscal privind pe apelant M______ V______ și pe intimat I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI G______, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CP xxxxxxx.

Despre mersul dezbaterilor s-a consemnat în încheierea din data de 30.09.2015, când s-au pus concluzii pe fond, dar instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 02.10.2015, când a deliberat și pronunțat următoarea hotărâre:

INSTANȚA

Asupra cauzei de față;

Prin sentința civilă nr. 1024/24.02.2015 Judecătoria G______ a respins plângerea contravențională formulată de petentul M______ V______ în contradictoriu cu intimatul I____________ Județean de Poliție G______, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentința instanța de fond a reținut că, prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 27.08.2014, petentul M______ V______ a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 810 lei, echivalentul a 9 puncte amendă, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 121 alin. (1) din HG 1391/2006 și sancționată de dispozițiile art. 102 alin. (2) din OUG 195/2002, respectiv pentru fapta de a depăși cu 41-50 km/h viteza maximă admisă pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

În privința legalității procesului-verbal de contravenție, art. 16 alin. (1) din O.G. 2/2001 precizează elementele pe care trebuie să le conțină acest proces-verbal, și anume: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.

Potrivit dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal.

Instanța reține că agentul constatator a efectuat o descriere suficientă a faptei reținută în sarcina petentului, a indicat locul săvârșirii acesteia, respectiv DN 5 localitatea D___, a individualizat sancțiunea aplicată pentru fapta reținută, iar în privința mențiunii consemnate la rubrica „Alte mențiuni” din cuprinsul procesului-verbal de contravenție, instanța reține că petentul a semnat în dreptul acesteia, astfel încât nu poate reține apărările privind acest aspect.

De altfel, petentul a avut posibilitatea formulării tuturor criticilor privind legalitatea și temeinicia actului sancționator prin prezenta plângere contravențională și nu a făcut dovada că agentul constatator a menționat altceva decât ceea ce a afirmat petentul cu ocazia încheierii procesului-verbal de contravenție și nici existenței unei vătămări ca urmare a faptului că agentul constatator a consemnat că petentul nu are mențiuni de formulat.

De asemenea, din planșele fotografice aflate la dosar rezultă că petentul a fost înregistrat de către aparatul radar circulând pe un pod, iar instanța, din coroborarea planșelor fotografice cu mențiunile existente în cuprinsul procesului-verbal de contravenție și cu buletinul posturilor din data de 27.08.2014 aflat la filele 28 și 29 din dosar, reține că petentul a fost înregistrat la data de 27.08.2014, de către aparatul radar, circulând pe podul situat în interiorul localității D___, fapt ce rezultă cu certitudine din probele aflate la dosarul cauzei.

Verificând legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, în temeiul art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.

Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

În speța de față, petentul a contestat cele reținute în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, însă s-a limitat la a preciza că a respectat obligațiile ce îi revin în calitate de conducător auto în zonă.

Potrivit procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 27.08.2014, petentul M______ V______ a fost a fost surprins de către aparatul radar pe DN5, în localitatea D___, circulând cu viteza de 94 km/h, limita legală de viteză în localitate fiind de 50 km/h.

În susținerea temeiniciei procesului-verbal contestat, intimatul a depus la dosar fotografii efectuate cu aparatura tehnică de specialitate aflată în dotarea D.G.P.M.B – Brigada de Poliție Rutieră, prin care un autoturism marca VW având numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, a fost surprins în data de 27.08.2014, orele 18:30:28, pe podul situat în localitatea D___, rulând cu o viteză de 94 km/h.

Aparatura folosită în măsurarea vitezei autoturismului anterior descris îndeplinește condițiile tehnice impuse de lege, așa cum rezultă din înscrisurile depuse de intimată, respectiv buletinul de verificare metrologică nr. xxxxxxx din data de 30.04.2014 și atestatul de operator radar „Autovision” nr. xxxxx/2010.

Instanța reține că aparatul radar cu care a fost efectuată înregistrarea a fost verificat metrologic, iar faptul că, inițial, din eroare, intimatul a depus la dosar un buletin de verificare metrologică expirat, nu are relevanță asupra legalității și corectitudinii înregistrării, de vreme de aparatul radar a fost verificat metrologic, iar intimatul a depus la dosar buletinul de verificare valabil la data efectuării înregistrării și încheierii procesului-verbal de contravenție.

Analizând planșele fotografice aflate la dosar la fila 12, instanțe reține că, din aceste fotografii rezultă cu certitudine faptul că autoturismul marca VW având numărul de înmatriculare XXXXXXXXX GHL a circulat la data de 27.08.2014, orele 18:30:28, pe podul situat în localitatea D___, rulând cu o viteză de 94 km/h, fiind același autoturism în toate cele patru fotografii.

De asemenea, deși petentului i s-a permis să prezinte dovezi în sprijinul celor afirmate, acesta nu a administrat nicio probă din care să rezulte o situație contrară celei descrise în procesul-verbal contestat și a depus la dosar, cu titlu de probă, exclusiv înscrisul reprezentând procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx din data de 27.08.2014. Totodată, petentul nu a stăruit în citarea și ascultarea vreunei persoane care ar fi asistat la fapta din data de 27.08.2014 sau administrarea altor probe din care să rezulte cele invocate. Această posibilitate îi stătea la dispoziție petentului, care a avut ocazia de a formula cereri de probațiune atât prin plângerea formulată, cât și ulterior, la termenele de judecată.

Analizând probele aflate la dosarul cauzei, instanța constată că procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 27.08.2014 este temeinic, fapta constatată în cuprinsul acestuia fiind săvârșită de către petent în modalitatea descrisă.

În privința sancțiunii aplicate, instanța reține că aceasta a fost legal aplicată și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei.

Astfel, dispozițiile art. 102 alin. (2) din OUG 195/2002 stabilesc că amenda contravențională prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni se aplică și conducătorului de autovehicul are săvârșește o faptă pentru care se aplică 6 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. d) din OUG 195/2002.

Art. 108 alin. (1) lit. d) din OUG 195/2002 stabilește că, pentru săvârșirea faptei de a depăși cu 41-50 km/h viteza maximă admisă pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, se aplică 6 puncte de penalizare.

Potrivit art. 98 alin. (4) lit. d din OUG 195/2002, clasa a IV-a de sancțiuni reprezintă echivalentul a 9 până la 20 de puncte-amendă, iar un punct amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului, conform art. 98 alin. (2) din OUG 195/2002.

Așadar, sancțiunea amenzii în cuantum de 810 lei, echivalentul a 9 puncte amendă, reprezintă sancțiunea minimă prevăzută de lege pentru fapta săvârșită de către petent și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei, instanța având în vedere și scopul normei încălcate, respectiv ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Având în vedere aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal de contravenție este legal și temeinic, motiv pentru care urmează să respingă plângerea contravențională formulată de către petentul M______ V______ în contradictoriu cu intimatul I____________ Județean de Poliție G______, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul-petent M______ V______ prin care a solicitat admiterea apelului si, in principal, anularea hotărârii pronunțată și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, sau în subsidiar anularea hotărârii pronunțată și, în judecarea fondului, schimbarea in tot a hotărârii apelată, luând in considerare motivele ce le vom expune in continuare, in sensul admiterii plângerii formulate de subsemnatul si sa dispuneți anularea procesului verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx încheiat la data de 27.08.2014 de către IPJ G______, sau in subsidiar sa dispuneți înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului si anularea punctelor de penalizare.

Astfel, consideram ca instanța de fond nu a motivat în mod corespunzător hotărârea apelata, nu s-a pronunțat asupra tuturor apărărilor noastre, precum și faptul că nu a dat dovadă de rol activ, toate acestea, coroborate cu prevederile art. 6 din CEDO, constituindu-se într-o nepronunțare asupra fondului, care, în opinia noastră impune admiterea apelului si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

Totodată, prima instanță a trecut peste nulitățile de ordine publică ale procesului verbal de contravenție CP nr.xxxxxxx încheiat la data de 27.08.2014 incheiat de către agentul constatator, nulități care trebuiau invocate chiar și din oficiu.

Instanța de fond a arătat într-adevăr considerentele respingerii acestor motive de nulitate, însă vă rog să observați că această motivare este una ineficientă, din punct de vedere juridic, echivalând cu o nemotivare.

Considerăm că, din moment ce legiuitorul a stabilit expres modalitatea de întocmire a proceselor verbale de contravenție sub sancțiunea anulării acestora, respectarea este una imperativă, chiar dacă nerespectarea nu conduce la prejudicierea petentului.

În această cauză vă rog să observați că nu a fost probată, fară putință de tăgadă, situația arătată în procesul verbal de contravenție, iar prin probele administrate instanța nu a dat dovada de rol activ si ni s-a incalcat dreptul la apărare.

Consideram ca instanța de fond nu a avut in vedere aspectele învederate de subscrisa prin răspunsul la întâmpinare anume ca din planșele foto depuse de intimata la dosar in dovedirea contravenției nu rezulta faptul ca presupusa contravenție s-ar fi săvârșit in interiorul unei localități, astfel cum se pretinde in procesul verbal contestat. Astfel raportat la mediul inconjurator observabil in planșele foto este evident ca la momentul realizării acestora si deci la momentul săvârșirii presupusei contravenții subsemnatul nu ma deplasam in interiorul localității, si, pe cale de consecința, limitele de viteza fiind diferite de cele aplaicabile in interiorul localității nu se poate retine in sarcina mea săvârșirea contravenției pentru care am fost sancționat. Urmează sa aveți in vedere si faptul ca viteza legala pentru deplasarea in afara localității este, potrivit prevederilor art. 49 din OUG 195/2002, de cel puțin 90 km/h. Pe de alta parte potrivit aceleeasi norme legale pentru viteza in interiorul localității administratorii drumului pot stabili limite de viteza superioare celei de 50km/h. Nu se face dovada faptului ca pe sectorul de drum menționat in procesul verbal contestat ma aflam in interiorul localității si ca viteza pe acel sector de drum era de 50 km/h, nefiind vizibil, in planșele foto nici un indicator rutier din care sa reiasă acest aspect.

Totodată se poate observa din copia buletinului de verificare metrologica depus la dosarul cauzei ca aparatul radar folosit pentru obținerea planșelor foto a fost autorizat in data de 30.04.2013 iar verificarea este valabila doar un an de zile, pana la data de 30.04.2014. Procesul verbal contestat a fost intocmit la data de 27.08.2014, la aproape 4 luni dupa data la care verificarea metrologica a aparatului radar folosit a expirat. F___ de acest aspect urmează sa aveți in vedere prevederile art. 4 pct.4.3 din NORMA DE METROLOGIE LEGALĂ NML 021 -05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)" potrivit căruia « Cinemometrele vor putea 11 utilizate legal numai dacă au fost verificate metrologic, au fost marcate și sigilate în conformitate cu prevederile prezentei norme și sunt însoțite de buletine de verificare metrologică în termen de valabilitate.»

In concluzie aparatul radar cu care au fost realizate planșele foto depuse la dosarul cauzei, care la momentul utilizării nu avea buletin de verificare metrologica in termenul de valabilitate, a fost utilizat ilegal, astfel incat planșele foto in cauza sunt obținute in mod ilegal, iar folosirea lor nu poate fi permisa in prezena cauza in susținerea intimatei, aspect fata de care va solicitam sa nu le incuviintati in cadrul materialului probator pentru intimata.

Cu privire la atestarea metrologica a aparatului radar se observa faptul ca instanța retine ca la dosarul cauzei s-ar fi depus un atestat metrologic valabil pentru data săvârșirii contravenției pentru care am fost sancționat, insa acesta nu ne-a fost comunicat, desi trebuia depus in suficiente exemplare pentru a putea fi comunicat pentru respectarea dreptului la apărare.

Totodată fata de susținerile noastre cu privire la zona surprinsa in planșele foto, anume ca ar fi vorba de exteriorul localității, consideram ca instanța, in virtutea rolului activ, trebuia sa solicite înregistrarea integrla efectuata la momentul săvârșirii presupusei fapte, de către agenții constatatori ai intimatei, pentru a se putea lamuri fara putința de tăgada situația de fapt. De altfel in procesul verbal contestat se precizează clar ca subsemnatul am fost filmat si inregistrat, astfel incat se impunea prezentarea acestei inregistrari, pe suport CD, in suficiente exemplare pentru a fi comunicata.

Instanța de judecată nu a avut în vedere faptul că așa cum este statuat și de către Curtea Europeană Drepturilor Omului, în jurisprudența sa, faptele contravenționale intră în sfera „acuzațiilor în materie penală", la care se referă primul paragraf al art. 6 CE.D.O., întrucât norma juridică sancționatoare are un caracter general, iar sancțiunile urmăresc un scop expresiv și preventiv.

Pe cale de consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice materiei penală, din art. 6 al Convenției, printre care și prezumția de nevinovăție.

Beneficiind de prezumția de nevinovăție, subsemnatul nu sunt obligat să dovedesc nevinovăția, sarcina administrării probelor revenind agentului constatator, orice îndoială profitând persoanei (fizice sau juridice) acuzate de săvârșirea contravenției (in dubio pro reo).

Vă rog să observați că procesul verbal de constatare a contravenției nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției.

Intimatul trebuie să înțeleagă faptul că într-un stat de drept în care drepturile și libertățile persoanelor, fizice sau juridice, reprezintă valori supreme și sunt garantate, stat de drept definit prin preeminența dreptului, persoanele trebuie apărate de stat, dar și în fața statului și a instituțiilor sale.

Pentru aceste motive vă rog să admiteți apelul si in principal sa anulați hotărârea pronunțata si sa trimiteți cauza spre rejudecare instanței de fond, sau in subsidiar sa anulați hotărârea pronunțata si, in judecarea fondului, sa schimbați in tot hotărârea apelata, luând in considerare motivele arătate, in sensul admiterii plângerii formulate de subsemnatul si sa dispuneți anularea procesului verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx încheiat la data de 27.08.2014 de către IPJ G______, sau in subsidiar sa dispuneți înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, si in ambele cazuri sa dispuneți anularea punctelor de penalizare aplicate.

Apelul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică făcând o apreciere corectă a probelor din dosar și a textelor de lege incidente în cauză.

Deși apelantul critică sentința instanței de fond în sensul că aceasta nu a avut în vedere toate aspectele ridicate de către acesta. În concret apelantul-petent arată că din planșele foto depuse la dosar de către intimată nu rezultă că fapta ar fi fost săvârșită în interiorul unei localități. Verificând procesul verbal de contravenție aflat la fila 6 din dosarul de fond, tribunalul constată că petentul a declarat în scris în cuprinsul acestuia că nu are mențiuni de făcut, deși în procesul verbal de contravenție era consemnat faptul că acesta conducea cu o viteză de 94 km/h în localitate.

Este greu de crezut că la momentul întocmirii procesului verbal petentul cunoștea mai puțin fapta pentru care a fost oprit de organele de poliție decât la momentul atacării procesului verbal de contravenție în justiție.

Fapta săvârșită de petent este pe deplin dovedită cu înscrisurile aflate la dosarul de fond, respectiv planșele radar, buletinul de verificare metrologică a aparatului radar, atestatul operatorului radar și nu în ultimul rând cu procesul verbal de contravenție.

Față de cele arătate mai sus și văzând dispozițiile art. 480 N.C.pr.civ., tribunalul constată neîntemeiat apelul declarat împotriva sentinței civile nr.1024/24.02.2015 pronunțată de Judecătoria G______, și-l va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art.480 Noul Cod de procedură civilă,

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul M______ V______, domiciliat în mun. B____, cart. D________ 1, ____________. 2, județul B____, împotriva sentinței civile nr.1024/24.02.2015 pronunțată de Judecătoria G______ în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului G______, cu sediul în mun. G______, _______________, județul G______.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 02 Octombrie 2015.

Președinte, M______ M________ B_______		Judecător, M_____ C_____
	Grefier, N_______ I_____ B____

Red. Jud. CM

Dact. TMG 4 ex./02.12.2015.