R O M Â N I A

TRIBUNALUL C____ S______

REȘIȚA

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________,

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX COD OPERATOR 2896

DECIZIA CIVILĂ NR. 266/A

Ședința publică de la 01.04.2015

PREȘEDINTE: VEGHEȘ A__ T______

Judecător: C______ M____

Grefier: M___ M____ F_________

Pe rol judecarea apelului privind pe apelantul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C____-S______ împotriva sentinței civile nr. 2104/17.10.2014 pronunțată de către Judecătoria Caransebeș în contradictoriu cu intimatul C_____________ C_________ M_____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție- OUG 195/2002.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimatul personal, lipsă fiind apelantul.

Procedura legal îndeplinită.

După deschiderea dezbaterilor, expunerea referatului cauzei de către grefierul de ședință, verificarea actelor și lucrărilor de la dosar, se constată depus prin serviciul registratură, din partea apelantului motive de apel, în dublu exemplar, din care exemplarul secund se înmânează intimatului, care învederează că nu solicită acordarea unui nou termen de judecată, în vederea studierii acestora.

În conformitate cu prevederile art.131 al.1 Cod procedură civilă, instanța procedând la verificarea competenței generale, materiale și teritoriale, în temeiul art. 34 alin.2 din OG nr. 2/2001, constată că este competentă să soluționeze prezenta cauză.

În temeiul art. 238 Noul Cod de procedură civilă, ținând cont de împrejurările și complexitatea cauzei, instanța constată că litigiul se poate soluționa la prezentul termen.

Nemaifiind alte probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.

Intimatul solicită respingerea apelului si menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile. Învederează că nu a fost marcată trecerea de pietoni, iar la coborârea din mașină, agentul constatator nu a observat că era însoțit.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caransebeș la data de 29.04.2014, sub numărul XXXXXXXXXXXXX, petentul C_____________ C_________ M_____ a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. C____-S______, anularea procesului-verbal ________ nr.xxxxxxx, încheiat de intimat la data de 24.04.2014 și anularea măsurii reținerii permisului de conducere.

Prin sentința civilă nr. 2104/17.10.2014 Judecătoria Caransebeș a admis plângerea contravențională formulată de petentul C_____________ C_________ M_____,domiciliat în Timișoara,________________ B____ nr. 2,__________________,CNP xxxxxxxxxxxxx, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. C____-S______, a anulat procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx întocmit de intimat la data de 24.04.2014.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că potrivit procesului-verbal ________ nr.xxxxxxx, încheiat de intimat la data de 24.04.2014, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 340 lei și cu măsura tehnico administrativă a reținerii permisului de conducere, întrucât la data de 24.04.2014, orele 11,28, a condus autoturismul marca Renault cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX, pe _______________________ trecerea de pietoni semnalizată corespunzător situată la intersecția cu _________________________, nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea străzii.

Petentul a menționat, la rubrica „Alte mențiuni” a procesului-verbal, că nu îl semnează și că nu a văzut zebra.

În ceea ce privește legalitatea actului de sancționare, instanța de fond a reținut că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii, prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute.

Sub aspectul temeiniciei actului, instanța de fond a reținut , din cuprinsul raportului agentului constatator (f. 23), că săvârșirea faptei reținute în sarcina petentului a fost constatată direct și nemijlocit de polițistul rutier. Însă, în cuprinsul raportului, acesta consemnează că „doi pietoni s-au angajat regulamentar în traversarea străzii Libertății prin loc corespunzător, respectiv pe la colțul intersecției și pe trecerea de pietoni semnalizată corespunzător cu indicator rutier de trecere pentru pietoni. Cei doi pietoni au început traversarea străzii Libertății iar când au ajuns la axul drumului, au fost nevoiți să se oprească din traversare pentru a nu fi surprinși și accidentați”.

Din fotografiile depuse de către petent la f. 38-47 dosar, instanța de fond a reținut că, ________________ fost surprins petentul imputându-i-se neacordarea priorității de trecere pietonilor, este o stradă cu 4 benzi de circulație, câte două pe fiecare sens.

Fapta reținută în sarcina petentului nu constituie contravenția prevăzută de art. 100 alin.3 lit. b) din O.U.G. 195/2002, din două motive:

În primul rând, acest text de lege sancționează neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului.

Or, din raportul agentului constatator rezultă că pietonii cărora petentul nu le-ar fi acordat dreptul de trecere nu se aflau pe sensul de deplasare al petentului, ci se angajaseră în traversarea drumului de pe celălalt sens de circulație, aspect dedus din aceea că agentul constatator face mențiunea în raport potrivit căreia aceștia au fost nevoiți să oprească atunci când au ajuns la axul drumului.

Ca atare, petentul nu era obligat ca, până în acel moment, să le acorde prioritate de trecere.

În al doilea rând, potrivit art. 72 alin.2 din O.U.G. 195/2002, pietonii au prioritate de trecere față de conducătorii de vehicule numai atunci când sunt angajați în traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate și semnalizate corespunzător, ori la culoarea verde a semaforului destinat pietonilor.

Or, din fotografiile depuse la dosar rezultă că, deși la fața locului exista indicator de trecere de pietoni, nu exista și marcajul aferent.

Astfel, legiuitorul utilizând conjuncția „și” în cuprinsul art. 72 alin.2, rezultă că, pentru ca pietonii să aibă prioritate de trecere, este necesar ca locul special amenajat unde se angajează în traversare să fie atât semnalizat corespunzător (prin indicatoare rutiere) cât și marcat, ceea ce nu a fost cazul în speță.

Împotriva sentinței civile nr. 2104/17.10.2014, pronunțată de Judecătoria Caransebeș a formulat apel I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C____-S______, solicitând admiterea apelului și modificarea în tot a sentinței atacate și pe cale de consecință menținerea ca temeinic și legal a procesului verbal de contravenție.

În motivarea apelului a susținut că în cursul judecății, petentul a depus la dosarul cauzei înscrisuri pe baza cărora instanța de fond a apreciat că acesta a făcut dovada contrară a aspectelor menționate în cuprinsul actului sancționator; însă înscrisurile în cauză nu le-au fost comunicate, fiind în imposibilitate de a combate apărările formulate de petent.

Consideră că depunerea unor planșe foto fără dată certă și efectuate cu un mijloc tehnic neomologat , nu pot conduce la concluzia că petentul a făcut dovada contrară a aspectelor menționate de către agentul constatator în cuprinsul actului sancționator.

În drept a invocat prevederile art. 466 Cod procedură civilă.

Intimatul, C_____________ C_________ M_____, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr. 2104/17.10.2014 pronunțată de Judecătoria Caransebeș.

În apărare a arătat că din însuși raportul agentului constatator rezultă că pietonii cărora nu le-ar fi acordat dreptul de trecere nu se aflau pe sensul de deplasare, ci se angajaseră în traversarea drumului de pe celălalt sens de circulație, aspect dedus din aceea că agentul constatator face mențiunea în raport potrivit căreia aceștia au fost nevoiți să oprească atunci când au ajuns la axul drumului.

Mai arată faptul că din fotografiile depuse la dosarul cauzei rezultă că deși la fața locului există indicator de trecere de pietoni, nu există și marcajul aferent.

În drept a invocat prevederile art. 205 Cod procedură civilă.

Examinând sentința civilă apelată potrivit dispozițiilor art. 479 alin. 2 Cod procedură civilă, pe baza celor invocate la prima instanță, se constată că apelul este nefondat, din următoarele considerente:

Prin procesul-verbal ________ nr.xxxxxxx, încheiat de intimat la data de 24.04.2014, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 340 lei și cu sancțiunea complementară a suspendării dreptului de conducere, reținându-se în fapt că la data de 24.04.2014, orele 11,28, a condus autoturismul marca Renault cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX, pe _______________________ trecerea de pietoni semnalizată corespunzător situată la intersecția cu _________________________, nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea străzii.

Corect a reținut instanța de fond că fapta constituie contravenție în condițiile în care nu s-a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați in traversarea regulamentară a drumului public, prin locurile special amenajate si semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului, conform prevederilor art. 100 al 3 lit. b) din OUG nr. 195/2002.

Aceeași obligație, de acordare a priorității pietonilor care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător, atunci când se afla pe sensul de mers al vehiculului, este prevăzută și de art. 135 lit. h din HG.1391/2006.

Din dispozițiile legale mai sus menționate se desprinde concluzia că, pentru a constitui contravenție, neacordarea priorității trebuie să îi privească pe pietonii angajați în traversarea drumului, pe același sens de mers cu al autovehiculului.

Observând probele administrate de către instanța de fond, tribunalul constată că, într-adevăr, nu s-a făcut dovada săvârșirii de către petent a contravenției reținute în sarcina sa, dincolo de o îndoială rezonabilă.

Astfel, martorul audiat a afirmat că locul nu era marcat și semnalizat corespunzător pentru trecerea pietonilor. De asemenea, martorul a declarat că pietonii nu erau angajați în trecere, aceștia aflându-se pe trotuarul de pe sensul opus.

Prin urmare, criticile aduse de apelant sentinței pronunțate de Judecătoria Caransebeș, sub aspectul legalității și temeiniciei, sunt nefondate.

Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, Tribunalul urmează ca, în baza dispozițiilor art. 480 C.pr.civ., să respingă ca nefondat apelul formulat, apreciind că instanța de fond a reținut o corectă situație de fapt și a făcut o aplicare judicioasă a dispozițiilor legale incidente cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de apelantul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C____-S______ cu sediul in Resita, ________________ nr. 40, împotriva sentinței civile nr. 2104/17.10.2014 pronunțată de către Judecătoria Caransebeș în contradictoriu cu intimatul C_____________ C_________ M_____ CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în Timișoara,________________ B____ nr. 2,____________,apt.5,.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 01.04.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

VEGHEȘ A__ T______ C______ M____

GREFIER,

M___ M____ F_________

Tehnored.VAT/ 08.04.2015

Tehnodact.MFM/ 22.04.2015

4 ex.

Judecător fond: Z____ T___