ROMÂNIA

TRIBUNALUL B_____

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 1288/A DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXX

Ședința publică din data de 16 octombrie 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE – O_____ M______

JUDECĂTOR – M____ S_____ Ș_______

GREFIER – C___ A_____

Pe rol este soluționarea apelului formulat de apelanta intimată ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C______, în numele și pentru DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B_____, împotriva Sentinței civile nr. 1702/18.02.2015 pronunțată de Judecătoria B_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata petentă S.C. A_______ P___ S.R.L. având ca obiect „anulare proces-verbal de contravenție”.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa reprezentantului apelantei intimate ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C______, în numele și pentru DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B_____ și lipsa reprezentantului intimatei petente S.C. A_______ P___ S.R.L.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța constată că cererea de apel este formulată în termen și că este scutită de plata taxei judiciare de timbru.

Instanța constată că apelanta intimată nu a propus probe noi în apel, iar intimata petentă nu a depus întâmpinare astfel încât este decăzută din dreptul de a mai depune probe și de a mai invoca alte excepții în afara celor de ordine publică, conform prevederilor art. 482, art. 208 alin. 2 și art. 471 alin. 5 Cod procedură civilă.

În temeiul art. 482 Cod procedură civilă, coroborat cu art. 392 Cod procedură civilă, instanța deschide dezbaterile asupra apelului.

În temeiul art. 482 Cod procedură civilă, coroborat cu art. 394 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța, apreciind că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1702/18.02.2015, Judecătoria B_____ a admis plângerea contravențională formulată de petenta ____________________ în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B_____ - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C______, a anulat procesul-verbal _______/2009 nr. xxxxxxx din data de 16.09.2014 întocmit de intimată și a exonerat petenta de la plata amenzii contravenționale aplicate prin procesul-verbal contestat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin procesul-verbal de constatare a contravenției _______/2009 nr. xxxxxxx din data de 16.09.2014, încheiat în urma controlului operativ inopinat efectuat de către agentul constatator, la punctul de lucru al petentei, ____________________, situat în Piața Astra, nr. 1, s-a constatat că numitul S______ A_____, în calitate de asociat, nu a introdus în casa de marcat, respectiv nu a emis bon fiscal pentru vânzarea unui client a 2 metri de covoraș la 13 lei metrul liniar, încălcându-se astfel prevederile art. 10 lit. b) din O.U.G. nr. 28/1999. Societatea a fost sancționată cu suma de 8.000 lei potrivit art. 11 alin. 1 lit. b) din O.U.G. nr. 28/1999. Contravenienta a formulat obiecțiuni în sensul că nu este de acord.

În drept, potrivit art. 10 din O.U.G. nr. 28/1999, constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni: b) neîndeplinirea obligației operatorilor economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative;

Conform art. 11 alin. 1 lit. b) din O.U.G. nr. 28/1999, amenzile pentru contravențiile prevăzute la art. 10 se aplică operatorilor economici, cu excepția celor prevăzute la art. 10 lit. d), astfel: b) faptele prevăzute la art. 10 lit. a), b), h^1), i), j), l) și m) se sancționează cu amendă de la 8.000 lei la 10.000 lei.

Analizând conținutul procesului-verbal de contravenție contestat, având în vedere probele administrate în cauză, instanța de fond a constatat legalitatea acestuia, procesul-verbal cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, neexistând nici un motiv de nulitate absolută a acestuia.

De altfel, petenta nu a contestat legalitatea procesului-verbal, ci doar temeinicia acestuia.

Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța de fond a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Totodată, instanța a mai reținut că procesul verbal de contravenție este un act juridic administrativ întocmit de către un reprezentant al statului, bucurându-se astfel de o prezumție de validitate și temeinicie, prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii.

De asemenea, instanța reține că prin art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului se introduce în sarcina statelor obligația ca în procedurile ce poartă asupra unei acuzații în materie penală sarcina probei să revină organelor statului. Astfel, prin intermediul art. 20 din Constituție, ce reglementează aplicabilitatea Convenției în dreptul intern, se introduce obligația statului de a proba prin organele sale, orice acuzație în materie penală.

Conform jurisprudenței Curții Europeană a Drepturilor Omului în cauza N_______ G_______ împotriva României s-a arătat faptul că dacă instanțele naționale, prin hotărâri motivate, analizează motivele de nulitate invocate în speță și consideră că acestea nu atrag nulitatea procesului-verbal, în sensul dorit de petent, acest aspect este suficient pentru a nu pune la îndoială echitatea procedurii în cauză sau, mai concret, respectarea dreptului acestuia de a beneficia de prezumția de nevinovăție.

În plus, în decizia H______ și alții c. României, Curtea a precizat că, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte.

De altfel, prin decizia nr. 205/2009, pronunțată de Curtea Constituțională referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16, art. 17 și art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, s-a arătat că „instanța competentă să soluționeze plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirmă ceva în instanță, iar nu celui care a întocmit procesul-verbal de contravenție”.

Totodată, prin Decizia nr. 83/08.03.2002 și Decizia nr. 197/2003 ale Curții Constituționale, aceasta a arătat că dispozițiile O.G. nr. 2/2001 sunt în deplină concordanță cu cerințele art. 6 din Convenție și cu jurisprudența CEDO. De asemenea, Curtea a arătat că O.G. nr. 2/2001, respectă atât procedural cât și din punct de vedere al administrării probatoriului cerințele art. 6 din Convenție și că nu se poate considera că procedura contravențională ar contraveni principiului din materie penală, in dubio pro reo.

Având în vedere aceste principii, instanța de fond a constatat că procesul-verbal de contravenție reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. Astfel, se dă naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa. Or, în pricina dedusă judecății, petenta a reușit însă să răstoarne prezumția de care se bucură procesul-verbal de contravenție contestat sub aspectul temeinicei acestuia, situația de fapt reținută prin acesta necorespunzând realității.

Instanța de fond a reținut că, din probele administrate rezultă că petenta nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa prin procesul-verbal, în sensul că aceasta nu este vinovată de comiterea contravenției prevăzute de art. 10 lit. b din O.U.G. nr. 28/1999.

Din probele administrate în cauză, instanța a reținut că numitul S______ A_____ i-a înmânat unei cliente bunul, aceasta a plătit produsul, dar a plecat imediat. În momentul în care casierul a ajuns la casa de marcat și a întins mâna către aceasta a fost oprit de către agentul constatator. Situația de fapt rezultă din declarația martorei R_______ N_______ I______ care a menționat că a văzut o doamnă care a fost servită, a plătit și a plecat foarte repede, iar casierul s-a îndreptat spre casa de marcat, care era la trei metri distanță, să depună banii și să scoată bonul fiscal pentru a-l preda clientei. A adăugat că doamna inspector nu i-a acordat timpul necesar pentru a băga banii în casă. De altfel, declarația martorei este confirmată de înregistrarea video surprinsă de camera de filmat din incinta punctului de lucru al petentei.

Instanța nu a reținut apărările intimatei. În primul rând, într-adevăr, graba unui cumpărător nu îl scutește pe reprezentantul societății să emită bon fiscal. Dar, instanța observă că numitul S______ A_____, casierul, nici nu a avut timpul material pentru a putea emite bonul întrucât, în momentul în care a ajuns la casă, agentul constatator și-a declinat calitatea.

În al doilea rând, intimata a susținut că graba unui cumpărător este un eveniment care se întâmplă frecvent, motiv pentru care petenta avea obligația de a lua toate măsurile necesare pentru desfășurarea în bune condiții a activității. În acest sens, instanța reține că o societate poate doar să afișeze la loc vizibil anunțuri de atenționare a clienților cu privire la obligația acestora de a solicita și păstra bonurile fiscale asupra lor până la părăsirea unității de livrare a bunurilor, astfel cum prevede art. 9 alin. 2 din O.U.G. nr. 28/1999, dar nu îi poate obliga pe clienți să primească aceste bonuri. De altfel, și clienții au îndatorirea de a solicita și păstra bonurile fiscale asupra lor până la părăsirea unității de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor în vederea prezentării lor la un eventual control, pentru justificarea provenienței acestora, conform art. 9 alin. 1 din O.U.G. nr. 28/1999.

De asemenea, art. 1 alin. 2 din O.U.G. nr. 28/1999 stipulează că operatorii economici au obligația să emită bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale și să le predea clienților. Or, în speța dedusă judecății instanța reține că societatea petentă nu a emis bonul fiscal pentru că nu a avut posibilitatea reală, neacordându-i-se de către agentul constatator timpul necesar pentru această operațiune.

Față de cele expuse anterior, instanța de fond a apreciat că situația de fapt reținută în procesul-verbal nu este conformă cu realitatea, iar petenta nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, prin procesul-verbal de contravenție _______/2009 nr. xxxxxxx din data de 16.09.2014.

Prin urmare, constatând că nu există contravenție în sensul dat acestei noțiuni de art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, în baza art. 34 din aceleași act normativ, instanța a admis plângerea contravențională, a anulat procesul-verbal contestat și a exonerat petenta de plata amenzii aplicate prin acesta.

Împotriva acestei soluții, în termen legal, a declarat apel Administrația Județeană a Finanțelor Publice C______ care critică soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie. Argumentele prezentate de instanța de fond pentru anularea sancțiunii amenzii nu se justifică întrucât fapta descrisă întrunește conținutul constitutiv al contravenției prevăzute de art. 10 lit. b din O.U.G. nr. 28/1999.

Chiar și în ipoteza în care s-ar admite că organul fiscal ar fi urmărit vânzarea celor doi metri de covoraș, a fost evident că vânzătorul nu s-a deplasat la casa de marcat din moment ce banii au fost remiși de cumpărător la ușa de intrare. În plus, pretextul reprezentantului societății, relativ la graba cumpărătorului nu l-a scutit de obligația legală a emiterii bonului fiscal. În plus, din declarația dată, rezultă că banii au fost puși pe masa, nu în casă.

Graba unui cumpărător într-un magazin nu reprezintă o împrejurare imprevizibilă, ci, din contra, este un eveniment care se întâmplă frecvent, motiv pentru care petenta avea obligația de a lua toate măsurile necesare pentru desfășurarea în condiții bune a activității. Prin urmare, vinovăția contestatoarei se manifestă cel puțin sub forma culpei. De altfel, prin plângere, petenta recunoaște săvârșirea faptei.

În drept, se invocă art. 411 Cod Procedură Civilă.

Legal citată, la sediul social, petenta nu a formulat întâmpinare.

Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate de apelantă și a dispozițiilor legale incidente, Tribunalul constată că apelul este nefondat.

După cum a reținut instanța de fond și după cum rezultă din probele administrate de judecătorie, respectiv proba testimonială și înregistrarea video depusă de petentă, nu există probe din care să rezulte, mai presus de orice dubiu, că petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, având în vedere împrejurările concrete în care s-au derulat faptele.

Astfel, rezultă că un angajat al petentei i-a tăiat unui client o bucată de covoraș, că acesta i-a înmânat o sumă de bani, că angajatul s-a îndreptat spre casă, timp în care clientul a părăsit magazinul și că, în momentul în care era la casa de marcat, un agent constatator l-a abordat pe acel angajat cu privire la emiterea bonului, însă înainte de a se fi consumat presupusa faptă contravențională. Cu alte cuvinte, timpul extrem de scurt scurs între momentul încasării sumei de bani și momentul în care angajatul petentei s-a deplasat spre casa de marcat, creează un dubiu cu privire la săvârșirea contravenției. Având în vedere că angajatul petentei nu și-a continuat activitatea, ci a mers cu banii la casa de marcat, creează prezumția că intenția sa era aceea de a emite bonul fiscal aferent tranzacției, întrucât acest angajat nu vedea dacă acel client a părăsit sau nu magazinul.

Având în vedere că situația de fapt reținută de agentul constatator a fost răsturnată prin probele administrate, la fond, de petentă, Tribunalul constată că soluția instanței de fond este una legală și temeinică, fapta reținută în sarcina petentei neîntrunind elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 10 lit. b din O.U.G. nr. 28/1999.

Raportat considerentelor expuse, în temeiul art. 480 Cod Procedură Civilă, Tribunalul va respinge, ca nefondat, apelul declarat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice C______, în numele și pentru Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B_____.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice C______, în numele și pentru Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B_____, cu sediul în Sf. G_______, ___________________. 9, jud. C______, în contradictoriu cu intimata-petentă ____________________, cu sediul în B_____, ___________________, împotriva Sentinței Civile nr. 1702/18.02.2015 a Judecătoriei B_____, pe care o păstrează.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 16.10.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

O_____ M______ M____ S_____ Ș_______

GREFIER,

C___ A_____

Tehnored. M.O./27.10.2015

Dact. C.A./29.10.2015

5 ex.

Judecător fond: D______ I_____ T______