R O M Â N I A

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR.XXXXXXXXXXXX operator 2711

DECIZIA PENALĂ NR. 964/A

Ședința publică din data de 7 octombrie 2015

Completul compus din:

Președinte: F_____ M____ C_______ FLORENȚA

Judecător: F_________ P____

Grefier: I____ M_______ S______

Ministerul Public este reprezentat de procuror A______ I____ S___ din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Pe rolul instanței se află judecarea apelului formulat de P________ DE PE L____ JUDECĂTORIA D___ împotriva sentinței penale nr. 116 din 12.05.2015 pronunțată de Judecătoria D___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX.

Prezența părților, mersul dezbaterilor și concluziile părților și ale procurorului au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul de judecată din 09.09.2015, care face parte integrantă din prezenta decizie, instanța stabilind termen pentru deliberare și pronunțare la data de 23.09.2015, dată la care, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 07.10.2015, când a hotărât următoarele:

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 116 din 12.05.2015 pronunțată de Judecătoria D___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, în temeiul art. 396 alin 1 și 5 Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. „b” Cod de procedură penală coroborate cu disp. din art. 19 din Legea nr. 255/2013 și ale art. 13 Cod penal din 1969 rap. la art. 18 ind. 1 Cod penal din 1969, a fost achitat inculpatul D____ M____ (fiul lui M____ și I____, născut la data de 07.03.1969 în Jamu M___, jud. T____, domiciliat în __________________. 733, jud. T____, CNP xxxxxxxxxxxxx, cetățean roman, căsătorit, studii 10 clase, fără ocupație), pentru săvârșirea infracțiunii de „conducere a unui vehicul fără permis de conducere” în forma prevăzută de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 rep. cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal din 1969 și a art. 13 Cod penal din 1969.

În baza art. 18 ind. 1 alin. 3, art. 91 alin. 1 lit. „c” cu aplicarea art. 13 Cod penal din 1969, a fost aplicată inculpatului o sancțiune cu caracter administrativ – amenda în cuantum de 1.000. lei.

În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că:

Judecătoria D___ a fost legal sesizată la data de 07.07.2014 prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria D___, emis la data de 07.07.2014 în dosarul penal 802/P/2013, prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului D____ M____, acuzat fiind de săvârșirea infracțiunii de „Conducerea unui vehicul fără permis de conducere” în forma prevăzută de art. 86 al. 2 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. „a” și art. 13 al. 1 Cod penal din 1969, constând în aceea că la data de 12 iulie 2013, în jurul orelor 21⁰⁰, a condus autoturismul marca „Audi” cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, pe DJ 588 B, pe raza loc. Percosova, jud. T____, având permis de conducere categoria Tr, necorespunzător categoriei din care face parte vehiculul condus.

Mijloacele de probă care au fost admise de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei D___ ca fiind legal administrate sunt: procesul-verbal de constatare a infracțiunii (f. 8 dos. UP); procesul-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (f. 7 dos. UP); declarațiile inculpatului D____ M____ (f. 13 dos. UP, 16-17 dos. UP); declarația martorului S_____ A________-D____ (f. 21 dos. UP); proces-verbal de ascultare a martorului S_____ A________-D____ (f. 22 dos. UP); declarațiile martorului D______ D__ (f. 23-24 dos. UP); declarațiile martorului asistent D_______ B_____-V_____ (f. 25-26 dos. UP); declarațiile martorului asistent I___ B_______-A________ (f. 27-28 dos. UP); adresa Primăriei orașului Gătaia nr. 2214/R/03.04.2014 (f. 33 dos. UP); adresa Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Înmatriculare a Vehiculelor T____ nr. xxxxx/01.08.2013 (f. 30).

Cu privire la persoana inculpatului D____ M____ s-a reținut că a avut o atitudine nesinceră, pe parcursul urmăririi penale. S-a mai arătat că, potrivit copiei de pe certificatul de cazier judiciar, acesta este recidivist (fila 35), întrucât, prin sentința penală nr. 472/12.12.2012 a Tribunalului T____, definitivă prin decizia penală nr. 89/A/24.04.2013 a Curții de Apel Timișoara, acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 2 an închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, termen de încercare 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire grup infracțional organizat și contrabandă.

În cursul fazei de judecată, asistență juridică a inculpatului nu este obligatorie, dar inculpatul a fost asistat de avocat ales F______ M______ (f. 13).

Inculpatul s-a prezentat la termenul de judecată din data de 11 noiembrie 2014, ocazie cu care, în declarația dată, a susținut că nu se consideră că este vinovat, deoarece el a condus autoturismul marca „Audi” doar pe câmp, nu pe un drum public, acesta fiind și motivul pentru care a fost oprit de către polițiștii de frontieră, care au încheiat procesul-verbal de constatare.

În probațiune, în cursul cercetării judecătorești au fost readministrate probele propuse prin rechizitoriu, fiind audiați martorii S_____ A________ D____ (f. 35 ), D______ D__ (f. 23-24), I___ B_______ A________ (f. 46) și D_______ B_____ V_____ (f. 47-48), propuși prin rechizitoriu. Instanța de fond, din oficiu, a apreciat ca fiind necesară audierea agenților de poliție T___ A_____ (f. 61-62) și G____ D_____ (f. 59-60) care au întocmit procesele-verbale de constatare a infracțiunii.

Din examinarea probatoriului administrat în cursul urmăririi penale, instanța de fond a reținut următoarele:

Din cuprinsul procesului-verbal de constatare a infracțiunii (f. 8 dos. UP) a rezultat că în data de 12 iulie 2013, în jurul orelor 21.00, inculpatul D____ M____ a fost depistat de organele de poliție în timp ce conducea autoturismul marca „Audi” cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, la __________________________, jud. T____.

Când agenții poliției de frontieră i-au solicitat prezentarea documentelor pentru control, inculpatul a declarat că nu are asupra sa niciun document, procedându-se astfel la verificarea în baza de date a poliției, ocazie cu care s-a constatat că deține permis de conducere categoria Tr și că nu deține permis de conducere categoria B, corespunzător categoriei autoturismului marca „Audi” pe care l-a condus.

Organele de poliție au încheiat procesul-verbal de constatare la sediul poliției de frontieră din Moravița, în prezența martorilor asistenți I___ B_______ A________ și D_______ B_____ V_____, consemnându-se faptul că autoturismul marca „Audi” circula pe comunicația DJ 588B, dinspre loc. G______ spre loc. Percosova și că în autoturism se afla, în calitate de pasager, martorul D______ D__, iar momentul opririi autoturismului a fost surprins de martorul S_____ A________ D____, care se afla la o distanță de aproximativ 300 de m de locul opririi autoturismului.

La data constatării faptei, martorul D______ D__, pasager al autoturismului, a declarat că inculpatul a condus autoturismul sus menționat din loc. Jamu M___, nr. 225, pe DN 57, apoi în loc. G______, unde la intersecția spre Percosova a virat dreapta, a continuat drumul spre loc. Percosova, pe DJ 588B, iar la intrare în loc Percosova au fost opriți de organele de poliție. Ulterior, martorul D______ D__, pasager al autoturismului, și-a schimbat declarația arătând că inculpatul a condus autoturismul în cauză din loc. Jamu M___ până la intrare în Percosova, doar pe câmp. În fața instanței, când a fost audiat, martorul D______ D__ a menținut această din urmă declarație, invocând faptul că a dat acea primă declarație cum l-au „pus” polițiștii de frontieră. A mai menționat că în ziua respectivă a fost împreună cu inculpatul D____ M____ în autoturismul marca „Audi”, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, dar acesta a circulat numai pe câmp, fiind opriți de către echipajul poliției de frontieră, la __________________________, înainte de a ajunge la drumul pietruit (f. 23-24 dos. inst).

Martorul S_____ A________ D____, în declarația dată în cursul urmăririi penale (f. 21 dos. UP) a arătat că, în timp ce păzea oile pe câmp, în jurul orei 21.00, a observat cum o patrulă a poliției de frontieră, aflată lângă pod, a oprit autoturismul marca Audi cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, care circula pe drumul de piatră dinspre loc. G______ spre Percosova și nu venea de pe câmp.

Același martor, în fața instanței a declarat își amintește că a văzut o mașină a poliției de frontieră lângă care era oprită o altă mașină de culoare neagră, pe drumul de piatră, de lângă un pod, dar nu a văzut când a circulat mașina neagră și nici pe unde a circulat. A mai arătat că nu a fost de față când polițiștii au identificat conducătorul acelei mașini negre și că mai era încă o persoană pe locul din dreapta, în mașina neagră. A mai declarat că se afla la o distanță de aproximativ 200 m de locul în care au fost oprite mașinile și, deși era spre înserat, afară era încă lumină, s-a apropiat de locul în care erau oprite mașinile, dar nu a auzit ce s-a discutat, neștiind pentru ce a fost oprit șoferul respectiv. A mai declarat că mai târziu a venit o mașină a poliției de frontieră și a vorbit cu polițistul (f. 35 dos. inst).

Martorii asistenți I___ B_______ A________ și D_______ B_____ V_____ au asistat doar la încheierea procesului-verbal de constatare a infracțiunii, la sediul Poliției de Frontieră din Moravița, confirmând că pe durata încheierii acestui act, inculpatul nu a fost agresat, iar apoi a venit un avocat, care l-a asistat la audiere (f. 25-28 dos. UP). Aceleași aspecte au fost reiterate și în fața instanței, martorii asistând doar la încheierea acestui act, nefiind de față când a fost oprit inculpatul (f. 46-48 dos. inst).

Audiați în calitate de martori, agenții de poliție T___ A_____ și G____ D_____, care au întocmit procesul-verbal de constatare a infracțiunii, au declarat că în ziua respectivă erau de serviciu și executau un post control la _________________________________. A fost identificată o mașină pe care au oprit-o pentru control. Inculpatul a fost recalcitrant, spunând că are permis de conducere, dar nu vrea să îl arate. Se știa, din informații, că inculpatul nu are permis de conducere pentru autoturisme, fiind cunoscut în rândul polițiștilor de frontieră. Inculpatul a prezentat ulterior buletinul, iar permisul nu l-a prezentat pentru că susținea că nu au competența să-i verifice permisul. Pentru a fi efectuate verificările și pentru a se stabilii care este situația permisului, inculpatul a fost condus la sediul SPF Moravița, unde au continuat cercetările și s-a stabilit că nu are permis pentru categoria de vehicul condus. Au mai arătat că împreună cu inculpatul în mașină se mai afla o persoană, care de asemenea nu avea permis de conducere. La o oarecare distanță se mai afla o persoană, un cioban, care a văzut momentul în care a fost oprit, iar polițiștii i-au solicitat și acelei persoane să dea o declarație legat de ceea ce a văzut.

Martorii au mai declarat că acea persoană (acel cioban) a fost luată la fața locului, pentru că la încheierea procesului-verbal nu a fost de față, astfel că trebuia să se deplaseze înapoi la Percosova, iar acestuia i s-a luat declarația ulterior, după o oră și jumătate – două ore de la momentul opririi inculpatului.

Din adresa nr. xxxxx din 01.08.2013 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor T____ rezultă că inculpatul D____ M____ figurează în evidența conducătorilor auto din T____ ca fiind posesor de permis de conducere ______________, eliberat la data de 19.01.2009, valabil pentru categoria Tr, obținută la data de 10.10.1987.

Din adresa Primăriei orașului Gătaia nr. 2214/R/03.04.2014 rezultă că drumul care face legătura între loc. Percosova și G______ este drumul public 588B.

Orice lege penală este activă, adică se aplică tuturor infracțiunilor săvârșite între momentul intrării în vigoare a legii și momentul ieșirii sale din vigoare. Acest principiu decurge din principiul legalității incriminării și cel al legalității sancțiunilor de drept penal.

Pentru aplicarea legii penale este importantă stabilirea datei săvârșirii infracțiunii și legea în vigoare la acea dată.

În cazul de față la data de 12.07.2013, fapta era incriminată de art. 86 alin. 2 din O.U.G. 195/2002 rep. Începând cu data de 01.02.2014 aceste dispoziții penale au fost abrogate expres, însă infracțiunea nu a fost dezincriminată, ci a fost preluată, cu același conținut constitutiv și cu aceeași pedeapsă, de art. 335 alin. 2 Cod penal.

Art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002, la data săvârșirii faptei prevedea „Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei din care face parte vehiculul respectiv sau al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.”

Art. 335 alin. 2 din Codul penal prevede „(2) Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv ori al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.”

Referitor la instituțiile juridice care intră sub incidența legii penale mai favorabile, în doctrina juridică și în practica judiciară s-a statuat că, în măsura în care aplicarea concretă a unei norme la o speță dedusă judecății, indiferent de ramura de drept căreia îi aparține, aduce o schimbare cu privire la condițiile de incriminare, de tragere la răspundere penală și de aplicare a pedepselor, aceasta va cădea sub incidența legii penale mai favorabile [Decizia Curții Constituționale nr. 1470/08.11.2011, M. Of. , partea I, nr. 853/02.12.2011].

În aceeași decizie, Curtea Constituțională a mai arătat că determinarea caracterului mai favorabil are în vedere o ________ elemente,cum ar fi: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă etc. Așa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă.

Prin Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale (Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 372 din XXXXXXXXXX) s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din Codul penal, stabilindu-se că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

Potrivit dispozițiilor art. 147 alin. 4 din Legea fundamentală, "De la data publicării, deciziile (Curții Constituționale) sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor".

Întrucât de la data săvârșirii faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul a intervenit o modificare legislativă, la analizarea infracțiunii, în conformitate cu prevederile din art. 13 Cod penal din 1969, instanța de fond a avut în vedere, ca lege penală mai favorabilă, OUG 195/2002 rep., precum și dispozițiile generale din Codul penal din 1969, pentru următoarele argumente:

Art. 19 din Legea nr. 255/2013 dispune „atunci când, în cursul procesului, se constată că în privința unei fapte comise anterior intrării în vigoare a Codului penal sunt aplicabile dispozițiile art. 18¹ din Codul penal din 1968, ca lege penală mai favorabilă, procurorul dispune clasarea, iar instanța dispune achitarea, în condițiile Codului de procedură penală.”

Conform art. 396 alin. 1 Cod procedură penală, instanța hotărăște asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunțând, după caz, condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal. Alineatele 5 și 6 ale aceluiași articol dispun că „achitarea inculpatului se pronunță în cazul prevăzut la art. 16 alin. (1) lit. a) - d), iar încetarea procesului penal se pronunță în cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. e) - j).

Art. 16 alin. 1 din Codul de procedură penală dispune că „Acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă:

a) fapta nu există;

b) fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege;

c) nu există probe că o persoană a săvârșit infracțiunea;

d) există o cauză justificativă sau de neimputabilitate;

e) lipsește plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale;

f) a intervenit amnistia sau prescripția, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică;

g) a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii;

h) există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege;

i) există autoritate de lucru judecat;

j) a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.

Cu privire la impedimentul reglementat de art. 16 alin. 1 lit. „b” Cod procedură penală, instanța de fond a reținut că acesta presupune că, din probele administrate, este necesar ca fapta cercetată, care există în materialitatea ei, să întrunească toate trăsăturile esențiale ale infracțiunii, astfel cum este aceasta prevăzută de legea penală (tipicitatea obiectivă și cea subiectivă).

Tipicitatea infracțiunii este prevăzută de art. 17 din Codul penal din 1969, ca reprezentând o primă trăsătură esențială a infracțiunii, ce rezultă din legalitatea incriminării și presupune corespondența dintre fapta concretă săvârșită, direct sau indirect, de o persoană (acțiunea sau inacțiunea comisă cu o formă de vinovăție care a determinat o anumită urmare) și elementele de natură obiectivă și subiectivă stabilite de legiuitor în modelul abstract (tip) prevăzut de norma de incriminare. O faptă concretă este tipică doar atunci când corespunde modelului abstract prevăzut în norma de incriminare de legiuitor.

Deci s-a reținut acest impediment ori de câte ori fapta a fost dezincriminată, reprezintă o contravenție sau un litigiu de natură civilă sau când îi lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii.

Potrivit disp. art. 17 alin. 1 Cod penal din 1969, este infracțiune o faptă care prezintă pericol social, care este săvârșită cu vinovăție și este prevăzută de legea penală. Mai departe, art. 18 ind. 1 Cod penal din 1969 statuează că „nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind vădit lipsită de importanță nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni”.

Deși din probele analizate mai sus, instanța de fond a apreciat că este dovedită existența faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul D____ M____ și vinovăția acestuia, în concret, prin raportare la modul în care a fost săvârșită, a constatat că aduce o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de legea penală, iar fapta nu prezintă un pericol social concret suficient de caracterizat pentru a fi infracțiune.

La evaluarea pericolului social concret, instanța de fond a avut în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, astfel: inculpatul D____ M____ a circulat pe un drum public (DJ 588 B) ce face legătura între două localități mici, în jurul cărora se află numai terenuri agricole, circulația rutieră fiind redusă, mai ales la ora respectivă, chiar unul dintre agenții de poliție, când a fost audiat cu privire la drumul respectiv, dacă se putea distinge că acesta este un drum public sau câmp a răspuns că nu vede care este diferența. Instanța de fond a mai avut în vedere și faptul că inculpatul este deținătorul unui permis de conducere valabil eliberat pentru un alt tip de vehicul, deci inculpatul deținea totuși cunoștințe practice și de legislație rutieră, periculozitatea faptei fiind astfel foarte redusă.

Urmare a tuturor acestor considerente, instanța de fond a apreciat că fapta, concret săvârșită de către inculpatul D____ M____ și pentru care a fost trimis în judecată, aduce o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de legea penală, motive pentru care o soluție de condamnare nu este justificată, astfel că, în temeiul art. 396 alin. 1 și 5 Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. „b” Cod de procedură penală coroborate cu disp. din art. 19 din Legea nr. 255/2013 și ale art. 13 Cod penal din 1969 rap. la art. 18 ind. 1 Cod penal din 1969, a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de „conducere a unui vehicul fără permis de conducere” în forma prevăzută de art. 86 alin.2 din OUG 195/2002 rep.

În temeiul art. 18¹ alin. 3 Cod penal din 1969, care dispune că în cazul constatării incidenței disp. de la alin. 1 și 2 ale aceluiași articol, se va face aplicarea disp. art. art. 91 Cod penal din 1969, instanța de fond, apreciind că pentru fapta săvârșită de inculpat este suficientă aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, respectiv cea prev. de alin. 1 lit. „c” a aceluiași articol, a aplicat amenda administrativă în cuantum de 1.000. lei, această sancțiune fiind considerată ca suficientă pentru a realiza atât scopul sancționator, cât și cel de constrângere, dar și de prevenție față de făptuitor.

În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.

Împotriva sentinței penale nr. 116 din 12.05.2015 pronunțată de Judecătoria D___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, a formulat apel P________ de pe lângă Judecătoria D___, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 23.06.2015 sub nr. XXXXXXXXXXXX.

În cuprinsul motivelor de apel formulate, P________ de pe lângă Judecătoria D___ a arătat că sentința primei instanțe este netemeinică sub aspectul achitării inculpatului D____ M____ pentru infracțiunea prev. de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a C.p.1969 și art. 13 alin. 1C.p.1969, în temeiul art. 18¹ C.p.1969, apreciindu-se că fapta comisă de inculpat aduce atingere minimă valorilor sociale ocrotite de legea penală și nu prezintă gradul de pericol social concret suficient de caracterizat pentru a fi infracțiune.

A arătat în motivare P________ că evaluarea gradului de pericol social concret se realizează prin raportare nu numai la criteriile alese de instanța de fond, respectiv modul și mijloacele de comitere a faptei descrise în considerentele sentinței penale atacate, ci și cu privire la scopul urmărit, de urmarea produsă, de persoana făptuitorului, de împrejurările cauzei și conduita făptuitorului.

Raportat la persoana inculpatului, a solicitat P________ să se rețină că acesta a săvârșit infracțiunea din prezentul dosar în stare de recidivă postcondamnatorie, la scurt timp (3 luni) după ce a fost condamnat definitiv pentru comiterea unor infracțiuni grave, ceea ce denotă o periculozitate deosebită crescută și pasivitate față de clemența instanței. Inculpatul nu este la prima faptă de acest gen, a mai avut probleme legale de lipsa permisului de conducere.

Raportat la conduita inculpatului, s-a arătat că acesta a avut o atitudine nesinceră încă de la urmărirea penală, continuând și în faza de cercetare judecătorească. De asemenea, în momentul depistării în trafic de către organele de poliție, inculpatul a avut un comportament recalcitrant.

Raportat la împrejurările cauzei, de agravare,s-a precizat că în autoturism a mai fost o persoană, martorul D______ D__, prieten cu inculpatul, căruia acesta din urmă i-a pus viața în pericol, conducând autoturismul pe o distanță mare, pe un drum județean, în condițiile în care nu avea cunoștințe practice și de legislație rutieră privitoare la autoturisme.

Concluzionând, P________ de pe lângă Judecătoria D___ a solicitat admiterea apelului formulat, desființarea sentinței atacate ca fiind netemeinică, iar în rejudecare, pronunțarea unei noi hotărâri în sensul condamnării inculpatului.

Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor existente la dosar, precum și din oficiu, Curtea de Apel constată că apelul declarat de P________ de pe lângă Judecătoria D___ nu este fondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare:

Din coroborarea probelor administrate în cauză rezultă că în data de 12 iulie 2013, în jurul orelor 21.00, inculpatul D____ M____ a condus autoturismul marca „Audi” cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, la __________________________, jud. T____.

Curtea de Apel constată că instanța de fond a reținut pe baza probelor administrate o corectă stare de fapt, încadrarea în drept a faptei săvârșite fiind de asemenea corectă, iar aplicarea dispozițiilor art. 18 ind. 1 Codul penal din 1969, raportat la împrejurările prezentei cauze, este de asemenea corectă, aplicabile potrivit art. 19 din Legea 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale.

Pericolul social al infracțiunii trebuie să se verifice prin fapta săvârșită pentru a o caracteriza ca infracțiune, fiind posibil ca, în concret, pericolul social să nu evidențieze o periclitare a valorilor sociale ocrotite, să fie minim, să nu fie suficient pentru a caracteriza fapta ca infracțiune.

Astfel, potrivit art. 18 indice 1 Codul penal din 1969 ”nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală dacă, prin atingerea minimă adusă uneia dintre valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni”.

De asemenea, în alineatul 2 se prevede că „la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și de conduita făptuitorului.

Ca atare, faptul că infracțiunea prev. de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 este o infracțiune de pericol nu echivalează cu excluderea posibilității ca, în concret și raportat la criteriile legale amintite, o asemenea faptă să nu prezinte gradul de pericol social al unei infracțiuni, deoarece s-ar ajunge altfel la excluderea de plano a aplicării dispozițiilor art. 18 ind. 1 Codul penal din 1969 în cazul infracțiunilor de pericol.

În cauza de față, Curtea apreciază că instanța de fond a analizat în mod corect criteriile legale de stabilire a pericolului social concret în raport cu fapta săvârșită de inculpatul D____ M____, apreciind că fapta acestuia nu prezintă gradul de pericol social concret al infracțiunii și, prin urmare, pentru sancționarea acestuia nu este necesară aplicarea unei pedepse.

În acest sens, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, pe un drum județean între două localități mici, înconjurate de terenuri agricole, un drum cu circulație redusă și care nu permitea deplasarea rapidă, nefiind asfaltat nu realizează un pericol concret ridicat, având în vedere că, față de calitatea respectivului drum, confuzia între câmp și drumul public era posibilă. Este adevărat că inculpatul are o condamnare anterioară pentru infracțiuni de contrabandă, dar nu este o situație de recidivă omogenă, pentru a se constata o persistența infracțională pentru infracțiuni de același tip, pentru a fi un impediment absolut în aplicarea art. 18 ind. 1 Codul penal din 1969 față de acesta.

Pe de altă parte, cum justificat a apreciat și prima instanță, inculpatul avea anumite abilități teoretice și practice în conducerea de vehicule, respectiv tractor și, deși cunoștințele practice sunt diferite față de autoturisme, care sunt ușoare și de viteză, nu poate fi complet ignorată calitatea drumului pe care inculpatul a condus autoturismul, respectiv un drum neasfaltat, între terenuri agricole, pe care circula și cu tractorul, periculozitatea faptei fiind astfel în mod corect apreciată ca foarte redusă, nejustificându-se astfel o soluție de condamnare.

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 421 alin. 1 lit. b C.pr.pen., va respinge apelul declarat de P________ de pe lângă Judecătoria D___ împotriva sentinței penale nr. 116 din 12.05.2015, pronunțată de Judecătoria D___ în dosar nr. XXXXXXXXXXXX.

În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare din apel vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 421 alin. 1 lit. b C.pr.pen. respinge apelul declarat de P________ de pe lângă Judecătoria D___ împotriva sentinței penale nr. 116 din 12.05.2015, pronunțată de Judecătoria D___ în dosar nr. XXXXXXXXXXXX.

În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare din apel vor rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 07.10.2015.

Președinte, Judecător,

F_____ M____ C_______ FLORENȚA F_________ P____

Grefier,

I____ M_______ S______

Red. F.F./23.10.2015

Tehnored. I.M.S. - 4 ex./08.10.2015

Primă instanță: Judecătoria D___ – jud. C______ M_____