Anulare proces verbal de contravenţie - Decizia 847/2015 din 05 noiembrie 2015 dată de Tribunalul ALBA

Date speţă

Instanţă:
Tribunalul ALBA

Materie juridică:
Contencios administrativ şi fiscal

Stadiu procesual:
Apel

Obiect dosar:
Anulare proces verbal de contravenţie

Număr hotarâre:
847/2015 din 05 noiembrie 2015

Sursa:
Rolii.ro

Acesta este document finalizat

R O M Â N I A

TRIBUNALUL A___

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIE Nr. 847/A/2015

Ședința publică de la 05 Noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE C_______ M_____ C_____

Judecător C_____ L___

Grefier D____ M_____

Pe rol judecarea apelului declarat de apelant P_____ N______ împotriva sentinței civile 48/2015 pronunțată de Judecătoria B___ în contradictoriu cu intimat I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A___, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție PROCES VERBAL ________ NR. xxxxxxx/23.06.2014.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă în instanță dl. consilier juridic Titilincu R____ pentru intimat,lipsind apelantul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

În baza disp. art. 244 din NCPC civilă declară încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.

Reprezentantul intimatului solicită respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței apelate pentru motivele invocate în întâmpinare pe care le susține.

INSTANȚA

Asupra apelului de față;

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei B___ sub dosar nr.XXXXXXXXXXXXX, petentul P_____ N______ a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului A___, ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea procesului verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx încheiat la data de 23.06.2014 de către Poliția municipiului B___.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că prin procesul verbal contestat a fost sancționat cu amendă și reținerea permisului de conducere pe o perioadă de 30 de zile, agentul constatator reținând că nu ar fi acordat prioritate la trecerea de pietoni și deși la momentul la care a circulat nu s-a angajat nici un pieton în traversarea străzii, și deși i-a explicat agentului constatator că nu este de acord cu cele menționate în procesul verbal, acesta a adăugat mențiunea „recunosc fapta”.

În probațiune, în cadrul probei cu înscrisuri, petentul a depus, în copie, procesul verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx și cartea sa de identitate (filele 4 și 6).

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, potrivit art.19 din OUG nr.80/2013 (fila 5).

Legal citat, intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea în totalitate a procesului verbal de contravenție, arătând că procesul verbal a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale, că agentul de poliție aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu a constatat direct contravențiile reținute, că starea de fapt corespunde realității, iar sancțiunile aplicate reprezintă o justă individualizare a răspunderii contravenționale.

În drept a invocat prevederile OG nr.2/2001 și ale OUG nr.195/2002.

În probațiune, în cadrul probei cu înscrisuri, intimatul a depus raportul agentului constatator din data de 11.09.2014 (fila 21).

Prin rezoluția din 12.12.2014 instanța a dispus comunicarea întâmpinării și a înscrisurilor anexate acesteia cu petentul, cu mențiunea că are obligația să depună răspuns la întâmpinare, dar petentul nu s-a conformat dispozițiilor instanței.

În cauză instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.

Plângerea a fost înregistrată inițial la Judecătoria Aiud, sub dosar nr.XXXXXXXXXXXXX, iar prin sentința civilă nr.1163/06.11.2014 s-a dispus declinarea judecății în favoarea Judecătoriei B___, ca urmare a admiterii excepției de necompetență teritorială a Judecătoriei Aiud.

Prin sentința civilă nr. 48/2015 pronunțată de Judecătoria B___ s-a respins plângerea formulată de petentul P_____ N______, domiciliat în Aiud, sat Sîncrai, _____________________, jud. A___, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului A___, cu sediul în A___ I____, __________________, nr.1, jud. A___.

S-a menținut ca temeinic și legal procesul verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx din data de 23.06.2014, încheiat de Poliția mun. B___.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul verbal ________ nr.xxxxxxx din data de 23.06.2014 încheiat de Poliția mun. B___ petentul a fost sancționat cu amendă de 340 lei, 170 lei și avertisment, pentru săvârșirea contravențiilor prev. de art.135 lit.h și art.147 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 republicată, și respectiv art.36 alin.3 din OUG nr.195/2002 republicată, fapte sancționate de art.100 pct.3 lit.b, art.101, alin.1 pct.18, art.99 alin.2 și art.108 alin.1 lit.a pct.2 din OUG nr.195/02 republicată, reținându-se că în data de 23.06.2014 orele 07:45, pe DN 14B a condus autoturismul marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe __________________________ B___, fără să acorde prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea străzii pe trecerea de pietoni în fața florăriei „Roal”; s-a reținut, de asemenea, că conducătorul auto vorbea la telefonul mobil și nu avea asupra sa certificatul de înmatriculare a autoturismului.

Petentul a menționat că recunoaște faptele comise și a semnat procesul verbal de contravenție.

În baza art. 34 alin.1 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea unei plângeri contravenționale trebuie să verifice dacă aceasta a fost formulată în termenul prescris de lege, iar apoi, prin prisma probatoriului administrat, a procedat la analizarea legalității și temeiniciei procesului verbal, putând să hotărască și cu privire la individualizarea sancțiunii.

În cauza dedusă judecății, s-a constatat că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la înmânarea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, iar instanța, în temeiul art.32 alin.2 din OG 2/2001 este competentă să soluționeze plângerea, contravenția fiind săvârșită în circumscripția sa teritorială.

Verificând din oficiu procesul verbal de contravenție, sub aspectul legalității, instanța a constatat că au fost respectate dispozițiile prevăzute imperativ de art.16-17 din OG nr.2/2001, astfel că nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate a procesului verbal de contravenție contestat, acesta fiind întocmit în conformitate cu dispozițiile legale și bucurându-se de prezumția de autenticitate și veridicitate, mențiunile făcute în cuprinsul său de către agentul constatator fiind suficiente, fiind făcute chiar de persoana abilitată de lege să facă aceste mențiuni. Mai mult decât atât, instanța a constatat că faptele contravenționale au fost descrise în mod corect, cu indicarea datei, orei și locului unde s-au săvârșit contravențiile, cu încadrarea juridică a faptelor.

Prin urmare, instanța a constatat că procesul-verbal de contravenție se bucură în continuare de prezumția de legalitate instituită de lege în favoarea sa.

Cu privire la temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța a reținut că deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului întregii ordonanțe rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele contravenționale ce i se impută nu este absolut.

De asemenea, în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, Curtea a respins ca inadmisibile cererile formulate de o ________ reclamanți cu privire la proceduri interne de contestare a unor procese-verbale de contravenție, constatând că instanțele naționale au respectat toate garanțiile prevăzute de art.6 din Convenție în materie penală (cauza H______ și alții contra României). În aceste cauze reunite, Curtea a reamintit că, în materia circulației rutiere, prevederile art.6 par.2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției.

Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte. În particular, art.6 par.2 din Convenție impune statelor să încadreze aceste prezumții în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării.

Curtea a stabilit că nu se încalcă prezumția de nevinovăție a petentului atunci când, de la caz la caz, sarcina probei revine acestuia pentru a dovedi contrariul celor reținute de organul constatator (cauza Blum contra Austriei).

Astfel, având în vedere principiile enunțate mai sus, instanța a constatat că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D__ fiind că este vorba despre contravenții constatate pe loc, care nu au lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit, instanța a apreciat că faptele percepute personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.

In cauza dedusă judecății, petentul nu a probat existența unei alte situații de fapt decât cea consemnată în procesul verbal de contravenție, nu a relevat nici măcar indicii care să creeze o îndoială asupra vinovăției sale. Simplele afirmații ale acestuia nu sunt suficiente pentru a înlătura prezumția relativă de veridicitate de care beneficiază procesul-verbal de contravenție, în calitatea sa de act administrativ.

Se observă că petentul a semnat procesul-verbal de contravenție la momentul încheierii acestuia, cu mențiunea că recunoaște faptele comise.

Mai mult decât atât, susținerea petentului că nu era angajat nici un pieton în traversarea străzii, la ora 07:40, nu poate fi reținută, în condițiile în care trecerea de pietoni respectivă este singura care asigură accesul elevilor la Colegiul Național „Inochiente M___ C____” din B___.

În consecință, în baza art.34 din OG nr.2/2001, ținând seama de dispozițiile art.21 alin.3 din același act normativ, în conformitate cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care au fost săvârșite faptele, de modul și de mijloacele de săvârșire, precum și de celelalte date înscrise în procesul verbal, față de probele administrate, se constată că procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale și cum în cauză nu s-a făcut dovada unei stări de fapt contrară celei reținute în procesul-verbal, plângerea s-a apreciat ca fiind neîntemeiată și a fost respinsă, cu consecința menținerii procesului verbal contravențional ca fiind temeinic și legal.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel P_____ N______ arătând că nu s-a ținut cont de împrejurările în care a fost sancționat având în vedere că Poliția respectiv agentul constatator nu a avut nici un martor care să susțină că nu i-a acordat prioritate iar el a fost oprit la o distanță de 600-700 m de a doua trecere de pietoni față de ceea la care se face referire.

Intimatul I____________ de Poliție al Județului A___, a formulat întâmpinare solicitând ca pe baza probelor ce vor fi administrate în cauză:

>să se respingă apelul formulat

>să se mențină ca temeinică și legală sentința civilă nr. 48/2015 pronunțată de Judecătoria B___

Apreciază că sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, iar motivele de apel invocate sunt neîntemeiate din următoarele considerente:

Sub aspectul legalității, procesul verbal contestat conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art.16 și art.17 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Sub aspectul temeiniciei

Învederează instanței că agentul constatator a respectat dispozițiile art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului.

Totodată, se opunem administrării oricăror probe cu caracter extrajudiciar, întrucât acestea nu respecta principiul contradictorialității și al nemijlocirii probelor în procesul civil.

Prin procesul-verbal de contravenție ________, nr. xxxxxxx, încheiat la data de 23.06.2014 de către agent constatator N______ Ironim, din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean A___ - Poliția Municipiului B___, apelantul a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 340 lei și suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile pentru faptul că a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe _________________________ municipiul B___, iar la trecerea de pietoni din dreptul Florăriei ROAL nu a acordat prioritate de trecere unor persoane angajate în traversarea străzii prin loc marcat cu indicator și marcaj pietonal.

Această faptă contravențională este prevăzută de art. 135, lit. h din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, text de lege care stabilește următoarele: “Conducătorul de vehicul este obligat sa acorde prioritate de trecere și în următoarele situații: h) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se afla pe sensul de mers al vehiculului." Incriminarea și sancționarea faptelor având ca obiect nerespectarea priorității de trecere este prevăzută în art. 101, alin.3, lit. b din O.U.G. 195/2002 republicată, text de lege care prevede: “ Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a Il-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: b) neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului; ”

Totodată, apelantul a fost sancționat cu amenda în cuantum de 170 lei pentru încălcarea prevederilor art. 36, alin.3 din O.U.G. 195/2002, text de lege care prevede următoarele: “Conducătorilor de vehicule le este interzisă folosirea telefoanelor mobile atunci când aceștia se află în timpul mersului, cu excepția celor prevăzute cu dispozitive tip «mâini libere».. ” și cu avertisment pentru faptul că nu a avut asupra sa certificatul de înmatriculare.

Învederează instanței de judecată că situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție este rezultatul unor constatări personale a unui polițist aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta fiind învestit de către stat cu puterea de a constata și sancționa faptele antisociale, având ca scop respectarea legilor și apărarea statului de drept.

În mod corect prima instanță a dat efect prezumției de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție, în condițiile în care apelantul nu a produs nicio probă în dovedirea susținerilor sale.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de* a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de către Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, paragraf 28, hotărârea din 7 octombrie 1988, cauza Vastberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, hotărârea din 22 iulie 2002).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloace de probă și să invoce orice argument pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibile îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

In drept, dispozițiile art. 456 și următoarele din C. Pr. Civ., OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, Legea 136/1995, OUG 195/2002 .

În temeiul art. 223 alin. (3) din C. Pr. Civ. Solicită judecarea în lipsă dacă motive întemeiate îi vor împiedica să participe.

Verificând legalitatea și temeinicia sentinței apelate atât prin prisma criticilor expuse dar și din oficiu, Tribunalul reține următoarele:

Motivele de apel sunt neîntemeiate, astfel că se va respinge calea de atac, pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.

Principala critică a apelantului constă în netemeinicia măsurilor luate contra sa, datorită lipsei unui martor, care să ateste modul de derulare a faptelor, având în vedere că a fost oprit la 600 -700 m față de a doua trecere de pietoni la care se face referire.

Instanța de apel constată rolul martorului asistent este conturat de art. 19 al. 1 din OG 2/2001, care prevede: „În cazul în care contravenientul nu se afla de față, refuza sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor.”

Procesul verbal a fost semnat de contravenient, astfel că nu era nevoie de un martor asistent. În ceea ce privește necesitatea unui martor pentru intimatul IPJ A___, instanța de apel apreciază că nu era necesar, propunerea probelor fiind guvernată de principiul disponibilității. În acord cu prima instanță, instanța de apel constată că în cauză nu a fost răsturnată prezumția relativă de temeinicie a procesului verbal, astfel că petentului – apelant îi revenea sarcina probei celor afirmate mai întâi, iar doar ulterior, intimatului.

În consecință, sentința apelată este legală și temeinică, astfel că în baza art. 480 C.p.c., se va respinge apelul declarat de apelantul P_____ N______ CNP xxxxxxxxxxxxx, împotriva sentinței civile nr. 48/2015, pronunțată de Judecătoria B___, în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX.

În baza art. 482 raportat la art. 453 C.p.c., fără cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de apelantul P_____ N______ CNP xxxxxxxxxxxxx, împotriva sentinței civile nr. 48/2015, pronunțată de Judecătoria B___, în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 05.11.2015.

Președinte,

C_______ M_____ C_____

Judecător,

C_____ L___

Grefier,

D____ M_____

D.M. 05 Noiembrie 2015

Red. CMC

Jud. fond C______ F____