Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL B_____

SECTIA CIVILĂ

DECIZIA nr.1320/_______________________> Ședința publică de la 20 octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: M_____ L______ - judecător

Judecător: C______ V___

Grefier C_______ N____

Pentru astăzi este amânată pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE B_____ împotriva sentinței civile nr.1122/Sind din data de 22.06.2015 pronunțată de Tribunalul B_____ în dosarul civil nr.XXXXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 13 octombrie 2015, când partea prezentă a pus concluzii, așa cum rezultă din încheierea de ședință din acea zi și când instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 20 octombrie 2015.

C U R T E A

Asupra apelului civil de față:

Prin Sentința civilă nr. 1122/SIND/2015, Tribunalul B_____ – judecătorul sindic a respins acțiunea formulată de reclamanta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE B_____, în calitate de creditoare a debitoarei _____________________ SRL – în faliment, cu sediul în B_____, _____________________________. 7, jud. B_____, în contradictoriu cu pârâtul B_____ I_____ Z____, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în loc. Hăghig, jud. C______, în calitate de administrator social al debitoarei, ca neîntemeiată. Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a reținut că prin sentința civilă nr.2319/Sind/2014 pronunțată în Dosarul nr.XXXXXXXXXX14 de Tribunalul B_____, s-a deschis procedura simplificată a falimentului împotriva societății debitoare _____________________ SRL, societatea care l-a avut ca administrator pe pârât.

Instanța a mai reținut că așa cum reiese din Raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei întocmit de lichidatorul judiciar în Dosarul de faliment nr. XXXXXXXXXX14 privind debitoarea _____________________ SRL, cât și din ultimul bilanț contabil depus la data de 31.12.2013, societatea debitoare la sfârșitul anului 2013 avea creanțe față de diverși debitori în sumă de 871 lei, sumă care nu a fost recuperată, societatea avea active imobilizate în valoare de 445 lei, stocuri în cuantum de 4161 lei, bunuri care nu au fost găsite de lichidatorul judiciar, iar în casă și conturi disponibilități bănești în valoare de 318 lei.

A mai reținut instanța că pârâtul nu a prezentat documentele contabile prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006 lichidatorului judiciar.

Instanța a admis acțiunea pentru motivele care vor fi arătate în continuare:

Astfel, potrivit art. 138 al. 1 lit. a și d din Legea nr. 85/2006, în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, dacă au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane ori au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.

Pentru ca pârâtul să poată fi obligat la plata pasivului societății debitoare, trebuie ca faptele săvârșite de acesta să se încadreze în dispozițiile art. 998-999 Cod civil.

S-au analizat în continuare condițiile care trebuiesc îndeplinite, prevăzute de art. 998-999 Cod civil, pentru a atrage răspunderea delictuală a pârâtului, respectiv: existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția.

Fapta ilicită este orice acțiune sau inacțiune prin care încălcându-se normele dreptului obiectiv sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv sau chiar interesului ce aparține unei persoane.

În cauză, faptele ilicite săvârșite de pârât sunt folosirea bunurilor persoanei juridice în folosul propriu al acestuia și a altor persoane și neținerea contabilității în conformitate cu legea, fapte ce au dus și la apariția stării de insolvabilitate a debitoarei.

Fapta prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr.85/2006 se poate săvârși prin ținerea unei contabilități fictive, constând în înregistrarea în contabilitate a unor date false, de natură să denatureze situația financiară a debitorului, prin neținerea contabilității în conformitate cu legea contabilității și cu alte legi speciale sau prin dosirea unor documente contabile, în scopul denaturării situației financiare.

Neținerea contabilității în conformitate cu legea presupune neținerea registrelor, lipsa înregistrărilor conform cu documentele contabile, respectiv ținerea unei contabilități fictive, și nu numai nedepunerea documentelor cerute de lege la organele financiare.

Pârâtul nu a predat actele contabile administratorului/lichidatorului judiciar tocmai pentru a ascunde faptele săvârșite și întinderea prejudiciului produs.

Faptul că nu s-au mai găsit de lichidatorul judiciar în averea debitoarei active imobilizate în valoare de 445 lei și stocuri în cuantum de 4161 lei, iar în casă și conturi disponibilități bănești în valoare de 318 lei este de natură să ducă la concluzia că aceste bunuri și sume au fost folosite de pârât în interes personal (suma totală fiind de 4.924 lei).

Aceste sume și bunuri se găseau în patrimoniul debitoarei la data la care societatea a intrat în procedura generală a insolvenței.

Tocmai pentru a acoperi acest lucru pârâtul nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.

În schimb pârâtului nu i s-a putut imputa faptul că nu a recuperat de la debitori creanțele în sumă de 871 lei, deoarece această recuperare ar fi implicat costuri noi, care ar fi dus la o agravare a stării financiare a societății, fără a se ști dacă asemenea acțiuni au sorți de izbândă.

Concluzionând, instanța a considerat că pârâtul a produs prejudiciul în cuantum de 4.924 lei, reprezentând, așa cum a arătat valoarea activelor imobilizate, stocurilor și disponibilităților bănești care nu au mai fost găsite de lichidatorul judiciar.

Prin folosirea bunurilor persoanei juridice în folosul propriu al acestuia și a altor persoane și neținerea contabilității în conformitate cu legea s-a cauzat un prejudiciu real de 4.924 lei, reprezentând o parte din pasivul societății debitoare _____________________ SRL – în faliment.

Dar, în timpul procedurii falimentului pârâtul a achitat suma de 11.934 lei, achitând astfel integral prejudiciul produs prin săvârșirea faptelor ilicite arătate.

Între faptele ilicite ale pârâtului de folosire a bunurilor persoanei juridice în folosul propriu al acestuia și a altor persoane, de neținere a contabilității în conformitate cu legea și prejudiciu există raport de cauzalitate, deoarece prejudiciul nu s-ar fi produs dacă pârâtul nu săvârșea faptele ilicite și nu ar fi apărut starea de insolvabilitate a societății debitoare.

Fapta ilicită a fost săvârșită cu vinovăție de pârât, deoarece prin faptele sale aceasta a prevăzut rezultatul.

Cum răspunderea delictuală este atrasă chiar pentru cea mai mică culpă, rezultă că pârâtul este răspunzător de producerea prejudiciului și provocarea stării de insolvabilitate a societății debitoare.

În cauza de față pârâtul a acționat cu intenție indirectă în falimentarea societății debitoare.

Dar, așa cum s-a arătat, în timpul procedurii falimentului pârâtul a achitat suma de 11.934 lei , achitând astfel integral prejudiciul produs prin săvârșirea faptelor ilicite arătate.

Având în vedere cele arătate, instanța a constatat că nu mai sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 998-999 Cod civil, condiții care atrag răspunderea pârâtului pentru prejudiciul cauzat ca urmare intrării în insolvență a societății debitoare _____________________ SRL, prejudiciul fiind recuperat.

Față de acela arătate, instanța, în baza art. 138 al. 1 lit. a și d din Legea nr. 85/2006, raportat la art.998-999 Cod civil, a respins acțiunea reclamantei ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE B_____, în calitate de creditoare a debitoarei _____________________ SRL – în faliment, împotriva pârâtului B_____ I_____ Z____, CNP xxxxxxxxxxxxx, în calitate de administrator social al debitoarei, ca neîntemeiată.

În baza art. 451-453 Noul Cod de procedură civilă, instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta AJFP B_____, arătând în esență că se impunea obligarea pârâtei la plata pasivului, întrucât suma de xxxxx lei, reprezentând creanța sa nu a fost recuperată, din raportul lichidatorului rezultă că managementul a fost defectuos, contabilitatea nu a fost ținută corespunzător, nu a achitat datoriile către bugetul statului și asigurările sociale, fiind întrunite cerințele răspunderii în condițiile art. 138 din legea nr. 85/2006.

Recursul nu este fondat.

Conform art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 „În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:

a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;

b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;

c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți;

d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;

e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;

f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți;

g) în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori”.

Fără îndoială, răspunderea administratorilor, reglementată de art. 138 din Legea nr.85/2006, are natura unei răspunderi civile delictuale, ce se analizează sub toate elementele ce o compun în lumina dispozițiilor art. 998-999 Cod civil (în vigoare la data promovării cererii), fiind necesar să fie dovedită fapta ilicită, circumscrisă celor prevăzute de norma în discuție, prejudiciul produs, reprezentând pasivul care a determinat ajungerea în insolvență, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția.

Este de precizat că în sistemul răspunderii creat prin Legea nr. 85/2006, faptele ilicite arătate în art. 138, odată dovedite în obiectivitatea lor, antrenează și celelalte elemente, precum prejudiciul și raportul de cauzalitate, care apar o consecință directă a acestora, fiind astfel ușor de dovedit. Vinovăția, la rândul ei, se aproprie de forma de răspundere contractuală, unde este prezumată prin simpla neîndeplinire a obligației, încât în prezența celorlalte elemente ale răspunderii, revine administratorului pârât sarcina de a proba intervenția unei cauze obiective, exoneratoare de răspundere, total străină de voința sa. Cu alte cuvinte este suficientă conturarea elementelor intrinseci faptei ilicite reglementate de art. 138 pentru a se naște prezumția încorporării și a celorlalte condiții ale răspunderii, concluzia fiind trasă din modul de redactare al textului, care precizează expres faptele prezumate ca fiind ilicite. Din acest punct de vedere legiuitorul se depărtează de sistemul clasic al răspunderii delictuale, unde faptele considerate ilicite nu sunt enumerate și deci revine sarcina reclamantului de a dovedi că o anumită faptă are caracter ilicit și a produs, pe fondul celei mai ușoare culpe, un prejudiciu derivat din faptă, spre deosebire de sistemul analizat unde este suficientă dovedirea faptei care se înscrie în ilicitul prezumat din art. 138.

În speță, așa cum a reținut și judecătorul sindic, sunt dovedite faptele de la lit. a și d din art. 138, încât susținerile din apel sunt pertinente, însă comportă discuții doar cuantumul prejudiciului cauzat, or acesta constă doar din valoarea activelor imobilizate, a stocurilor și disponibilităților bănești, care se ridică la valoarea totală de 4924 lei. Cum în timpul procesului pârâtul a achitat suma de xxxxx lei, evident acțiunea a fost corect respinsă de judecătorul sindic, din moment ce alte fapte nu-i pot fi imputate, norma din art. 138 dispunând că răspunderea poate fi atrasă, fie și pentru o parte din pasiv, sub condiția dovedirii faptelor ilicite care au determinat prejudiciul, or alte fapte nu au fost probate.

Față de considerentele expuse, văzând prevederile art. 480 alin. 1 NCPC, apelul va fi respins.

Pentru aceste motive,

În numele Legii

D E C I D E :

Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta AJFP B_____ împotriva Sentinței civile nr. 1122/SIND/2015, a Tribunalului B_____, pe care o păstrează.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de azi, 20.10.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

M_____ L______ C______ V___ GREFIER,

C_______ N____

Red. M.L./28.10.2015

Dact.C.N./16.11.2015

- 4 exemplare -

Jud. sindic – S. O____