R O M Â N I A

JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI

Dosar nr.XXXXXXXXXXXXX SENTINȚA CIVILĂ NR. 3623

Ședința publică de la 24.11. 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE –N______ L____ P_______

GREFIER-Ș_____ E____

Pe rol se află soluționarea acțiunii civile formulată de reclamantul GHIPȘE A_____ în contradictoriu cu pârâtul C________ I_____, având ca obiect obligație de a face.

La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat pârâtul personal, legitimat cu C.I. ________ nr. xxxxxx asistat de av. D__ O_____ conform împuterniciri avocațiale ________ nr. xxxxxx și reclamantul personal, asistat de av. P_____ C______ conform împuternicirii avocațiale ________ nr. xxxxxx.

Procedura de citare legal îndeplinită conform art. 163 și urm. Cod procedură civilă.

S-a expus referatul cauzei de către grefier care învederează părțile și obiectul cauzei, după care;

Procedând la verificarea competenței conform art. 131 C.pr.civ., instanța constată că este competentă general, material și teritorial conform art. 94 pct. 4 C.pr.civ. rap. la art. 32 alin. 1 din OG 2/2001.

Conform art. 238 C.pr.civ. instanța pune în discuție durata cercetării procesului și estimează că cercetarea procesului se va finaliza la acest termen.

În temeiul art. 237 alin. 1 C.pr.civ., instanța dispune începerea cercetării procesului.

Av. P_____ C______, pentru reclamant, având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.

Av. D__ O_____, pentru pârât, având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei. Totodată, depune la dosar chitanța reprezentând onorariu apărător.

Instanța conform dispozițiilor art. 254 al.4 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisuri propusă de ambele părți, ca fiind utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei.

La interpelarea instanței, apărătorii celor două părți, menționează că nu mai au alte probe de administrat în cauză.

Instanța socotindu-se lămurită, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei.

Av. P_____ C______, pentru reclamant, având cuvântul, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. A mai arătat că între reclamant și pârât, în anul 2000, a intervenit actul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată prin care pârâtul i-a vândut reclamantului terenul în suprafață de 740 m.p., teren ce se afla în imediata vecinătate a casei reclamantului. La acel moment nu s-a putut încheia actul de vânzare cumpărare în formă autentică întrucât vânzătorul nu ieșise din indiviziunea în care se afla cu terțe persoane. Ulterior i-a cerut pârâtului să încheie cartea funciară și să încheie actul de vânzare-cumpărare, dar acesta a tergiversat. Faptul că actul încheiat nu îndeplinește condițiile de formă necesare perfectării vânzării-cumpărării, respectiv forma autentică, nu invalidează vânzarea, actul fiind calificat conform practicii ca fiind o promisiune de vânzare. Modificarea legilor speciale pe parcursul intervalului de timp de la încheierea actului sub semnătură privată și până în prezent a generat prezentul litigiu, potrivit căruia instanța suplinește doar lipsa consimțământului părții care refuză nejustificat încheierea contractului promis și nu suplinește și lipsa celorlalte condiții care nu au fost îndeplinite și fără de care notarul nu ar putea încheia în prezentul actul în formă autentificată. Fără cheltuieli de judecată.

Av. D__ O_____, pentru pârât, având cuvântul, solicită respingerea acțiunii ca inadmisibilă. A mai arătat că anterior formulării acestei cererii de chemare în judecată, reclamantul nu a notificat pârâtul pentru a se prezenta la notar pentru perfectarea actelor de vânzare-cumpărare. Nu există bază legală pentru ca reclamantul să se prezinte la primărie în vederea depunerii de ofertă de vânzare. Cu cheltuieli de judecată.

La interpelarea instanței, av. D__ O_____ arată că nu invocă o excepție procedurală de inadmisibilitate, ci susține că cererea nu este admisibilă în sensul normelor de drept material.

Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept instanța, conform art. 394 C.pr.civ., dispune închiderea dezbaterilor și rămâne în pronunțare pe fondul cauzei.

INSTANȚA

Deliberând asupra acțiunii civile de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 01.10.2015 sub nr. XXXXXXXXXXXXX, reclamantul Ghipșe A_____ a chemat în judecată pe pârâtul C________ I_____ pentru ca instanța să pronunțe o hotărâre prin care să fie obligat pârâtul să depună la Primăria Modelu oferta de vânzare a terenului agricol în suprafață de 740 mp situat în extravilanul _______________________/6, _______________ obțină avizele necesare vânzării terenului pentru a se putea perfecta actul de vânzare-cumpărare între reclamant, ca preemptor, și pârât.

În motivare, reclamantul a arătat, în esență, că a încheiat cu pârâtul la 25.04.2000 un act de vânzare-cumpărare sub semnătură privată prin care pârâtul i-a vândut suprafața de 740 mp teren agricol extravilan pentru un preț de 2.500.000 lei vechi și că terenul ce a făcut obiectul contractului se află în vecinătatea casei reclamantului, care îl posedă dinaintea achitării prețului..

A mai arătat că motivul neperfectării actului în formă autentică a fost acela că pârâtul trebuia să iasă din indiviziunea în care se afla cu ceilalți proprietari.

Reclamantul a arătat și că în septembrie 2014 l-a chemat în judecată pe pârât și a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic, cerere care a fost respinsă întrucât nu erau îndeplinite condițiile vânzării impuse de Legea 17/2014, în speță nu existau avizele necesare vânzării.

În susținerea cererii s-a invocat și faptul că pârâtul și-a exprimat acordul cu privire la admiterea cererii din cauza nr. XXXXXXXXXXXXX, dar cererea a fost respinsă ca inadmisibilă datorită neconformării la cerințele impuse de Legea nr. 17/2014.

În drept a invocat disp. Legii nr. 17/2014.

În dovedirea cererii, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și interogatoriul pârâtului. A atașat copii certificate de pe actul de vânzare-cumpărare încheiat la 25.04.2000, cartea de identitate, întâmpinare formulată de pârât în dosarul XXXXXXXXXXXXX, certificat de atestare fiscală, sentința civilă nr. 977/31.03.2015.

Cererea a fost legal timbrată.

Pârâtul a formulat întâmpinare (f.19), prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul Ghipșe A_____ și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acestei solicitări, pârâtul a arătat, în esență că nu există nicio obligație legală sau contractuală în baza căreia ar fi obligat să îndeplinească obligația strict personală de a depune o ofertă de vânzare pentru suprafața de teren indicată de reclamant.

A mai arătat că suprafața de teren menționată de reclamant nu este identificată din punct de vedere cadastral, întrucât conform titlului de proprietate nr. xxxxx/2001 terenul situat în _____________________/6 are o suprafață de 2220 mp și nu a fost dezmembrată.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 205 C.pr.civ.

În dovedirea cererii a solicitat administrarea probei cu înscrisuri. Nu a depus înscrisuri la dosarul cauzei.

Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor pârâtului.

Suplimentar față de cererea introductivă, a arătat, în esență, că chiar dacă actul de vânzare-cumpărare nu îndeplinește condițiile de formă necesare perfectării vânzării, respectiv forma autentică, actul poate fi calificat conform practicii ca fiind o promisiune de vânzare prin care s-a născut obligația de a vinde. A arătat și că prezentul litigiu este generat de modificarea legilor speciale pe parcursul perioadei cuprinse între încheierea actului și perioada prezentă.

Reclamantul a susținut în răspunsul la întâmpinare și că pârâtul refuză se consimtă la vânzare, cu toate că, potrivit principiilor generale ale vânzării, a vândut (a predat bunul și a primit prețul), astfel că instanța îl poate obliga pe pârât la îndeplinirea cerințelor legale necesare admiterii acțiunii în constatarea vânzării printr-o hotărâre care să țină loc de act autentic.

La termenul din 24.11.2015, instanța a admis pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei. Reclamantul nu a insistat în administrarea probei cu interogatoriul pârâtului.

Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarele:

Prin actul de vânzare cumpărare încheiat în forma unui înscris sub semnătură privată la 25.04.2000 între pârâtul C________ I_____ în calitate de vânzător și reclamantul Ghipșe A_____ în calitate de cumpărător, părțile au convenit vânzarea suprafeței de 740 mp teren agricol situat în satul R___ N____, tarlaua 19/6, __________________________> În act s-a menționat că actul a fost întocmit în baza titlului de proprietate nr. xxxxx și că suma de 2.500.000 lei (vechi) a fost numărată în prezența a doi martori, care au fost de față la întocmirea actului.

În afara stipulării exprese a transferului proprietății asupra terenului în suprafață de 740 mp și a numărării prețului, nu există alte mențiuni cu privire la asumarea de obligații ulterioare de către părți.

Analizând conținutul întâmpinării depuse de pârât în dosarul XXXXXXXXXXXXX, se constată că acesta a fost de acord doar cu perfectarea contractului de vânzare-cumpărare, dar nu și-a asumat alte obligații.

Conform disp. art. 102 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Noului Cod civil, „Contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.”

Având în vedere această dispoziție legală, întrucât contractul de vânzare-cumpărare dintre părți a fost încheiat la 25.04.2000, în ceea ce privește încheierea sa valabilă și efectele contractului, acestuia îi vor fi aplicabile normele legale în vigoare la data încheierii actului.

Această concluzie va produce efecte în privința înțelegerii părților pe două paliere.

În primul rând, coroborând regulile de aplicare în timp a efectelor contractului expuse anterior cu dispozițiile art. 970 alin. 2 din Codul civil 1864 în vigoare la momentul încheierii contractului, instanța constată că prin contractul încheiat între părți la data de 25.04.2000 au luat naștere în sarcina pârâtului doar obligațiile prevăzute expres în contract precum și la cele pe care echitatea, obiceiul și legea le puneau în sarcina sa la momentul încheierii contractului.

Or, cum în cauză nu s-a făcut nicio dovadă că ar fi existat o cutumă locală în sensul existenței obligațiilor a căror executare se solicită și nici nu este echitabil a se da contractului efecte mai largi decât cele previzibile de către părți la momentul încheierii lui, iar Legea 17/2014 nu era în vigoare la 25.04.2000, instanța constată că chiar dacă s-ar admite că a intervenit conversiunea contractului de vânzare-cumpărare încheiat de părți într-o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, pârâtul nu și-a asumat prin acest contract și nici nu era obligat implicit să formuleze o cerere însoțită de oferta de vânzare-cumpărare conform dispozițiilor art. 6 din Legea 17/2014 și să solicite avizele prev. de art. 3, 4 și 9 din Legea 17/2014.

Ca atare, întrucât Legea 17/2014 nu putea da naștere în sarcina pârâtului unor obligații noi, imprevizibile pentru acesta la încheierea contractului, cererea de față este neîntemeiată.

Chiar dacă ar trece peste această concluzie și ar analiza cauza și sub aspectul existenței între părți a unei înțelegeri ce poate forma conținutul unei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare, instanța reține că voința certă și manifestă a părților a fost aceea de a încheia un contract de vânzare-cumpărare prin care transferul proprietății s-ar fi realizat la momentul încheierii contractului. De altfel, după cum s-a arătat în răspunsul la întâmpinare, chiar reclamantul consideră că s-a perfectat o vânzare la momentul încheierii contractului, iar nu o promisiune de vânzare-cumpărare.

Față de această concluzie, reținând că părțile au înțeles să încheie un contract de vânzare-cumpărare, instanța constată că nu se poate discuta de intervenirea unei conversiuni a actului juridic sub semnătură privată într-o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, având în vedere regula de interpretare din art. 977 C.civ.1864.

Și dacă ar trece și peste acest aspect și ar considera că voința părților ar fi fost la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare favorabilă încheierii ulterioare a unui alt act de înstrăinare în forma prevăzută de lege, părțile, fiind în cunoștință de cauză cu privire la viciul actului încheiat, instanța ar trebui să constate că potrivit doctrinei dezvoltate pe baza reglementării din Codul civil anterior, pentru a interveni conversiunea unui act juridic este necesar ca „actul juridic pentru care a fost emisă manifestarea de voință să fie anulat efectiv și total” (D____ civil. Partea generală. Persoanele – G______ B____, Ediția a II-a, Editura AllBeck, 2002, p.252). În aceeași lucrare s-a arătat că nu poate fi vorba de conversiune dacă „actul juridic nu este încă desființat, bucurându-se de prezumția de validitate”.

Cum sub vechea reglementare, nulitatea avea caracter judiciar în absența unei înțelegeri a părților, iar în cauză nu s-a făcut nicio dovadă că părțile ar fi convenit asupra desființării contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 25.04.2000 sau că s-ar fi constatat printr-o hotărâre judecătorească nulitatea absolută a contractului invocat de reclamant, se constată că și din acest punct de vedere este exclusă obligarea pârâtului la efectuarea în 2015 a unor operațiuni reglementate în anul 2014 pentru o vânzare care s-a perfectat în anul 2000.

Ca atare, sintetizând argumentele expuse, instanța constată că între părți nu există un antecontract de vânzare-cumpărare, și că chiar dacă s-ar considera că a fost încheiat un astfel de antecontract, el nu ar putea da naștere, ratione temporis, obligațiilor de a face invocate de reclamant.

De altfel, reclamantul invocă în mod eronat considerentele sentinței civile nr. 977/2015 pronunțată de Judecătoria Călărași, în care au fost enunțate modalitățile de reparare a prejudiciului în natură sau prin echivalent, în răspuns la afirmația acestuia privind pierderea unui drept legal dobândit, arătându-se în abstract, printre alte modalități de reparație, cu referire la dispozițiile Legii 17/2014, că există posibilitatea legală de a se obține fără concursul pârâtului îndeplinirea unor obligații de a face de tipul celor reglementate de Legea 17/2014.

Pentru motivele expuse, instanța constată că cererea reclamantului de obligare a pârâtului să depună la Primăria Modelu oferta de vânzare a terenului agricol în suprafață de 740 mp situat în extravilanul _______________________/6, _______________ obțină avizele necesare vânzării terenului este neîntemeiată și urmează să o respingă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul Ghipșe A_____, CNP- xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în Călărași, ____________________, ____________, ___________, jud. Călărași împotriva pârâtului C________ I_____, domiciliat în _____________________ N____, _____________________, jud. Călărași.

Cu apel în 30 zile de la comunicare.

Cererea de apel se depune la Judecătoria Călărași.

Pronunțată în ședință publică, azi, 24.11.2015.

Președinte, Grefier,

Jud. N______ L____ P_______ Ș_____ E____

Red. NLP

Dact.S.E.

4ex/22.12.2015