JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXX
Ședința publică din 27.03.2012
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE – A______ C_____________
GREFIER – M______ B____
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta C______ E____ în contradictoriu cu pârâta A____ B___ ROMANIA S.A., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei, a răspuns pârâta, prin consilier juridic, lipsă fiind reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul pârâtei depune răspunsul la interogatoriu și înscrisuri, în 2 exemplare și arată că în situația în care nu se poate prezenta la a doua strigare, solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Instanța, în temeiul art. 104 alin 13 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor, lasă dosarul la a doua strigare pentru a da posibilitate reclamantei să se prezinte.
La a II-a strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pârâta, prin consilier juridic, lipsă fiind reclamanta.
Apărătorul pârâtei arată că solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise. Solicită respingerea acțiunii, având în vedre că prin cele două contracte de credit s-a stabilit dobânda plus marja, conform art. 5 din cele două contracte, în care s-a specificat modificarea dobânzii. Arată că au fost încheiate două contracte de credit, unul în anul 2007, iar celălalt în anul 2008, acestea au fost negociate conform art. 9 din contract. Menționează faptul că la _____________________ O.U.G. nr. 50/2010, pârâta a comunicat reclamantei acte adiționale, însă reclamanta a refuzat să le semneze. Arată și-a adaptat contractele, modul de stabilire a costurilor și dobânzii interne la Euribor, de aceea s-a modificat modul de calcul, însă nu s-a modificat rata. Precizează faptul că modificarea privește modul de calcul a dobânzii interne plus marja, modificându-se cuantumul dobânzii, dar nu rata.
În baza art. 150 din Codul de procedură civilă, instanța a declarat dezbaterile închise și a reținut cauza spre soluționare.
I N S T A N Ț A,
Pentru a permite părților să formuleze concluzii scrise, în temeiul art. 260 Cod proc. civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
D I S P U N E:
Amână pronunțarea cauzei la data de 03.04.2012, pentru depunerea concluziilor scrise.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.03.2012.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A______ C_____________ M______ B____
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXX
Ședința publică din 03.04.2012
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE – A______ C_____________
GREFIER – M______ B____
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta C______ E____ în contradictoriu cu pârâta A____ B___ ROMANIA S.A., având ca obiect obligație de a face.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 27.03.2012, fiind consemnate în Încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
I N S T A N Ț A,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 15.03.2011 sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, reclamanta C______ E____ în contradictoriu cu pârâta S.C. A____ B___ ROMÂNIA S.A., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtei la prezentarea algoritmului de determinare a dobânzii de bază, obligarea pârâtei la recalcularea ratelor împrumuturilor pentru perioada 20.09.xxxxxxxxxxxxx11, conform prevederilor contractelor de credit nr. xxxxxxx/11.12.2007 și nr. xxxxxxx/15.05.2008, obligarea pârâtei la comunicarea modificării ratei dobânzii, cu 30 de zile înainte de ____________________________ art. 9 indice 3 lit. i din O.G. 21/1992, obligarea pârâtei de a menționa, la fiecare modificare a dobânzii, valoarea D__. De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 11.12.2007 a încheiat cu pârâta contractul de facilitate de credit și garanție reală mobiliară nr. xxxxxxx, pentru suma de 10.000 euro, cu dobânda variabilă, pe o perioadă de rambursare de 120 de luni, iar conform art. 4.1 lit. a din contract, dobânda se calculează ca suma dintre dobânda de bază a băncii – 7,25% pe an, la data acordării împrumutului, și marja de 2% pe an, însă pe parcursul derulării contractului, dobânda a suferit modificări. Reclamanta a mai precizat că la data de 15.05.2008 a încheiat cu pârâta contractul de facilitate de credit și garanție reală mobiliară nr. xxxxxxx, pentru suma de 10.000 euro, cu dobânda variabilă, pe o perioadă de rambursare de 120 de luni, iar conform art. 5.1 din contract, dobânda se calculează ca suma dintre dobânda de bază a băncii – 7,75% pe an, la data acordării împrumutului, și marja de 2% pe an, însă pe parcursul derulării contractului, dobânda a suferit modificări.
Aceasta a menționat că, după _____________________ O.U.G. 50/2010, pârâta i-a comunicat acte adiționale pentru contractele de credit, care stipulau modificarea dobânzii într-o manieră dezavantajoasă, astfel că a refuzat semnarea actelor adiționale, însă după alte negocieri cu banca, la data de 16.11.2010, aceasta i-a recomunicat actele adiționale în forma din 19.10.2010 pentru a le semna, însă reclamanta nu a mai răspuns acestor solicitări. Reclamanta a învederat că banca nu i-a adus la cunoștință algoritmul în funcție de care a variat dobânda de bază și a invocat prevederile art. 9 indice 3 lit. b, e, g și i din O.G. 21/1992, art. 10 lit. b din O.G. 21/1992.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 9 indice 3, art. 10 din O.G. 21/1992, art. II din Legea 288/2010, art. 95 din O.U.G. 50/2010, art. 969, art. 970 și art. 983 Cod civil.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus înscrisuri, în copie certificată pentru conformitate cu originalul (filele 7-102).
La data de 10.11.2011 pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiate. Aceasta a menționat că prin contractele de credit încheiate, părțile au stabilit ca dobânda să aibă două componente, respectiv dobânda de bază a băncii și o marjă determinată anual, ambele fiind revizuibile pe toată durata contractului. Pârâta a precizat că art. 4 și 5 din contract au format obiectul negocierii dintre părți, iar prin adresa nr. 660/23.02.2011 reclamanta a solicitat băncii încetarea efectelor juridice ale actului adițional, în conformitate cu prev. art. II din Legea 288/2010, având ca efect revenirea la situația contractuală existentă anterior apariției O.U.G. 50/2010. A mai arătat că prin notificarea nr. xxxxx/17.03.2011, banca a comunicat că actele adiționale transmise clientei în baza O.U.G. 50/2010 încetează a mai produce efecte și a asigurat că dobânda de bază va putea fi ajustată doar în corelare cu evoluția unui indice de referință internațional, repectiv Euribor 3M. De asemenea, pârâta a indicat că, având în vedere că prin Legea 288/2010, prin care s-a aprobat O.U.G. 50/2010, se prevede expres că dispozițiile prezentei legi nu se aplică contractelor în vigoare la momentul intrării în vigoare a O.U.G. 50/2010, nu se poate reține că la încheierea celor două contracte de credit nu au fost respectate dispozițiile legale în vigoare la momentul respectiv. Aceasta a mai precizat că în ceea ce privește capătul de cerere referitor la comunicarea modificării ratei dobânzii cu 30 de zile înainte de ____________________________ art. 9 indice 3 lit. i din O.G. 21/1992, la momentul încheierii celor două contracte de credit acest articol nu era în vigoare, fiind introdus prin O.U.G. 174/2008, publicată în M.Of. nr. 795/27.11.2008.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 115-118 Cod proc. civilă.
La data de 13.12.2011, reclamanta a depus la dosar cerere precizatoare prin care a indicat valoarea obiectului cererii pe capătul doi ca fiind de 713,76 euro, echivalent în lei 3069,16 lei.
La termenul de judecată din data de 31.01.2012 instanța a respins, ca neîntemeiată, excepția necompetenței matariale a Judecătoriei Sectorului 1 București și a încuviințat pentru reclamantă și pentru pârâtă proba cu înscrisuri, iar pentru reclamantă și proba cu interogatoriul pârâtei.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 11.12.2007 între S.C. A____ B___ ROMANIA S.A., în calitate de creditor, C______ E____ (fostă D______ E____), în calitate de împrumutat, și D______ F_____-A___, în calitate de codebitor, s-a încheiat contractul de facilitate de credit și garanție reală mobiliară nr. xxxxxxx/11.12.2007, prin care banca a acordat împrumutatului un credit denumit „Facilitate” în valoare de 10.000 euro (filele 7-13).
De asemenea, la data de 15.05.2008 între S.C. A____ B___ ROMANIA S.A., în calitate de creditor, C______ E____ (fostă D______ E____), în calitate de împrumutat, și D______ F_____-A___, în calitate de codebitor, s-a încheiat contractul de facilitate de credit și garanție reală mobiliară nr. xxxxxxx/15.05.2008, prin care banca a acordat împrumutatului un credit denumit „Facilitate” în valoare de 10.000 euro (filele 33-43).
La art. 3.1 din cele două contracte de credit s-a stabilit că rambursarea facilitații va fi efectuată în 120 rate lunare egale, formate din capital plus dobânzi, în sumele și datele prevăzute în Scadențarul de plată. De asemenea, la art. 5 părțile au reglementat condițiile de costuri și plată, astfel că în privința dobânzii, părțile au prevăzut la art. 5.1 lit. a că dobânda este compusă din dobânda de bază a băncii, care la data încheierii contractului este de 7,25% p.a. (respectiv, de 7,75 % la data încheierii contractului nr. xxxxxxx/15.05.2008), plus marja de 2 % p.a. și este revizuibilă periodic de către bancă pe toată durata contractului, până la rambursarea integrală a datoriilor în funcție de condițiile dominante ale pieței sau a modificării circumstanțelor în care aceasta a fost inițial stabilită, precum și în raport de politicile de creditare ale Băncii. Dobânda este datorată și se plătește lunar, începând cu data acordării Facilitații și până la rambursarea integrală a sumelor datorate conform Scadențarului de Plată. Dobânda se calculează de către bancă la numărul efectiv de zile calendaristice raportat la un an de 360 zile. Orice modificare a ratei dobânzii va fi adusă la cunoștința împrumutatului conform art. 8.3.
În contractul de credit s-a mai prevăzut că, în cazul în care în termen de 5 zile de la data luării la cunoștință a noului nivel al dobânzii comunicat de Bancă, A____ B___ Romania S.A. primește din partea împrumutatului notificare cu privire la decizia acestuia de a nu mai continua derularea Facilitații în noile condiții, toate sumele datorate de împrumutat Băncii devin scadente și plătibile imediat. În cazul în care împrumutatul, ca urmare a luării la cunoștință a noului nivel al dobânzii, nu va rambursa soldul creditului și dobânzile aferente în termen de 5 zile de la data luării la cunoștință, se consideră că împrumutatul a acceptat noul nivel al dobânzii. În cazul modificării nivelului dobânzii de bază, noua dobândă se va aplica automat la valoarea soldului existent începând cu următoarea dată de scadență. Prin modificarea dobânzii de bază, cuantumul ratei lunare va rămâne neschimbat până la următoarea dată scadentă, actualizarea efectuându-se automat în ziua imediat următoare acestei scadente. Schimbarea dobânzii nu va constitui un amendament la contract, nefiind necesară încheierea unui act adițional. Dobânda este datorată și se plătește împreună cu rata de capital, conform scadențarului de plată din Anexa 1.
În ceea ce privește solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la prezentarea algoritmului de determinare a dobânzii de bază și la recalcularea ratelor împrumuturilor, instanța reține că aceasta este neîntemeiată.
Prin contractele de credit încheiate, reclamanta a acceptat să plătească o dobândă compusă din dobânda de bază a băncii, plus marja de 2 % p.a., stabilindu-se că dobânda este revizuibilă periodic de către bancă pe toată durata contractului. Instanța constată că părțile au prevăzut în contract condițiile în care dobânda poate fi modificată, în sensul că aceasta urmează a se raporta la dobânda de bază a băncii, ce poate fi verificată de către client și care nu este aplicabilă exclusiv doar contractului de credit încheiat cu reclamanta, ci tuturor operațiunilor pe care le presupune realizarea obiectului de activitate al pârâtei și care implică astfel luarea în considerare a dobânzii de bază a băncii.
Totodată, instanța apreciază că, în speță, clauza prevăzută la art. 5 pct. 1 lit. a din cele două contracte a format obiectul negocierii dintre părți, din moment ce la art. 8.2 din contract (și respectiv, art. 9.2 din contract), „împrumutatul/codebitorul declară că are cunoștință, înțelege și acceptă clauzele contractului și că acestea au fost negociate cu Banca, în conformitate cu prevederile Legii nr. 193/2000, republicată, și ale Legii nr. 289/2004, cu modificările și completările ulterioare”, iar la art. 9.1 din contract (și respectiv, art. 10.1 din contract), s-a menționat: „Prezentul contract a fost redactat corespunzător voinței părților”.
Mai mult, instanța constată că nici dispozițiile Legii nr. 193/2000 nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care comerciantul este obligat sa informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante, iar acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.
Analizând dispozițiile art. 5 pct. 1 lit. a din cele două contracte, prin raportare la aceste prevederi legale, instanța constată că există un motiv întemeiat pentru caracterul variabil al dobânzii (variația dobânzii de bază a băncii, ca element component al modului determinare a dobânzii datorate de reclamantă, influențată de condițiile dominante ale pieței sau a modificărilor circumstanțelor în care aceasta a fost inițial stabilită, precum și în raport de politicile de creditare ale Băncii), clientul a fost informat asupra modului de calcul a dobânzii, acceptând o dobândă variabilă, acesta având și libertatea de a rezilia imediat contractul.
Astfel, nu se poate reține o culpă a băncii în modificarea cuantumului dobânzii, întrucât această posibilitate a fost agreată de către părți, o dată cu încheierea contractelor, iar pârâta, prin modul de calcul a dobânzii utilizat pe parcursul derulării contractelor, a respectat întocmai dispozițiile art. 5 pct. 1 lit. a din contractele de credit încheiate.
De altfel, instanța subliniază că, dată fiind durata mare a creditului acordat și modificările care pot interveni pe piața financiar-bancară în această perioadă, îi este permis băncii să se asigure că va primi o dobândă care să acopere costurile creditului și să îi ofere profitul convenit la încheierea contractului de credit. Acest scop justifică stabilirea variației dobânzii în funcție de rata internă de referință a băncii, care variază în funcție de costurile creditării, fiind păstrată marja fixă de 2 %, care reprezintă profitul băncii.
În acest sens, este adevărat că banca are posibilitatea de a modifica dobânda, în mod unilateral; însă, acest drept este compensat de posibilitatea împrumutatului de a rambursa creditul anticipat și fără niciun cost suplimentar. Aceasta înseamnă că dacă pârâta modifică în mod unilateral dobânda, depășind în mod substanțial dobânda percepută de alte unități bancare pentru credite similare, reclamanta are posibilitatea de a rambursa creditul anticipat, obținând refinanțarea acestuia în condiții mai favorabile.
De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la respectarea dispozițiilor art. 9 indice 3 lit. i și lit. g din O.G. 21/1992. În conformitate cu prevederile legale menționate, „dobânda poate varia în funcție de dobânda de referință a furnizorului de servicii financiare, cu condiția ca aceasta să fie unică pentru toate produsele financiare destinate persoanelor fizice ale operatorului economic respectiv și să nu fie majorată peste un anumit nivel, stabilit prin contract”, iar orice modificare a conținutului clauzelor contractuale referitoare la costuri trebuie transmisă consumatorului cu cel puțin 30 de zile înainte de _____________________________.
Instanța constată, însă, că art. 9 indice 3 lit. g și lit. i din O.G. 21/1992, republicată, a fost introdus prin O.U.G. nr. 174/2008, act normativ ce a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 895 la data de 27.11.2008 și a intrat în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării, potrivit art. VII, astfel încât dispozițiile acesteia nu sunt aplicabile contractelor de credit încheiate între părți, anterior intrării sale în vigoare, respectiv la data de 11.12.2007 și la data de 15.05.2008. Astfel, conform principiului neretroactivității legii civile, consacrat de art. 1 Cod civil și art. 15 alin. 2 din Constituție, instanța reține că valabilitatea actului juridic se apreciază potrivit condițiilor stabilite de legea în vigoare la momentul încheierii actului juridic, fiind fără relevanță faptul că legea nouă (ulterioară momentului încheierii actului) ar adăuga o condiție de valabilitate a actului juridic sau ar suprima o asemenea condiție. Prin urmare, nu se poate analiza respectarea de către pârâtă a clauzelor contractelor de credit intervenite între părți la data de 11.12.2007 și 15.05.2008, prin raportare la prevederile O.U.G. nr. 174/2008, ce a intrat în vigoare la data de 27.12.2008.
În urma adresei înregistrate sub nr. 660/23.02.2011 la pârâta A____ B___ ROMÂNIA S.A., reclamanta a refuzat aplicarea dispozițiilor cuprinse în actele adiționale comunicate de către pârâtă (prin care Banca a transpus la nivel contractual prevederile O.U.G. 50/2010), așa încât Banca a transmis Notificările nr. xxxxx/17.03.2011 și nr. xxxxx/17.03.2011, prin care a informat reclamanta că actul adițional, încheiat în baza prevederilor O.U.G. 50/2010, încetează a produce efecte juridice, redevenind aplicabile de drept prevederile Contractului de facilitate de credit (filele 124-127). Astfel, Banca a adus la cunoștința reclamantei faptul că dobânda de bază va putea fi ajustată doar în corelare cu evoluția unui indice de referință internațional, respectiv Euribor 3 luni.
Referitor la dispozițiile O.U.G. nr. 50/2010, instanța constată că la art. 37 lit. a s-a prevăzut că „în contractele de credit cu dobânda variabilă, dobânda va fi compusă dintr-un indice de referință EURIBOR/ROBOR/LIBOR la o anumită perioadă sau din rata dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, în funcție de valuta creditului, la care creditorul adaugă o anumită marjă fixă pe toată perioada derulării contractului”.
Astfel, prin O.U.G. nr. 50/2010 s-a introdus o nouă regulă în privința modului de determinare a dobânzii variabile prevăzute în contractele de credit, urmând ca dobânda să fie compusă dintr-un indice de referință și o marja fixă. Această marjă fixă reprezintă unul dintre cele două elemente componente ale dobânzii prevăzute de O.U.G. nr. 50/2010, iar nu un element preluat din contractul de credit în desfășurare dintre părți. Așadar, în temeiul acestor dispoziții legale, banca trebuie și poate să prevadă în actul adițional atât indicele de referință, cât și o marjă fixă, ca elemente componente ale dobânzii pe care este obligată să o perceapă potrivit art. 37 lit. a din O.U.G. nr. 50/2010, de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, și nu poate fi obligată să păstreze cuantumul marjei fixe inserate inițial în contract ca element component al modului de determinare al dobânzii. În plus, legiuitorul a impus caracterul fix al marjei începând cu data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 50/2010, iar nu obligativitatea păstrării marjei prevăzute anterior în contract.
Având în vedere considerentele menționate, precum și faptul că prevederile O.U.G. nr. 174/2008 nu sunt aplicabile contractelor de credit intervenite între părți, potrivit principiului neretroactivității legii civile, acest act normativ intrând în vigoare după semnarea contractelor de credit, instanța apreciază că pârâta a făcut dovada respectării dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii contractului, precum și dovada respectării dispozițiilor contractuale pe toată durata desfășurării relațiilor contractuale dintre părți.
Prin urmare, instanța apreciază ca fiind neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă, urmând să o respingă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de C______ E____, cu domiciliul în București, ____________________, sector 3, în contradictoriu cu pârâta A____ B___ ROMANIA S.A., cu sediul în București, Calea Dorobanților, nr. 237 B, sector 1.
Cu drept de apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 03.04.2012.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A______ C_____________ M______ B____
Operator de date cu caracter personal nr. 4904
Red. A.C./ Dact. M.B., A.C.
4 ex./ 06.06.2012
Termeni și Condiții
Politica de confidențialitate
Politica Cookies
© Copyright Avocatura.com SRL 2003-2025