R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_____

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX Decizia civilă nr. 1320/__________________________________>

Ședința publică de la 20.11.2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE – R_____ M_____ C____

JUDECĂTOR – P______ M__

Grefier – M____ D_______

Pe rol este judecarea cererii de apel formulată de către apelanta pârâtă O____ L_______ împotriva sentinței civile nr. 478/14.04.2015 pronunțată de Judecătoria R____ în dosarul civil nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul reclamant A_____ M_____, având ca obiect obligație de a face.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul – reclamant asistat de avocat G_____ C_______, lipsă fiind apelanta pârâtă.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

La cercetarea actelor de la dosar instanța constată că apelanta pârâtă a comunicat la dosar pentru acest termen de judecată o notă de ședință, la care a atașat dovada achitării taxei judiciare de timbru așa cum i s-a pus în vedere prin rezoluția instanței din 28.09.2015.

Verificându-și competența în baza dispozițiilor art. 131 raportat la art. 95 pct. 2 Cod procedură civilă, coroborat cu art. 466 Cod procedură civilă instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cererea de apel dedusă judecății.

Având cuvântul, reprezentanta convențională a intimatului reclamant apreciază că cercetarea procesului poate fi finalizată la acest termen de judecată.

În urma deliberării, conform art. 238 Cod procedură civilă, instanța apreciază durata cercetării procesului la o lună.

Instanța constată că prin întâmpinare s-a invocat excepția netimbrării cererii de apel și excepția lipsei dovezii calității de reprezentant pentru declararea căii de atac și acordă cuvântul asupra acestor excepții.

Reprezentanta convențională a intimatului reclamant arată că nu mai susține excepția netimbrării cererii de apel având în vedere dovada depusă la dosar pentru acest termen de judecată și renunță și la excepția lipsei dovezii calității de reprezentant pentru declararea căii de atac.

Nefiind alte chestiuni prealabile sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în probațiune.

Reprezentanta convențională a intimatului reclamant solicită a se avea în vedere că prin cererea de apel nu s-a atacat și încheierea de ședință din 7.04.2015 prin care apelanta pârâtă a fost decăzută din dreptul de a solicita și administra probe și de a invoca excepții. Consideră că în conformitate cu art. 208 alin. 2 coroborat cu art. 254 alin. 1 Cod procedură civilă dovada testimonială care nu a fost propusă în termen este tardiv a fi formulată în apel. Se opune deci la administrarea probei testimoniale în condițiile în care nu a fost atacată și încheierea anterior menționată, care-și produce în continuare efectele. Pentru partea pe care o asistă arată că nu are de formulat probei noi.

În urma deliberării, în ce privește solicitarea în probațiune formulată de către apelantă, instanța constată că aceasta a solicitat proba cu înscrisuri, însă nu au fost anexate înscrisuri noi cererii de apel, astfel că respinge această solicitare în probațiune. În ceea ce privește proba testimonială solicitată, decade apelanta din această probă având în vedere că nu s-a conformat dispozițiilor art. 470 alin. 1 lit. d coroborat cu alin. 3 al aceluiași articol din Codul de procedură civilă n sensul că nu a indicat numele și adresele martorilor și nici teza probatorie pentru aceltia.

Conform art. 244 Cod procedură civilă, declară terminată cercetarea procesului și potrivit dispozițiilor art. 392 și art. 394 Cod procedură civilă deschide dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Reprezentanta convențională a intimatului reclamant solicită respingerea cererii de apel ca neîntemeiată și menținerea sentinței primei instanței ca fiind legală și temeinică. Având în vedere că s-a susținut un viciu de procedură în fața primei instanței, consideră că procedura de citare a fost legal îndeplinită, pârâta preluând personal citația. Consideră că nu se poate apăra apelanta prin invocarea viciului procedură iar prima instanță a stabilit corect starea de fapt iar prevederile legale au fost corect îndeplinite. Cheltuielile de judecată le va solicita pe cale separată.

T R I B U N A L U L,

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 478/14.04.2015 pronunțată de Judecătoria R____ a fost admisă acțiunea formulată de către reclamantul A_____ M_____ în contradictoriu cu pârâta O____ L_______ și în consecință a fost obligă pârâta să-i predea reclamantului cele 6 vaci și junica vândute prin contractele sub semnătură privată, precum și c-val fructelor naturale în sumă de 48 lei/zi de la data 21.10.2014 și până la data pronunțării hotărârii și a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2055 lei.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că între cele două părți au intervenit două contracte de vânzare cumpărare prin care pârâta a vândut reclamantului 6 vaci și o junincă, în schimbul prețului de 15.000 lei, respectiv 3000 lei.

Din înscrisurile sub semnătură privată (f.5, 6) rezultă că prețul a fost plătit de reclamant și încasat de pârâtă.

Totodată, pârâta a înmânat reclamantului documentele de proprietate în original, astfel cum prevăd dispozițiile art.1685 alin 2 C.civ, respectiv pașapoartele bovinelor, însă în fapt bunurile vândute nu au fost predate reclamantului, în speță fiind necesară remiterea materială a bunurilor.

Din modul de redactare al celor două înscrisuri rezultă că vânzarea a fost efectuată cu pact de răscumpărare având în vedere că pârâta vânzătoare s-a obligat să restituie prețul până la o anumită dată, art.1759 C.civ dispunând că ” exercitarea opțiunii de răscumpărare de către vânzător se poate face numai dacă acesta restituie prețul primit (...)”.

Potrivit art.1674 C.civ cu excepția cazurilor prevăzute de lege ori dacă din voința părților nu rezultă contrariul , proprietatea se strămută de drept la cumpărător din momentul încheierii contractului , chiar dacă bunul nu a fost predat ori prețul nu a fost plătit.

Reclamantul a notificat pârâta la data de 13.10.2014 prin intermediul executorului judecătoresc (f.13) fiind astfel pusă în întârziere potrivit art.1522 C.civ.

Potrivit art.1692 C.civ, dacă nu s-a convenit altfel, fructele bunului vândut se cuvin cumpărătorului din ziua dobândirii proprietății iar potrivit art.548 alin 2 C.civ producția de lapte solicitată de reclamantă are valoare de fruct natural.

Modul de calcul a fost indicat de reclamantă în acțiune, respectiv 60 l/zi, litrul de lapte fiind valorificat cu 0,80 lei/l.

Instanța de fond a mai reținut că potrivit art.1527 C.civ creditorul poate cere întotdeauna ca debitorul să fie constrâns să execute obligația în natură, astfel că a obligat pârâta să-i predea reclamantului animalele vândute.

Referitor la restituirea prețului, instanța de fond a reținut că nu s-a solicitat și rezoluțiunea contractului astfel că nu se poate dispune în acest sens.

Potrivit art.453 C.pr.civ., prima instanță a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa de timbru ( 500 lei) și onorariu de avocat ( 2000 lei).

Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal pârâta O____ L_______, solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, cu cheltuieli de judecată constând.

În motivarea apelului, pârâta a învederat că judecarea cauzei în condițiile în care până la depunerea întâmpinării nu a avut cunoștință de proces, fiind plecată în străinătate, s-a făcut în lipsa procedurii legal îndeplinite și procedând astfel, instanța i-a încălcat dreptul la apărare prevăzut de art.13 Cod pr. civilă.

În fapt, s-a învederat că a avut o lipsă în gestiune și constrânsă de împrejurări, a apelat la reclamant deși știa că se ocupă cu cămătărie și a luat cu împrumut de la acesta 2.000 lei.

La presiunile reclamantului, i-a plătit acestuia diverse sume de bani, achitându-i în total 20.000 lei însă nu a fost mulțumit și într-o zi, împreună cu concubina sa, au luat-o cu forța în mașina lor și au forțat-o să scrie chitanțele prin care se obliga să le vândă 6 vaci și o junincă, deși nu deținea astfel de animale.

Pe de altă parte, pretinsul act de vânzare cumpărare nu întrunește condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții prevăzute de art.1179 Cod civil sub aspectul consimțământului, obiectului și cauzei.

Pretinsele acte de vânzare cumpărare le-a scris sub amenințare și sub presiunea unei temeri reale cu un rău iminent la adresa sa iar obiectul nu este determinat, în acele chitanțe se face vorbire de 6 vaci și o junincă iar pașapoartele sunt pentru bovine masculi.

În drept, au fost invocate prevederile art. 466 și urm. C.proc.civ., art.480, art.451 Cod pr. civ.

Cererea de apel a fost legal timbrată.

Intimatul reclamant a depus întâmpinare (f.11) prin care a solicitat anularea apelului ca netimbrat și formulat de o persoană care nu are calitate de reprezentant iar pe fond, să se respingă apelul ca nefondat și să se mențină soluția pronunțată de către Judecătoria R____, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, s-a învederat că susținerea pârâtei din cererea de apel cu privire la neprimirea actelor procedurale este falsă, pârâta semnând pentru primirea actului de procedură personal în data de 26.11.2014, conform dovezilor aflate la dosar.

Excepția invocată, cu privire la validitatea contractelor și presupusa violență – viciu de consimțământ, este o excepție relativă care ar fi putut fi invocată doar prin întâmpinarea formulată în termen în fața primei instanțe, cu atât mai puțin poate fi invocată în apel.

Obiectul actelor de vânzare cumpărare din prezenta speță este determinat și licit, legea permițând vânzare bovinelor.

În drept, au fost invocate prevederile art.471 alin.5, art.480 alin.1 Cod pr. civ.

În apel, nu au fost administrate alte probe noi.

Examinând cererea de apel, prin prisma dispozițiilor legale incidente și a motivelor invocate, tribunalul constată că aceasta nu este fondată.

Astfel, instanța de fond a reținut în mod corect prin încheierea de ședință din data de 07 aprilie 2015 faptul că pârâta este decăzută din dreptul de a mai propune probe și invoca excepții întrucât întâmpinare nu a fost depusă în termen legal.

Sunt nefondate susținerile apelantei în sensul că nu ar fi avut cunoștință de proces întrucât astfel cum rezultă din dovada de înmânare aflată la fila 28 din dosarul de fond, aceasta a primit personal sub semnătură cererea de chemare în judecată formulată de către reclamant în data de 26.11.2014, având din acel moment la dispoziție 25 de zile pentru depunerea întâmpinării, conform art.200 alin.1 Cod pr. civ.

În aceste condiții, instanța de fond a aplicat sancțiunea prevăzută de art.254 alin.2 Cod pr. civ., cu atât mai mult cu cât apelanta pârâtă nici nu a formulat vreo cerere de repunere în termen în condițiile art.186 Cod pr. civ., pentru a se putea stabili dacă a fost împiedicată de vreo împrejurare mai presus de voința sa să formuleze întâmpinarea în termenul legal.

În ce privește temeinica sentinței apelate, prima instanță a reținut în mod corect că între cele două părți au intervenit două contracte de vânzare cumpărare prin care pârâta a vândut reclamantului 6 vaci și o junincă iar pârâta a înmânat reclamantului documentele de proprietate în original, astfel cum prevăd dispozițiile art.1685 alin 2 C.civ, respectiv pașapoartele bovinelor,.

Referitor la viciul de consimțământ invocat, respectiv violența care ar fi fost folosită de către reclamant pentru a o obliga să semneze contractele, acesta nu a fost dovedit în cauză iar plângerea penală care a fost formulată de către apelantă cu privire la aceste fapte, a fost clasată conform ordonanței din data de 06.04.2015 (f.46 dosar fond).

De asemenea, obiectul contractelor de vânzare cumpărare a fost determinat în mod clar, respectiv 6 vaci și o junincă iar faptul că în pașapoarte sexul animalelor este altul, reprezintă o chestiune de interpretare a voinței părților iar nu un motiv de nulitate a acestor contracte.

În ce privește cauza ilicită și imorală, această susținere din cuprinsul cererii de apel nu este motivată în nici un fel, obiectul convenției fiind unul licit și moral, legea permițând vânzarea acestor bovine.

În consecință, se impune conform art.480 alin.1 Cod pr. civ., respingerea apelului declarat în cauză de către pârâtă și păstrarea sentinței atacate.

Având în vedere că în apel a fost admisă cererea de ajutor public judiciar formulată de către reclamantul A_____ M_____ în ce privește taxa judiciară de timbru datorată pentru judecarea în fond a pricinii și ținând cont de prevederile art.18 din OUG nr.51/2008, apelanta pârâtă va fi obligată la plata către Stat a sumei de 984,5 lei reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru pentru judecata în fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge cererea de apel formulată de către apelanta pârâtă O____ L_______, domiciliată în ________________________, nr.19, jud. B_____, CNP xxxxxxxxxxxxx în contradictoriu cu intimatul reclamant A_____ M_____, cu domiciliul ales în mun. O_______ S_______, _____________________.2, jud. Harghita, CNP xxxxxxxxxxxxx, împotriva Sentinței civile nr.478 din data de 14.04.2015 a Judecătoriei R____, pe care o păstrează.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 20.11.2015.

Președinte, Judecător

R_____ M_____ C____ P______ M__

Grefier

M____ D_______

Red. R.M.C____/27.01.2016

Tehnored. M.D_______/27.01.2016

4 ex.

Judecător fond M______ A___