Cod ECLI ECLI:RO:CACRV:2016:084.xxxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL C______

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 395

Ședința publică de la 21 Ianuarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE M______ L_______ N______ A__________

Judecător A__________ M_____

Grefier M______ V_______ A_____

**********************

Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamanți D___ I_____-CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în mun. Drobeta T____ S______, _______________, ____________, _______________________ și S______ G_______-CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în _____________________________________________________, împotriva sentinței nr. 37 din 12 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul M________ – Secția I.Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata pârâtă C______ NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, cu sediul în mun. București, _______________________.202, sector 1, având ca obiect obligație de a face emiterea deciziei privind titlul de despăgubire.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta reclamantă D___ I_____, asistată de avocat O_____ A_______, intimatul reclamant S______ G_______, reprezentat de același avocat, lipsind intimata pârâtă C______ NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că apelul este declarat și motivat în termenul legal

Avocat O_____ A_______, a învederat instanței că nu mai are cereri de formulat și excepții de invocat.

Curtea, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, în baza art. 392 Cod de procedură civilă, raportat la art. 216 Cod de procedură civilă și art. 482 Cod de procedură civilă, a acordat cuvântul asupra apelului.

Avocat O_____ A_______ pentru apelanții reclamanți D___ I_____ și S______ G_______, a susținut că în ceea ce privește argumentele instanței de fond care au condus la respingerea acțiunii ca prematur formulată, respectiv faptul ca dosarul de despăgubiri întocmit in baza Legii nr. 10/2001, cu respectarea tuturor cerințelor întocmirii acestuia, nu se încadrează in situațiile de excepție prevăzute de art. 41 din lege, urmând ca acesta să fie soluționat conform noii proceduri prevăzută de Legea nr. 165/2013 modificată, cu completări prin legea nr. 368/2013, a arătat că acest dosar a fost înregistrat la C______ Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor in data de 14.06.2011 și de aproximativ 6 ani dosarul a stat in nelucrare nefiind emisă decizia de despăgubiri nici până in prezent din culpa exclusivă a pârâtei.

A solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la tribunalul M________, pentru ca instanța competentă să se poată pronunța si asupra fondului cauzei.

Cheltuielile de judecată le va solicitat pe cale separată.

C U R T E A

Asupra apelului de față;

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului M________ la data de 10.11.2014, sub nr.XXXXXXXXXXXXX, reclamanții D___ I_____ și S______ G_______, în temeiul dispozițiilor Legii nr.10/2001, ale Legii nr.247/2005, coroborate cu prevederile Legii nr.165/2013, raportat la prevederile art.194 și urm. din Codul de Procedură Civilă au formulat cerere de chemare in judecată împotriva pârâtei C______ Națională Pentru Compensarea Imobilelor pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la emiterea deciziei privind titlul de despăgubire, în conformitate cu dispozițiile art.16 alin.8 și 9 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare și în temeiul art.453 Cod procedură civilă, obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 37 din 12 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul M________ – Secția I.Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, s-a admis excepția prematurității acțiunii, invocată de pârât C______ Națională pentru Compensarea Imobilelor.

A respins acțiunea civile formulată reclamanții D___ I_____-CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în mun. Drobeta T____ S______, _______________, ____________, _______________________ și S______ G_______-CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în _____________________________________________________, în contradictoriu cu pârâta C______ NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, cu sediul în mun. București, _______________________.202, sector 1, ca prematur formulată.

Pentru a se pronunța astfel Tribunalul a reținut următoarele:

Prin încheierea din 12 februarie 2015 secției a II-a civilă și de contencios administrativ a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea secției I civilă din cadrul Tribunalului M________ reținând următoarele:

Prin acțiunea pendinte reclamanții D___ I_____ și S______ G_______ au solicitat obligarea pârâtei C______ Națională Pentru Compensarea Imobilelor la emiterea titlurilor de despăgubire pentru imobilul situat în Drobeta T____ S______, ________________________, imposibil de restituit în natură conform Dispoziției Primarului mun. Drobeta T____ S______ nr. 3044/29.08.2004.

Instanța a reținut că la data de 17 mai 2013 a intrat în vigoare Legea 165/2013 ce stabilește procedura de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul legii 10/2001, lege care stipulează în mod expres în conținutul art. 4 că dispozițiile acesteia „… se aplică cererilor formulate și depuse în termen legal la entitățile investite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului”.

Tribunalul a reținut că prin Deciziile nr.88/2014, nr.210/2014, nr.269/2014, Curtea Constituțională a constatat că prevederile art.4, teza a doua din Legea 165/2013 sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33-34 nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Prin urmare, față de data introducerii acțiunii 10.11.2014, dată la care era deja în vigoarea Legea 165/2013 instanța a reținut că litigiul de față este suspus regulilor și termenelor prevăzute de această lege, iar nicidecum de Legea 247/2005 cum eronat precizează reclamanții.

În conformitate cu art. 35 alin.2 din Legea 165/2013 în cazul în care pârâta nu emite decizia prevăzută de art.33-34 din același act normativ, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității.

Prin urmare, constatând necompetența materială a secției a II-a civilă și de contencios administrativ, secție specializată în materia litigiilor cu profesioniști, ceea ce nu este cazul în speță, în temeiul art.131 și următoarele cod de procedură civilă a admis excepția necompetenței materiale a secției a II-a civilă și de contencios administrativ din cadrul Tribunalului M________ și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea secției I din cadrul Tribunalului M________, cauza fiind înregistrată sub nr. XXXXXXXXXXXXXX.

Cauza a fost înregistrată la această instanță – secția civilă ,la data de 13.03.xxxxx, fiind depuse de către părți, note de ședință.

Examinând , în conf. cu disp. art. 248 c. pr. civ., excepția prematurității acțiunii, invocată de pârâtă în apărare, instanța a constatat următoarele:

Reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la emiterea deciziei privind titlul de despăgubire în conformitate cu disp. art. 16 alin. 8 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, cu modificările ulterioare, susținând că notificarea nr. 387/N/2001 formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, a fost soluționată de Primăria Municipiului Drobeta T____ S______ prin dispoziția nr. 3044/2008, prin care li s-au acordat despăgubiri pentru imobilul expropriat, compus din teren în suprafață de 450 mp și construcții.

La data de 14.06.2011 s-a transmis dosarul Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, nesoluționat până în prezent din culpa pârâtei,motiv pentru care au susținut că sunt incidente dispozițiile art. 41 din Legea nr. 165/2013, urmând a se emite titlu de despăgubire în procedura veche ,specifică Legii nr. 247/2005 , întrucât au fost parcurse etapele înregistrării dosarului și analizării acestuia, fiind deci, dosar aprobat.

Instanța a apreciat că nu pot fi reținute susținerile reclamanților , art. 41 din Legea nr. 165/2013 reglementând o situație tranzitorie , în care ,prin derogare de la dispozițiile acestei legii , C______ Națională pentru Compensarea Imobilelor emite titluri de despăgubiri prin aplicarea procedurii vechi ,specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor , prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005,în situația în care a fost parcursă a doua etapă a procedurii administrative vechi, respectiv , analizarea ,sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului preluat abuziv.

În speță, s-a constatat că această etapă nu a fost parcursă, dosarul înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr. xxxxx/CC, fiind restituit entității Primăria Drobeta T____ S______ , în vederea completării( filele 26-30).

Ca atare, nefiind un dosar – aprobat –în sensul art. 41 din Legea nr. 165/2013, sunt aplicabile dispozițiile art. 34 alin. 1 din lege, care stabilesc un termen de 60 de luni pentru soluționarea dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor , care curge de la data intrării în vigoare a actului normativ,respectiv 17.05.2013.

În raport de aceste prevederi legale , instanța a reținut că solicitările reclamanților pentru obligarea Comisiei Naționale la emiterea titlului de despăgubire, sunt premature, dreptul al soluționarea dosarului de despăgubiri fiind afectat de un termen, până la împlinirea căruia, obligația corelativă acestui drept ,neputându-se executa.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanți D___ I_____ și S______ G_______, solicitând desființarea hotărârii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare. De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

Instanța de fond a pronunțat o soluție cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a admis excepția prematurității invocată prin întâmpinare de pârâtă, cu toate că prin răspunsul la întâmpinare s-au arătat motivele pentru care o astfel de excepție se impune a fi respinsă.

În ceea ce privește argumentele instanței de fond care au condus la respingerea acțiunii ca prematur formulată, respectiv faptul că dosarul de despăgubiri întocmit în baza Legii nr. 10/2001, cu respectarea tuturor cerințelor întocmirii acestuia, nu se încadrează în situațiile de excepție prevăzute de art. 41 din lege, urmând ca acesta să fie soluționat conform noii proceduri prevăzută de Legea nr. 165/2013 modificată, cu completări prin Legea nr. 368/2013, acest dosar a fost înregistrat prima dată la C______ Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor după emiterea primei dispoziții, respectiv la data de 19.04.2006 și că de aproximativ 9 ani dosarul a stat in nelucrare, nefiind emisă decizia de despăgubiri nici până in prezent din culpa exclusivă a pârâtei, care fie din pricina modificărilor legislative intervenite, fie din cauza nepăsării sau necompetenței salariaților săi, nu a trecut la etapa următoare obligatorie în soluționarea dosarului de despăgubiri, parcurgând doar etapele transmiterii, înregistrării și analizării sub aspectul legalității a cererii de restituire în natură.

De asemenea, să se aibă in vedere faptul că pârâta a afirmat repetitiv că dosarul de despăgubiri nu se încadrează în dispozițiile cu caracter tranzitoriu ale art. 41 din lege deși enumera situațiile care sunt aplicabile acestui text de lege, acest dosar se încadrează în prima situație enumerată, de altfel și practica constantă a instanțelor de contencios administrativ, competente anterior cu soluționarea unor astfel de cereri, era în sensul că dosarele transmise și înregistrate la CNCI înainte de _____________________ Legii nr. 165/2013 se încadrează in prevederile exprese ale acestui articol.

S-a constatat că pârâta s-a limitat de fiecare dată să ofere doar explicații de teorie generala administrativ-legislativă pentru o problema ce necesita soluționarea în concret și nu să prezinte modalitatea și stadiul rezolvării acestui dosar de despăgubiri, într-un termen rezonabil așa cum s-a pronunțat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în numeroase spețe similare.

Durata excesivă a procedurilor administrative invocată de altfel și de către pârâtă, reținută și de instanța de fond cu ocazia deliberării, și anume aplicarea dispozițiilor art. 34 -35 din Legea nr. 165/2013 la cauza de față care stă în așteptare de aproximativ 9 ani, este de natură a încălca în mod evident principiul procesului rezonabil.

S-a solicitat aplicarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului urmând ca autoritatea pârâtă să fie obligată să emită dispoziția pentru stabilirea despăgubirilor pentru imobilul imposibil de restituit în natură conform dispoziției nr. 2615/2010, a doua dispoziție emisă după analizarea dosarului și returnarea lui de Primarul mun. Drobeta T____ S______ si că în speță s-au încălcat prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Noțiunea de proces echitabil reglementată de acest text implică și respectarea unui termen rezonabil de soluționare a unei cauze.

Termenul rezonabil la care se referă art. 6 paragraful I din CEDO cuprinde și durata procedurilor administrative, deoarece aceasta constituie o premisă indispensabilă prevăzută în dreptul intern pentru sesizarea instanței.

Împrejurarea că autoritățile administrative române nu au luat măsuri eficiente de soluționare a cererilor constituie culpa acestora și nu poate să conducă la împiedicarea realizării dreptului reclamantului.

În România, după schimbarea regimului socialist, au fost adoptate în decursul timpului mai multe legi cu caracter reparatoriu. Între acestea se înscrie Legea nr. 10/2001 privind restituirea imobilelor preluate în mod abuziv de către stat, modificată și completată prin Legea nr. 247/2005. Punerea în executare a legilor cu caracter reparatoriu revine autorităților executive ale statului care au obligația legală și constituțională de a respecta atât dreptul intern cât și tratatele internaționale.

Astfel, în baza art. 11 din Constituția României, statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce îi revin din tratatele la care este parte, iar tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte în dreptul intern.

Convenția Europeană a Drepturilor Omului a fost ratificată de România prin Legea nr. 30/1994. În conformitatea cu art. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului părțile contractante ale acestei convenții, deci și statul român, recunosc oricărei persoane aflate sub jurisdicția lor drepturile și libertățile definite în Titlul I al Convenției.

Între aceste drepturi se înscrie și dreptul prevăzut de art. 6, acela privind procesul echitabil, care presupune derularea procedurilor contencioase, compuse atât din faza administrativă cât și din aceea jurisdicțională propriu zisă, într-un termen rezonabil.

Autoritățile unui stat nu pot să invoce chestiuni de organizare a aplicării legii împotriva dreptului la proces rezonabil, pentru ca aceasta înseamnă să invoce propria culpă în încălcarea CEDO.

În afara argumentului decurgând din art. 6 al Convenției, se reține că prin neîndeplinirea obligației de a se emite titlurile de despăgubire autoritatea pârâtă aduce o evidentă atingere noțiunii de bun și a obligației statului de a proteja bunurile, valorile patrimoniale ale persoanelor, obligație asumată de către România prin Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Se are în vedere că prin art. 1 al Protocolului Adițional la Convenție statele semnatare, inclusiv România prin ratificarea Convenției s-au obligat să respecte bunurile persoanelor fizice sau juridice.

În speța de față prin comportamentul pârâtei se ajunge la o încălcare atât a art. 6 din Convenție cât și a art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenție, motiv pentru care s-a apreciat că absența totală a despăgubirilor creează reclamanților o sarcină excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectul bunurilor lor garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1.

Concluzionând, s-a apreciat că procedurile administrative, coroborate cu cele judiciare trebuie să se desfășoare în termen rezonabil și că depășirea unui termen de 14 ani de la data formulării cererii de acordarea a măsurilor reparatorii constituie deja o încălcare evidentă a prevederilor art. 6 din CEDO.

De asemenea, instanța este în eroare când constată , pe baza dispozițiilor art. 34 alin.l din Legea nr. 165/2013 că solicitarea reclamantului este prematură , precizând eronat că dreptul la soluționarea dosarului este afectat de un termen suspensiv , astfel că obligația corelativă nu poate fi executată până la împlinirea lui (20 mai 2018).

Pe cale de consecință, s-a apreciat că în speță sunt incidente prevederile art. 41 din legea nr. 165/2013, care reglementează o situație de excepție, în sensul că permite CNCI să emită titluri de despăgubiri în procedura veche, specifică Legii nr. 247/2005, ca urmare a faptului că dosarului petentului, constituit în temeiul Legii nr. 10/2001, i se atribuie sintagma de „ dosar aprobat" și nu dosar în așteptare, plecând de la faptul că dosarul în cauză a fost transmis, înregistrat și analizat, fiind restituit pentru completarea unor cerințe, acesta urmând etapa evaluării.

În drept s-a întemeiem apelul pe dispozițiile art. 466 și urm din NCPC, pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 cu modificările și completările ulterioare, precum și pe cele ale Legii nr. 165/2013.

Prin întâmpinarea formulată de pârâta C______ NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, s-a solicitat respingerea apelului.

În principal s-a susținut că cererea de chemare în judecată este prematur introdusă, iar în subsidiar s-a apreciat ca cererea este și neîntemeiată, invocându-se totodată si Deciziile nr. 269/2014 și nr.182/2015 ale Curții Constituționale.

Apelanții reclamanți au formulat răspuns la întâmpinare și completări susținând că au dat dovadă de diligentă si înțelegere, așteptând in zadar să se treacă și la etapa evaluării și emiterii deciziei de despăgubiri de către vechea Comisie Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cea care avea atribuții la acel moment, insa noua comisie se contrazice in prezentarea situației dosarului acestora de despăgubiri si mai nou, dă răspunsuri evazive, considerându-l in afara sferei de interes a activității sale.

Referitor la termenele instituite de noua lege de soluționare a dosarului de despăgubiri in procedura administrativă, caracterizate de o vădită lipsă a celerității este discutabil dacă modalitatea de reglementare prevăzută de Legea nr. 165/2013 răspunde sau nu cerințelor enunțate în cauza A_______ contra României și, ceea ce este mai important, dacă aceasta va rezolva neajunsurile cu care se confruntă persoanele îndreptățite.

Astfel, din această perspectivă, noua reglementare contravine celor dispuse în hotărârea Pilot pronunțată în cauza A_______ contra României, hotărâre în care CEDO atrăgea atenția asupra lipsei de celeritate a măsurilor în vigoare fa acea vreme.

Curtea examinând apelul apreciază ă hotărârea atacată este temeinică și legală, apelul fiind nefondat.

Excepția prematurității cererii de chemare în judecată, este o excepție de fond (este în legătură cu o condiție de exercitare a acțiunii), peremptorie (se tinde la respingerea acțiunii) și absolută (normele care reglementează condițiile de exercitare a acțiunii au caracter imperativ).

Această excepție poate fi invocată de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în orice stare a pricinii. Dacă se admite, cererea va fi respnsă ca prematur introdusă.

În acest sens, în soluționarea excepției, instanța a reținut corect că dispozițiile art.34 alin.(1) din Legea nr.165/2013 au caracter imperativ și dreptul pretins de către apelantele reclamante este afectat de un termen suspensiv până la împlinirea căruia (20 mai 2016) obligația corelativă dreptului nu putea fi executată.

Cu atât mai mult, instanța a făcut o interpretare și aplicare corectă a dispozițiilor art.248 C.pr.civ., potrivit cărora “instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei “.

Se reține că acțiunea introductivă a fost promovată la 10 noiembrie 2014, deci după adoptarea și _____________________ Legii nr. 165/2013 (20 mai 2013). La momentul intrării în vigoare a acestei legi dosarul întocmit de autoarea apelantului reclamant în baza Legii 10/2001, respectiv a Legii nr. 247/2005 se afla restituit pentru completări la autoritățile locale, fiind retrimis Comisiei Centrale în iunie 2013 (filele 26 -30 dosar fond).

Raportat la situația de fapt enunțată sunt incidente în cauză, cum corect a reținut și instanța de fond, prevederile art. 34 alin.1 din Legea nr. 165/2013. Soluționarea dosarului de către entitatea pârâtă este posibil a fi efectuată într-un termen de 60 luni de la _____________________ legii. Până la împlinirea acestui termen reclamantul nu poate apela la forța coercitivă a statului pentru a obține obligarea pârâtei să-și îndeplinească obligațiile care îi revin în temeiul legii, întrucât nu a expirat termenul limită ce a fost reglementat în favoarea pârâtei prin lege.

Dispozițiile art. 41 din Legea nr. 165/2013 nu sunt incidente. Dosarul de despăgubiri al apelantului nu este un dosar “aprobat”, cum susține apelantul reclamant, câtă vreme procedura prealabilă emiterii titlului de despăgubire și apoi a celui de plată nu a fost finalizată integral, imobilul nefiind evaluat.

Nu există elemente pentru a reține încălcarea în speță a prevederilor art. 6 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. Este real că de la adoptarea Legii nr. 10/2001 a trecut o perioadă mare de timp fără ca dreptul la măsuri reparatorii în echivalent al apelantului să se fi materializat. Dispozițiile legale pe care le critică în speță apelantul, din Legea nr.. 165/2013, au fost adoptate însă în aplicarea unei decizii a Curții Europene a Drepturilor Omului, respective cauza A_______.

De asemenea, prevederile art. 6 din Convenție sunt integrate în Constituție (art 21). Curtea Constituțională a României a statuat, prin decizia nr. 269/2014, pct. I din dispozitivul deciziei, că prevederile art. 4 și 34 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale, cu excepția situației în care termenele prevăzute de art. 34 nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii – situație care nu se regăsește în speță.

Apelanții reclamanți puteau, în măsura în care apreciau util, să declanșeze un nou control al constituționalității dispozițiilor legale criticate.

În susținerea soluției instanței de fond, care este legală și temeinică, amintim și Decizia nr.5 din 16 martie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și prin care a statuat că “în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.26 alin.(3) din Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor immobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în corelare cu art.4, art.33-35 din Legea nr.165/2013 2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările și completările ulterioare, este prematură cererea de chemare în judecată privind soluționarea pe fond a notificării nerezolvate de către entitatea deținătoare, cerere introdusă după _____________________ Legii nr.165/2013, dar anterior împlinirii termenelor din procedura prealabilă reglementate de acest act normative. În interpretarea și aplicarea dispozițiilor din art.1528 din Codul civil coroborate cu dispozițiile art.33 alin.(1) din Legea nr.165/2013, cu modificările și completările ulterioare, este prematură cererea persoanei îndreptățite adresată instanței ulterior intrării în vigoare a Legii nr.165/2013, dar anterior împlinirii termenelor reglementate de art.33 din acest act normativ de obligare a unității deținătoare să soluționeze notificarea la împlinirea respective. “

Potrivit dispozițiilor art.521 alin.(3) C.pr.civ., “ dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatore pentru instanța care a solicitat dezlegarea de la data pronunțătii deciziei, iar pentru celelalte instanțe, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.“În consecință, nici restul criticilor invocate, nu se pot reține ca fiind întemeiate, astfel că neexistând nici motive de ordine publică care să poată fi puse în dezbaterea părților din oficiu potrivit art.479 alin.(1) teza II C.pr.civ., în temeiul art.480 alin.(1) C.pr.civ., apelul se privește ca nefondat și se respinge, păstrându-se soluția instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge apelul formulat de reclamanți D___ I_____-CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în mun. Drobeta T____ S______, _______________, ____________, _______________________ și S______ G_______-CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în comuna Husnicioara, _________________________________, împotriva sentinței nr. 37 din 12 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul M________ – Secția I.Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata pârâtă C______ NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, cu sediul în mun. București, _______________________.202, sector 1, ca nefondat.

Decizie definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 21 Ianuarie 2016.

Președinte, M______ L_______ N______ A__________		Judecător, A__________ M_____
	Grefier, M______ V_______ A_____

Red.Jud. L.M.N______ A__________

Tehnred. M. A_____/5ex

Data 19.02.2016

Jud. fond: M____ F____