Dosar nr.XXXXXXXXXXXXXX

Cod operator:2443

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G___

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE nr. 1070

Ședința publică din 10 decembrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE: I__ S_________

Judecător: S_____ I____ T_______

Grefier: E____ R_____ P______

Pe rol judecarea cererii de apel formulată de apelanta intimată Inspectoratul de Poliție al județului G___ – Secția Poliția Rurală Târgu-J__, împotriva sentinței civile nr.87 din 14 ianuarie 2014, pronunțată de Judecătoria Târgu-J__, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata petentă T______ E________.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că prezenta cauză are ca obiect anulare proces verbal de contravenție, apelul se află la primul termen de judecată, este declarat în termen și motivat precum și faptul că, în cadrul procedurii prealabile, intimata petentă a depus întâmpinare.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul declară cercetarea judecătorească încheiată, apreciază apelul în stare de judecată și trece la soluționarea acestuia, conform dispozițiilor art.477 NCPC.

TRIBUNALUL

Asupra apelului de față;

Prin sentința civilă nr.87 din 14 ianuarie 2014, pronunțată de Judecătoria Târgu-J__, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXX a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petenta T______ E________, în contradictoriu cu intimata I.P.J. G___ - Secția Poliția Rurală Tg-J__, a fost anulat procesul verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx/21.08.2013 în ce privește săvârșirea contravenției prevăzute de art.3 pct.4 din Legea nr.61/1991, a fost exonerată petenta de plata amenzii contravenționale în cuantum de 200 lei aplicată pentru această contravenție și au fost menținute celelalte dispoziții ale procesului verbal contestat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr.xxxxxxx/21.08.2013 întocmit de agent constatator O_____ M_____ din cadrul I__ G___ Secția Poliția Rurală Tg-J__ s-a dispus sancționarea petentei cu amendă contravențională în cuantum de 500 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.3 pct.1 din Legea nr.61/1991 și pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.3 pct.4 Legea nr.61/1991, reținându-se că pe fondul unei stări de agitație petenta a provocat deranj public în fața locuinței sale și a celorlalți vecini, aruncând cu diferite obiecte spre aceștia, punând în pericol identitatea persoanelor și a bunurilor acestora. Totodată a adresat cuvinte și expresii triviale vecinilor. Procesul verbal nu a fost semnat de către petentă, consemnându-se că aceasta se afla la fereastra de la nivelul 1 al imobilului refuzând să discute cu organele de poliție. Actul contestat a fost semnat în calitate de martor asistent de numita S_____ E______, audiată în cauză raportat la dispozițiile art.33 alin.1 din OG nr.2/2001.

Procedând la verificarea, potrivit art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 a legalității și temeiniciei procesului verbal contestat, instanța de fond a reținut, în ceea ce privește legalitatea, că actul contestat cuprinde mențiunile prevăzute de art.17 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, nefiind incident vreunul din motivele de nulitate care se constată din oficiu de către instanța de judecată.

În ce privește motivul de nelegalitate invocat de petentă, respectiv modalitatea de aplicare a sancțiunii, instanța de fond a constatat că pentru contravenția prevăzută de art.3 pct.1 din Legea nr.61/1991 sunt prevăzute drept limite ale sancțiunii amenda contravențională de la 200 lei la 1000 lei, iar pentru contravenția prevăzută de art.3 pct.4 sunt prevăzute drept limite ale sancțiunii amenda contravențională de la 100 lei la 500 lei. Pentru contravenția prevăzută de art.3 pct.1 agentul constatator a aplicat o amendă contravențională în cuantum de 300 lei, iar pentru contravenția prevăzută de art.3 pct.4 s-a aplicat o amendă contravențională în cuantum de 200 lei, deci ambele sancțiuni respectă limitele prevăzute de lege, astfel că este corect cuantumul total al sancțiunii de 500 lei, petenta fiind în eroare în ce privește suma totală rezultantă cu titlu de sancțiune, întrucât agentul constatator nu a aplicat sancțiunile în cuantum minim pentru a rezulta un cumul al amenzilor de 300 lei.

Ca atare, acest motiv de nelegalitate a procesului verbal contestat se privește neîntemeiat.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal contestat, instanța de fond a apreciat că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ratificată de România prin Legea nr.30/1994, care, în baza articolului 11 din Constituția României, face parte din dreptul intern și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală. Aceasta deoarece acest gen de contravenție intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană. La această încadrare conduc două argumente : pe de o parte, norma juridică care sancționează astfel de fapte are caracter general – Legea nr.61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice se adresează tuturor cetățenilor, iar pe de altă parte, sancțiunile contravenționale aplicabile urmăresc un scop preventiv și represiv.

Mai mult, în cauza A_____ împotriva României, hotărâre din 04.10.2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, cu referire la aplicabilitatea art.6 din Convenție în litigiul în care reclamantul a fost sancționat în temeiul art.2 alin.1 din Legea nr.61/1991, în sensul că în lumina criteriilor ce decurg din jurisprudența sa constantă în materie (cauza Ezeh și Connors împotriva Regatului Unit, nr.xxxxx/98, CEDH 2003-X), în pofida naturii pecuniare a sancțiunii efectiv aplicate reclamantului, a cuantumului său redus și a naturii civile a legii care incriminează această contravenție, procedura în cauză poate fi asimilată unei acuzații în materie penală. S-a constatat mai întâi că dispozițiile art.2 alin.1 din Legea nr.61/1991 au un caracter general și nu se adresează unui grup determinat de persoane, ci tuturor cetățenilor, că prescriu un anumit comportament însoțit de o sancțiune menită să prevină și să reprime în același timp (cauza Ozturk c. Germania, hotărârea din 21.02.1984).

În jurisprudența sa (cauza Maszini vs. României din 2006) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are caracter penal, în sensul art. 6 din Convenție. În atare situație, întrucât procedura de soluționare a unei plângeri contravenționale este calificată drept o procedură „penală”, contravenientul se bucură de protecția conferită în cadrul unei astfel de proceduri, printre care și prezumția de nevinovăție. Nu trebuie uitat însă că, în dreptul nostru contravențional, procedura soluționării unei cereri privind o plângere contravențională este reglementată în mare parte de Codul de procedură civilă (art.47 din O.G.nr.2/2001) și că procesul verbal de contravenție este un act administrativ, astfel încât unele elemente ale principiului prezumției de nevinovăție nu trebuie absolutizate, existând posibilitatea, cu respectarea cerinței proporționalității mijloacelor folosite cu scopul legitim urmărit, să funcționeze și alte prezumții de drept și de fapt, chiar și în favoarea organului constatator (cauza Blum împotriva Austriei). Este unanim acceptat astfel că procesul verbal de contravenție întocmit de un agent al statului pe baza propriilor constatări beneficiază de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, urmând a fi analizat prin coroborare cu celelalte dovezi. În aceste condiții, cum prezumția poate fi răsturnată, nu este în nici un fel încălcat dreptul contravenientului la apărare și la un proces echitabil. De altfel, C.E.D.O. a stabilit că folosirea prezumțiilor nu este contrară jurisprudenței sale.

Transpunând aceste principii în speță, instanța constată că petenta are dreptul la un proces echitabil, conform art.31-36 din O.G.nr.2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

În ceea ce privește contravenția prevăzută de art.3 pct.1 din Legea nr.61/1991, constând în săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora, instanța reține că petenta a negat în mod constat săvârșirea acestei fapte.

Agentul constatator a întocmit procesul verbal de contravenție în urma constatării personale a săvârșirii contravenției, iar probatoriul administrat în cauză a dovedit realitatea situației de fapt în ce privește săvârșirea acestei contravenții. Astfel, martora S_____ A_____ E______ a declarat că la momentul incidentului a constatat că era oprită mașina poliției în dreptul locuinței petentei, care se afla la etaj în casa ei și de față cu toată lumea aflată în stradă a adresat cuvinte urâte martorei, vecinei de peste drum, vecinei de alături, astfel că în momentul în care martora a ajuns la fața locului petenta adresa cuvinte jignitoare numiților M_______ M_____ și C_______ C_________. Întrucât această declarație se coroborează cu constatările personale ale agentului constatator, instanța de fond a apreciat neîntemeiată susținerea petentei din plângere în sensul că declarația martorei este subiectivă. Deși martora T______ N______ a declarat că în prezența sa petenta nu a adresat jigniri și cuvinte urâte acelor persoane, instanța de fond a constatat că depoziția acestei martore a fost relevantă și descrie un moment ulterior celui în care petenta deja săvârșise fapta. Chiar dacă depoziția martorei T______ N______ probează o stare conflictuală veche existentă între petentă și persoanele cărora aceasta le-a adresat cuvintele jignitoare, acest aspect nu este de natură să înlăture răspunderea contravențională a petentei pentru fapta săvârșită sau să atenueze această răspundere, martora S_____ A_____ confirmând că acele persoane nu au adresat jigniri petentei.

Pentru aceste considerente, instanța de fond a constatat că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentei săvârșirea contravenției prevăzute de art.3 pct.1 din Legea nr.61/1991, iar sancțiunea aplicată-amendă contravențională în cuantum de 300 lei-este proporțională cu gravitatea faptei săvârșite.

Astfel, instanța de fond a constatat că la stabilirea sancțiunii au fost avute în vedere dispozițiile art.4 alin.5 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în sensul că sancțiunea stabilită este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, proporționalitatea între fapta comisă și consecințele comiterii ei fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi, în cauze precum Handyside împotriva Marii Britanii și Muller împotriva Elveției. Astfel, petenta nu a recunoscut și regretat această faptă, iar din depoziția martorei S_____ A_____ instanța de fond a reținut că s-a mai întâmplat și în alte dăți ca petenta să manifeste un astfel de comportament, existând în acest sens și o sesizare adresată organelor de poliție, ca atare la aprecierea gradului de pericol social al faptei agentul constatator a dat suficientă relevanță acestor aspecte, potrivit disp.art.21 alin.3 din O.G.nr.2/2001, neimpunându-se înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment.

În ceea ce privește contravenția prevăzută de art.3 pct.4 din Legea nr.61/1991, constând în aruncarea asupra unei persoane, construcții sau asupra unui mijloc de transport cu obiecte de orice fel, cu substanțe inflamante, iritant lacrimogene sau cu efect paralizant, corosive sau care murdăresc, dacă nu s-au produs vătămări ale integrității corporale ori pagube materiale, instanța de fond a constatat că în mod netemeinic s-a reținut săvârșirea acestei fapte de către petentă.

Astfel, martora T______ N______ a declarat că în curtea petentei nu existau obiecte aruncate și nici pe stradă și chiar dacă martora S_____ A_____ a relatat că petenta a aruncat cu obiecte, acest lucru s-a întâmplat eventual numai în curtea acesteia și nu asupra unor persoane așa cum cere textul incriminator, astfel că nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art.3 pct.4 din Legea nr.61/1991.

Împotriva sentinței civile nr. 87 din 14 ianuarie 2014, pronunțată de Judecătoria Târgu-J__, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXX, a declarat apel intimata Inspectoratul de Poliție al județului G___, criticând-o pentru netemeinicie.

În motivarea cererii de apel a arătat că, în fapt, contravenienta a fost sancționată pentru adresarea de cuvinte și expresii jignitoare mai multor persoane, precum și pentru că a aruncat cu mai multe obiecte spre acestea, punând în pericol identitatea persoanelor și a bunurilor acestora.

În opinia apelantei intimate, prima instanță a interpretat eronat probele administrate în cauză. Astfel, faptele săvârșite de contravenientă au fost constatate, în mod nemijlocit, de către agentul de poliție prezent la fața locului.

Pe de altă parte, sunt de părere că declarația martorului audiat la solicitarea petentei nu a reflectat realitatea, acesta fiind, probabil, în relații de rudenie sau prietenie cu petenta. În aceste condiții, apelanta intimată a apreciat că prezumția de temeinicie a procesului verbal nu a fost răsturnată.

Față de considerentele de mai sus, a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate, în sensul respingerii plângerii în totalitate.

În drept, și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art.466 și următoarele din Codul de procedură civilă și art.34 alin.2 din O.G. nr. 2/2001.

În temeiul dispozițiilor art.30 alin.1 din O.U.G. nr.80/2013, având în vedere că amenda aplicată se face venit la bugetul local al localității de domiciliu a contravenientei, constituind venit public, în sensul dispozițiilor art. 30, alin. 2 din același act normativ, instituția apelantă intimată este scutită de plata taxei judiciare de timbru pentru prezentul apel.

În baza dispozițiilor art.411 alin.1 pct.2, teza a doua din Codul de procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

În temeiul dispozițiilor art.471 Noul Cod de procedură civilă, intimata T______ E________ a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefundat și menținerea sentinței civile a Judecătoriei Târgu-J__.

În motivarea întâmpinării a arătat că, în fapt, a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr.xxxxxx/21.08.2013, criticându-l pentru netemeinicie și nelegalitate. Acțiunea a fost admisă în parte și a fost anulată sancțiunea aplicată pentru art.3 și 4 din Legea nr.61/1991 și s-au menținut celelalte dispoziții ale procesului verbal.

Critica formulată de apelanta intimată vizează ca motiv de apel doar faptul că “aș fi adresat expresii jignitoare mai multor persoane și că a aruncat cu obiecte către acestea”. În mod corect instanța de fond a motivat admiterea în parte și anularea dispozițiilor art. 3 și 4 din Legea nr.61/1991 motivat de declarațiile martorilor care au relatat că nu a aruncat obiecte pe stradă și nu a lezat nici o persoană. Dacă ar fi adus o critică pertinentă chiar dacă nu a formulat apel a procesului verbal contestat acesta ar fi lovit de nulitate absolută, motivat de faptul s-a reținut o sancțiune de 1500 lei, una de 500 lei, fără a se specifica pentru care contravenție a fost dată sancțiunea și mai mult nu i s-a pus în vedere dreptul de achita în 48 ore jumătate minimul amenzii aplicate, astfel că i s-a adus atingere dreptului patrimonial prevăzut de lege, fiind în imposibilitatea practică atât aceasta cât și funcționarul de la taxe și impozite să stabilească jumătatea amenzii aplicate.

Pe cale de consecință, apelanta nu a adus nici un element probatoriu nou care să fie de natură să modifice sentința civilă atacată și a considerat că se impune respingerea apelului ca nefundat.

Intimata și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art.205 Cod procedură civilă.

Analizând apelul de față, prin prisma celor invocate și aplicând disp. art. 460 și urm. Cod procedură civilă, Tribunalul constată și reține că acesta este nefondat.

Se reține că, prin sentința atacată, a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petenta T______ E________, în contradictoriu cu intimata I.P.J. G___ - Secția Poliția Rurală Tg-J__, a fost anulat procesul verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx/21.08.2013 în ce privește săvârșirea contravenției prevăzute de art.3 pct.4 din Legea nr.61/1991, a fost exonerată petenta de plata amenzii contravenționale în cuantum de 200 lei aplicată pentru această contravenție și au fost menținute celelalte dispoziții ale procesului verbal contestat.

Prin procesul verbal, s-a dispus sancționarea petentei cu amendă contravențională în cuantum de 500 lei total, respectiv 300 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.3 pct.1 din Legea nr.61/1991 și 200 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.3 pct.4 Legea nr.61/1991, reținându-se că, pe fondul unei stări de agitație petenta a provocat deranj public în fața locuinței sale și a celorlalți vecini, aruncând cu diferite obiecte spre aceștia, punând în pericol identitatea persoanelor și a bunurilor acestora. Totodată a adresat cuvinte și expresii triviale vecinilor.

Apelul este motivat în sensul că instanța de fond ar fi apreciat greșit probele administrate, dat fiind că faptele au fost constatate nemijlocit de către agentul constatator.

Însă, tribunalul constată că instanța de fond a administrat probe din care rezultă că certitudine starea de fapt reținută prin sentința pronunțată, în sensul că petenta intimată a săvârșit fapta prev. de art. 3 pct.1 din Legea nr.61/1991, dar nu a comis-o pe cea prev. De art. 3 pct.4 din același act normativ.

Din analizarea probatorului administrat rezultă această situație, petenta făcându-se vinovată doar de prima contravenție reținută prin procesul verbal.

Așa fiind, apelul declarat apare ca nefondat, urmând ca, în baza disp.art. 460 din Codul de procedură civilă, acesta va fi respins.

Sentința atacată va fi menținută, ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de apelanta intimată Inspectoratul de Poliție Județean G___ – Secția Poliția Rurală Târgu-J__, cu sediul în Tg-J__, _________________, județul G___, împotriva sentinței civile nr.87 din 14 ianuarie 2014, pronunțată de Judecătoria Târgu-J__, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata petentă T______ E________, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în comuna Drăguțești, ______________________, ca nefondat.

Decizie definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 10 decembrie 2014, la Tribunalul G___.

Președinte, I__ S_________		Judecător, S_____ I____ T_______
	Grefier, E____ R_____ P______

Red. S.T.

Tehnored. P.R.

Jud. fond:A. E. T_____

4 ex../13 ian.2015