R O M Â N I A

JUDECĂTORIA D___, JUDEȚUL HUNEDOARA

D___, ______________________ nr. 35

Tel: 0254 xxxxxx/ Fax: 0254 xxxxxx, e-mail: xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

operator de date cu caracter personal nr. 4259

prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ NR. 4870/2012

Ședința publică din data de: 06 iunie 2012

Instanța constituita din :

PREȘEDINTE: A___ L____ S______ – judecător

Grefier: A______ G__-P__

Pe rol fiind soluționarea cauzei civile privind pe petentul Ș_____ S____ și pe intimata C.N.A.D.N.R. S.A., Centru de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – C______, având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal făcut în ședință publică au fost lipsă părțile.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că intimata a depus la dosar actele care au stat la baza încheierii procesului-verbal de contravenție și planșa foto menționată în cuprinsul actului sancționator.

Având în vedere actele și lucrările dosarului, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, instanța reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA

Deliberând constată:

Asupra plângerii de față:

Prin plângerea formulată și înregistrată la această instanță sub nr. XXXXXXXXXXXX din data de 27 ianuarie 2012, petentul Ș_____ S____, domiciliat în municipiul A___-I____, ______________________. 10A, _____________________________ a solicitat în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. S.A., Centru de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – C______, cu sediul în municipiul București, _____________________. 401A, sector 6, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 21 iunie 2011 și exonerarea sa de la executarea sancțiunilor aplicate.

În motivarea plângerii, în esență, petentul a arătat că a fost sancționat contravențional pe motiv că la data de 23 decembrie 2010 a circulat cu autoturismul înmatriculat sub nr. XXXXXXXXX pe DN 7 km 411+865m Săcămaș, fără a deține rovinietă valabilă. A mai precizat că a luat la cunoștință de procesul-verbal de contravenție numai la data de 20 ianuarie 2012 când s-a prezentat să-și plătească impozitul pe anul 2012. Tot astfel, a susținut că a luat legătura cu martorul care a semnat procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare, care nu a putut să-i demonstreze că acest proces-verbal i-a fost înmânat sau afișat la domiciliul său. În aceste condiții, a apreciat că a fost lipsit de posibilitatea de a se apăra sau de a contestat actul sancționator ori de a plăti jumătate din amenda stabilită.

Plângerea nu a fost motivată în drept.

Petentul a anexat plângerii copia procesului-verbal de contravenție contestat.

În temeiul art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, petentul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

Intimata nu a formulat întâmpinare însă a depus la dosar planșa foto menționată în cuprinsul actului sancționator precum și actele care au stat la baza încheierii procesului-verbal de contravenție.

Plângerea este scutită da plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform art. 36 din același act normativ.

În cauză au fost încuviințate și s-au administrat probe cu înscrisuri și planșa foto.

Analizând plângerea de față prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a apărărilor formulate, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 21 iunie 2011, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250,00 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG 15/2002 și sancționată de art. 8 alin. 2 din același act normativ – reținându-se în sarcina acestuia că în data de 23 decembrie 2010, ora 22,54 a circulat cu autoturismul înmatriculat sub nr. XXXXXXXXX, proprietatea sa, pe DN 7 km 411+865m Săcămaș, fără a deține rovinietă valabilă.

În cauza A_____ contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că procedura contravențională este asimilată unei proceduri penale și, prin urmare, trebuiesc respectate întru totul cerințele formale ale actului de acuzare și sancționare, respectiv ale procesului-verbal de contravenție.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Pe fond, în prealabil, instanța reține că, deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Potrivit art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, cu modificările și completările ulterioare – forma în vigoare la data săvârșirii contravenției ,,fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amenda”.

În ce privește temeinicia actului sancționator, din probatoriul administrat în cauză, instanța constată că atâta timp cât petentul nu a negat existența faptei reținute în sarcina sa și nu a probat împrejurarea că la data săvârșirii faptei deținea rovinietă valabilă, procesul-verbal de contravenție constituie o dovadă suficientă a vinovăției acestuia. Astfel, din înscrisurile prezentate de intimată, respectiv planșa foto, rezultă că autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX a circulat pe drumurile publice la data de 23 decembrie 2010, fiind surprins în trafic de camera video amplasată pe DN 7 km 411+865 m Săcămaș, județul Hunedoara. Din verificările efectuate de agentul constatator, s-a constatat că autovehiculul nu figura în baza de date în care erau înregistrate toate rovinietele valide în ziua respectivă, rezultând că acesta a fost pus în circulație fără a fi achitată, în prealabil, taxa de utilizare a drumului.

În speță, petentul nu a înțeles să facă proba contrară celor reținute în procesul verbal sau să susțină existența unei alte situații de fapt decât cea descrisă în acesta, astfel că prezumția de temeinicie a actului sancționator nu a fost răsturnată.

Pentru săvârșirea contravenției reținute, agentul constatator a aplicat petentului o amendă contravențională în cuantum de 250,00 lei, fiind vorba de minimul prevăzut în Anexa 2 a OG 15/2002 pentru această contravenție, cuantum pe care instanța îl apreciază ca fiind proporțional cu gravitatea faptei săvârșite. Totodată, în sarcina acestuia s-a instituit obligația de a achita un tarif de despăgubire în cuantum de 28 euro.

Este adevărat că potrivit art. 7 alin. 3 din OG 2/2001 instanța poate înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului, chiar dacă actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, însă această măsură poate fi dispusă numai dacă anumite circumstanțe de ordin personal sau real demonstrează că fapta concretă este de gravitate redusă.

Cum în cauză nu au fost dovedite asemenea circumstanțe, petentul aflându-se într-o situație identică cu a oricărui alt contravenient care nu respectă dispozițiile art. 8 alin. 1 din OG 15/2002, nu este oportună înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment întrucât s-ar încălca principiul legalității sancțiunii și nu s-ar mai realiza scopul urmărit de legiuitor prin incriminarea acestei contravenții. O soluție contrară ar genera o situație de inegalitate între petent, care ar ajunge astfel să circule fără a achita tariful de utilizare a drumurilor, și alți utilizatori care și-au achiziționat rovinietă.

Mai mult, dat fiind faptul că nici cu ocazia soluționării prezentului litigiu, petentul nu a făcut dovada achiziționării unei roviniete valabile pentru autoturismul proprietatea sa, instanța apreciază că pentru corectarea conduitei acestuia este necesară menținerea sancțiunii aplicate prin procesul-verbal contestat.

Față de considerentele mai sus expuse, urmează ca instanța să respingă ca neîntemeiată plângerea.

Având în vedere dispozițiile art. 47 din OG 2/2001 raportat la art. 274 Cod procedură civilă, instanța nu va acorda cheltuieli de judecată, deoarece nu au fost solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge plângerea formulată de petentul Ș_____ S____, domiciliat în municipiul A___-I____, ______________________. 10A, _______________, județul A___ în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. S.A., Centru de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – C______, cu sediul în municipiul București, _____________________. 401A, sector 6 împotriva procesului-verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 21 iunie 2011.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 06 iunie 2012.

Președinte,Grefier,

A___ L____ S______ A______ G__-P__

A.L.S./A.G.P.

4 ex./29 iunie 2012