Dosar nr. XXXXXXXXXXXX - apel – anulare proces verbal de contravenție –

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

D E C I Z I A NR. 474

Ședința publică din 01 aprilie 2015

Instanța constituită din:

Președinte: O_________ G_______

Judecător: N______ D_____-C_______

Grefier: J____ I____

Pe rol, judecarea apelului declarat de petentul D___ D_____ D___, cu domiciliul în ______________________. 394, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 1289 din 01.07.2014, pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr. XXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN Suceava, cu sediul în _______________. 9, jud. Suceava.

La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns avocat F_______ I_____ R_____, pentru apelant și consilier juridic M_____ R____, pentru intimat.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Apărătorul petentului apelant solicită administrarea în cauză a probei cu înscrisuri, sens în care depune la dosar înscrisuri din care rezultă că, urmare a accidentului a existat o altă acțiune formulată de societatea de asigurare în contradictoriu cu petentul apelant și având ca obiect plata despăgubirilor, dosar care a fost declinat și în care se administrează proba cu o expertiză auto.

Instanța admite proba cu înscrisuri solicitată de apărătorul petentului apelant, considerând că este concludentă și utilă soluționării apelului și, nemaifiind alte cereri de soluționat, constată cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul la dezbateri.

Apărătorul petentei apelante solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat, schimbarea sentinței instanței de fond și anularea procesului verbal de contravenție, fără cheltuieli de judecată.

Arată că procesul verbal a fost încheiat la ora 12,15 iar presupusa faptă a fost săvârșită la ora 10,55, astfel încât procesul verbal face referire la săvârșirea faptei la o altă dată și o altă oră decât data constatării, la fața locului nefiind prezent agentul constatator.

Precizează că nu există dovezi că petentul se face vinovat de cele reținute în sarcina sa prin procesul verbal de contravenție contestat.

Reprezentantul intimatului solicită respingerea apelului, ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

Declarând dezbaterile închise,

După deliberare,

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de față, constată:

Prin sentința civilă nr. 1289 din 01.07.2014, pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr. XXXXXXXXXXXX, a fost respinsă plângerea formulată de petentul D___ D_____ D___, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/04.02.2014.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 04.02.2014 a fost întocmit de către un agent de poliție din cadrul intimatului, procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, prin care contestatorului D___ D_____ D___ i-a fost aplicat sancțiunea contravențională principală avertisment și sancțiunea complementară constând în 3 puncte de penalizare, în sarcina sa reținându-se că a condus autoturismul marca VW Caddy cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe
DN2 – E85 în localitatea Vadu Moldovei iar la un moment dat a dorit să efectueze manevra de viraj la stânga, nu s-a asigurat și a intrat în coliziune cu auto VW Golf cu nr. XXXXXXXXX condus de G______ C_______ care se angajase în depășire regulamentară.

Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu a fost semnat de către petent, la rubrica „Alte mențiuni”.

Conform art. 34 alin. (1) din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.

Referitor la legalitatea procesului verbal, instanța a apreciat că acesta este legal întocmit, nefiind identificată niciuna dintre deficiențele procesului-verbal care să îi atragă ineficacitatea, în conformitate cu dispoziția legală mai sus menționată.

Cât privește motivele de nulitate invocate de către petent, instanța a considerat că atât criticile referitoare la neindicarea faptei, cât și cele relative la neindicarea în cuprinsul procesului verbal a datei și a orei la care a fost săvârșită contravenția, nu pot fi primite, întrucât aceste aspecte au fost consemnate.

De asemenea, a fost respinsă și critica referitoare la imposibilitatea constatării ulterioare a contravenției, întrucât legea nu interzice acest aspect (art. 15 din OG 2/2001 interpretat per a contrario).

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ c. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N____ c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).

Având în vedere înscrisurile aflate la dosarul cauzei, respectiv declarația contravenientului cu schița aferentă, declarația martorilor B____ F_______ și Alicsandroae C_____, procesul verbal de constatare a contravenției, instanța a reținut că petentul a condus autoturismul marca VW Caddy cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN2 – E85 în localitatea Vadu Moldovei iar la un moment dat a dorit să efectueze manevra de viraj la stânga, nu s-a asigurat și a intrat în coliziune cu auto VW Golf cu nr. XXXXXXXXX condus de G______ C_______ care, deplasându-se pe aceeași direcție de mers, s-a angajat în depășire regulamentară.

Potrivit art. 54 din OUG 195/2002

(1) Conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcției de mers, de ieșire dintr-un rând de vehicule staționate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o altă bandă de circulație sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic.

(2) Semnalizarea schimbării direcției de mers trebuie să fie menținută pe întreaga durată a manevrei.

Avariile celor două autoturisme confirmă dinamica producerii accidentului, autovehiculului contestatorului fiind lovit în partea din stânga de către autoturismul VW Golf ce se afla deja în depășire, impactul producându-se în timpul virării spre stânga.

Mențiunile martorilor care s-au deplasat imediat la fața locului și au constatat că semnalizarea stângă a petentului încă funcționa, nu au fost de natură a înlătura răspunderea acestuia întrucât, pe lângă semnalizarea schimbării direcției de mers, petentul trebuia să se și asigure că poate schimba direcția fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic.

Instanța de fond a reținut, așadar, că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în procesul verbal de contravenție, iar împrejurările rezultate din probele de la dosarul cauzei confirmă concluziile agentului constatator.

Acțiunea petentului, constând în nerespectarea regulilor privind manevra schimbare a benzii de circulație prin care s-a produs un accident din care a rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale, constituie contravenție potrivit art. 100 alin. 2 și art. 108 alin. 1 lit. b pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu 3 puncte de penalizare.

În concluzie, inacțiunea petentului, constând în nerespectarea de către acesta a obligației de a se asigura că nu perturbă circulația sau pune în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic prin executarea manevrei de schimbare a benzii de mers constituie contravenție prevăzute de art. 54 al. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.

Analizând individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța a reținut că avertismentul aplicat este proporțional cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petentul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

A arătat că textul de lege reținut în cuprinsul procesului verbal de contravenție are următorul conținut:

(1) Conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcției de mers, de ieșire dintr-un rând de vehicule staționate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o altă bandă de circulație sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic.

(2) Semnalizarea schimbării direcției de mers trebuie să fie menținută pe întreaga durată a manevrei.

A arătat că solicită anularea procesului-verbal de contravenție motivat de următoarele:

Conform art. 16 alin. 1 din 0,G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite.

Prin faptul că agentul constatator este obligat, printre altele, să descrie fapta ce constituie contravenție, cu indicarea datei și orei în care a fost săvârșită, se presupune că procesul-verbal se referă numai la constatări făcute personal la data consemnată în acest act, fără a fi posibilă constatarea ulterioară a unei contravenții.

Susține că în procesul verbal se face referire la săvârșirea faptei la o altă dată si la altă oră decât data constatării, astfel ca faptele nu au fost constatate personal ex proprii sensibus de către agentul constatator.

Cu privire la faptă, petentul arată că în data de 04.02.2014, se deplasa în localitatea Vadu Moldovei, cu intenția de a ajunge la biserica din _________________ aproape de biserică, a semnalizat stânga intenția sa de a face virajul, s-a asigurat si a început să efectueze ușor manevra de virare, însă din spatele său a venit cu viteza mare auto VW Golf care a intrat in coliziune cu auto condus de către el, care avea atașata si o remorcă.

Precizează că s-a angajat __________________________, lampa de semnalizare stânga era pornita si la venirea agentului constatator, remorca ce era atașată de autoturismul acestuia a fost lovita de către celalalt autoturism în zona rotii si apoi răsturnată, smulsă si proiectată în șant. Mai precizează că în urma impactului produs de către auto VW Golf i s-a declanșat airbagul scaunului șoferului, iar persoana care se afla pe bancheta din spate, C______ Vinerica s-a lovit de geam, iar din impact, acesta s-a spart.

Potrivit declarațiilor făcute la acel moment de către conducătorul auto VW Golf, circula cu viteza de peste 80 km/h, a dorit sa-l depășească, insa l-a văzut prea târziu ca intenționa sa efectueze virajul la stânga si recunoaște ca acul vitezometrului a rămas blocat la viteza de 80 km/h.

Consideră petentul că în cauză nu sunt întrunite condițiile contravenției pentru care a fost sancționat, chiar cu sancțiunea avertismentului si cu 3 puncte de penalizare, care insa îl pot afecta din punct de vedere al stabilirii vinovăției ________________________ civil privind recuperarea daunelor ce le-a avut auto VW Golf.

Cel din urma conducător auto este vinovat de producerea accidentului întrucât în primul rand nu a respectat viteza maxima admisa din localitatea Vadu Moldovei (60 km/h), nu a păstrat distanta regulamentara, s-a angajat in depășirea unui autovehicul deja angajat regulamentar în efectuarea virajului la stânga. Cum vinovăția în producerea accidentului a fost stabilita în mod arbitrar, petentul solicită admiterea plangerii si anularea procesului verbal de contravenție.

Înțelege să se prevaleze de prezumția de nevinovăție, potrivit dispozițiilor art. 6 paragraful 2 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994. Orice persoană acuzată de o infracțiune (contravenție) este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită, aceasta purtând și asupra sarcinii probei, care revine în primul rând organului constatator, iar îndoiala profită persoanei acuzate. In orice caz de sancționare a petentului și lipsa unor dovezi convingătoare de vinovăție este de natură să atragă constatarea art. 6 paragraf 2 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului ( Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Cazul Telfher împotriva Austriei, Hotărârea din 20.03.2001.)

In acest sens trebuie avut în vedere faptul că procesul-verbal de constatare sancționare a contravenției nu poate face dovada el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces-verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției.

Prin întâmpinarea formulată în cauză și depusă la dosar la data de 16.01.2015, intimatul I.P.J. Suceava a solicitat respingerea apelului, ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

A arătat că motivele de apel sunt nefondate, fiind invocate și la instanța de fond care le-a analizat și față de care s-a pronunțat motivat. Totodată, sentința instanței de fond este legală și temeinică, dată în baza probatoriului administrat iar instanța a stabilit în mod corect că actul de constatare este legal și temeinic iar circumstanțele personale invocate de petentă se impun a fi și dovedite.

Examinând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, în conformitate cu prevederile art. 479 din Codul de proc.civilă, Tribunalul reține următoarele:

Prima instanță a făcut o analiză a legalității procesului-verbal de contravenție în raport de dispozițiile art. 17 din OG nr. 2/2011, reținând că actul sancționator îndeplinește condițiile de fond și de formă instituite de lege pentru valabilitatea sa, apelantul neinvocând cauze de nulitate relativă sau absolută care să vicieze actul dresat de intimat.

Însă, Tribunalul reține că, deși prima instanță a interpretat în mod corespunzător dispozițiile art. 34 din OG nr. 2/2001, și a calificat în mod corect contravenția dedusă judecății sale ca intrând în sfera acuzației din materie penală, cu referire relevantă la deciziile pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin care au fost stabilite criteriile ce trebuie avute în vedere de instanțele naționale pentru aplicabilitatea art. 6 în materie penală (sens în care se reamintește cauza Oztürk împotriva Germaniei, pct. 52-53, Ezeh și Connors împotriva Regatului Unit, pct. 120), totuși, aceasta nu a avut în vedere situația premisă de la care trebuia pornit raționamentul juridic în abordarea cauzei.

În acest sens, aplicarea prezumției de veridicitate reținută de prima instanță în defavoarea petentului s-a făcut în mod greșit, cauza de față fiind extrem de similară cu cea expusă în cauza A_____ contra României.

Astfel, prima instanță era datoare să observe faptul că agentul de poliție instrumentator nu a constatat fapta imputată petentului în mod direct și nemijlocit, propriis sensibus, ci a reținut vinovăția acestuia în urma restabilirii proprii a faptelor, pe baza aplicării raționamentelor, studiind declarațiile persoanelor implicate în accidentul rutier, respectiv declarațiile petentului și ale numitului G________ C_______, precum și dispunerea avariilor autoturismelor și aplicând metodologia de soluționare a tamponărilor.

Or, într-o asemenea ipoteză, prezumția de veridicitate a procesului-verbal nu poate opera, nefiind susținută de perceperea directă a realității de către agentul constatator, ci dimpotrivă, în cauză se impune cu forță prezumția de nevinovăție, revenindu-i chiar intimatului sarcina ieșirii din pasivitatea procedurală și a dovedirii vinovăției petentului.

Ca atare, în mod greșit prima instanță a inversat sarcina probei și din acest motiv a făcut o greșită aplicare a legii prin reținerea faptului că petentul nu a făcut dovada unei situații contrare și așteptând de la acesta să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului-verbal printr-o probă care să contrazică fapta consemnată de agentul de poliție, câtă vreme petentul este apărat de prezumția de nevinovăție, iar sarcina probei revine acuzării, îndoiala profitând acuzatului.

Aceasta întrucât prin stabilirea aspectului preliminar că sfera acuzației este una penală, prima instanță era datoare să observe că în materie penală art. 6 din Convenție instituie garanții fundamentale suplimentare, și că luarea în considerare a prezumțiilor de fapt și de drept regăsite în dreptul administrativ român privitoare la veridicitatea și temeinicia proceselor-verbale de contravenție trebuie să se facă în limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptelor și cu prezervarea dreptului la apărare, și fără a se depăși pragul de rezonabilitate în detrimentul celui acuzat. D___ în aceste condiții se poate discuta despre un proces judecat într-adevăr echitabil în care cetățeanul este apărat împotriva eventualelor abuzuri din partea autorităților.

În plus, în pofida particularității procedurii în cauză, similar cauzei A_____, prima instanță nu a încercat să obțină audierea celuilalt conducător auto implicat în accident și nu a motivat în nici un fel reținerea situației de fapt pe baza modului de dispunere a avariilor, limitându-se doar să enumere aceste avarii, dar fără a oferi un raționament juridic și o concluzie trasă din modul de dispunere al avariilor respective.

Dinamica producerii accidentului nu a fost stabilită prin coroborarea declarațiilor celor doi conducători auto, pe baza avariilor suferite și a cercetării locului accidentului, eventual printr-o expertiză tehnică.

Or, câtă vreme conduita celuilalt conducător auto implicat în accident nu a fost analizată, apărarea fondată pe existența eventual a unei culpe comune este pertinentă, ea putând fi valorificată într-o acțiune în despăgubire în contradictoriu cu cealaltă persoană păgubită, și nu în prezentul cadru procesual.

În consecință, instanța de control judiciar apreciază că există o îndoială rezonabilă pentru a se reține vinovăția exclusivă a petentului, deoarece din probele administrate nu rezultă fără echivoc situația de fapt descrisă în procesul verbal atacat, astfel că, admitând apelul în temeiul art. 480 alin.(1) și (3) Cod proc. civilă, va modifica în tot sentinta apelată și, aplicând principiul in dubio pro reo, va admite plângerea si va anula procesul verbal de contraventie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de petentul D___ D_____ D___, cu domiciliul în ______________________. 394, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 1289 din 01.07.2014, pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr. XXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN Suceava, cu sediul în _______________. 9, jud. Suceava.

Schimbă în tot sentința civilă nr. 1289/01.07.2014 pronunțată de Judecătoria Fălticeni.

Admite plângerea contravențională.

Anulează procesul verbal de constatare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 04.02.2014 de I.P.J. Suceava - Postul de Poliție Vadu Moldovei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 01aprilie 2015

Președinte, Judecător, Grefier,

O_________ G_______ N______ D_____ C_______ J____ I____

Red. N.D.C.

Jud. S_____ C________

Tehnored. J.I./ 4 ex. -19.05.2015