ROMÂNIA

TRIBUNALUL B_____

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 527/A DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXX

ÎNCHEIERE

Ședința publică din data de 03 aprilie 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE – DETEȘANU M_____

JUDECĂTOR – C___ S_____

GREFIER – C___ A_____

Pe rol este soluționarea apelului formulat de apelantul intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B_____ împotriva sentinței civile nr. 7218/06.06.2014 pronunțată de Judecătoria B_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul petent H_____ B_____-D______ având ca obiect „anulare proces-verbal de contravenție”.

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa reprezentantului apelantului intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B_____ și lipsa intimatului petent H_____ B_____-D______.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Pentru respectarea principiului contradictorialității care guvernează procesul civil, pentru a da posibilitatea părților prin reprezentanți să-și exprime poziția procesuală, instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare în ordinea de pe lista de ședință.

La apelul nominal făcut la a doua strigare în ședință publică se prezintă pentru intimatul petent reprezentanta convențională doamna avocat C_______ A______, în substituirea reprezentantei convenționale doamna avocat ales C_______ M______, lipsă fiind reprezentantul apelantului intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B_____.

Instanța constată că cererea de apel este scutită de plata taxei judiciare de timbru.

Instanțe constată că, deși legal citat cu mențiunea de a depune la dosar dovada declarării în termen a apelului, apelantul intimat nu a depus la dosar nicio dovadă în acest sens, motiv pentru care pune în discuție excepția de tardivitate a declarării apelului formulat de apelantul intimat, excepție invocată din oficiu la termenul de judecată din data de 13.02.2015.

Doamna avocat C_______ A______ pentru intimatul petent solicită instanței admiterea excepției invocate din oficiu față de lipsa răspunsului apelantului intimat la solicitarea instanței de depune la dosar dovada declarării în termen a apelului.

Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției de tardivitate a declarării apelului formulat de apelantul intimat, excepție invocată din oficiu la termenul de judecată din data de 13.02.2015.

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de față:

Constată că prin Sentința civilă nr. 7218/06.06.2014 Judecătoria B_____ a admis plângerea formulată de petentul H_____ B_____ D______ împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/24.08.2013 întocmit de intimatul I__ B_____ – Biroul Rutier; a anulat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/24.08.2013 întocmit de intimat; a exonerat petentul de sancțiunile dispuse prin procesul-verbal.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

La data de 24.08.2013 a fost întocmit de către I__ B_____, procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx prin care contestatorului i s-a aplicat o amendă în cuantum de 880 de lei ca urmare a săvârșirii contravențiilor prevăzute de art. 36 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată cu modificările și completările ulterioare și sancționate de art. 99 alin. 2 din același act normativ, precum și a contravenției prevăzute și sancționate de art. 102 alin. 1 pct. 34 din același act normativ, respectiv pentru faptul că, în data respectivă, la orele 00:43 pe _________________>în mun. B_____, a condus auto XXXXXXXXX fără a purta centura de siguranță. De asemenea nu a aplicat pe partea din spate indicatoarele cu limitele de viteză corespunzătoare categoriei din care face parte.

Procesul-verbal nu a fost semnat de petent.

Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Instanța nu poate reține ca motiv de nulitate a procesului-verbal împrejurarea că în cuprinsul său nu sunt consemnate obiecțiunile petentului, întrucât mențiunile prevăzute în art. 16 din O.G. nr. 2/2001 sunt sancționate cu nulitatea relativă, condiționată; în acest sens este și opinia Înaltei Curți de Casație și Justiție, exprimată în considerentele deciziei nr. XXII/2007 pronunțate în soluționarea recursului în interesul legii, potrivit căreia, în toate celelalte cazuri exceptate de enumerarea imperativ-limitativă din art. 17 din O.G. nr. 2/2001, nulitatea procesului-verbal nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.

Petentul nu a precizat și nici nu a dovedit în ce a constat vătămarea care i s-a produs prin neconsemnarea exactă a obiecțiunilor, mai ales ținând cont că prin prezenta plângere formulată a avut și a valorificat posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere în legătură cu actul de constatare și sancționare a contravenției.

În privința celuilalt motiv de nulitate invocat de petent, respectiv încălcarea art. 16 din O.G. nr. 2/2001, deoarece s-a reținut în mod greșit temeiul legal, indicându-se art. 202/1/34, instanța l-a respins ca neîntemeiat. Din procesul-verbal contestat rezultă că încadrarea în drept a presupusei fapte săvârșite a fost cea corectă, respectiv de art. 102 alin. 1 pct. 34 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Astfel se observă cu claritate că prima cifră este ,,1” și nu ,,2” cum a arătat petentul, prin comparație cu a treia cifră.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului ordonanței rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Mai mult, potrivit art. 249 Cod procedură civilă, revine petentului sarcina să probeze criticile aduse, a demonstra că procesul-verbal este nelegal și netemeinic.

Această interpretare este conformă jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, care recent a statuat că prezumția de nevinovăție, prevăzută de art. 6 par. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nu este încălcată în situația în care petentul are sarcina probei în judecarea plângerii contravenționale. În acest sens, Curtea a reamintit că prezumția de nevinovăție nu se opune unei prezumții relative de legalitate și de conformitate cu realitatea a procesului-verbal de contravenție, în lipsa căreia ar fi imposibil în mod practic a sancționa contravențiile în materie de circulație rutieră (decizia din 13 martie 2012 în cauza H______ contra României, paragraf 12).

Din raportul depus de intimat (f. 33) și din mențiunile cuprinse în procesului-verbal contestat, rezultă că faptele reținute în sarcina petentului au fost constatate în mod direct de către agentul constatator, astfel încât procesul-verbal contestat se bucură de prezumție relativă de temeinicie.

Petentul a precizat că faptele reținute în sarcina sa nu sunt reale deoarece purta centura de siguranță iar pe autovehicul existau autocolantele cu limitele de viteză.

Pentru a dovedi această stare de fapt petentul a solicitat încuviințarea probei testimoniale cu martorul S____ V_____.

Din declarația martorului (f. 40) rezultă că autocarul condus de petent avea un marcaj pe lunetă, ce reprezenta limita de viteză a vehiculului care efectua transport public de persoane, astfel că instanța a constatat că petentul nu a săvârșit contravenția prevăzută de art. 102 alin. 1 pct. 34 din O.U.G. nr. 195/2002.

În privința faptei prevăzute de art. 36 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, instanța a reținut că nici aceasta nu a fost săvârșită de petent.

Din declarația martorului S____ V_____ rezultă că atunci când petentul a plecat pentru a parca autocarul, purta centura de siguranță.

Din declarația aceluiași martor mai rezultă că din exteriorul autocarului nu se poate observa dacă șoferul are pusă centura de siguranță, din cauza faptului că aceasta se prinde doar în jurul taliei, iar scaunul șoferului se află la o înălțime de 1,90 metri de sol.

Aceste declarații se coroborează și cu fotografiile depuse de petent (f. 13-15) din care se poate observa că centura de siguranță se prinde doar în două puncte, în jurul taliei. Totodată, instanța reține că agentul constatator a oprit autocarul condus de petent la ora 00.43, când era noapte, astfel că nu se poate afirma cu certitudine că din exteriorul autovehiculului agentul constatator ar fi avut posibilitatea să observe dacă petentul purta sau nu centura de siguranță, care se prinde în modalitatea mai sus arătată.

În consecință, existând un dubiu cu privire la situația de fapt, acesta nu poate fi reținut decât în favoarea petentului, potrivit principiului general in dubio pro reo.

În aceste condiții instanța a constatat că s-a răsturnat prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat.

Față de considerentele expuse, instanța va admite cererea petentului și va dispune anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/24.08.2013 întocmit de organul constatator I__ B_____.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel organul constatator, criticând-o pentru netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de apel se arată că în domeniul legislației rutiere, modalitățile de constatare a contravențiilor sunt stipulate de art. 109 din O.U.G. nr. 195/2002 și anume în mod direct sau prin mijloace tehnice certificate și omologate.

În domeniul rutier constatările contravenționale se efectuează, de regulă, instantaneu, datorită specificului acestor contravenții.

Analizând cererea de apel în raport de prevederile art. 468 și 185 din Cod procedură civilă se reține că aceasta este tardiv introdusă.

Aceasta deoarece conform art. 468 Cod procedură civilă termenul de apel în cazul acestei hotărâri este de 30 de zile de la comunicare, neexercitarea căii de atac în termenul legal atrăgând potrivit prevederilor art. 185 Cod procedură civilă decăderea din acest drept, cu consecința respingerii cererii ca tardiv formulată.

Dovezile de comunicare a sentinței instanței de fond relevă faptul că procedura s-a îndeplinit față de organul constatator la data de 07.07.2014.

Rezultă că termenul de depunere a apelului a expirat la data de 07.08.2014, acesta fiind înaintat cu data de 08.08.2014, tardiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite excepția de tardivitate a apelului.

Respinge ca tardiv apelul formulat de apelanta INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B_____ împotriva sentinței civile nr. 7218/06.06.2014 pronunțată de Judecătoria B_____.

Definitivă

Dată și pronunțată azi, 03.04.2015,în ședință publică.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

DETEȘANU M_____ C___ S_____

GREFIER,

C___ A_____

Red. C.S./16.06.2015

Dact. C.A./16.06.2015

4 ex.

Judecător fond: S________ V___-I____