Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX Apel – plângeri contravenționale
TRIBUNALUL B_______
Secția a II-a Civilă, de C_________ Administrativ și Fiscal
Ședința publică din data de 22.06.2015
Instanța compusă din:
Președinte – T________ C_______
Judecător - B______ L_____
Grefier - B____ C______
Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul A_____ N______, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______, împotriva Sentinței civile nr. xxxxx/5.12.2014 pronunțată de Judecătoria B_______.
La apelul nominal realizat în ședința publică, a răspuns apelantul personal și c.j. G____ G______ pentru intimat.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Instanța, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și nu se invocă excepții, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul părților prezente pe cererea de apel.
Apelantul solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului-verbal de contravenție conform motivelor expuse pe larg în cererea de apel, având în vedere că la data constatării faptei erau 3 benzi pe care se circula iar la trecerea de pietoni a trecut împreună cu tramvaiul, mașina de lângă el a oprit și a invitat pietonii să treacă, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea cererii de apel ca nefondată, având în vedere că apelantul nu și-a dovedit nevinovăția.
T R I B U N A L U L,
Asupra cererii de apel de față,
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 17.06.2013, petentul A_____ N______ a solicitat, în contradictoriu cu intimatul IPJ B_______, anularea procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 05.06.2014 și înlocuirea sancțiunii amenzii și a sancțiunii suspendării dreptului de a conduce cu sancțiunea avertisment.
În motivare, petentul a arătat că, în ziua de 05.06.2014, ora 09.21, în timp ce se deplasa cu autoturismul proprietate personală marca Dacia L____, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe ________________________ mun. B_______, spre P__ de Piatră, sensul giratoriu, în zona restaurant P__ de Piatră-Banca Română de Dezvoltare, pe banda a doua, a fost oprit de un echipaj de poliție, și sancționat pentru fapta de a nu fi acordat prioritate la trecerea de pietoni. A arătat petentul că pe sensul de mers sunt în zona respectivă două benzi și linia de tramvai. În zona trecerii de pietoni, pe banda 1 circula alt autoturism, petentul fiind la 1 m în spatele autoturismului pe banda II. A arătat că primul autoturism a oprit și a făcut semn pietonului de pe trotuar să pătrundă pe trecere, iar petentul, fiind pe banda a II-a, a mers în continuare. Susține petentul că nu se face vinovat de fapta reținută în sarcina sa, întrucât pietonul nu era pe trecere, fiind invitat de către șoferul mașinii de pe banda 1 să treacă; pe de altă parte, nu avea viteză și ar fi putut opri fără probleme.
A mai arătat petentul că, deși i-a explicat agentului situația, a fost sancționat cu 4 puncte amendă și suspendarea permisului de conducere. Susține petentul că procesul-verbal suferă de mai multe deficiențe, care țin de redarea scriptică a constatărilor, cu un scris indescifrabil.
În dovedire, petentul a depus la dosar, în copie, procesul-verbal contestat și dovada provizorie de circulație.
Prin întâmpinare, intimatul IPJ B_______ a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea, ca legal și temeinic, a procesului-verbal contestat. A arătat intimatul, în dovedire, că petentul a fost sancționat pentru săvârșirea faptei prevăzute de dispozițiile art. 135 lit. h din HG 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002. Pentru a aplica această sancțiune, agentul constatator aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în data de 5 iunie 2014, în jurul orei 09:27, pe ________________________ mun. B_______, în zona magazin P__ de Piatră, a observat în mod direct că petentul, aflat la volanul autoturismului marca Dacia L____ cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, nu a acordat prioritate de trecere unui grup de pietoni angajați în traversarea regulamentară a drumului, pe marcajul pietonal pe sensul său de mers.
În dovedire, intimatul a anexat raportul agentului constatator, cazier auto.
Prin Sentința civilă nr. xxxxx/5.12.2014, Judecătoria B_______ a respins plângerea contravențională formulată de petentul A_____ N______ în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______ împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 05.06.2014 și a menținut ca fiind temeinic și legal procesul-verbal contestat ________ nr. xxxxxxx din data de 05.06.2014.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În data de 05.06.2014, prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, petentul A_____ N______ a fost sancționat cu amendă în sumă de 340 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de dispozițiile art. 135 lit. h din HG 1391/2006 și sancționate de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002, respectiv neacordarea de către conducătorul de vehicul a priorității de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat si semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se afla pe sensul de mers al vehiculului. Totodată, în aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce, pe o perioadă de 30 de zile, s-a procedat la reținerea permisului de conducere.
Pentru a aplica aceste sancțiuni, agentul constatator a reținut că petentul, aflat la volanul autoturismului XXXXXXXXX, circulând pe ________________________ mun. B_______, în zona magazin P__ de Piatră, nu a acordat prioritate de trecere unor pietoni angajați în traversarea regulamentară a drumului, pe marcajul pietonal pe sensul său de mers.
Verificând procesul-verbal de contravenție contestat, sub aspectul legalității, instanța de fond a reținut că în speță nu sunt incidente cauze de nulitate dintre cele prevăzute de dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, anume lipsa mențiunilor privind numele, calitatea și semnătura agentului constatator, numele contravenientului, descrierea faptei, data comiterii acesteia. Absența ori completarea eronată a celorlalte mențiuni, prevăzute de art. 16 din OG nr. 2/2001, pot atrage doar nulitatea relativă a procesului-verbal, dacă se dovedește că prin respectiva neregularitate se produce o vătămare contravenientului. Or, în cauza de față nu s-a dovedit ocurența unei astfel de vătămări.
Se reține, în același cadru, că deși procesul-verbal nu este ușor lizibil, mențiunile nu sunt și indescifrabile, așa încât acestea permit înțelegerea situației consemnate de agentul rutier. Descrierea astfel realizată cuprinde elemente suficiente identificării faptei săvârșite și încadrării juridice a acesteia.
În privința temeiniciei instituirii răspunderii contravenționale, prima instanță a reținut, cu titlu de premisă, că procesul-verbal reprezintă în sine un mijloc de probă necesar și suficient pentru constatarea și sancționarea contravențiilor, cu atât mai mult cu cât faptele sunt percepute direct de către cei învestiți a le sancționa. Bineînțeles, și în acest din urmă caz, prezumția de adevăr a procesului-verbal, care nu este una absolută, poate fi răsturnată prin probe contrare, apte a indica o altă realitate decât cea reținută prin actul administrativ în discuție. În speța de față, situația de fapt descrisă în procesul-verbal contestat a fost observată personal de către agentul constatator, petentul nefiind în măsură să demonstreze contrariul sau, măcar, să plaseze sub semnul îndoielii respectivele observații.
Desigur, este cunoscută practica CEDO cu privire la prezumția de nevinovăție a contravenientului și la sarcina probei în materie contravențională. Respectiva practică are însă relevanță plenară doar pentru situațiile în care agentul competent nu constată faptele prin propriile simțuri. În cazul contrar însă, al observării directe a faptei, sarcina probei contrare revine contravenientului. O altfel de soluție (care ar impune agentului rutier să se abțină de la a sancționa o abatere contravențională constatată personal, dar pe care nu a sesizat-o și o terță persoană, respectiv un martor de regulă neavizat), ar submina autoritatea și credibilitatea agenților constatatori, demontând consistent însăși rațiunea învestirii unor funcționari cu atribuția de a constata și de a sancționa faptele contravenționale. Este de subliniat că practica CEDO nu a exclus de plano funcționarea prezumției de temeinicie și de veridicitate a procesului-verbal. Prin urmare, chiar dată nu se aplică în chip absolut, această prezumție își găsește locul în ansamblul de probe necesar soluționării litigiilor contravenționale, alături de prezumția nevinovăției și de alte prezumții de fapt și de drept. Practic, revine instanței sarcina de a identifica, de la caz la caz și în funcție de probatoriul administrat, măsura în care sunt incidente prezumțiile în discuție.
Or, este de subliniat că procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție de veridicitate, prezumție care nu a fost înlăturată în cauză.
În speță nu s-au produs dovezi care să confirme susținerea că, autoturismul condus de petent nu și-a continuat deplasarea și că acesta nu a ignorat obligația de a ceda trecerea respectivilor pietoni.
În condițiile date, instanța de fond a considerat că faptele săvârșite de petent constituie contravenții, fiind în mod temeinic reținute de reprezentanții IPJ B_______.
În privința sancțiunilor în concret aplicate, prima instanță a apreciat că în speță s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor, nefiind invocate și dovedite elemente destinate să atragă o eventuală reindividualizare a pedepsei. Se mai reține că petentul a avut posibilitatea achitării a jumătate din cuantumul amenzii aplicate, situație în care ar fi limitat, prin acțiunea proprie, efectele pecuniare ale întocmirii procesului-verbal. În privința sancțiunii complementare, este de menționat că înlăturarea sa ar fi putut interveni doar în ipoteza desființării actului constatator al contravenției (potrivit prevederilor art. 219 alin. 2 din HG nr. 1391/2006, interpretate per a contrario), ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.
În concluzie, instanța de fond a respins, ca neîntemeiată, plângerea analizată, menținând procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 05.06.2014.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel petentul-apelant A_____ N______, solicitând anularea hotărârii apelate și, in rejudecarea cauzei de către instanța de apel, admiterea acțiunii si anularea procesului verbal de contravenție.
A învederat apelantul, în esență, că prima instanța a reținut o situație de fapt contrară realității, reiterand argumentele prezentate in fata acesteia, potrivit căroraîn ziua de 05.06.2014, în timp ce se deplasa cu autoturismul proprietate personală marca Dacia L____, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe ________________________ mun. B_______, spre P__ de Piatră, sensul giratoriu, în zona restaurant P__ de Piatră-Banca Română de Dezvoltare, pe banda a doua, a fost oprit de un echipaj de poliție, și sancționat pentru fapta de a nu fi acordat prioritate la trecerea de pietoni.
A întarit faptul că, pe sensul de mers sunt două benzi și linia de tramvai. În zona trecerii de pietoni. Un prim autoturism care circula pe banda I-a a oprit și a făcut semn pietonului de pe trotuar să pătrundă pe trecere, in timp ce petentul petentul, fiind pe banda a II-a, a mers în continuare.
Susține petentul că nu se face vinovat de fapta reținută în sarcina sa, întrucât pietonul nu era pe trecere, fiind invitat de către șoferul mașinii de pe banda 1 să treacă.
Intimatul, nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Tribunalul constată că apelul este neîntemeiat și urmează a-l respinge, pentru cele ce în continuare se vor arăta.
Din verificarea actelor dosarului de fond rezultă că abaterea a fost constatată în mod nemijlocit de către agentul rutier context in care sarcina dovedirii netemeiniciei procesului verbal revenea petentului.
Tribunalul apreciază, în acord cu instanța de fond, că procesul-verbal întocmit în speță respectă condițiile de temeinicie. În absența unor dovezi contrare, propuse și administrate în condițiile legii, prezumția de veridicitate de care se bucură acest proces-verbal nu a putut fi înlăturată.
Faptul angajării pietonului in traversare, rezulta din constatarea personala a agentului de poliție, iar poziționarea autoturismului pe o alta banda decât cea pe care se afla pietonul este irelevantă in conditiile in care art.100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002, se refera la neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, Tribunalul retine ca petentul nu este la prima încălcarea a normelor privind circulatia rutiera, fapta săvârșită nu este lipsită de pericol social, întrucât prin acțiunea sa petentul a pus în pericol siguranță pietonilor, astfel încât individualizarea sancțiunii aplicate s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
H O T Ă R Ă Ș T E:
Respinge ca neîntemeiat apelul formulat de apelantul A_____ N______ cu domiciliul în __________________________, jud. B_______, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______ cu sediul în B_______, _____________________. 57, jud. B_______, împotriva Sentinței civile nr. xxxxx/5.12.2014 pronunțată de Judecătoria B_______.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 22.06.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. ______________________> Tehnored. _________________>
Jud. fond. B____ P___
4 ex./ 27.11.2015
Termeni și Condiții
Politica de confidențialitate
Politica Cookies
© Copyright Avocatura.com SRL 2003-2025