Dosar nr. XXXXXXXXXXXX Recurs contravențional

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Ședința publică din 14.04.2014

Completul compus din:

Președinte – U________ M______

Judecător – S_______ D____

Judecător – R_____ M______

Grefier – C____ I_____

DECIZIA NR. 359

La ordine judecarea recursului contravențional formulat de recurenții Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale B_______ și A__________ Națională a Vămilor București în contradictoriu cu intimata R___ T______ împotriva sentinței civile nr. 718 din 15.05.2013, pronunțată de Judecătoria D______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în afară de înscrisurile depuse la dosar pe care le încuviințează, instanța constată cauza în stare de judecată.

După deliberare,

T R I B U N A L U L,

Asupra recursului de față:

Prin sentința civilă nr. 718 din 15.05.2013 Judecătoria D______ a admis în parte plângerea contravențională formulată de către petenta R___ T______ în contradictoriu cu intimații A__________ Națională a Vămilor, Direcția Regională Pentru Accize Și Operațiuni Vamale Iași - Direcția Județeană Pentru Accize Și Operațiuni Vamale B_______, a dispus înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii de 20.000 lei, aplicată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției _________/20 nr.xxxxxxx din data de 30.01.2013, cu sancțiunea avertismentului, a atras atenția petentei asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale, a menținut celelalte dispoziții ale procesului-verbal mai sus menționat și a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției _________/20 nr.xxxxxxx din data de 30.01.2013 întocmit de către intimata A__________ Națională a Vămilor – Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași-Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale B_______, petenta R___ T______ a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 20.000 lei și cu sancțiunea complementară constând în confiscarea bunurilor, constatându-se că în data de 30.01.2013, în localitatea Mihăileni, a fost identificată de către un echipaj al SPF D______ având asupra sa o cantitate 20 pachete de țigări Jing Ling, cu timbre fiscale Republica Ucraina, pentru care nu a putut face dovada provenienței mărfurilor și a introducerii mărfurilor în sistemul de accizare, faptă prevăzută de dispozițiile art. 221³ alin. 2 lit. b) din Legea nr. 571/2003 și sancționată potrivit dispozițiilor art. 221³ alin. 3 din același act normativ.

Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, prima instanță a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. De asemenea, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentei a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunilor corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, prima instanță a reținut că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.

Prin urmare, prima instanță a constatat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului vamal aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D__ fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.

În cauza dedusă judecății, prima instanță a constatat că petenta R___ T______ nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției.

Situația descrisă în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției _________/20 nr. xxxxxxx din data de 30.01.2013 este susținut de notă explicativă (f.26-27), înștiințare de plată (f.28), adeverință (f.29). Din analiza notei explicative aflată la fila 26 din dosar, prima instanță a reținut că petenta a recunoscut, în esență, situația de fapt constatată în actul sancționator, arătând că asupra sa s-au găsit 20 pachete de țigări, cu timbre fiscale de Republica Ucraina, însă s-a apărat susținând că aceste produse au fost achiziționate pentru consumul propriu.

Prima instanță a reținut reține că, potrivit art. 206²¹ alin. 10 din Legea nr. 571/2003, este interzisă deținerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, dacă acciza pentru acel produs nu a fost percepută. În explicarea acestui text de lege, H.G. nr. 44/2004 (II), la punctul (31) stabilește că „în afara antrepozitului fiscal pot fi deținute numai produsele accizabile pentru care acciza a fost înregistrată ca obligație de plată, iar prin circuitul economic se poate stabili de către autoritățile competente cu atribuții de control că produsele provin de la un antrepozitar autorizat, de la un destinatar înregistrat sau de la un importator”.

În plus, potrivit art. 206⁹ alin. 1 lit. b) din Legea nr. 571/2003, persoana plătitoare de accize care au devenit exigibile este, în ceea ce privește deținerea unor produse accizabile, astfel cum se menționează la art. 206⁷ alin. (1) lit. b): persoana care deține produsele accizabile sau orice altă persoană implicată în deținerea acestora.

Totodată potrivit art. 206⁶¹ alin.1 lit. b) tutunul prelucrat constituie produs accizabil iar potrivit alin. 3 „produsele accizabile prevăzute .la alin.1 pot fi eliberate pentru consum sau pot fi importate pe teritoriul României numai dacă acestea sunt marcate conform prevederilor prezentei secțiuni”.

Din coroborarea dispozițiilor legale amintite rezultă că deținătorul de produse accizabile are obligația de a face dovada că acestea provin de la una din categoriile de furnizori menționate, respectiv antrepozitar autorizat, operator înregistrat, operator neînregistrat sau de la un importator, neavând relevanță numărul de intermediari interpuși, în circuitul economic, între antrepozitar și deținător, legea nefăcând nici o distincție în acest sens, precum și faptul că acciza aferentă produselor menționate a fost achitată.

În ceea ce privește pachetele de țigări confiscate de la petentă, potrivit adeverinței de reținere a bunurilor nr.xxxxx din data de 30.01.2013, pachetele cu țigarete nu aveau aplicate timbre fiscale românești, ci timbre fiscale din Republica Ucraina.

Având în vedere natura produselor (tutun prelucrat), cantitatea de țigări, 20 de pachete, lipsa oricărui document de proveniență (facturi), instanța va înlătura apărările petentei conform căreia țigaretele au fost cumpărate pentru consumul propriu și nu în vederea comercializării, reținând că aceste susțineri nu au relevanță atâta timp cât textele legale sancționează simpla deținere de produse accizabile în afara regimului suspensiv, care nu au fost introduse în sistemul de accizare.

Față de aceste aspecte, prima instanță a apreciat că nu a fost făcută nici o dovadă care să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal contestat, deși petentului îi revenea această obligație. Astfel, instanța consideră că petenta R___ T______ se face vinovată de contravenția reținută în sarcina sa. Referitor la declarația martorului audiat în prezenta cauza, prima instanță a constatat că s-s coroborat cu ansamblul probelor.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, prima instanță a apreciat că se impune o reindividualizare a sancțiunilor aplicate petentului.

Opinia primei instanței s-a fundamentat, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. De asemenea, instanța amintește că potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.

Prima instanță a reținut că agentul constatator a aplicat petentului pentru fapta reținută sancțiunea amenzii în cuantum de 20.000 lei, dar apreciază că pentru această faptă, măsura avertismentului, ca sancțiune principală, este potrivită realizării scopului general al aplicării unei sancțiuni contravenționale, acela de a atrage atenția contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite cu recomandarea ca, pe viitor, să se conformeze dispozițiilor legale, în caz contrar urmând a se recurge la aplicarea unei sancțiuni mai aspre.

Astfel, față de numărul relativ mic al pachetelor de țigarete găsite asupra petentei o sancțiune cu amenda în cuantum de 20.000 lei apare ca fiind disproporționată, instanța formându-și convingerea că petentul a înțeles urmarea negativă a unei astfel de fapte și că nu o va mai repeta în viitor. Cu privire la sancțiunea complementară a confiscării produselor, prima instanță a constatat că a fost aplicată în mod legal.

Având în vedere cele anterior menționate, prima instanță a admis în parte plângerea petenta R___ T______ împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției _________/20 nr. xxxxxxx din data de 30.01.2013, în contradictoriu cu intimata A__________ Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași- Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale B_______, a dispus înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii de 20.000 lei, aplicată cu sancțiunea avertismentului, a atras atenția petentei asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale. Prima instanță a menținut celelalte dispoziții ale procesului-verbal mai sus menționat, referitoare la confiscarea produselor.

Instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, organul constatator Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304¹ Cod procedură civilă, solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii plângerii contravenționale arătând că în ceea ce privește sancțiunea aplicată petentei, potrivit art. 21, alin. 3 din OG nr. 2/2001, ținând seama de principiul proporționalității în stabilirea ei și aplicarea sancțiunii contravenționale raportat la împrejurările săvârșirii faptei, nu se impune reindividualizarea sancțiunii aplicate petentului, întrucât fapta săvârșită prezintă un grad de pericol social ridicat, prin aceea că desfășurarea activităților comerciale ilicite produc consecințe negative directe și pe termen lung asupra economiei naționale, având în vedere că vânzările din comerțul ilegal cu țigări au atins în 2010 un procent de 25% din totalul vânzărilor de țigări și asta în condițiile în care și autoritățile confiscaseră circa 12 milioane de pachete de țigări provenite din comerțul ilegal de țigări, iar amenda aplicată petentei reprezintă limita minimă prevăzută de lege.

Intimata, legal citată, a depus întâmpinare la dosar solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Recursul declarat este neîntemeiat, întrucât:

Deși intimata se face vinovată de săvârșirea contravenției prevăzute de art. 221 indice 3, alin. 2 lit. b din Legea 571/2003, aplicarea sancțiunii urmează a fi efectuată în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, ținând seama de faptul că, spre deosebire de sancțiunile aparținând altor ramuri de drept, sancțiunile de drept contravențional nu au caracter reparator, ci preventiv - educativ. Totodată, sancțiunile contravenționale sunt stabilite și se aplică cu luarea în considerare a gradului de pericol social al faptei și în funcție și de periculozitatea contravenientului.

Operațiunea de aplicare a sancțiunilor contravenționale trebuie să se facă cu respectarea unor criterii prevăzute de art. 21 alin 3 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora: sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele atenuante ale contravenientului.

Așa cum și prima instanță a considerat, tribunalul apreciază că fapta reținută în sarcina petentei prezintă pericol social redus. Chiar dacă sancțiunea minimă prevăzută de lege pentru fapta respectivă este amenda în sumă de 20.000 lei, instanța constată că sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu pericolul social concret al faptei săvârșite, care în situația de față este unul diminuat, întrucât petenta se află la prima abatere, cantitatea de țigări sustrasă de la accizare este una redusă, iar rolul educativ al sancțiunii poate fi atins și prin aplicarea unei sancțiuni cu avertisment, petenta fiind atenționată asupra faptului că pe viitor trebuie să respecte dispozițiile legale.

Pentru aceste considerente, instanța de recurs constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul declarat de de recurenții Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași cu sediul în mun. Iași, ______________________. 10C, jud. Iași, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale B_______ cu sediul în mun. B_______, _______________________. 24, jud. B_______ și A__________ Națională a Vămilor București cu sediul în mun. București, sector 1, ____________________. 13 în contradictoriu cu intimata R___ T______ cu domiciliul în oraș B______, ________________________. 1B, ______________________ împotriva sentinței civile nr. 718 din 15.05.2013 a Judecătoriei D______.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 14.04.2014.

Președinte, Judecători, Grefier, U________ M______ S_______ D____, R_____ M______ C____ I_____

Red. R.M. / 15.07.2014

Tehnored. C.I. / 15.07.2014

2 ex.

Jud. fond B___ N_______ – E____