ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470

TRIBUNALUL C________

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr.XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR.29 /APCA

Ședința publică din 18.02.2014

Completul constituit din:

PREȘEDINTE : C_______ N_____

JUDECĂTOR: A________ L____ N_____

GREFIER: D______ V________ S_______

Pe rol judecarea apelului în C_________ administrativ și fiscal promovat de apelant S______ S____, cu domiciliul în C________ ____________________, ____________, ______________________ cu intimat I____________ DE P______ AL JUDETULUI CONSTANTA, cu sediul în C________ ________________-106, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CP xxxxxxx, îndreptat împotriva sentinței civile nr.xxxxx/06.09.2013 pronunțată de Judecătoria C________ în dosar nr.XXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Noul Cod de procedură civilă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual după care:

Instanța în temeiul dispozițiilor art.292 Noul Cod de procedură civilă, constată pertinentă și concludentă cauzei proba cu înscrisurile depuse la dosar și o încuviințează. Constată că înscrisurile au fost depuse la dosar și că proba a fost astfel administrată.

Față de dispozițiile art. 244 din Noul Cod de procedură civilă instanța declară cercetarea procesului încheiată, stabilește termen pentru dezbaterea fondului azi, 18.02.2014 iar față de dispozițiile art.394 din Noul Cod de procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C________ sub nr. XXXXXXXXXXXXX la data de XXXXXXXXXX, petentul S______ S____ a solicitat instanței în contradictoriu cu I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C________- SERVICIUL RUTIER, ca prin hotărârea ce o va pronunța în principal să anuleze procesul verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din XXXXXXXXXX, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii contravenționale principale cu avertismentul.

Petentul a învederat instanței că a fost sancționat prin procesul verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din XXXXXXXXXX pentru că a condus autoturismul marca SKODA cu numărul înmatriculare XXXXXXX pe ______________________________ a avea cuplată centura de siguranță în timpul conducerii și a purtat o convorbire la telefonul mobil fără a utiliza un sistem tip mâini libere.

Învederează petentul că procesul verbal este lovit de nulitate deoarece nu poartă ștampila organului de control, în condițiile art. 17 din OG 2/2001.

De asemenea sunt încălcate prevederile art. 16 alin. 1 din OG 2/2001 deoarece nu au fost inserate în procesul verbal împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei, date referitoare la ocupația sau locul de muncă al contravenientului.

Înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, aceasta fiind suficientă pentru atingerea scopului legii.

În drept, petentul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile din OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002, art. 6 CEDO.

În dovedire, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Potrivit dispozițiilor art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, forma în vigoare la data sesizării instanței, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru.

La data de XXXXXXXXXX, intimata I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C________- SERVICIUL RUTIER a depus întâmpinare (f.10), solicitând respingerea plângerii ca nefondată. A învederat intimata că procesul verbal de constatare a contravenției a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale, făcând prin el însuși proba situației de fapt reținute de agentul constatator, deoarece se bucură de o prezumție de legalitate, valabilitate și autenticitate. Precizează intimata că petentul persistă în conduita ilicită.

În drept, au fost invocate prevederile din OUG nr. 195/2002, HG nr. 1391/2006, OG nr. 2/2001.

Nu a fost depus răspuns la întâmpinare.

La termenul din XXXXXXXXXX, instanța a apreciat proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei, depuse de petent și intimată, ca fiind admisibilă și concludentă potrivit dispozițiilor art. 255 Cod de procedură civilă și o încuviințează potrivit disp. art. 258 Cod de procedură civilă.

Au fost depuse în fotocopii conforme cu originalul următoarele înscrisuri: procesul verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din XXXXXXXXXX f. 5; chitanța chitanța ctxwm xxxxxxx din XXXXXXXXXX f. 5, fotografii radar f. 13.; buletin verificare metrologică, certificat de omologare, atestatul operatorului radar f. 12.

Prin Sentința civilă xxxxx/06.09.2013, Judecătoria C________ a dispus în sensul respingerii plângerii contravenționale.

Pentru a dispune în acest sens a reținut prima instanță faptul că la data de XXXXXXXXXX a fost încheiat procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx (f. 5), prin care petentul a fost sancționat în temeiul art. 99 alin. 1 pct. 3 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice cu amenda în cuantum de 150 lei pentru încălcarea obligației prevăzute în art. 36 alin. 3 din aceeași ordonanță și cu amendă în cuantum de 150 lei pentru încălcarea obligației prevăzute în art. 36 alin. 1 din aceeași ordonanță.

S-a consemnat în procesul verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx că petentul a condus SKODA cu numărul înmatriculare XXXXXXX pe ______________________________ a avea cuplată centura de siguranță în timpul conducerii și în timp ce vorbea la telefonul mobil fără a utiliza un dispozitiv de tip mâini libere. Procesul verbal a fost semnat de către petent cu mențiunea că nu este de acord cu cele reținute.

În baza art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a constatat că plângerea a fost introdusă în termen legal, la data de XXXXXXXXXX, având în vedere că procesul verbal de contravenție a fost întocmit de către agentul constatator și semnat de către petent la data de XXXXXXXXXX. Termenul de introducere a plângerii este de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, potrivit dispozițiilor art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Verificând în conformitate cu dispozițiile aceluiași art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea și temeinicia procesului-verbal _______________ instanța a reținut următoarele în ceea ce privește legalitatea.

Cu privire la prima critică de legalitate a procesului verbal (procesul verbal este lovit de nulitate deoarece nu poartă ștampila organului de control), instanța a reținut că o asemenea operațiune nu este o operațiune recunoscută juridic cu consecințe în privința constatării contravențiilor și aplicării sancțiunilor. Astfel, legiuitorul a stabilit în art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor elementele esențiale pe care orice proces verbal de constatare a contravențiilor trebuie să le cuprindă. Necesitatea ca agentul constatator să aplice o ștampilă nu se regăsește, între aceste mențiuni. Așadar, apreciază prima instanță,voința agentului constatator de a sancționa o anumită contravenție nu este condiționată de însușirea celor consemnate în procesul verbal în mod cumulat prin semnare și stampilare. Prezintă relevanță juridică existența semnăturii olografe a agentului, conținută de către procesul verbal contestat.

Se apreciază totodată în sensul că nu poate fi reținută nici critica petentului cu privire la faptul că nu au fost inserate în procesul verbal împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei, date referitoare la ocupația sau locul de muncă al contravenientului. Instanța reține că lipsa mențiunilor privind ocupația și locul de muncă ale contravenientului nu sunt de natură să atragă nulitatea absolută a procesului-verbal, lipsa acestor mențiuni neregăsindu-se printre cauzele de nulitate prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.

Așadar, constată instanța, nu se impune anularea procesului-verbal de contravenție în lipsa mențiunilor privind ocupația și locul de muncă ale contravenientului, în condițiile în care petentul nu a făcut dovada existenței vreunei vătămări care i-ar fi fost provocată prin nerespectarea acestei cerințe de formă a procesului-verbal întocmit, iar actul de constatare cuprinde codul numeric personal, prin care cel sancționat poate fi identificat cu certitudine.

Cu privire la lipsa împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei instanța a reținut că stabilirea acestor elemente este o sarcină a organului constatator care transpune în realitate legea, o problemă lăsată la înțelepciunea organului care aplică legea, ele netrebuind să apară în mod obligatoriu în procesul verbal de constatare a contravenției ca atare, în condițiile în care din modul în care a fost descrisă fapta nu se impunea indicarea altor detalii pentru individualizarea contravenției și a sancțiunii aplicate.

Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat, instanța a apreciat, în acord cu prevederile art. 36 alin. 1 și alin. 3 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice - care stabilesc obligațiile de conformare pentru conducătorii autoturismelor -, în art. 108 alin. 1 lit. a pct. 2 și 3 se arată că reprezintă contravenții folosirea telefoanelor mobile în timpul conducerii, cu excepția celor prevăzute cu dispozitive de tip „mâini libere“, respectiv nerespectarea obligației de a purta, în timpul circulației pe drumurile publice, centura de siguranță ori căștile de protecție omologate, după caz.

A învederat petentul că faptele contravenționale intră sub incidența art. 6 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului dispoziții invocate de petent în fundamentarea plângerii contravenționale.

Instanța a arătat faptul că a fost statuat cu nivel de principiu că simpla conferire de forță probantă unui înscris nu echivalează cu încălcarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de stabilire legală a vinovăției în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția europeană a drepturilor omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate dar extrem de numeroase. În plus, intimata a depus la dosar fotografii (f.13) din care rezultă fără dubiu că petentul conducea în timp ce vorbea la telefonul mobil și fără a purta centura de siguranță.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel petentul, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului C________ la data de 11.12.2013

În motivarea apelului apreciază petentul apelant asupra caracterului nelegal și netemeinic al sentinței apelate prin prisma aprecierii eronate a ansamblului probator relativ la îndeplinirea elementelor răspunderii contravenționale , dar și asupra criteriilor privind individualizarea sancțiunii aplicate fată de disp. art. 5 al.5, respectiv art. 21 al.3 din OG 2/2001.

În drept au fost invocate disp. art. 466 și urm. c. proc.civ, OG 2/2001, OUG 195/2002,iar în susținere a fost solicitată administrarea probei cu înscrisuri.

Procedând la judecata apelului prin prisma disp. art. 476 cproc.civ, Tribunalul retine următoarele :

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx/04.03.2013, petentul a fost sancționat contravențional în temeiul disp. art. 36 al.1 și 3 cu referire la 99 al.2 din OUG 195/2002, motivat de faptul că a circulat pe drumurile publice fără a avea cuplată centura de siguranță și a utilizat telefonul mobil fără a deține dispozitivul de tip mâini libere.

In referire la criticile formulate Tribunalul retine ca acestea fac trimitere la motive de nelegalitate și netemeinicie cu referire la aprecierea in mod eronat a ansamblului probator, prin prisma îndeplinirii elementelor răspunderii contravenționale și a criteriilor privind individualizarea sancțiunii.

Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.

In raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu,potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.

În referire la temeinicia procesului verbal se reține că în baza rolului activ, mai pronunțat în acest tip de cauze decât în cele de natură pur civilă (procedura contravențională fiind asimilată, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, celei penale), autoritatea judiciară trebuie să identifice orice element din cuprinsul procesului verbal de natură să conducă la aflarea adevărului și să întreprindă demersuri in vederea administrării respectivelor probe ; numai dacă în urma administrării probelor vor exista dubii în ceea ce privește existența faptei ori îndeplinirea altei condiții care să atragă răspunderea contravenționala, plângerea va fi admisa, iar procesul verbal anulat, prin aplicarea principiului “in dubio pro reo”, tot ca o consecință a asimilării procedurii penale.

Astfel, fapta a fost constatată personal de către agenții constatatori, aceștia având posibilitatea de a observa fapta contravențională prin propriile simțuri și de a aprecia gradul de pericol concret creat de petentă prin săvârșirea contravenției.

În aplicarea concordantă a prezumției de legalitate, de veridicitate și de autenticitate a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor cu prezumția de nevinovăție de care se bucură acuzatul în materie penală, conform art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se impune precizarea că instanța de contencios european a stabilit în jurisprudența sa că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).

Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Așadar, reține instanța, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni vs. Franța).

În acord cu principiile jurisprudențiale anterior expuse, instanța a apreciat că, în speța dedusă judecății, sarcina probei revine petentului, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Se constata din analiza materialului probator administrat in cauza faptul ca în mod judicios prima instanța a apreciat asupra probelor administrate în cauză, care au reliefat situația reținută în cuprinsul procesul verbal.

Se mai apreciaza de către instanta de control judiciar, ce are in considerare si practica CEDO din cauza A_____ contra României, - prin care s-a retinut că in materie contravențională instanta de judecata este obligata să respecte garantiile procesuale cuprinse in art.6 din CEDO care se refera, in principal la respingerea prezumtiei de vinovatie, incidenta principiului in ‘’in dubio pro reo’’, existenta unei prezumtii relative de reflectare a adevarului in favoarea continutului actului sanctionator, că aceasta este incalcata prin retinerea ca dovedita a stării de fapt din cuprinsul actului sanctionator.

Astfel, se apreciaza că in speta nu este incident principiul menționat neimpunandu-se ca instanta de recurs să cenzureze masurile dispuse, in condițiile in care prin materialul probator analizat a rezultat faptul ca la data de referință petentul nu s-a conformat obligațiilor impuse prin dispozițiile legale în temeiul cărora sancțiunea a fost aplicată.

În referire la individualizarea sancțiunii aplicate, instanța de control judiciar constată că în mod corect prima instanța a apreciat în raport de fapta reținută, asupra criteriilor de individualizare a sancțiunii stabilite de disp. art. 5 al.5 și art. 21 al.3 din OG 2/2001, cu referire la gradul de pericol social al contravenției săvârșite, circumstanțele concrete de săvârșire, dar și aptitudinea sancțiunii aplicate de a asigura responsabilizarea pe viitor a contravenientului.

Astfel, analizand legalitatea si temeincia procesului verbal contraventional, din prisma prevederior art.34 din OG nr.2/2001, se constata, ca petentul, prin sustinerile avute si probele administrate, nu a rasturnat prezumtia de validitate de care beneficiaza actul sanctionator contestat.

Se reține astfel caracterul nefondat al criticilor formulate de apelantul petent, instanța de control judiciar constatând că în mod corect prima instanța a apreciat asupra legaltății și temeiniciei actului constatator , considerentele față de care, în temeiul art. 480 al.1 c.pr.civ., va respinge ca nefondat apelul dedus judecății

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat, apelul promovat de de apelant S______ S____, cu domiciliul în C________ ____________________, ____________, ______________________ cu intimat I____________ DE P______ AL JUDETULUI CONSTANTA, cu sediul în C________ ________________-106, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CP xxxxxxx, îndreptat împotriva sentinței civile nr. xxxxx/06.09.2013 pronunțată de Judecătoria C________ în dosar nr.XXXXXXXXXXXXX.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 18.02.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

C_______ N_____ A________ L____ N_____

GREFIER,

D______ V________ S_______

Jud. fond V. Ticea

Red decizie jud. C. N_____/21.03.2014/2.ex