Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP

DECIZIA PENALĂ Nr. 554/2015

Ședința publică de la 01 Iulie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE G___ S____

Judecător D______ D_________

Grefier G_______ A_____

Pe rol judecarea apelului declarat de inculpatul L_____ M____ împotriva Sentinței penale nr. 1293 din 16 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, având ca obiect infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere (art.335 NCP) .

La apelul nominal făcut în ședința publică –lipsă părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care :

Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 22 iunie 2015, (cu participarea în calitate de reprezentant al Ministerului Public a d-nei procuror M_____ D______), susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi – ce face parte integrantă din prezenta decizie când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru azi , 1 iulie 2015.

INSTANȚA

Deliberând asupra apelului penale de față :

Prin sentința penală nr. 1293 din 16 aprilie 2015, Judecătoria Iași a ondamnat pe inculpatul L_____ M____, fiul lui I___ și E____, născut la data de 06.10.1980 în municipiul Iași, județul Iași, CNP: xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în municipiul Iași, Calea Galata nr.7, ____________, _________________________, fără forme legale în municipiul Iași, _____________________.B, ________________ L_____ A_____), județul Iași, cetățean român, fără antecedente penale, la pedeapsa de 4(patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată” prev si ped de art 86 alin2 din OUG nr. 195/2002 republicată, cu aplicarea disp. art.5 Cod penal și art. 396 alin.10 Cod procedură penală.

În baza art.12 din Legea nr.187/2012 și art.71 alin 2 Cod penal din 1968 a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) teza a II-a și lit. b) Cod penal din 1968.

În baza dispozițiilor art. 81 Cod penal din 1968 a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului prin prezenta sentință penală pe o perioadă de 2(doi) ani si 4(patru) luni, termen de încercare calculat potrivit dispozițiilor art. 82 Cod penal din 1968.

În baza art.12 din Legea nr.187/2012 și art. 71 alin 5 Cod penal din 1968 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii anterior menționată a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

Potrivit art. 359 Cod procedură penală din 1968 a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal din 1968 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

În baza dispozițiilor art. 398 Cod procedură penală și art.274 alin. 1 Cod procedură penală Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept :

Prin rechizitoriul emis la data de 10.11.2014 în dosarul penal nr. 5232/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului L_____ M____, fiul lui I___ și E____, născut la data de 06.10.1980 în Iași, CNP: xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în Iași, C__. Galata nr. 7, _____________________, ___________________, fără forme legale în Iași, ______________________. B, ___________________, la familia L_____ A_____, cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de “conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată”, prevăzută și pedepsită de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 republicată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr. XXXXXXXXXXXXXX.

Prin actul de sesizare a instanței, în esență, s-a reținut în sarcina inculpatului că, la data de 28.03.2013, în jurul orei 16:45, a condus autoturismul tip taxi marca Dacia L____, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, pe drumurile publice din municipiul Iași – ___________________________ are suspendată exercitarea dreptului de a conduce autoturisme pe drumurile publice.

Prin încheierea de cameră de consiliu din data de 12.02.2015, în baza art. 346 alin.2 Cod procedură penală a fost constatată legalitatea rechizitoriului emis la data de 10.11.2014 în dosarul penal nr.5232/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași sub nr.XXXXXXXXXXXXXX, legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de către organul de urmărire penală. Totodată s-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul L_____ M____ pentru săvârșirea infracțiunii mai sus menționate.

La termenul de judecată din data de 17.03.2015, prezent în fața instanței, inculpatul a arătat că recunoaște comiterea faptei reținută în sarcina sa în rechizitoriu și a solicitat ca judecarea cauzei să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit procedurii simplificate prevăzută de art. 375 Cod procedură penală.

Față de poziția procesuală exprimată de inculpat, instanța de judecată a dat eficiență dispozițiilor art.375 cu referire la art. 374 alin. 4 din Codul de procedură penală, potrivit cărora judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, atunci când recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa.

Instanța de judecată a procedat astfel la judecarea cauzei penale de față exclusiv pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale. Inculpatul nu a depus la dosarul cauzei înscrisuri în circumstanțiere.

Analizând în mod coroborat actele și lucrările cauzei, instanța reține aceeași situație de fapt ca cea reținută în rechizitoriu, probele administrate în faza urmăririi penale nerelevând o situație de fapt diferită de aceasta. Astfel:

În fapt:

La data de 28.03.2013, în jurul orelor 1645, în timp ce efectuau activități în cadrul unei acțiuni cu efective ale poliției rutiere, lucrătorii de poliție din cadrul Secția 2 - Poliția Municipiului Iași au fost sesizați despre faptul că un autoturism tip taxi, marca Dacia L____, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, care circula pe ____________________________ P____ P___ spre ieșirea din oraș, nu a acordat prioritate de trecere pietonilor aflați în traversare regulamentară pe trecerea de pietoni din dreptul ________________________>

Organele de poliție au procedat la oprirea în trafic a autoturismului menționat pe _______________________ blocului nr.588. La volan a fost identificat inculpatul L_____ M____, posesor al permisului de conducere categoria B. care era însoțit de martora H______ A______ L_____.

În urma verificării documentelor prezentate de numitul L_____ M____ s-a constatat că acesta poseda dovada înlocuitoare a permisului de conducere cu ________ nr.xxxxxxx eliberată în data de 16.11.2012 fără drept de circulație, pentru motivul că a condus având permisul suspendat, în acest caz fiind înregistrat dosarul penal cu nr. xxxxx/P/20I2.

Prin adresa nr. xxxxxx/04.04.2013, Serviciul Rutier din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Iași a comunicat că la data de 28.03.2013 permisul inculpatului L_____ M____ figura în starea „suspendat", fiind dispusă suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile între 18.09.xxxxxxxxxxxxxxx12. iar în perioada suspendării i-a fost întocmit dosar penal pentru nerespectarea prev. art. 86 alin.1din OUG 195/2002.

Pe parcursul cercetărilor efectuate în faza de urmărire penală, inculpatul s-a prevalat de dreptul de a nu da nici o declarație.

În aceeași fază procesuală anterior menționată, numita H______ A______ L_____ a declarat că în ziua de 28.03.2013 a luat un taxi din apropierea Casei Studenților din municipiul pentru a se deplasa spre zona P_______ la o adresă situată pe ___________________________ se afla în autoturismul condus de inculpat la momentul depistării în trafic și a asistat la verificările efectuate de organele de poliție cărora le-a declarat că nu cunoștea că inculpatul avea suspendat dreptul de a conduce, deoarece era doar o clientă și nu o cunoștință a acestuia.

Lucrătorii de poliție au procedat, totodată, la ridicarea bonului fiscal aferent cursei, pe care sunt înscrise mențiunile privitoare la numărul de înmatriculare a mașinii de taxi. distanța parcursă până la momentul opririi în trafic, respectiv aproximativ 2 km precum și ora eliberării bonului fiscal (ora 1652).

În faza de judecată a procesului penal, inculpatul a recunoscut comiterea faptei pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată în prezenta cauză penală.

Situația de fapt mai sus menționată se susține cu următoarele mijloace de probă:

proces-verbal de constatare;

- dovada cu ________ nr.xxxxxxx/16.11.2012 eliberată fără drept de circulație;

- adresa nr. xxxxx/10.04.2013 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Iași;

cazierul rutier al inculpatului;

- adresa nr. xxxxxx/04.04.2013 a Inspectoratului de Poliție al Județului Iași - Serviciul Rutier;

- declarația dată de martora H______ A______ L_____ în faza de urmărire penală;

- declarația dată de inculpatul L_____ M____ în faza de judecată a procesului penal, în care acesta a recunoscut comiterea faptei pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată în prezenta cauză penală, față de toate acestea instanța constatând că prezumția relativă de nevinovăție prevăzută de dispozițiile art.4 Cod procedură penală în favoarea inculpatului a fost răsturnată, fiind dovedită, în mod cert, vinovăția acestuia.

În drept:

Fapta inculpatului L_____ M____ care, la data de 28.03.2013, în jurul orei 16:45, a condus autoturismul tip taxi marca Dacia L____, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, pe drumurile publice din municipiul Iași – ___________________________ are suspendată exercitarea dreptului de a conduce autoturisme pe drumurile publice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată” prev si ped de art 86 alin2 din OUG nr. 195/2002 republicată, cu aplicarea disp. art.5 Cod penal

Având în vedere modificările legislative intervenite începând cu data de 01.02.2014, din perspectiva dispozițiilor art.5 Cod penal și într-o interpretare globală a dispozițiilor legale aplicabile –în acest sens fiind Decizia nr.265/2014 a Curții Constituționale – instanța constată că legea anterioară este legea mai favorabilă inculpatului, întrucât, în condițiile în care dispozițiile art.335 alin.2 Cod penal prevăd aceleași limite de pedeapsă ca și dispozițiile art. art 86 alin 2 din OUG nr. 195/2002, modificată și completată prin Legea nr. 49/2006 (respectiv pedeapsa de 6 luni – 3 ani sau amendă), circumstanțele atenuante judiciare ce pot fi reținute și modalitatea de executare a pedepsei ce poate fi stabilită inculpatului potrivit legii anterioare, oferă acestuia un tratament sancționator mai ușor.

Constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, instanța a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului s-a ținut seama, conform criteriilor generale de individualizare înscrise la art. 74 Cod penal, atât de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă, de dispozițiile art. 396 alin.10 Cod procedură penală, potrivit cărora, în cazul recunoașterii învinuirii, limitele de pedeapsă se reduc cu o treime, de starea de pericol creată (sub acest aspect, instanța va ține cont de împrejurările concrete în care inculpatul a săvârșit fapta, respectiv în timp ce efectua activitatea de taximetrie), de motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, de antecedența penală a inculpatului (inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, însă instanța va avea în vedere că nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind sancționat administrativ cu suma de 1000 de lei în dosarul penal cu nr.3976/P/2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași pentru comiterea aceluiași tip de infracțiune - așa cum rezultă din fișa de cazier auto aflată la fila 32 dosar urmărire penală - precum și multitudinea sancțiunilor contravenționale ce i-au fost aplicate pentru încălcarea normelor privind circulația pe drumurile publice, anterior implicării sale în activitatea infracțională pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată în prezenta cauză penală – așa cum rezultă din fișa de cazier auto aflată la fila 15 dosar urmărire penală), de conduita acestuia după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal (inculpatul a recunoscut comiterea faptei în faza de judecată a procesului penal), de perioada de timp care a trecut de la data săvârșirii faptei și până la momentul pronunțării prezentei sentințe penale – aspect care a determinat o diminuare a ecoului social negativ al faptei - de nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Față de considerentele sus expuse, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea al cărei cuantum va fi stabilit între limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă – limite reduse cu 1/3 ca efect aplicării dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală - respectiv pedeapsa de 4 luni închisoare, apreciind că reținerea circumstanțelor atenuante nu se impune în cauză.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie aplicată inculpatului- având în vedere dispozițiile art.12 din Legea nr.187/2012 – instanța a reținut că natura faptei săvârșite, gradul concret de pericol social al acesteia, precum și pedeapsa principală ce urmează a fi aplicată inculpatului conduc la concluzia unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 lit a) teza a II-a și lit b) Cod penal din 1968, respectiv dreptul de fi ales în autoritățile publice sau funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, întrucât exercitarea acestor drepturi presupune o conduită morală ireproșabilă.

Luând în considerare și dispozițiile art. 53 din Constituție precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța a apreciat că interzicerea exercițiului acestor drepturi este necesară pentru asigurarea unui scop legitim, respectiv desfășurarea instrucției penale, măsură care este necesară într-o societate democratică. De asemenea, instanța, luând în considerare natura și gravitatea pedepsei principale ce urmează a fi aplicată, apreciază că pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) teza a II-a și lit b) Cod penal din 1968 este proporțională cu situația care a determinat-o.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei închisorii aplicată inculpatului, constatând întrunite cumulativ condițiile stabilite de disp.art. 81 Cod penal din 1968, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării acesteia pe o durată ce va fi stabilită conform disp.art. 82 Cod penal din 1968 și care va constitui termen de încercare pentru inculpat.

În baza art.12 din Legea nr.187/2012 și art. 71 alin 5 Cod penal din 1968 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii anterior menționată, instanța a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

Potrivit art. 359 Cod procedură penală din 1968 a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal din 1968 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

În baza dispozițiilor art. 398 Cod procedură penală și art.274 alin. 1 Cod procedură penală Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

În termen legal, hotărârea primei instanțe a fost apelată de inculpatul L_____ M____.

Prin apelul declarat, inculpatul a solicitat a se aprecia, în raport de împrejurările concrete de comitere și de circumstanțele personale - realizează venituri din activitatea de taximetrie și are grijă de tatăl său bolnav, că fapta sa nu prezintă gradul de pericol al unei infracțiuni, în sensul art. 18¹ Cod penal din 1969 și poate fi aplicată o sancțiune cu caracter administrativ.

A susținut că pentru prima faptă a fost sancționat cu amendă administrativă, reținându-se că nu a știut că avea suspendat permisul de conducere pentru o perioadă de 60 de zile, situație similară cu cea din prezenta cauză.

A criticat și dispoziția instanței de a interzice exercițiul dreptului de a fi ales întrucât nu s-a făcut dovada că ar deține vreo funcție.

Curtea, verificând hotărârea apelată și actele și lucrările dosarului prin prisma criticile formulate de inculpat, dar și din oficiu, conform dispozițiilor art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:

Fiind investită cu soluționarea cauzei, instanța de fond a realizat o justă interpretare a probelor administrate în faza de urmărire penală, stabilind corect starea de fapt dedusă judecății pe care inculpatul L_____ M____ a recunoscut-o în condițiile prev. de art. 374 alin. 4 Cod procedură penală raportat la art. 396 alin. 10 Cod procedură penală privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției.

Judecata a avut loc numai în baza probelor în faza de urmărire penală, ca urmare a declarației inculpatului de recunoaștere în totalitate a faptelor pentru care a fost trimis în judecată, în modalitatea descrisă în actul de sesizare a instanței, cu mențiunea cunoașterii probelor administrate în cursul urmăririi penale, pe care și le însușește, declarație ce a fost dată conform dispozițiilor art. 374 alin. 4 Cod procedură penală și în urma căreia, inculpatul a beneficiat de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, potrivit art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.

În acest sens , alături de declarația dată de inculpat conform dispozițiilor art. 374 alin. 4 Cod procedură penală au fost avute în vedere procesul-verbal de constatare întocmit de organele de poliție, dovada cu ________ nr.xxxxxxx/16.11.2012 eliberată fără drept de circulație, adresa nr. xxxxx/10.04.2013 emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Iași, cazierul rutier al inculpatului, adresa nr. xxxxxx/04.04.2013 a I.P.J. Iași - Serviciul Rutier și declarația dată de martora H______ A______ L_____ în faza urmăririi penale, probe ce dovedesc existența faptei și vinovăția inculpatului L_____ M____ în comiterea ei.

În acest context , Curtea constată ca nefondate criticile formulate de inculpatul-apelant în sensul necunoașterii împrejurării că avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce autoturismul pe drumurile publice.

Inculpatul nu poate invoca nevinovăția sa, dispozițiile art. 374 alin. 4 Cod procedură penală nu prevăd posibilitatea revenirii asupra opțiunii judecării potrivit procedurii simplificate , revenire ce ar duce și la încălcarea principiului neagravării situației în propriul apel, și mai mult, elementele evidențiate în urma analizării probelor administrate în cauză, expuse anterior, dovedesc că inculpatul L_____ M____ la data de 28.03.2013 a condus autoturismul pe drumurile publice cunoscând că are suspendată exercitarea dreptului de a conduce.

Verificând hotărârea apelată prin prisma motivului de apel ce vizează aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 18¹ Cod penal cu consecința pronunțării unei soluții de achitare și de aplicare a unei sancțiuni administrative, Curtea constată că este neîntemeiat.

Analizând conținutul art. 18¹ Cod penal prin raportarea dispozițiilor sale imperative la infracțiunea comisă de inculpat-ce face parte din categoria infracțiunilor de pericol ce ocrotesc relațiile sociale care asigură normala desfășurare a circulației pe drumurile publice dar , în condiții de securitate pentru traficul rutier și pietonal, fapte ce pot avea consecințe imprevizibile, de cele mai multe ori soldate cu vătămări grave ale unor persoane sau bunuri, instanța de apel apreciază că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 18¹ Cod penal, chiar dacă inculpatul a avut o atitudine procesuală caracterizată prin recunoașterea faptei în faza cercetării judecătorești, nu se poate ignora periculozitatea socială a inculpatului care, deși a mai fost sancționat administrativ pentru o infracțiune similară , precum și contravențional pentru încălcarea regulilor de circulație și era cercetat într-un alt dosar penal pentru același gen de infracțiune, a continuat să conducă pe drumurile publice, având suspendată exercitarea acestui drept, asumându-și în mod conștient punerea în pericol a siguranței circulației atât pentru persoanele care au apelat la serviciile sale de taximetrie, cât și pentru ceilalți participanți la trafic.

Prin urmare, fapta inculpatului L_____ M____ prezintă gradul de
pericol social al unei infracțiuni și trebuie sancționată ca atare, atât pentru reeducarea inculpatului, cât și pentru descurajarea săvârșirii unor astfel de fapte de către alte persoane.

Sub aspectul tratamentului sancționator aplicat inculpatului, Curtea constată că instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate atât sub aspectul cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile prevăzute de lege.

Astfel, s-a ținut seama de limitele de pedeapsă prevăzute de lege , reduse cu o treime conform art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, gradul de pericol social al faptei comise prin ale cărei modalități de săvârșire a fost adusă atingere unor valori sociale importante corelat cu condițiile concrete de săvârșire, precum și de circumstanțele personale ale inculpatului-nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor ce vizează strict persoana sa, vârsta, nivelul de educație, starea de sănătate, situația familială și socială.

În raport cu cele menționate mai sus, Curtea constata ca există o deplina concordanta între natura infracțiunii comise, împrejurările concrete în care a fost săvârșită, frecvența din ce în ce mai mare de comitere a acestui gen de infracțiuni, cu consecințe din ce în ce mai grave, și pedeapsa stabilită de către prima instanță, cu respectarea gradului generic și concret de pericol social al faptei si a importanței valorilor sociale ocrotite prin legea specială care incriminează fapta comisă, determinate de inconștiența conducătorilor auto care își permit să pună în pericol siguranța circulației pe drumurile publice, ceea ce impune o reacție corespunzătoare din partea organelor judiciare, care să descurajeze repetarea sau comiterea pe viitor a acestui gen de infracțiuni, atât de către persoana pedepsită, cât și de către ceilalți destinatari ai legii penale.

Pe cale de consecință, nu se justifică reducerea pedepsei sub limita stabilită, prima instanță realizând o adecvare corespunzătoare a pedepsei, atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare în condițiile art. 81 Cod penal din 1969.

Sub aspectul pedepselor accesorii, Curtea constata ca potrivit art. 71 alin.2 Cod penal din 1969, condamnarea inculpaților majori la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a doua, lit.b) și lit.c) din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă, și până la terminarea, ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.

Potrivit jurisprudenței C.E.D.O., interzicerea unui drept fundamental nu poate avea loc de drept, indiferent de durata sancțiunii, gravitatea faptei sau circumstanțele cauzei, ci doar în urma unei aprecieri a instanței asupra îndeplinirii cerinței proporționalității restrângerii exercițiului acestuia.

De aceea, cu privire la drepturile prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a și b) Cod penal din 1969 ,prima instanța a reținut corect că natura faptei săvârșite și atitudinea inculpatului, duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care exercițiul acestora a fost interzis si in raport de dispozițiile art. 71 alin.5 Cod penal din 1969 s-a dispus pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii si suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate inculpatului.

Pentru considerentele expuse, legalitatea și temeinicia sentinței apelate, fiind verificate și neexistând vreun motiv de desființare, Curtea, în baza art. 421 pct. 1 lit. „b" Cod procedură penală, va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul L_____ M____ împotriva Sentinței penale nr. 1293 din 16 aprilie 2015 a Judecătoriei Iași, ce va fi menținută.

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul-apelant la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul L_____ M____ împotriva Sentinței penale nr. 1293 din 16 aprilie 2015 a Judecătoriei Iași , pe care o menține.

Obligă inculpatul-apelant să plătească statului suma de 150 lei, cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 1.07. 2015.

Președinte,Judecător,

G___ S____ D______ D_________

Grefier,

G_______ A_____

Red. D.D.

Tehnored. A.G.- 4 ex. la 13.07.2015

Judecătoria Iași : judecător U________ A____