Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL V______

SECTIA A II-A CIVILA SI DE C_________ ADMINISTRATIV FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr. 79/2014

Ședința publică de la 01 Aprilie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE E____ S____

Judecător S_____ F______ N______

Grefier I_____ S_____

Pe rol fiind judecarea apelului declarat de petenta C_____ ANIȘOARA G_______, cu domiciliul în Focșani, ________________.21, _______________________, având CNP xxxxxxxxxxxxx împotriva sentinței civile nr.1387 din 23 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria P_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. A________ V_______ pentru apelantă, lipsă fiind intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V______.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Apărătorul apelantei declară că nu mai are cereri de formulat și solicită judecarea apelului.

Instanța constată apelul în stare de judecată și dă cuvântul în cadrul dezbaterilor.

Av.A________ V_______ pentru apelantă având cuvântul, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, casarea sentinței, iar pe fond admiterea plângerii și anularea procesului verbal.

Instanța constată închise dezbaterile și rămâne în pronunțare la sfârșitul ședinței de judecată.

TRIBUNALUL

Asupra apelului de față;

Prin cererea înregistrată la data de 09.01.2014 recurenta C_____ Anișoara G_______ în contradictoriu cu I__ V______ a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 1387/2013 a Judecătoriei P_____ jud. V______ criticând soluția instanței de fond pentru netemeinicie și nelegalitate.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 23.06.2013, întocmit de organe de poliție din cadrul Serviciului Rutier din cadrul I__ V______, s-a constatat la data de 23.06.2013, în jurul orei 14:15, în localitatea Tișița, jud. V______, din direcția A____ către Focșani, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă de 150 lei pentru că nu purta centura de siguranță pe timpul deplasării. Petenta a fost sancționată contravențional în baza art. 36 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată cu amendă în valoare de 150 lei.

În termenul legal, potrivit art.31 din O.G. nr.2/2001, petenta a formulat plângere contravențională.

Prin sentința civilă nr. 1387/2013 a Judecătoriei P_____, instanța de fond a respins ca neîntemeiată plângerea și a menținut procesul verbal de contravenție.

Pentru a dispune astfel instanța a reținut că în data de 23.06.2013, în jurul orei 14:15, în localitatea Tișița, jud. V______, din direcția A____ către Focșani, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă de 150 lei pentru că nu purta centura de siguranță pe timpul deplasării.

De altfel, instanța va analiza fiecare susținere în parte a petentei prin care învederează că nu au fost respectate dispozițiile art. 16 din OUG 2/2001 de către agentul constatator cu ocazia întocmirii în data de 23.06.2013 a procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx.

În consecință, în ceea ce privește susținerea petentei potrivit căreia agentul constatator nu a făcut o încadrare în drept corectă, menționând art. 364 din OUG 195/2002, articol care nu există, instanța nu le poate reține deoarece, verificând copia xerox a procesul-verbal cu ________ nr. xxxxxxx depusă la dosarul cauzei atât la fila 2 cât și la fila 10, instanța constată că agentul constatator a încadrat contravenția menționând ca temei de drept art. 36 alin.1 din OUG 195/2002 potrivit căruia „Conducătorii de autovehicule și persoanele care ocupă locuri prevăzute prin construcție cu centuri sau dispozitive de siguranță omologate trebuie sa le poarte în timpul circulației pe drumurile publice, cu excepția cazurilor prevăzute în regulament.” și art. 108 alin.1 lit. a pct. 3 din OUG 195/2002 potrivit căruia „Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: (punctul) 3. nerespectarea obligației de a purta, în timpul circulației pe drumurile publice, centura de siguranță (…)”, din ceea ce rezultă că susținerile petentei sunt neîntemeiate.

Petenta a mai precizat faptul că nu se face nicio dovadă a celor menționate în procesul-verbal, fără să facă nicio completare în acest sens, aceasta neprezentându-se, nici personal sau prin avocat, la nici un termen de judecată. Astfel, având în vedere cele menționate mai sus, instanța, analizând această susținere, constată caracterul vag al acesteia, calificând-o ca o simplă susținere și nu ca un motiv de nulitate, ceea ce nu determină instanța să facă o analiză a acestei afirmații.

Referitor la susținerea petentei potrivit căreia, agentul constatator nu a individualizat în mod concret amenda contravențională, instanța a constatat copia xerox a procesul-verbal cu ________ nr. xxxxxxx depusă la dosarul cauzei atât la fila 2 cât și la fila 10, că agentul constatator individualizează amenda contravențională în sumă de 150 de lei și bifează în căsuța corespunzătoare „puncte amendă” cifra 2. Astfel, având în vedere modul concret de individualizare a amenzii contravenționale descris mai sus, instanța va respinge ca neîntemeiate aceste susțineri, constatând că individualizarea amenzii s-a efectuat corect.

De asemenea, în ceea ce privește susținerea petentei potrivit căreia nu i-a fost permis acesteia să formuleze obiecțiuni, instanța va analiza Decizia nr. XXII din 19 martie 2007 a ICCJ potrivit căreia „în legătură cu instituirea acestei obligații, a cărei nerespectare atrage sancțiunea nulității procesului-verbal, este de observat că, în raport cu natura interesului ocrotit prin dispoziția înscrisă în art. 16 alin. 7 din OG 2/2001, o atare nulitate nu poate fi absolută, nesusceptibilă a fi acoperită în nici un mod, ci doar relativă. (…) De aceea, nerespectarea de către agentul constatator a cerințelor de a aduce la cunoștința contravenientului de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare și de a consemna distinct acele obiecțiuni, astfel cum acestea sunt înscrise în art. 16 alin. 7 din OG 2/2001, atrage doar nulitatea relativă a procesului-verbal de constatarea contravenției”.

Astfel, având în vedere Decizia ÎCCJ menționată mai sus, instanța a constatat că nulitatea procesului-verbal nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit petentei o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acestui act, ceea ce determină în consecință instanța să nu dispună anularea actului constatator din acest motiv, având în vedere atât faptul că petenta nu a dovedit în cauză că ar fi suferit o astfel de vătămare cât și faptul că i s-a oferit posibilitatea petentei să se adreseze instanței de judecată cu plângere împotriva procesului-verbal prin care a putut critica actul de constatare.

Petenta a mai menționat ca argument final că a semnat procesul-verbal constrânsă de faptul că avea un copil mic în mașină, fără să menționeze cu ce ar fi vătămat-o în drepturi această acțiunea a ei,( aceasta neprezentându-se, nici personal sau prin avocat, la nici un termen de judecată ca să dea o explicație în acest sens), instanța, analizând această susținere, constată caracterul vag al acesteia, calificând-o ca o simplă susținere și nu ca un motiv de nulitate, ceea ce nu determină instanța să facă o analiză a acestei afirmații.

Potrivit art. 21 alin.3 O.G. nr.2/2001, sancțiunea ce se aplică unui contravenient trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Ținând seama de împrejurările descrise cât și de faptul că, în concret, pericolul social al faptei contravenționale există și individualizarea sumei pecuniare nu depășește limitele unei sancțiuni proporționale, instanța consideră neîntemeiată transformarea amenzii contravenționale în avertisment.

Împotriva acestei sentințe s-a formulat recurs pentru următoarele motive:

Sentința recurată este nelegală deoarece a omis să se pronunțe pe cererea de amânare, nu a avut în vedere faptul că intimata trebuie să facă dovada contravenției reținute în sarcina sa. De asemenea s-a arătat că există contradicție între considerentele și dispozitivul sentinței recurate în sensul că instanța deși reține că sarcina probei aparține organului constatator mai reține și că organul constatator beneficiază de prezumția de legalitate.

În expunerea argumentelor legale pe care își întemeiază recursul, au fost invocate hotărâri ale Curții Europene reprezentând practică relevantă în materie, izvoare de drept ce au fost invocate atât sub aspectul netemeiniciei procesului verbal de contravenție cât și sub aspectul proporționalității sancțiunii aplicate.

Prin întâmpinare I__ V______ a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, motivat de faptul că potrivit noului cod de procedură civilă calea de atac împotriva sentinței date în soluționarea plângerii contravenționale este apelul.

Instanța la termenul din 01.04.2014 a calificat calea de atac ca fiind apelul, deoarece instanța de fond a menționat corect calea de atac ce urmează a fi eventual formulată, astfel încât ipoteza prevăzută de art. 457 al.3 cod procedură civilă nu este incidentă în cauză.

În ceea ce privește apelul formulat Tribunalul apreciază că motivele invocate sub aspectul temeiniciei și legalități procesului verbal de contravenție referitor la îndeplinirea cerințelor legale prevăzute de legiuitor sub sancțiunea anulării, precum și mențiunile privitoare la temeinicia procesului verbal sunt nefondate.

Concret, din conținutul procesului verbal rezultă clar fapta comisă, sancțiunea de 150 RON aplicată recurentei precum și semnătura acesteia.

Împrejurarea arătată de apelantă că agentul constatator a făcut mențiunea în cuprinsul procesului verbal că apelanta nu ar avea obiecțiuni nu poate fi reținută deoarece în procesul verbal nu este făcută nici o mențiune la rubrica obiecțiuni.

În ceea ce privește motivul de nelegalitate a sentinței deoarece instanța nu s-a pronunțat pe cererea de amânare legal motivată, tribunalul constată că acest motiv nu poate fi primit favorabil deoarece apărătorul reclamantei a formulat cerere de amânare la data de 08.10.2013 instanța la termenul din 09.10.2013 a acordat termen pentru a se face dovada motivului amânării sub sancțiunea amendării prev.de art. 187 al.2 lit.c cod procedură civilă – potrivit mențiunilor din încheierea respectivă.

La termenul din 23 octombrie 2013, data judecării în fond a cauzei, instanța a dispus lăsarea cauzei la strigarea a II-a pentru a se da posibilitate părților să se prezinte în instanță.

Prin urmare, Tribunalul apreciază că apelanta a avut posibilitatea legală de a se apăra și de a formula apărările pe care le consideră însă nu a formulat o astfel de apărare decât prin plângerea formulată.

Tribunalul constată că în mod riguros instanța de fond a făcut o analiză a motivelor invocate de recurentă sub aspectul inexistenței motivelor de nulitate absolută a actului sancționator și sub aspectul existenței faptei contravenționale, procesul verbal de contravenție fiind un act administrativ beneficiază în mod cert de prezumția de legalitate, iar cerința instanței ca recurenta petentă să-și probeze susținerile nu este nerezonabilă.

Din punct de vedere al proporționalități sancțiunii aplicate în raport de circumstanțele concrete ale faptei, în baza dispozițiilor art. 21 pct. 3 cod procedură civilă apreciem că apelanta a comis această faptă din dorința de a ajunge mai devreme acasă deoarece avea un copil mic acasă. Deși această circumstanță poate opera în sensul de circumstanțiere negativă, deoarece pericolul l-a care s-a expus apelanta putea avea efecte nedorite și asupra copilului, apreciem că fiind la prima abatere de acest gen sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a atrage atenția apelantei la riscul la care se expune în trafic prin omisiunea de a folosi centura de siguranță.

Pentru aceste considerente tribunalul urmează ca în conformitate cu art. 480 cod procedură civilă să admită apelul, să dispună modificarea sentinței apelate și să dispună înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de petenta C_____ ANIȘOARA G_______, cu domiciliul în Focșani, ________________.21, _______________________, având CNP xxxxxxxxxxxxx împotriva sentinței civile nr.1387 din 23 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria P_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Schimbă în tot sentința civilă nr. 1387/23.10.2013 a Judecătoriei P_____ în sensul că:

Admite în parte plângerea și dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.

Menține sancțiunile complementare.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 01 Aprilie 2014.

Președinte, E____ S____		Judecător, S_____ F______ N______
	Grefier, I_____ S_____

Red. E.S____

30.04.2014

N.S._06.05.2014

Jud.fond: D.G___

Ex.4; __________________>