SECȚIA PENALĂ
PREȘEDINTE : B_______ R_____
JUDECĂTOR : A______ D_____
JUDECĂTOR : M_____ NICUȘOR
GREFIER : GIARMATI L______
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul B____ F________, împotriva sentinței penale nr.16 din 24.01.2013, pronunțată de Judecătoria Reșița, în dosar nr.XXXXXXXXXXXXX.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-au prezentat recurentul inculpat B____ F________ (deținut în Penitenciarul Timișoara), asistat de avocat oficiu S______ G_____ (cu delegație pentru asistența judiciară obligatorie nr.2108 din 14.03.2013 – fila 11, dosar) și reprezentanta legală (mama) P_____ M_______ a minorului B____ A___ G_______ (intimat parte vătămată), care este lipsă.
Pentru P________ de pe lângă Tribunalul C____-S______ se prezintă procuror I____ L____.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-au verificat actele și lucrările de la dosar, după care, reprezentanta parchetului ridică excepția tardivității recursului formulat de inculpat, sens în care pune concluzii de respingere a recursului ca tardiv declarat.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat B____ F________, avocat S______ G_____, lasă la aprecierea instanței soluția ce o va pronunța, cu privire la excepția ridicată de reprezentanta parchetului.
Reprezentanta legală (mama) P_____ M_______ a minorului B____ A___ G_______ (intimat parte vătămată) lasă la aprecierea instanței soluția ce o va pronunța.
Recurentul inculpat B____ F________, având cuvântul, lasă la aprecierea instanței soluția ce o va pronunța.
Deliberând asupra recursului penal de față, constată:
P___ sentința penală nr.16 din 24.01.2013, pronunțată în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, Judecătoria Reșița a admis cererea formulată de Ministerul Public privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art.305 alin.1 lit.c Cod Penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.305 alin.1 lit.c Cod Penal; în baza art.305 alin.1 lit.c Cod Penal coroborat cu art.320 ind.1 alin.7 Cod Procedură Penală, a condamnat pe inculpatul B____ F________ la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare; în baza art.83 Cod Penal, a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 5 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.242/14.06.2011 a Judecătoriei Reșița, rămasă definitiva la data de 12.07.2011 prin neapelare și dispune executarea acesteia în întregime alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 1 an și 1 lună închisoare; potrivit art.71 Cod Penal, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a-c Cod Penal pe toată durata executării pedepsei principale; a respins acțiunea civilă formulată de partea vătămată B____ A___ G_______ reprezentat de P_____ M_______ ca inadmisibilă; în baza art.191 alin.1 Cod Procedură Penală, a obligat inculpatul la 150 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță, examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză, în ambele faze ale procesului penal, a reținut următoarele:
P___ plângerea înregistrată în data de 02.04.2012, partea vătămată P_____ M_______, a solicitat tragerea la răspundere penală a inculpatului, care nu i-a achitat cu rea credință pensia de întreținere stabilită prin hotărâre judecătorească în favoarea minorului B____ A___ G_______, în perioada februarie 2010 – martie 2012, rămânând restant cu suma de 1500 lei, sumă cu care s-a constituit parte civilă.
P___ sentința civilă nr.2257/29.06.2010, rămasă definitivă la data de 21.09.2010, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr.XXXXXXXXXXXX, inculpatul a fost obligat să plătească numitei P_____ M_______ suma de 100 lei lunar cu titlu de obligație de întreținere pentru minorul B____ A___ G_______, începând cu data de 17.02.2010 și până la majoratul minorului.
Inculpatul nu a achitat, cu rea credință, pensia de întreținere, în perioada decembrie – martie 2012, deși avea posibilitatea să o facă, rămânând restant cu suma de 1500 lei.
Reaua credință a inculpatului rezultă din faptul că acesta nu este încadrat în muncă și nu a depus diligențe pentru căutarea unui loc de muncă în vederea obținerii resurselor financiare necesare achitării pensiei de întreținere. De asemenea, el persistă în activitatea infracțională, el mai fiind condamnat anterior tot pentru comiterea infracțiunii de abandon de familie.
Din adresa nr.3577/11.04.2012 a AJOFM C____-S______, rezultă că inculpatul nu a beneficiat de indemnizație de șomaj și nici nu este înregistrat ca persoană în căutarea unui loc de muncă.
Din adresa nr.3727/17.04.2012 a ITM C____-S______, rezultă că inculpatul nu figurează ca angajat în baza unui contract individual de muncă începând din februarie 2010 și până în prezent.
În faza de judecată, până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul a declarat faptul că recunoaște fapta reținută în sarcina sa așa cum este descrisă în actul de inculpare, că își însușește probele administrate în faza de urmărire penală, că nu dorește administrarea altor probe noi și că dorește ca judecarea cauzei să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală (fila 10).
Recunoașterea inculpatului se coroborează cu probele administrate în cauză în faza de urmărire penală, și anume: plângere penală, declarație de parte vătămată, sentința civilă, sentința penală, declarații de inculpat, fișa de cazier judiciar, adresa nr.3577/11.04.2012 a AJOFM C____-S______ și adresa nr.3727/17.04.2012 a ITM C____-S______.
Apărarea formulată de inculpat, și anume că nu are posibilități financiare deoarece lucrează ocazional și fără forme legale, nu îl exonerează de obligația de plata a pensiei de întreținere a minorului rezultat din căsătoria anterioară așa cum a fost stabilită prin sentința civilă nr.2257/29.06.2010 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX.De altfel, inculpatul avea posibilitatea de a formula o cerere de reducere a pensiei de întreținere în cazul în care situația sa materială s-a modificat, ceea ce în realitate nu s-a întâmplat.
Reaua – credință se deduce atât din simpla pasivitate a inculpatului față de încadrarea într-un serviciu, deși are capacitate de a munci, cât și din susținerea sa că, deși nu realizează venituri în mod constant, ci doar ocazional, nu este obligat să plătească ceva copilului născut într-o căsnicie anterioară. O asemenea pasivitate implică conștiința și voința de a se comporta rău – intenționat. Asemenea încălcare presupune nu numai lipsa unor justificări temeinice din partea inculpatului, ci, mai mult, o neexecutare voluntar – conștientă a unor obligații, cunoscând gravitatea faptei și a urmărilor acesteia.
Probatoriul administrat în cauză conduce la concluzia că inculpatul cu rea credință încalcă grav obligațiile legale de asistență între membrii familiei expunându-și minorul la privațiuni legate de procurarea hranei, îmbrăcămintei, asigurarea educației ori a asistenței sanitare în mod corespunzător.
În drept, fapta inculpatului de a nu achita pensia de întreținere stabilită prin sentința civilă nr.1759/20.06.2007 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX pe o perioadă de două luni și chiar mai mult, cu rea-credință, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abandon de familie prevăzută de art. 305 al.1 lit c Cod Penal.
Din cele expuse anterior, reținând că inculpatul, deși apt de muncă, nu prestează o activitate pentru a dobândi veniturile care să-i permită să-și îndeplinească obligația de a contribui la întreținerea copilului său, instanța apreciază că este realizat elementul material al infracțiunii de abandon de familie în cea de-a treia formă reglementată de dispozițiile art. 305 Cod penal, fiind întrunite condițiile legale referitoare la stabilirea pensiei de întreținere pe cale judecătorească și la neplata pensiei de întreținere pe timp de două luni.
Din punct de vedere subiectiv instanța reține intenția directă ca formă a vinovăției.
La individualizarea pedepsei care s-a aplicat inculpatului, instanța a avut în vedere limitele speciale de pedeapsă reduse cu o treime potrivit art.3201 Cod procedură Penală (închisoare de la 8 luni la 2 ani), gradul de pericol social al faptei, mobilul și scopul pentru care inculpatul a comis fapta (lipsa unui loc de muncă și a mijloacelor financiare), precum și persoana inculpatului care are antecedente penale săvârșind același gen de infracțiune (fișă de cazier judiciar – fila 16), faptul recunoașterii comiterii infracțiunii contribuind prin aceasta la stabilirea adevărului judiciar în cauză, astfel că se va aplica inculpatului pedeapsa închisorii, apreciată ca aptă să realizeze funcția educativă, de exemplaritate și de coerciție în accepțiunea art. 52 Cod penal cu privire la scopul pedepsei.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că prin sentința penală nr.242/14.06.2011 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr.XXXXXXXXXXXXX și rămasă definitivă la data de 28.06.2011, inculpatul B____ F________ a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie faptă prevăzută de art.305 al.1 lit.c Cod Penal la pedeapsa de 5 luni închisoare cu suspendare condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 5 luni.
Potrivit art.37 alin.1 lit.a Cod Penal există recidivă când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracțiune este închisoarea mai mare de un an.
În speță, inculpatul fiind condamnat la o pedeapsa cu închisoarea mai mică de 6 luni, respectiv 5 luni închisoare, instanța constată că nu poate fi reținută starea de recidivă postcondamnatorie pentru săvârșirea infracțiunii pentru care este cercetat în prezenta cauză, motiv pentru care va admite cererea formulată de Ministerul Public privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev de art.305 alin.1 lit.c Cod Penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal în infracțiunea prev de art.305 alin.1 lit.c Cod Penal.
În consecință în baza art.305 alin. 1 lit. c Cod Penal coroborat cu art.320 ind.1 alin.7 Cod Procedură Penală, a condamnat pe inculpatul B____ F________, la 8 (opt) luni închisoare pentru infracțiunea de abandon de familie.
Potrivit art.305 alin.5 Cod Penal revocarea suspendării condiționate nu are loc decât în cazul când, în cursul termenului de încercare, condamnatul săvârșește din nou infracțiunea de abandon de familie.
P___ urmare, având în vedere că în interiorul termenului de încercare stabilit prin sentința penală nr.242/14.06.2011, inculpatul a săvârșit din nou infracțiunea de abandon de familie, va revoca suspendarea condiționată a executării pedepsei de 5 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.242/14.06.2011 a Judecătoriei Reșița, rămasă definitiva la data de 12.07.2011 prin neapelare și va dispune executarea acesteia în întregime alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 1 an și 1 lună închisoare.
Ca și consecință a condamnării la pedeapsa principală a închisorii instanța, în temeiul art.71 alin.1 Cod penal, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și b Cod penal, pe durata prevăzută de art.71 alin.2 Cod penal, cu următoarea motivare: conform art.71 Cod penal, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.278/2006, drepturile prevăzute în art.64 alin.1 lit.a)-c) Cod penal se interzic de drept în cazul condamnării la pedeapsa detențiunii pe viață sau la pedeapsa închisorii.
Pe de altă parte, potrivit art.11 alin.2 din Constituție, „tratatele ratificate de Parlament … fac parte din dreptul intern” și au prioritate atunci când privesc drepturile omului și sunt mai favorabile decât legile interne, astfel cum prevăd dispozițiile art. 20 alin. 2 Constituție. Interdicția de a vota impusă tuturor deținuților contravine art. 3 din Protocolul nr.1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, astfel cum s-a dispus de către Curtea Europeana a Drepturilor Omului prin Hotărârea din 30 martie 2004, privind cauza Hirst contra Marea Britanie. În aceasta hotărâre s-a statuat că, indiferent de durata pedepsei și de natura infracțiunii care a atras-o, nu se justifică excluderea persoanei condamnate din câmpul persoanelor cu drept de vot, neexistând nici o legătură între interdicția votului și scopul pedepsei, acela de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni și de a asigura reinserția socială a infractorilor.
În cauza nu există temeiuri pentru interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza I, c, d și e Cod penal.
Cu privire la acțiunea civilă formulată de partea vătămată, instanța a constatat că partea civilă dispune deja de un titlu executoriu reprezentat de sentința civilă nr.2257/29.06.2010 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX, hotărâre judecătorească executorie de drept în temeiul art.278 alin.1 pct.3 Cod procedură civilă, fără îndeplinirea nici unei alte formalități. În consecință, partea civilă are posibilitatea obținerii sumelor datorate de inculpat pe cale civilă, iar obligarea inculpatului la despăgubiri și pe cale penală ar constitui o plată dublă. Pe de altă parte, s-a reținut că infracțiunea de abandon de familie face parte din categoria infracțiunilor contra familiei, nefiind o faptă producătoare de pagube materiale directe.
Pentru aceste considerente, instanța a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă B____ A___ G_______ prin reprezentantul legal P_____ M_______ ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, peste termenul legal, inculpatul B____ F________.
Cererea de recurs nu a fost motivată în scris.
La dosarul cauzei nu s-au depus și solicitat probe noi.
Examinând sentința atacată, față de cererea de recurs, cât și din oficiu, sub toate aspectele legalității și temeiniciei, prin prisma disp. art.385/6 al.3, art.385/14 Cod procedură penală, se constată de către tribunal că recursul declarat de inculpat este tardiv.
Astfel, din studiul actelor și lucrărilor dosarului, se constată că la termenul de judecată din 24.01.2013, când s-a soluționat cauza pe fond, inculpatul B____ F________ a fost prezent, conform mențiunilor din practicaua sentinței penale nr.16 din 24.01.2013 – fila 22, dosar fond.
Potrivit disp. art.3853 al.1 Cod procedură penală, termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel.
Conform disp. art.3853 al.2, art.363 al.3 Cod procedură penală, pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare.
Raportând prevederile acestor texte legale la situația din cauză, se constată că termenul de recurs pentru inculpatul B____ F________ a început să curgă de la pronunțare, respectiv 24.01.2013.
Conform cererii de recurs, de la fila 4 dosar, se observă că aceasta a fost înregistrată la instanța de fond la data de 12.02.2013, mult peste termenul legal. Mai mult, se constată că inculpatul a declarat recurs, după ce a fost arestat (fiind deținut în Penitenciarul Timișoara), respectiv la data de 07.02.2013, după ce au fost emise actele executare a pedepsei închisorii, la data de 04.02.2013.
Astfel, se constată că recursul inculpatului este tardiv, fiind declarat cu mult peste termenul de 10 zile prevăzut de lege (ultima zi fiind 04.02.2013).
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală, va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei - cheltuieli judiciare către stat, în recurs (în care s-a inclus și onorariul avocatului din oficiu).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală, obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei - cheltuieli judiciare către stat, în recurs (în care s-a inclus și onorariul avocatului din oficiu).
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 martie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
B_______ R_____ A______ D_____ M_____ Nicușor
GREFIER,
Giarmati L______
Red.BR; Thnred.GL;
Ex.2 – 26.03.2013;
Jud.Fond.- Z_____ E____.
Termeni și Condiții
Politica de confidențialitate
Politica Cookies
© Copyright Avocatura.com SRL 2003-2025