CURTEA DE APEL A___ I____

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA PENALĂ NR. 272/A/2015

Ședința publică de la 10 martie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE A_____ D____ B______

Judecător A_____ P___

Grefier D____ M____ H_____

Ministerul Public – P________ de pe lângă Curtea de Apel A___ I____ este reprezentat de procuror - I___ N_____

Pe rol se află pronunțarea asupra apelului penal formulat de inculpatul V_____ D_____ F_____ I___ împotriva sentinței penale nr. 1672/22.10.2014 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX.

Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

CURTEA DE APEL,

Asupra apelului penal de față, constată:

Prin sentința penală nr. 1672/05.11.2014, pronunțată de Judecătoria Aiud în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 396 alin. 1, alin. 4 Cod pr pen raportat la art. 83 Cod penal a fost stabilită pedeapsa de 8 luni închisoare în sarcina inculpatului V_____ D_____ F_____ pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, prevăzută de art. 378 alin 1 lit. c Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal.

În baza art. 83 alin. 1 Cod penal a fost amânată aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit, în condițiile art. 84 Cod penal, de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 85 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, s-a arătta ăc inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul A___, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 404 alin. 3 Cod pr pen i s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere, prevăzute de art. 88 Cod penal, respectiv că se va revoca amânarea și se va dispune aplicarea și executarea pedepsei.

În baza art. 272 rap la art. 274 alin 1 Cod. pr. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 529 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a constatat următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Aiud, din data de 13.08.2013, dat în dos. nr. 987/P/2012, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului V_____ D_____ F_____ – fiul lui V_____ și A_____, născut la data de 08.10.1973 în mun Aiud, județul A___, cetățean român, studii liceale, fără antecedente penale, domiciliat în mun Aiud, ______________________. 8 județul A___, posesor CI ________ nr. xxxxxx eliberată de Poliția Mun Aiud, CNP xxxxxxxxxxxxx, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 305 alin 1 lit c Cod penal din 1969

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Aiud la data de 02.09.2013 sub nr. dosar XXXXXXXX/2014.

În fapt, s-a reținut, în esență, prin actul de trimitere în judecată, că inculpatul a fost căsătorit cu numita R____ D____ A______ iar în urma căsătoriei a rezultat minora V_____ A___ E_______, născută în 27.01.2003, care a fost încredințată spre creștere și educare mamei sale, învinuitul fiind obligat la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 132,4 lei lunar în favoarea minorei, prin sentința civilă nr.348/2008 a Judecătoriei Aiud.

Cuantumul pensiei de întreținere a fost majorat de la 132,4 lei lunar la suma de 167,5 lei lunar în favoarea minorei începând cu data de 11.01.2011 până la majorat, prin sentința civilă 555/2011 a Judecătoriei Aiud, executorie la data de 21.03.2011.

Prin sentința civilă nr.487/2012 a Judecătoriei Aiud, executorie la data de 16.03.2012, s-a majorat cuantumul pensiei de întreținere, inculpatul fiind obligat la plata sumei de 175 lei lunar, începând cu data de 01.03.2012 și până la majoratul minorei V_____ A___ E_______.

Deși a avut cunoștință despre existența sentințelor judecătorești, prin care a fost obligat la Plata pensiei de întreținere, inculpatul nu a efectuat nici o plată până la data de 24.12.2012, când a achitat suma de 1.500 lei, reprezentând o parte din cuantumul restanței acumulate. Din luna ianuarie 2013 inculpatul, din nou, nu a mai achitat pensia de întreținere în favoarea minorei până la data de 14.06.2013, când a achitat suma de 800 lei iar la data de 20.06.2013 a mai achitat suma de 300 lei, toate acestea reprezentând plăți parțiale și neacoperind în integralitate restanța acumulată.

Din verificările efectuate în cauză rezultă că inculpatul, în perioada ianuarie 2011 – martie 2013, nu a figurat ca șomer indemnizat sau persoană aflată în căutarea unui loc de muncă.

Totuși, în perioada februarie 2011 - mai 2011 inculpatul a fost angajat, cu jumătate de normă, la Întreprinderea Individuală C______ D____, realizând un venit lunar în cuantum de 1000 lei, în lunile iunie-iulie 2011 a fost angajat la S.C. Excelent Trans S.R.L Aiud realizând venituri lunare de 1.000 lei, iar în perioada în care nu a avut calitatea de angajat a efectuat activități private care i-au permis să realizeze un venit lunar de aproximativ de 500 lei. De asemenea, în perioada august 2012 - decembrie 2012 învinuitul a fost angajai conducător auto la S.C. MANICOS INVESTMENT S.R.L Aiud, realizând lunar un venit net în sumă de 530 iei, cu excepția lunilor august și decembrie 2012, când a încasat cu titlu de salariu net suma de 375 lei, respectiv 387 lei, însă inculpatul, deși avea posibilitatea, nici de această dată nu a achitat lunar suma reprezentând pensia de întreținere în favoarea minorei.

Din luna ianuarie 2011 și până la data trimiterii în judecată inculpatul a efectuat doar un număr de 3 (trei) plăți cu titlu de pensie de întreținere în favoarea minorei în cuantum total de 2.600 lei rămânând cu o restanță de 1.542,5 lei.

Starea de fapt enunțată în rechizitoriu se arată că ar fi dovedită de următoarele mijloace de probă: declarația de parte vătămată a numitei R____ D____-A______, repreze a minorei V_____ A___ E_______, declarațiile inculpatului, declarație martorului R____ M_____, declarație martorului L_______ IUDITA, Sentința civilă nr. 555/2011 a Judecătoriei Aiud, Sentința civilă nr.487/2012 a Judecătoriei Aiud, Sentința penală nr.109/2012 a Judecătoriei Aiud, înscrisul sub semnătură privată întocmit între părți, adresa de la Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă A___, adresa de la Oficiu Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul A___, adresa de la Inspectoratul Teritorial de Muncă A___, adresă comunicare venituri S.C. MANICOS INVESTMENT S.R.L. Aiud, adresă comunicare venituri întreprinderea Individuală C______ D____; adresă comunicare venituri S.C. EXCELENT TRANS S.R.L. Aiud, mandat poștal din data de 24.12.2012 privind achitarea sumei de 1.500 lei, mandat poștal din data de 14.06.2013 privind achitarea sumei de 800 lei, mandat poștal din data de 20.06.2013 privind achitarea sumei de 300 lei, fișa de cazier judiciar

La termenul de judecată din data de 28 februarie 2014, constatând că în cauză nu a fost începută cercetarea judecătorească, prima instanță a dispus trimiterea cauzei judecătorului de cameră preliminară, potrivit art. 6 alin 2 din lg 255/2013.

La termenul din data de 04.06.2014, constatând că inculpatul, deși legal pentru două termene consecutive, fiind emis pe numele său mandat de aducere și având cunoștință de proces, nu a înțeles să se prezinte pentru a-și exprima eventual poziția cu privire la judecata cauzei potrivit art. 375 Cod. pr. pen., a dispus citirea actului de sesizare și începerea cercetării judecătorești.

A constatat prima instanță că părțile nu au solicitat readministrarea probatoriului din faza de urmărire penală, (probele nefiind contestate sub aspectul legalității în procedura camerei preliminare) și a încuviințat, la solicitarea apărătorului ales al inculpatului, proba testimonială cu audierea martorului P__ L_____ C_____ și proba cu înscrisuri.

La termenul de judecată din data de 08.10.2014 a fost audiat inculpatul prezent, declarația fiind atașată la dosar (fila 74) precum și martorul P__ L_____ C_____ (fila 76).

Din analiza coroborată a probelor administrate în cauză în faza de urmărire penală și de judecată prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:

Deși cunoștea că are obligația stabilită prin sentințe civile rămase irevocabile, de a achita pensie de întreținere în favoarea fiicei sale minore, persoana vătămată V_____ A___ E_______, ns la 27.01.2003 și deși a obținut venituri, fiind angajat, inculpatul nu a achitat cu rea credință în perioada ianuarie 2011 – iulie 2013, sumele datorate decât uneori și la intervale mari de timp.

Audiat în cursul urmăririi penale inculpatul a justificat neachitarea pensiei de întreținere prin faptul că nu a avut venituri.

De asemenea, în fața instanței, a învederat că, deși a obținut venituri, acestea au fost direcționate înspre satisfacerea propriilor nevoi zilnice de trai precum și pentru a-și întreține tatăl bolnav; a arătat în mod expres în declarația dată că a considerat prioritar a se întreține pe sine, casa și pe tatăl său.

Din declarațiile inculpatului date în faza de judecată, coroborate cu adresele emise de ITM A___ (32 dos.u.p), _____________________ Aiud (f 35-36 dos.u.p), _________________________ Aiud (fila 37 dos.u.p), Întreprinderea individuală C______ D____ (fila 34 dos.u.p), precum și cu declarația martorilor P__ L_____ C_____, R____ M_____ (fila 19-20 dos.u.p) și L_______ Iudita (fila 21-22 dos.u.p), rezultă că inculpatul nu a achitat pensia de întreținere în favoarea minorei, deși a avut posibilități materiale fiind angajat, a reținut prima instanță.

Astfel, prima instanță a reținut că, din adresa emisă de ITM A___ (32 dos.u.p), rezultă că inculpatul a fost angajat cu contract de muncă în perioada 10.08.2012 – 19.12.2012.

Din adresa emisă de _________________________ Aiud (fila 37 dos.u.p), rezultă veniturile realizate de inculpat în perioada august 2012-dec 2012, respectiv suma de 2352 lei net,

Din adresa _____________________ Aiud (f 35-36 dos.u.p), rezultă că inculpatul nu a fost angajat al acestei societăți, însă a însoțit în cursă pe unul dintre angajați în perioada iunie iulie 2012, fiind remunerat de către acesta, fără a se preciza suma.

Din adresa Întreprinderii individuale C______ D____ (fila 34 dos.u.p), rezultă că inculpatul a fost angajat în perioada februarie 2011 – mai 2011 cu salariu lunar de 400 lei.

Din sentința penală nr. 109/2012 a Judecătoriei Aiud (fila 29 dup), rezultă că acesta a fost trimis în judecată pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni de abandon de familie în dauna aceleiași persoane vătămate minore, fiind încetat procesul penal ca urmare a împăcării părților.

Din declarațiile martorilor R____ M_____ (fila 19-20 dos.u.p) și L_______ Iudita (fila 21-22 dos.u.p) rezultă că inculpatul nu a achitat pensia de întreținere, deși afirmă martorii, acesta obținea venituri.

Din declarația martorului P__, audiat de instanță la solicitarea inculpatului, instanța reține că inculpatul a lucrat în perioada 2011-2013 fără contract de muncă, ca zilier după cum afirmă martorul; mai afirmă martorul că nu cunoaște ca acesta să fi fost în incapacitate de muncă.

Din declarațiile inculpatului reține prima instanță că acesta nu a negat niciun moment faptul că a obținut venituri. A încercat să ofere însă explicații, arătând că a considerat că este mai important să-și întrețină tatăl bolnav, locuința precum și pe sine, arătând că veniturile au fost insuficiente pentru a-i permite să mai plătească întreținerea datorată fiicei sale, fără să se întrebe în ce mod ar fi supraviețuit aceasta dacă și mama sa, spre exemplu, ar fi adoptat aceeași atitudine.

Prima instanță a mai reținut că nici la momentul pronunțării sentinței inculpatul nu dă dovadă de vreun interes în ce privește soarta fiicei minore, instanța formându-și convingerea că acestuia îi este indiferent modul în care acesteia îi sunt asigurate cele necesare traiului zilnic.

Mai mult, din probele administrate, reiese că inculpatul a achitat sume de bani în această perioadă, dar, consideră prima instanță, urmare a trimiterii în judecată în dosarul anterior și mai apoi ca urmare a prezentului dosar penal. prima instanță a apreciat, prin urmare, că inculpatul a avut venituri în tot acest timp, chiar mai mari decât cele care au putut fi dovedite prin înscrisurile depuse la dosar, întrucât este greu de crezut că o persoană care abia își asigură traiul zilnic, poate achita dintr-o dată o sumă de 615 lei (august 2014), respectiv 1000 lei (octombrie 2014) – după cum rezultă din mandatele poștale depuse la dosar (fila 66 și 73)

Prima instanță nu a putut să nu remarce că inculpatul recunoaște că este angajat și obține venituri. Prin urmare prima instanță nu și-a putu explica ce anume l-a reținut pe inculpat în a achita lunar obligațiile datorate și nu în luna august și octombrie, în chiar zilele în care s-a acordat termen de judecată în cauză, respectiv 28 august 2014 și 08 octombrie 2014.

În ce privește plățile anterioare, prima instanță remarcă faptul că au fost făcute în aceeași modalitate, inculpatul fiind sub presiunea unui proces penal în derulare, riscând o condamnare.

În ce privește apărarea inculpatului legată de cheltuielile pe care le-a avut de efectuat și care l-au împiedicat a achita plata pensiei de întreținere, prima instanță s-a oprit asupra sumei de 800 lei, reprezentând amendă administrativă achitată de inculpat într-un dosar penal în care s-a dispus, prin ordonanța dată la 17.12.2013, neînceperea urmăriri penale pentru săvârșirea infracțiunilor prev de art. 85 alin 2 OUG 195/02 (fila 15),

Departe de a o considera prima instanță o justificare, apreciază, din contră, că este necesar a fi interpretată în defavoarea inculpatului care se pare că nu are nicio reținere din a încălca normele de drept penal.

Sub aspectul cheltuielilor făcute cu boala tatălui său, prima instanță apreciază că acestea nu justifică atitudinea inculpatului față de fiica sa; cu atât mai mult cu cât inculpatul nu a făcut nici un minim efort de a achita o sumă cât de mică, dar lunar cel puțin, pentru nevoile minorei, așa fel încât instanța să poată aprecia asupra unei eventuale existente bune credințe.

De asemenea, nimic nu l-ar fi putut împiedica pe inculpat să introducă o acțiune în micșorarea pensiei de întreținere la care fusese obligat dacă ar fi considerat că veniturile sale sunt mai mici decât cele avute în vedere de instanță la stabilirea pensiei de întreținere în favoarea minorei, a mai reținut prima instanță.

Concluzionând, față de toate aspectele mai sus expuse, prima instanță a apreciat că probatoriul administrat demonstrează dincolo de orice dubiu vinovăția inculpatului, care, cu certitudine, a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată.

În drept, prima instanță a reținut că fapta inculpatului V_____ D_____ F_____ care, în perioada ianuarie 2011-iulie 2013, nu a achitat pensia de întreținere în favoarea minorei V_____ A___ E_______, astfel cum s-a dispus prin sentințele civile nr. 555/2011 și 487/2012 ale Judecătoriei Aiud, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „abandon de familie”, prev. și ped. de art. 305 alin.1 lit c din Codul Penal din 1969.

Având în vedere că la data de 01.02.2014 au intrat în vigoare noile dispoziții ale Codului penal, la termenul de judecată din data de 08 octombrie 2014 prima instanță a acordat cuvântul în dezbateri, punând în discuție în același timp și aplicarea legii mai favorabile conform dispozițiilor art. 5 Cod penal.

În vederea determinării legii penale mai favorabile, prima instanță a procedat la compararea reglementărilor incidente în cauză, din perspectiva ambelor legi care incriminează faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, respectiv prevederile art. 305 alin 1 lit. c Cod penal din 1969 precum și prevederile art. 378 alin 1 lit. c Cod penal, pentru a putea aplica o pedeapsă legală inculpatului, determinând în mod global legea penală mai favorabilă, în sensul celor reținute prin Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 372/20.05.2014.

Prima instanță a reținut că art. 305 alin 1 lit. c Cod penal din 1969 prevede o pedeapsă cu închisoarea de la 1 an la 3 ani sau amendă iar art. 378 alin 1 lit. c Cod penal prevede o pedeapsă cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amendă.

• Sub aspectul condițiilor de incriminare, Cod penal prevede că este necesar ca pensia de întreținere să nu fi fost plătită 3 luni, în timp ce Cod penal din 1969 condiționează existența elementului material al infracțiunii de neplata pensiei de întreținere timp de 2 luni.

Apreciind asupra prevederilor legale incidente în mod global, prima instanță a stabilit în concret, ca fiind mai favorabile prevederile Codului penal actual, având în vedere că limitele de pedeapsă – minimul pedepsei potrivit Cod penal actual fiind de 6 luni spre deosebire de Cod penal din 1969 care prevede o limită de pedeapsă de 1 an – precum și condițiile de incriminare.

Având în vedere că reglementarea infracțiunii prevăzută de art. 305 alin 1 lit. c Cod penal din 1969, pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este preluată, sub aspectul elementelor constitutive în art. 378 alin 1 lit c Cod penal, prima instanță a apreciat că nu se impune o schimbare a încadrării juridice, urmând a se realiza doar o recalificare a faptei prin prisma aplicării prevederilor art. 5 Cod penal referitor la legea penală mai favorabilă.

În concluzie, prima instanță a recalificat fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul V_____ D_____ F_____ din infracțiunea de abandon de familie, prev. de art. 305 alin 1 lit. c Cod penal din 1969 în infracțiunea de abandon de familie faptă prev. de art. 378 alin 1 lit c Cod penal

Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin.4 Cod. pr. pen. întrucât fapta există, a fost săvârșită de către inculpat și constituie infracțiune, prima instanță a stabilit o pedeapsă în sarcina inculpatului V_____ D_____ F_____, dar a dispus amânarea acesteia, în condițiile art. 83-90 Cod penal, cu următoarea motivare:

Raportat la crieriile de individualizare prev. de art. 74 din Codul penal, prima instanță a apreciat că faptele inculpatului prezintă un grad concret mediu de periculozitate, dedus din însăși natura faptei, neplata pensiei de întreținere având consecințe directe asupra traiului zilnic al minorei; împrejurarea și modul efectiv de comitere a infracțiunii, neplata sumelor de bani în mod intenționat, cu rea credință, deși ar fi avut posibilități.

În ce privește persoana inculpatului, prima instanță a constatat că acesta este tânăr, este integrat din punct de vedere social, are loc de muncă și nu are antecedente penale deși a mai avut contact cu legea penală.

Referitor la atitudinea pe care inculpatul a avut-o față de fapta săvârșită, atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței, prima instanță și-a format convingerea că acesta este perfect conștient de faptele sale, lucru ce rezultă din achitarea unor sume de bani înaintea termenelor de judecată, în încercarea, probabil, de a dovedi buna credință.

Astfel, față de natura faptei, constatând că inculpatul nu a putut justifica în niciun fel fapta săvârșită precum și raportat la nivelul de instrucție al acestuia – studii liceale – este evident că era capabil să-și dea seama și să prevadă urmările unei asemenea fapte; în consecință, prima instanță nu s-a orientat către pedeapsa amenzii în ce-l privește. Mai mult, o pedeapsă a amenzii cu executare ar avea efect contrar celui urmărit prin aplicarea pedepsei, punând în sarcina inculpatului cheltuieli datorită cărora, așa cum de altfel a făcut până acum, nu va achita nici pe viitor pensia de întreținere minorei, a mai reținut prima instanță.

Prima instanță a arătat că nu a aplicat pedeapsa și nu a dispus executarea în regim de detenție întrucât o asemenea modalitate de executare nu ar fi benefică pentru minoră, fiind greu de crezut că, dacă, liber fiind, inculpatul nu a achitat obligațiile care-i reveneau, o va face din penitenciar.

Prima instanță a mai considerat că în condițiile în care se va stabili o pedeapsă și se va amâna aplicarea acesteia, pedeapsa stabilită și consecințele la care se va expune inculpatul dacă pe durata termenului de supraveghere va repeta comportamentul infracțional vor constitui un avertisment suficient.

Astfel, prima instanță a dat eficiență dispozițiilor art. 83 Cod penal, astfel cum mai sus s-a arătat.

În final, motivat de culpa infracțională exclusivă a inculpatului, în baza art. 274 alin 1 Cod. pr. pen., prima instanță l-a obligat pe acesta la plata sumei de 529 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei sentințe a declarat, în termen, apel inculpatul, solicitând desființarea ei și, în rejudecare, în principal, a se da eficiență dispozițiilor art. 80 din noul Cod penal referitoare la renunțarea la aplicarea pedepsei.

În ședința publică din data de 02.03.2015, apărătorul ales al inculpatului a solicitat și a se face aplicarea dispozițiilor art. 387 alin. 2 din noul Cod penal, dar curtea observă că aceste dispoziții nu au legătură cu apărarea inculpatului, ele incriminând ca abandon de familie o faptă asimilată celor tip. Oricum, prin prisma dispozițiilor art. 417 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, curtea va analiza cauza și prin prisma dispozițiilor art. 378 alin. 4 și 5 din noul Cod penal, care reglementează o cauză de nepedepsire și, respectiv, o cauză de aplicare obligatorie a instituției amânării aplicării pedepsei și a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În aceeași ședință, cu ocazia ultimului cuvânt, inculpatul a susținut și că el nu a acționat cu rea-credință, neplătind pensia din cauza faptului că tatăl său suferă de cancer, iar fratele său a decedat, dar și din cauza faptului că a rămas fără carnet de conducere 1 an de zile.

Persoana vătămată minoră, prin apărător desemnat din oficiu și reprezentantul ministerului public și-au exprimat poziția procesuală în sensul respingerii apelului.

Analizând sentința primei instanțe prin prisma motivelor de apel invocate de inculpat dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, în acord cu dispozițiile art. 417 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, curtea reține următoarele:

Prima instanță, dând o justă interpretare și apreciere probelor dosarului, în acord cu dispozițiile art. 103 alin. 1 și 2 din noul Cod de procedură penală, a reținut o corectă stare de fapt, constând în aceea că inculpatul, în perioada ianuarie 2011-iulie 2013, nu a achitat, mai mult de trei luni de zile, pensia de întreținere în favoarea minorei V_____ A___ E_______, astfel cum s-a dispus prin sentințele civile nr. 555/2011 și 487/2012 ale Judecătoriei Aiud.

Curtea, ca și prima instanță, de altfel, nu poate reține apărarea inculpatului în sensul că nu este îndeplinită condiția relei credințe. Reaua credință, în materia infracțiunii de abandon de familie prin neplata pensiei de întreținere stabilite pe cale judecătorească, înseamnă că inculpatul a avut posibilitatea să realizeze venituri și, deci, să plătească pensia, dar a ales să nu o facă. În prezenta speță, în care inculpatul este o persoană tânără, perfect aptă de muncă și chiar posedând o calificare de șofer, nu se poate spune că acesta nu a putu realiza venituri din muncă, această afirmație a inculpatului fiind contrazisă de chiar adeverințele de venituri provenite de la entitățile la care a prestat muncă și de declarația martorului P__ L_____ C_____, care a arătat că inculpatul a lucrat ca și zilier. Nici apărarea legată de faptul suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă mai lungă de timp nu poate fi reținută în favoarea inculpatului, această suspendare producându-se din propria-i culpă, or nimeni nu poate invoca în favoare-i propria culpă. Reaua credință a inculpatului nu poate fi eliminată din discuție nici de problemele de sănătate ale tatălui inculpatului, acesta nedovedind nici că ar fi fost singurul obligat la îngrijirea tatălui și nici cuantumul cheltuielilor necesare pentru această îngrijire. De altfel, prin această din urmă apărare, chiar probată de ar fi, inculpatul nu poate oferi o scuză pertinentă neexecutării obligației de plată a pensiei de întreținere către persoana vătămată minoră, atâta vreme cât obiectul acestei obligații consta într-o sumă modică, anume între 167,5 lei și 175 lei pe lună.

Prima instanță a realizat și o justă încadrare juridică a faptei și o aplicare corectă a dispozițiilor art. 5 alin. 1 din noul Cod penal, fapta inculpatului întrunind toate elementele constitutive ale infracțiunii de abandon de familie prev. de art. 378 alin. 1 lit. c din noul Cod penal, prevederi care, prin limita minimă de pedeapsă și prin condițiile de incriminare dar și prin modalitățile de individualizare ale sancțiunii, alternative condamnării, reprezintă, într-adevăr, lege penală mai favorabilă.

Prima instanță a realizat și o legală și temeinică individualizare a sancțiunii, în acord cu dispozițiile art. 74 din noul Cod penal, alegând cea mai potrivită pedeapsă ca și natură și o modalitate alternativă condamnării, anume amânarea aplicării pedepsei, net favorabilă inculpatului.

Curtea nu poate da curs solicitării inculpatului de aplicare a dispozițiilor art. 80 și urm. din noul Cod penal, referitoare la renunțarea la aplicarea pedepsei, deoarece nu este îndeplinită nici condiția referitoare la pericolul social scăzut al faptei (așa cum și prima instanță a reținut, prin perioada lungă de timp în care inculpatul nu a plătit pensia de întreținere și prin vulnerabilitatea subiectului pasiv al infracțiunii, un copil minor, fapta fiind una de o gravitate destul de ridicată), condiție prev. de art. 80 alin. 1 lit. a din noul Cod penal și nici condiția unei conduite bune anterior săvârșirii infracțiunii (anterior săvârșirii infracțiunii din această cauză inculpatul fiind cercetat pentru o infracțiunii similară, îndreptată împotriva aceleiași minore), condiție prev. de art. 80 alin. 1 lit. b din noul Cod penal.

Curtea a analizat și dispozițiile art. 378 alin. 4 și 5 din noul Cod penal și a ajuns la concluzia că ele nu sunt aplicabile situației juridice a inculpatului după pronunțarea sentinței de primă instanță deoarece, pe de o parte, inculpatul nu și-a achitat obligația de întreținere înainte de terminarea urmăririi penale, iar pe de altă parte, prima instanță a dispus chiar o soluție de amânare a aplicării pedepsei.

Nici solicitarea inculpatului de reținere de circumstanțe atenuante nu poate fi primită, atâta vreme cât despre circumstanțele atenuante legale nici nu poate fi vorba, iar cele judiciare nu sunt nici ele incidente, inculpatul efectuând plăți sporadice și parțiale ale obligației de întreținere și cu mare întârziere, fapta fiind apreciată, pentru considerentele anterior arătate, ca fiind una destul de periculoasă.

Cercetând sentința primei instanțe și sub aspectul celorlalte chestiuni de fapt și de drept, potrivit art. 417 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, curtea nu a descoperit nici alte fine de nelegalitate sau de netemeinicie.

Pentru toate aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 421 pct. 1 lit. b din noul Cod de procedură penală, curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul V_____ D_____ F_____ I___ împotriva sentinței penale nr. 1672/05.11.2014, pronunțată de Judecătoria Aiud în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

În baza art. 275 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, inculpatul va fi obligat să plătească statului suma de 450 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, din care suma de 150 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu al persoanei vătămate minore în apel, stabilit potrivit art. 5 lit. e din Protocolul privind onorariile apărătorilor din oficiu și care, potrivit art. 272 din noul Cod de procedură penală, se va avansa din fondul special destinat al Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul V_____ D_____ F_____ I___ împotriva sentinței penale nr. 1672/05.11.2014, pronunțată de Judecătoria Aiud în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

În baza art. 275 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, obligă inculpatul să plătească statului suma de 450 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

Acordă suma de 150 lei cu titlu de onorariu al apărătorului din oficiu al persoanei vătămate minore în apel, care, potrivit art. 272 din noul Cod de procedură penală, se va avansa din fondul special destinat al Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 10.03.2015.

Președinte, Judecător,

A_____ D____ B______ A_____ P___

Grefier,

D____ M____ H_____

Red./Tehnored.

A.D.B./D.M.H

29.04.2015, 2 ex.

J. Fond V______ M______