Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 1139/2013

Ședința publică de la 31 Octombrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE T______ J_________

Judecător E____ S________

Judecător D______ D_________

Grefier E_______ M_____ D____

Ministerul Public – P________ de pe lângă Curtea de Apel Iași – reprezentat prin procuror

E___ P______

Pe rol judecarea recursului penal, având ca obiect „abandonul de familie (art. 305 Cod penal)”, formulat de inculpatul C____ G_______, fiul lui M____ și A____, născut la 04.10.1965 – în prezent deținut în Penitenciarul Iași împotriva deciziei penale nr. 455 din data de 15.09.2011 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr. XXXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul recurent C____ G_______, asistat de avocat B____ C_____ M______, apărător ales din cadrul Baroului de Avocați Iași, cu delegație la dosar. Lipsă partea vătămată intimată.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează cele de mai sus cu privire la obiectul cauzei, prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care,

Avocat B____ C_____ M______ susține că a studiat dosarul la arhiva instanței. Cererea inculpatului este de fapt o cerere de rejudecare a cauzei în temeiul art. 522 ind. 1 Cod procedură penală, motiv pentru care solicită declinarea soluționării acestei cereri în favoarea Judecătoriei Iași, rejudecare după extrădare. Inculpatul a fost judecat în lipsă, a fost plecat din țară, există mandat european, a fost reținut la frontieră și există proces verbal în acest sens.

Interpelat de către instanță, inculpatul C____ G_______ susține că cererea sa o cerere de rejudecare după extrădare, pe temeiul invocat de doamna avocat.

Instanța acordă cuvântul în concluzii pe cererea formulată.

Avocat B____ C_____ M______ solicită, față de cererea formulată de către petentul condamnat, solicită a se dispune declinarea soluționării prezentei cereri în favoarea instanței competente, Judecătoria Iași ca instanță de fond.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune, urmează a fi trimisă cauza la Judecătoria Iași.

Având ultimul cuvânt, petentul condamnat C____ G_______ solicită a fi trimisă cauza la Judecătoria Iași.

Declarând închise dezbaterile, instanța lasă cauza în pronunțare.

Ulterior deliberării,

Curtea,

Asupra cererii de rejudecare de față:

Prin sentința penală nr. 1727 din 31 mai 2011 a Judecătoriei Iași s-au hotărât următoarele:

„În temeiul dispozițiilor art. 334 Cod procedură penală, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, prin reținerea prevederilor art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal.

A condamnat pe inculpatul C____ G_______, fiul lui M____ și A____, născut la data de 4.10.1965 în P___ Iloaiei, jud. Iași, C.N.P. xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în ____________________ Iloaiei, jud. Iași, cetățean român, fără ocupație, recidivist, la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, prevăzute de art. 305 alin. 1 lit. c Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal.

În temeiul dispozițiilor art. 83 alin. 1 și art. 305 alin. 5 Cod penal, a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, prevăzută de art. 305 alin. 1 lit. c Cod penal, prin sentința penală nr. 2521/26.05.2006 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin nerecurare, și dispune ca inculpatul să execute această pedeapsă alăturat celei stabilite pentru infracțiunea ce face obiectul prezentei cauze, pedeapsa totală pentru inculpatul C____ G_______ fiind de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare, cu executare în regim de detenție.

În temeiul și în condițiile dispozițiilor art. 71 Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua și lit. b Cod penal.

În baza dispozițiilor art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, a respins ca neîntemeiate, pretențiile părții civile C____ P________-G_______, formulate prin reprezentantul legal B___ P________.

În temeiul dispozițiilor art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a obligat pe inculpatul C____ G_______ să plătească statului suma de 600 de lei cu titlul de cheltuieli judiciare.”

Pentru a pronunța sentința penală, instanța de fond a reținut următoarele:

„Prin sentința civilă nr. 1692/7.02.2001 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a dispus desfacerea căsătoriei între inculpat și B___ P________, acesteia din urmă fiindu-i încredințate, spre creștere și educare, minora C____ G_______ P________, născută la data de 29.10.1995, și minora C____ G________ E____, născută la data de 19.05.1990. În sarcina inculpatului a fost stabilită obligația de plată a pensiei de întreținere de câte 150 000 ROL pentru fiecare copil. Prin sentința civilă nr. 3996/2.04.2003 a Judecătoriei Iași cuantumul pensiei de întreținere a fost majorat la câte 330 000 ROL pentru fiecare copil, lunar.

Prin sentința penală nr. 2521/26.05.2005 a Judecătoriei Iași, inculpatul C____ G_______ a fost condamnat la pedeapsa de un an închisoare, cu suspendarea condiționată a executării, pentru comiterea infracțiunii de abandon de familie, prevăzută de art. 305 alin. 1 lit. c Cod penal. Această sentință penală a rămas definitivă la data de 20.06.2006, prin nerecurare.

Inculpatul nu a fost angajat cu contract individual de muncă iar din adresa emisă la data de 26.01.2010 de Primăria P___ Iloaiei rezultă că acesta nu figurează cu teren agricol sau cu alte bunuri în proprietate, de asemenea nedepunând dosar pentru a beneficia de prevederile Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, până la data de 27.01.2010. Din declarațiile martorilor audiați, ale reprezentantului legal al părții vătămate și ale părții vătămate C____ P________ G_______ rezultă că, nici ulterior condamnării sale definitive, inculpatul nu s-a interesat de soarta acesteia, neachitând pensia de întreținere la care era în continuare obligat, în cuantum de 33 de lei lunar, și necontribuind în alt mod la cheltuielile legate de creșterea, îngrijirea și educarea minorei. Din probatoriu rezultă că inculpatul nu a achitat pensia de întreține nici în favoarea celeilalte fiice, C____ G________ E____, până la majoratul acesteia, însă cu privire la această faptă s-a dispus, prin rechizitoriu, neînceperea urmăririi penale, întrucât nu s-a formulat plângere penală prealabilă.

Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul a admis că nu a achitat pensia de întreținere stabilită în favoarea minorei parte vătămată, susținând că nu a avut posibilități materiale, locuind cu părinții și neavând un loc de muncă, obținând venituri doar prin munca cu ziua pe la diverse persoane din satul B____, venituri limitate însă din cauza împrejurării că suferă de hernie de disc.

În drept, fapta inculpatului C____ G_______ care, cu rea credință, din august 2006 până în prezent, nu a achitat pensia de întreținere la care fusese obligat prin sentința civilă nr. 3996/2003 a Judecătoriei Iași în favoarea părții vătămate minore C____ G_______ P________, născută la 19.05.1990, în condițiile în care prin sentința penală nr. 2521/26.05.2005 a Judecătoriei Iași, a fost condamnat la pedeapsa de un an închisoare, cu suspendarea condiționată a executării, pentru comiterea infracțiunii de abandon de familie, prevăzută de art. 305 alin. 1 lit. c Cod penal, sentința rămânând definitivă la data de 20.06.2006, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abandon de familie, prevăzută de art. 305 alin. 1 lit. c Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal.

Sub aspect obiectiv instanța reține că elementul material al infracțiunii de abandon comise de inculpat în dauna părții vătămate s-a realizat prin faptul neplății de către acesta timp de aproximativ 56 de luni a pensiei de întreținere stabilite pe cale judecătorească, în cuantum de 33 de lei lunar. Activitatea infracțională nu s-a încheiat la împlinirea celor două luni de neplată, prevăzute de textul de incriminare, ci a continuat până în prezent, infracțiunile îmbrăcând formă continuă de săvârșire. Urmare a pasivității manifestată de inculpat, partea vătămată a fost lipsită de sprijinul material concretizat în sumele de bani stabilite prin hotărârea judecătorească civilă, astfel încât, sub aspect obiectiv, s-a produs inclusiv rezultatul socialmente periculos al infracțiunii aflat în directă legătură de cauzalitate cu elementul material.

Sub aspectul laturii subiective, instanța reține că inculpatul a acționat cu intenție indirectă, potrivit art. 19 alin. 1, pct. 1 lit. b) Cod penal, în sensul că acesta a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat cu indiferență posibilitatea producerii acestuia.

În ceea ce privește cerința relei-credințe, prevăzută de textul de incriminare, instanța reține că aceasta presupune dovedirea posibilității inculpatului de a-și îndeplini obligația de plată a pensiei unită cu lipsa voinței acestuia de a efectua plata.

Instanța apreciază că nerespectarea, de către inculpat, a obligației de plată a pensiei de întreținere în favoarea părții vătămate minore, obligație cu un cuantum modic, de 33 de lei pe lună, nu poate fi apreciată decât ca fiindu-i imputabilă în baza relei credințe, câtă vreme inculpatul a admis că a realizat venituri muncind cu ziua, nu a solicitat ajutor social de la primărie, nu s-a interesat măcar de soarta fiicei sale, nu a contribuit cu nimic la îngrijirea acesteia, nefăcând în nici un fel dovada afecțiunilor de care susține că suferă. Pe de altă parte, instanța apreciază că inculpatul, chiar și suferind de hernie de disc și neavând un loc de muncă stabil, ar fi putut cu ușurință să strângă 33 de lei lunar pentru achitarea obligațiilor față de copilul său, în caz contrar urmând a admite că în toată această perioadă a fost întreținut de părinții săi sau din mila publică.

Infracțiunea de abandon de familie dedusă judecății în prezenta cauză a fost comisă de inculpatul C____ G_______ în condițiile recidivei mari postcondamnatorii, potrivit art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal, în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei anterioare aplicate de asemenea pentru comiterea infracțiunii de abandon de familie. În temeiul dispozițiilor art. 334 Cod procedură penală, instanța va dispune așadar schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, prin reținerea prevederilor art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal.

Constatând așadar că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, respectiv că fapta pentru care inculpatul C____ a fost trimis în judecată există, constituie infracțiune sub aspect obiectiv și subiectiv, fiind săvârșită de acesta cu forma de vinovăție cerută de lege, instanța va dispune condamnarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie în dauna părții vătămate minore.

Nici măcar după data sesizării instanței inculpatul nu a făcut demersuri în acest sens deși știa că mai fusese anterior condamnat pentru aceeași faptă, ceea ce denotă în opinia instanței lipsa sentimentului de responsabilizare a inculpatului și de conștientizare a caracterului ilicit al atitudinii sale. Toate aceste aspecte determină instanța ca dintre pedepsele alternative prevăzute de textul de incriminare să aleagă pentru inculpat, apreciind că răspunde mai bine scopului educativ, coercitiv și preventiv al pedepsei, prevăzut de dispozițiile art. 52 Cod penal, pedeapsa cu închisoarea, peste nivelul minimului prevăzut de textul de incriminare, ținând cont de împrejurarea că a comis această infracțiune în condițiile recidivei postcondamnatorii, ignorând eventualele consecințe ale revocării suspendării condiționate a executării pedepsei anterioare.

În temeiul dispozițiilor art. 83 alin. 1 și art. 305 alin. 5 Cod penal, instanța va revoca suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, prevăzută de art. 305 alin. 1 lit. c Cod penal, prin sentința penală nr. 2521/26.05.2006 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin nerecurare, și va dispune ca inculpatul să execute această pedeapsă alăturat celei stabilite pentru infracțiunea ce face obiectul prezentei cauze, pedeapsa totală pentru inculpatul C____ G_______ fiind de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare, cu executare în regim de detenție.

În temeiul dispozițiilor art. 71 Cod penal, instanța îi va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua și lit. b Cod penal, apreciind că exercițiul dreptului de a fi ales în autorități publice sau funcții elective publice, precum și al dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat sunt incompatibile cu situația acestuia, condamnată la o pedeapsă privativă de libertate pentru neîndeplinirea unei obligații stabilite de o instanță de judecată în beneficiul copilului său minor, iar prin încăpățânarea cu care a refuzat să achite pensia de întreținere inculpatul a dovedit că ignoră atât dispozițiile definitive ale instanței civile, cât și cele mai elementare norme de conviețuire, legate de grija și responsabilitatea față de copilul său.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța, în baza prevederilor art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, va respinge ca neîntemeiată cererea formulată de partea civilă, prin reprezentantul legal, în sensul obligării inculpatului la plata sumelor restante, cu titlul de despăgubiri civile, câtă vreme pentru aceste sume restante există deja un titlu executoriu, și anume sentința civilă prin care a fost stabilită obligația de întreținere, rămasă irevocabilă. Admiterea unei asemenea cereri ar deschide reprezentantului legal calea pentru executarea silită a acestei sume de două ori, în baza a două sentințe diferite. Chiar și la momentul judecării prezentei cauze, cu privire la suma restantă, există deja o hotărâre civilă irevocabilă care constituie izvorul obligației de plată pentru inculpat.

În temeiul dispozițiilor art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, instanța îl va obliga pe inculpatul C____ G_______ să plătească statului suma de 600 de lei cu titlul de cheltuieli judiciare.”

Prin decizia penală nr. 455/15 septembrie 2011 a tribunalului Iași, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală a fost respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul C____ G_______ împotriva sentinței penale nr. 1727 din 31 mai 2011 a Judecătoriei Iași.

Pentru a pronunța decizia penală, Tribunalul Iași a reținut următoarele:

„Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, prin apărătorul ales, inculpatul C____ G_______, criticând-o ca netemeinică și nelegală, fără a dezvolta oral sau în scris motivele ce au determinat promovarea acestei căi de atac.

Examinând sentința atacată și întreg materialul dosarului, din oficiu, în condițiile art. 385⁶ alin. 3 Cod procedură penală, Tribunalul constată că recursul declarat de inculpatul C____ G_______ este nefondat și, ca atare, urmează a fi respins, pentru considerentele de mai jos.

Analiza întregului material al dosarului de fond impune concluzia că, prima instanță, evaluând temeinic și complet și ansamblul probator administrat în cauză, a reținut și stabilit corect circumstanțele concrete privind săvârșirea faptei deduse judecății, existența conținutului constitutiv al infracțiunii analizate, vinovăția inculpatului – recurent, încadrarea juridică dată faptei fiind legală.

Astfel, probele cauzei demonstrează, neîndoielnic, că inculpatul, deși suferise și anterior o condamnare penală tot pentru săvârșirea infracțiunii de „abandon de familie” prev. de art. 305 alin. 1 lit. c Cod penal, a perseverat, cu rea-credință, în neîndeplinirea obligației de întreținere față de minora C____ P________ G_______ în perioada august 2006 – decembrie 2009 – aspect recunoscut de acesta și confirmat de reprezentantul legal al minorei, B___ P________, dar și de martorul B___ A_____.

Așa cum corect a reținut și prima instanță, împrejurarea că inculpatul nu dispune de mijloacele materiale, financiare necesare traiului zilnic nu este de natură a-l absolvi de obligația stabilită în sarcina sa, pe cale judecătorească, în sensul de a presta lunar întreținere pentru fiica sa, minora C____ P________ G_______, cât timp rezultă din probele dosarului că acesta avea posibilitatea de a munci și de a îndeplini obligația menționată în termenele și în condițiile prevăzute de hotărârea judecătorească, fiind evidentă reaua-credință ce a stat la baza inacțiunii sale.

În ce privește tratamentul sancționator aplicat prin sentința atacată, Tribunalul constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare în cauză a criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal, prin raportare la situația de fapt concretă în care s-a desfășurat activitatea infracțională, la gradul de pericol social concret al acesteia evaluat atât din prisma gravității faptei, dar și a urmărilor produse asupra părții vătămate, dar și la circumstanțele personale ale inculpatului – care nu este la primul impact cu legea penală, perseverând în săvârșirea faptei de abandon de familie chiar și după condamnarea anterioară aplicată prin sentința penală nr. 2521/26.05.2005 a Judecătoriei Iași, dobândind în acest mod stabilit de recidivist postcondamnatoriu, antrenând în acest mod aplicarea dispozițiilor art. 83 Cod penal și a art. 37 lit. a Cod penal, cu consecința aplicării pedepsei închisorii de 2 ani și 6 luni ce urmează a fi executată în regim privativ de libertate.

Pentru toate aceste considerente, Tribunalul, constatând legalitatea și temeinicia sentinței penale nr. 1727/31.05.2011 a Judecătoriei Iași, în baza art. 385¹⁵ alin. 1 pct. 1 lit. b Cod procedură penală,m raportat la art. 385⁹ Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C____ G_______.”

Împotriva acestei decizii, inculpatul C____ G_______ a declarat recurs peste termen și, în cursul judecării recursului, la termenul de judecată din 31 octombrie 2013, condamnatul C____ G_______ a precizat, prin apărător, că cererea sa este de fapt o cerere de rejudecare a cauzei în temeiul art. 522 ind. 1 Cod procedură penală, întrucât inculpatul a fost judecat în lipsă, a fost plecat din țară, este emis mandat european de arestare pe numele său și a fost reținut la frontieră, motiv pentru care solicită declinarea judecării cauzei sale la Judecătoria Iași.

Având în vedere precizările condamnatului C____ G_______, că cererea sa, înregistrată ca recurs la această instanță, are ca obiect de fapt rejudecarea cauzei sale penale în caz de extrădare, în temeiul art. 522 ind. 1 Cod procedură penală, Curtea va declina competența de soluționare a cererii condamnatului C____ G_______ în favoarea Judecătoriei Iași, instanța competentă să judece cererea condamnatului fiind instanța care a judecat în primă instanță, pronunțând soluția de condamnare în lipsă.

Sunt aplicabile dispozițiile art. 42 Cod procedură penală cu referire la art. 522 ind. 1 Cod procedură penală.

Decide:

În baza disp. art. 42 Cod procedură penală în referire la disp. art. 522 ind. 1 Cod procedură penală declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 31.10.2013.

Președinte, Judecător, Judecător,

T______ JuverdeanuElena ScrimințiDaniela D_________

Grefier,

E_______ M_____ D____

Red. TJ

Tehnored. EMD

(2 ex. – 18.11.2013)

Tribunalul Iași – D______ A______