ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXX
PREȘEDINTE : I___ P______
P________ de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a fost reprezentat de procuror C______ M________ U____.
Pe rol se află judecarea apelurilor declarate de P________ de pe lângă Judecătoria Timișoara și inculpatul G_______ C________ împotriva sentinței penale nr. 3611/24.09.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul apelant personal asistat de avocat ales B_____ D______.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța procedează la audierea inculpatului apelant, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată în filă separată la dosar.
Nemaifiind alte cereri instanța acordă cuvântul părților asupra apelurilor.
Procurorul susține apelul așa cum a fost motivat în scris și solicită admiterea acestuia, desființarea sentinței penale apelate și în rejudecare, înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului care nu se justifică, reținerea lui art. 74 lit.c) c.p. este nelegală rap. la dec. ICCJ nr. 754/15.03.2012, iar celelalte circumstanțe nu pot fi reținute, cum ar fi că a condus pe o distanță scurtă.
Avocatul ales al inculpatului apelant solicită admiterea apelului declarat de inculpat și în principal în temeiul art. 16 alin. 2 teza a II-a, lit. d) c.p.p. achitarea inculpatului, iar în subsidiar să se dispună renunțarea la aplicarea pedepsei. Arată că inculpatul nu a fost depistat în trafic, a fost în mașină pe locul din dreapta, o persoană l-a rugat să tragă mașina pentru că bloca accesul la poartă. Mai arată că inculpatul are doi copii minori, stă în chirie la soacra lui. Solicită respingerea apelului declarat de parchet.
Procurorul pune concluzii de respingere a apelului declarat de inculpat ca nefondat.
Inculpatul apelant G_______ C________ arată că regretă fapta.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 3611/24.09.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX,
În temeiul art. 86 alin 1 din OUG 195/2002 (în prezent art. 335 alin. 1 C. pen.), raportat la art. 40 C.pen. din 1969, raportat la art. 5 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.pr.pen., art. 74 alin. 1 lit. c, alin. 2 C. pen. din 1969 , art. 76 alin. 1 lit. d C. pen. din 1969, a condamnat pe inculpatul G_______ C________, fiul lui V_____ și M____, născut la data de 09.06.1976 în Ciacova, jud. T____, cu domiciliul în Timișoara, ____________________, ____________, _________________, cetățenie română, căsătorit, studii – 4 clase, stagiul militar satisfăcut, ocupație – muncitor în construcții, fără loc de muncă, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu antecedente penale care nu atrag starea de recidivă, cercetat în stare de liberate, la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere în stare de pluralitate intermediară.
În temeiul art. 71 alin.2 C.pen. din 1969, raportat la art. 12 alin. 1 din Legea 187/2012, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a, lit b C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 83 alin. 1 C.pen. din 1969, cu aplicarea art. 15 alin. 2 din Legea 187/2012., a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicate prin s.p. nr. 13/07.02.2012 a Judecătoriei M______ Nouă, definitivă prin nerecurare la data de 22.02.2012, și a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată în prezentul dosar, inculpatul urmând a executa pedeapsa totală de 1 an închisoare, în regim de detenție.
În temeiul art. 71 alin.2 C.pen. din 1969, raportat la art. 12 alin. 1 din Legea 187/2012, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a, lit b C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 272 al.2 C. proc. pen. a dispus virarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T____ a sumei de 100 lei, reprezentând onorariul parțial al avocatului din oficiu.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. xxxxx/P/2012 din 23.06.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.86 alin 1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 40 alin 1 C.p.
În sarcina inculpatului s-a reținut, în esență, că la data de 29.10.2012, în jurul orei 17, a condus autoturismul marca Renault, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe străzile E______ U________ și Eugeniu de Savoya din Timișoara, fără a poseda permis de conducere.
Situația de fapt reținută în rechizitoriu a fost probata următoarele mijloace de probă existente in dosarul de urmărire penala (dup): proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare din data de 20.03.2013 (f. 6); proces-verbal de constatare din data de 29.10.2012, întocmit de lucrători de poliție din cadrul Poliției Municipiului Timișoara – Biroul Rutier (f. 7); copie proces-verbal din data de 29.10.2012, întocmit de lucrători de poliție din cadrul Poliției Locale Timișoara – Serviciul Circulație Rutieră (f. 8); proces-verbal de identificare din data de 29.10.2012 (f. 11); adresa-răspuns nr. xxxxx/22.01.2013 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor T____ (f. 12); declarațiile inculpatului G_______ C________ din datele de 29.10.2012 (f. 16), 21.11.2013 (f. 14-15) și 20.03.2014 (f. 18); declarația martorei R____ A______ din data de 27.11.2013 (f. 20); declarațiile martorului asistent U__ R_____-I___ din datele de 29.10.2012 (f. 24) și 16.10.2013 (f. 23).
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 14.08.2014 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
Audiat fiind la termenul de judecată din 24.09.2014, inculpatul au învederat instanței că dorește să se prevaleze de dispozitiile art. 396 alin 10 C.p.p., respectiv a arătat că recunoaște săvârșirea faptei în modalitatea reținută prin rechizitoriu și dorește să fie judecat în baza probelor administrate în faza de urmărire penală (f. 23).
Sub aspectul probatoriului, în temeiul art. 100 C.p.p. a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, respectiv fișa de cazier a inculpatului și înscrisuri în circumstanțiere.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a constatat că starea de fapt expusă prin rechizitoriu este dovedită în întregime de probele anterior enunțate, reținând următoarele:
În fapt, din procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din data de 29.10.2012 (f. 7 dup), coroborat cu adresa nr. xxxxx/22.01.2013 emisă de Serviciul public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor T____ (f. 12 dup), cu declarațiile inculpatului din data de 29.10.2012 (f. 16 dup), 21.11.2013 (f. 14-15) și 20.03.2014 (f. 18) si cu declarația martorului asistent U__ R_____ I___ din data de 29.10.2013 (f. 24 dup) reiese ca la data de 29.10.2012, în jurul orei 17, inculpatul a condus autoturismul marca Renault, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe străzile E______ U________ și Eugeniu de Savoya din Timișoara, fără a poseda permis de conducere.
Situația de fapt reținută este întărită și de recunoașterea inculpatului prin declarația nemijlocită dată de către acesta în ședință publică (fila 23).
În ceea ce privește legea penală aplicabilă instanța a reținut că în cauză nu s-au produs modificări în ceea ce privește limitele de pedeapsă aplicabile, dispozițiile Codului penal din 1969 fiind mai favorabile în ceea ce privește consecințele reținerii circumstanțelor atenuante, astfel că în temeiul art. 15 din Constituția României au fost aplicate dispozițiile art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002, în vigoare la data săvârșirii faptei, precum și cele ale Codului penal din 1969.
În ceea ce privește dispozițiile privitoare la recidiva postcondamnatorie, instanța a reținut că potrivit art. 41 alin. 1 C.pen. există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare.
Având în vedere că prin s.p. nr. 13/07.02.2012 a Judecătoriei M______ Nouă, definitivă prin nerecurare la data de 22.02.2012 inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă 6 luni închisoare instanța a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru reținerea stării de recidivă, reținând starea de pluralitate intermediară prevăzută de art.40 alin.1 C. pen.din 1969 respectiv săvârșirea de infracțiuni după rămânerea definitivă a s.p. nr. 13/07.02.2012 a Judecătoriei M______ Nouă și până la data la care pedeapsa este executată sau considerată ca executată.
În drept, fapta inculpatului care în data de 29.10.2012, în jurul orei 17, a condus autoturismul marca Renault, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe străzile E______ U________ și Eugeniu de Savoya din Timișoara, fără a poseda permis de conducere, constituie infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, în stare de pluralitatea intermediară, prevăzută de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 (în prezent art. 335 alin. 1 C. pen.), cu aplicarea art. art. 40 alin. 1 C.pen. (Legea 15/1968).
Elementul material a constat în acțiunea inculpatului de a conduce autoturismul mai sus menționat pe drumurile publice, respectiv pe străzile E______ U________ și Eugeniu de Savoya din Timișoara, fără a poseda permis de conducere, elementul material fiind astfel însoțit de cerința esențială ca subiectul să nu posede permis de conducere.
Urmarea imediată a constat într-o stare de pericol pentru securitatea circulației pe drumurile publice, cunoscut fiind faptul că o persoană care nu poseda permis de conducere nu si-a însușit cunoștințele si deprinderile obligatorii pe care le presupune conducerea în siguranță a autovehiculelor. Fiind o infracțiune formală, de pericol, raportul de cauzalitate între urmarea imediată și acțiune se prezumă, starea de pericol fiind inerentă acțiunii.
Din perspectiva laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție conform dispozițiilor art.19 alin.1 pct.1 lit. a C.pen. din 1969, întrucât prin conducerea autovehiculului fără a poseda permis de conducere a cunoscut că pune în pericol securitatea circulației rutiere și siguranța celorlalți participanți la trafic, în condițiile în care nu a absolvit cursurile de specialitate în cadrul cărora să-și însușească deprinderile necesare conducerii unui autovehicul pe drumurile publice atât din punct de vedere teoretic cât și practic.
Pentru infracțiunea săvârșita instanța a aplicat inculpatului pedeapsa cu închisoarea, la a cărei individualizare judiciară a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 52 si 72 C.pen. din 1969, respectiv: scopul pedepsei, limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, natura și împrejurările concrete în care fapta a fost comisa și împrejurarea că a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, recunoscând savarsirea faptei imediat dupa producerea acesteia.
Instanța a avut în vedere si faptul că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale (cazier-f. 13), fapta fiind săvârșită în termenul de încercare al pedepsei de 6 luni închisoare cu suspendare condiționată aplicată prin s.p. nr. 13/07.02.2012 a Judecătoriei M______ Nouă, definitivă prin nerecurare la data de 22.02.2012.
Au fost reținute de asemenea aspectele privind conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse în circumstanțiere, respectiv caracterizare emisă de administratorul asociației de locatari de la domiciliul inculpatului (f. 25), precum și atitudinea inculpatului după săvârșirea infracțiunii, constând în prezentarea sa în fața autorităților și comportarea sinceră în cursul procesului.
Potrivit art. 74 alin. 2 C. pen.din 1969 împrejurările enumerate la art. 74 alin. 1 C. pen.din 1969 au doar caracter exemplificativ, motiv pentru care a fost reținută ca circumstanță atenuantă și împrejurarea că a condus autoturismul sus menționat pe o distanță scurtă pentru a debloca o poartă de acces, precum și faptul că în cauză s-a dispus revocarea suspendării condiționate, ceea ce va conduce la cumulul aritmetic al pedepselor.
În consecință, în temeiul art. 86 alin 1 din OUG 195/2002 (în prezent art. 335 alin. 1 C. pen.), raportat la art. 40 C.pen. din 1969, raportat la art. 5 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.pr.pen., art. 74 alin. 1 lit. c, alin. 2 C. pen. din 1969 , art. 76 alin. 1 lit. d C. pen. din 1969, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere în stare de pluralitate intermediară., apreciind ca acesta este suficienta pentru a conduce la atingerea scopul sancționator si educativ-preventiv al pedepsei.
În ceea ce privește pedepsele accesorii, instanța a făcut aplicarea art.71 C.pen.din 1969, raportat la art. 12 alin. 1 din Legea 187/2012, aplicând inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza a II a și lit.b Cod penal din 1969, în acord cu Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în Cauza S____ și P_______ împotriva României. Astfel, în acest context, instanța a apreciat că se impune interzicerea numai a drepturilor prevăzute la art.64 lit.a teza a II a și b Cod penal din 1969, față de natura infracțiunii săvârșite de către inculpat.
În ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile referitoare la tratamentul juridic sancționator privitor la revocarea suspendării condiționate, având în vedere că potrivit art. 15 alin.2 din Legea 187/2012 regimul suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate în baza Codului penal din 1969, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969, în temeiul art. 83 C.pen, cu aplicarea art. 15 alin. 2 din Legea 187/2012., instanța a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicate prin s.p. nr. 13/07.02.2012 a Judecătoriei M______ Nouă, definitivă prin nerecurare la data de 22.02.2012 și a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată în prezentul dosar, inculpatul urmând a executa pedeapsa totală de 1 an închisoare, în regim de detenție.
În temeiul art. 71 alin.2 C.pen. din 1969, raportat la art. 12 alin. 1 din Legea 187/2012 se a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a, lit b C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 272 al.2 C. proc. pen. a dispus virarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T____ a sumei de 100 lei, reprezentând onorariul parțial al avocatului din oficiu.
În temeiul dispozitiilor art. 274 alin.1 C.pr.pen., reținând ca este în culpă cu privire la declanșarea procesului, instanța a obligat pe inculpat la plata sumei de 400 lei către stat, reprezentând cuantumul cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea cauzei.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel P________ de pe lângă Judecătoria Timișoara și inculpatul G_______ C________.
În motivarea apelului P________ de pe lângă Judecătoria Timișoara a arătat faptul că în speță prima instanță a reținut în mod incorect în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a) C.p. constatând în faptul că a condus autoturismul pe o distanță scurtă, acest lucru neputând constitui circumstanță atenuantă și de asemenea nu poate constitui circumstanță atenuantă faptul că în cauză se va dispune revocarea suspendării condiționate, ceea ce va conduce la cumul aritmetic al pedepselor.
În motivare apelului inculpatul a solicitat ca în principal să se facă aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. 2 teza a II-a lit. d) c.p.p. și să se dispună achitarea, iar în subsidiar să se facă aplicarea dispozițiilor art. 80 lit. a, b) din codul penal și să se dispună o soluție de renunțare la aplicarea pedepsei.
Analizând cele două apeluri prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu, Curtea găsește întemeiat în parte apelul parchetului urmând a-l admite, și va respinge ca nefondat apelul declarat de către inculpat pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a reținut starea de fapt și încadrarea juridică dată faptei, inculpatul uzând de dispozițiile art. 375 C.p.p. și recunoscând săvârșirea faptei, astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu, beneficiind de procedura simplificată precum și de disp. art. 396 alin. 10 C.p.p.
Într-adevăr prima instanță a reținut ca și circumstanță atenuantă disp. art. 74 alin. 1 lit. c) din codul penal anterior, dând eficiență acestor circumstanțe și reducând pedeapsa prevăzută de lege sub minimul special.
Această circumstanță atenuantă se referă la atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorității și comportarea sinceră în cursul procesului.
Cu toate acestea, această circumstanță astfel cum a stabilit și ÎCCJ prin hotărârea nr. 754/15.03.2012 nu va putea fi reținută în concurs cu dispozițiile vechiului art. 3201 C.p.p., dându-se astfel eficiență de două ori aceleași circumstanțe atenuante.
Dispozițiile art. 39610 C.p.p. au preluat aproape în totalitate prev. art. 3201 din vechiul cod de procedură penală, iar finalitatea acestora era și este reducerea pedepsei sub limita minimului special în cazul recunoașterii vinovăției.
Nu același lucru se poate spune și despre reținerea circumstanței atenuante prevăzută de alin. 2 al articolului 74 cod penal, judecătorul cauzei motivând întemeiat reținerea acestui text legislativ pe aceea că inculpatul a condus autovehiculul pe o distanță scurtă pentru a debloca o poartă de acces.
Este adevărat faptul că nu poate fi reținută ca și circumstanță atenuantă faptul că în cauză se va dispune revocarea suspendării condiționate ceea ce va conduce la cumulul aritmetic al pedepselor, însă literatura juridică și practica de specialitate anterioară noului cod penal precum și dispozițiile art. 74 din actualul cod penal prevăd posibilitatea reținerii unor circumstanțe și individualizării pedepsei în raport de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs și modul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit.
În speța dedusă judecății s-a stabilit faptul că inculpatul care cunoștea faptul că nu deține permis de conducere ca urmare a unei condamnări anterioare a condus autovehiculul pe o distanță scurtă pentru a debloca o cale de acces într.un imobil situat pe ______________________ Timișoara.
Faptul că inculpatul a condus autovehiculul pe o distanță scurtă pentru a debloca o cale de acces astfel cum rezultă din probele administrate în cauză poate fi reținută în mod legal ca și circumstanță atenuantă de către judecătorul cauzei cu consecința aplicării unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, astfel că din acest punct de vedere apelul declarat de parchet este neîntemeiat.
Referitor la apelul declarat de către inculpat Curtea reține faptul că art. 16 alin. 2 din actualul cod de procedură penală nu cuprinde două teze și nici subpuncte până la litera d).
Astfel potrivit art. 16 alin. 2 C.p.p.” În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. e) și j), acțiunea penală poate fi pusă în mișcare ulterior, în condițiile prevăzute de lege.” Se poate observa cu ușurință faptul că în speță această dispoziție legală nu este aplicabilă în cauză.
În situația în care dintr-o eroare de dactilografiere s-a trecut la art. 16 alin. 2 și nu alin. 1 C.p.p., instanța apreciază faptul că în speță nu se poate vorbi nici despre existența unei cauze justificative sau de neimputabilitate, inculpatul nefăcând dovada în speță a unei astfel de cauze.
Simpla invocare a dispozițiilor referitoare la existența unei cauze justificative sa de neimputabilitate nu poate conduce automat la reținerea unei astfel de cauze atâta timp cât în speță nu s-au produs nici un fel de probe în acest sens.
Referitor la capătul de cerere subsidiar din apelul inculpatului prin care se solicită aplicarea disp. art. 80 lit. a, b) din actualul cod penal, Curtea reține faptul că în speță dispozițiile art. 80 alin. 2 lit. a) C.p. sunt regăsite în cauză, infractorul suferind anterior condamnări pentru care nu a intervenit reabilitarea și nu s-a împlinit termenul de reabilitare, fapt rezultat din cuprinsul fișei de cazier judiciar aflată la fila 13 dosar.
Date fiind cele mai sus reținute, instanța urmează a admite apelul parchetului numai în sensul înlăturării din cuprinsul sentinței a dispozițiilor art. 74 alin. 1 lit. c) din codul penal anterior și neidentificând alte elemente de nelegalitate sau netemeinicie va menține în rest sentința penală atacată.
Dată fiind modalitate de soluționare a apelului mai sus arătată, urmează ca în baza art. 275 alin.2 C.p.p să oblige inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E :
În baza art. 421 alin. 1 pct.2 lit. a C.p.p. admite apelul declarat de P________ de pe lângă Judecătoria Timișoara, iar în baza art. 421 alin. 1 pct. 1 lit. b C.p.p respinge apelul inculpatului G_______ C________, împotriva sentinței penale nr. 3611/24.09.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.
Desființează sentința penală atacată și rejudecând cauza:
Înlătură din cuprinsul sentinței apelate dispozițiile art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal anterior.
Menține în rest dispozițiile sentinței penale apelate..
În baza art. 275 alin.2 C.p.p obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.01.2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
I___ PopescuConstantin C_____
GREFIER,
C_______ P____
Red. I.P./11.02.2015
Tehnored. C.P./4 ex/11.02.2015
Primă instanță : Jud.Timișoara – jud.L.M.T_____
Termeni și Condiții
Politica de confidențialitate
Politica Cookies
© Copyright Avocatura.com SRL 2003-2025