Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL C________

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA PENALĂ Nr. 218/2015

Ședința publică de la 13 Martie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE - M_____ D_____ M____

Judecător - C______ C____

Cu participarea: Grefier - C_____ A______

Ministerului Public prin procuror I____ D_______ din cadrul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C________

S-a luat în examinare apelul penal formulat împotriva sentinței penale nr.1280 din 24.11.2014 pronunțată de Judecătoria C________ în dosarul penal nr.XXXXXXXXXXXXXX de:

- P________ DE PE L____ JUDECĂTORIA CONSTANTA, privind pe inculpata L______ O___ (fostă D____, fostă A____________), fiica lui Telu și M______-N_______, născută la data de 18.05.1983 în mun. C________, jud. C________, CNP: xxxxxxxxxxxxx, domiciliată în mun. C________, ____________________.90A, __________________________________________, doi copii minori în întreținere, studii liceale, ocupație casier, cu loc de muncă, fără antecedente penale, trimisă in judecată in stare de libertate, pentru infracțiunea de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, constând în conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere, faptă prevăzută și pedepsită de art. 335 alin. 1, din Cod penal.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12 martie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 13 martie 2015, când a pronunțat prezenta decizie.

C U R T E A,

Asupra apelului penal de față:

Prin sentința penală nr. 1280/24.11.2014 pronunțată de Judecătoria C________ în dosarul penal nr. XXXXXXXXXXXXXX s-au hotărât următoarele:

În baza art.386 alin.1 C.proc.pen. admite cererea formulată de inculpată prin avocat și, pe cale de consecință, schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art.335 alin.1 C.pen. 2009 în infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată cu aplicarea art.5 C.pen. 2009.

În baza art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată cu aplicarea art.5 C.pen. 2009 și a art.396 alin.10 C.proc.pen. și reținerea art.74 alin.1 lit.a și art.76 alin.1 lit.e C.pen. 1969, condamnă pe inculpata D____ O___ (fiica lui Telu și M______-N_______, născută la data de 18.05.1983 în mun. C________, jud. C________, domiciliată în mun. C________, ______________________________, nr.6, jud. C________ și fără forme legale în mun. C________, ____________________.90A, ______________, jud. C________, divorțată, doi copii minori în întreținere, studii liceale, ocupație casier, cu loc de muncă, fără antecedente penale, CNP: xxxxxxxxxxxxx) la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere

În baza art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raportat la art.71 alin.1 C.pen. 1969 interzice inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b C.pen. 1969.

În baza art.81 C.pen. 1969 suspendă condiționat executarea pedepsei închisorii pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni calculat conform art.82 alin.1 C.pen. 1969.

În baza art.71 alin.5 C.pen. 1969 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei se suspendă și pedepsele accesorii.

În baza art.404 alin.2 C.proc.pen., atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.83 C.pen. 1969 referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare.

În baza art.272 raportat la art.274 alin.1 C.proc.pen. obligă inculpata la plata către stat a sumei de 1.900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare (1.500 de lei din faza de urmărire penală și 400 de lei în faza de judecată).

În baza art.274 alin.1 teza finală raportat la art. 272 alin. 2 C.proc.pen. onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 200 de lei conform împuternicirii ________ nr.3431 este avansat din fondurile Ministerului Justișiei și rămâne în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că la data de 23.10.2012, în jurul orei 00:30, lucrătorii din cadrul Poliției Municipiului C________ – Secția 5, fiind în exercitarea atribuțiunilor de serviciu, au urmărit la un moment dat autoturismul marca Volkswagen Golf cu numărul de înmatriculare TX-3542-XB, de culoare neagră, cu geamurile din partea din spate acoperite cu folie și care circula pe ________________________ Aleea Pelicanului către _______________________________________ menționat a continuat pe ___________________ _________________________ oprit în fața blocului AV 27, după ce polițiștii au folosit semnalele luminoase ale autoturismului lor din dotare (proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din 23.10.2012 – f. 9, 10).

Lucrătorii de poliție au constatat că autoturismul marca Volkswagen Golf, cu numărul de înmatriculare TX-3542-XB, autoturism pe care-l urmăriseră pe mai multe străzi din mun. C________, era condus de inculpata A____________ O___ care le-a comunicat lucrătorilor de poliție că nu are actele de identitate asupra ei și nici permisul de conducere pe care a susținut că îl uitase acasă, însă le-a dat acestora datele de identitate pentru a fi efectuate verificări.

Inculpata a mai arătat că autoturismul aparține prietenului său, pe nume M______ Emurah, care în momentul acela ocupa locul din dreapta față, de lângă ea, în calitate de pasager și care-i încredințase mașina pentru a o conduce cu puțin timp mai înainte, pe motiv că el consumase băuturi alcoolice. Inculpata a relatat că după ce s-a urcat la volanul autoturismului prietenului său a circulat la volanul acestei mașini pe ____________________ _______________________ ___________________________ care M______ Emurah a ocupat locul de lângă ea, pe scaunul din față dreapta, în calitate de pasager.

Martorul M______ Emurah (față de care cauza a fost disjunsă în vederea efectării de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de încredințare cu știință a unui autovehicul, pentru conducerea pe drumurile publice, unei perspane care nu posedă permis de conducere prev. de art.86 alin.3 din OUG nr.195/2002 republicată) a confirmat parțial declarațiile inculpatei arătând că anterior consumase băuturi alcoolice și că în acel moment la volanul mașinii sale urcase inculpata, însă aceasta din urmă nu pornise motorul iar autoturismul staționa. Totuși, instanța constată că declarația acestuia nu se coroborează cu niciun mijloc de probă administrat în cauză – respectiv declarația inculpatei, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante întocmit în cauză și înscrisurile relevante (adresa emisă de Serviciul Rutier – f. 25 d.u.p.).

Din adresa nr.xxxxx/21.11.2012 emisă de Instituția Prefectului județului C________ – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor C________ (f. 25 d.u.p.) a rezultat că la data comiterii faptei inculpata A____________ O___ nu figura în evidența electronică a acestei instituții ca fiind posesoare de permis de conducere pentru vreo categorie de autovehicule.

Instanța a constatat că în conformitate cu art.104 din Legea nr.255/2013 privind Legea de punere în aplicare a C.pr.pen. (LPANCPP), pe data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr.135/2010 privind Noul Cod de Procedură Penală. Conform art.246 din Legea nr.187/2012, de la aceeași dată a intrat în vigoare și Legea nr.286/2009 privind Codul Penal.

Referitor la modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile (art.5 C.pen.), instanța a constatat că prin decizia nr.265/6 mai 2014, publicată în M.Of. nr. 372/20.05.2014, Curtea Constituțională a stabilit că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. În considerente deciziei, Curtea Constituțională a reținut că, în caz de tranziție, judecătorul este ținut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea fie preponderent represivă, așa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventivă, așa cum este cazul actualului Cod penal. Soluția se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte, deoarece nu întâmplător cele două coduri, deși fiecare cu o concepție unitară proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apărate valorile sociale de către legea penală.

De asemenea, în legătură cu decizia nr.2 din 14 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Curtea Constituțională a constatat că odată cu publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, efectele Deciziei nr.2 din 14 aprilie 2014 a instanței supreme încetează în conformitate cu prevederile art.147 alin.4 din Constituție și cu cele ale art.477¹ din C.proc.pen.

În aceeași măsură, instanța de contencios constituțional a impus modalitatea de aplicare a deciziei Curții Constituționale de către instanțele de judecată, arătând că art.5 alin.2 C.pen. nu sunt incidente ca efect al pronunțării prezentei decizii, întrucât, în acest caz, Curtea nu declară neconstituțională o prevedere legală, astfel că nu se produc consecințe asupra existenței normative în ordinea juridică a prevederii supuse controlului, ci se stabilește doar, pe cale de interpretare, un unic înțeles constituțional al art.5 din Codul penal.

Față de acestea, având în vedere că potrivit art.147 alin.4 din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt definitive și general obligatorii, instanța constată că singura modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile în cauza de față este prin stabilirea, în mod concret, a mecanismului de răspundere penală conform ambelor coduri și de a aplica inculpatului mecanismul răspunderii penale cel mai favorabil.

Ca o chestiune prealabilă, instanța a constatat că limitele de pedeapsă prevăzute atât în art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002, cât și în art.335 alin.1 C.pen. 2009 pentru infracțiunea pentru care inculpata a fost trimisă în judecată sunt aceleași – respectiv închisoarea de la unu la 5 ani (de la 8 luni la 3 ani și 4 luni închisoare cu aplicarea art.396 alin.10 C.proc.pen. ca urmare a recunoașterii faptei de către inculpată și solicitarea sa admisă de instanță de a fi judecat potrivit procedurii recunoașterii învinuirii). Reține de asemenea instanța că vechiul Cod penal permitea reținerea ca circumstanță atenuantă judiciară a conduitei bune a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii, noul Cod penal limitând sfera circumstanțelor atenuante judiciare – eforturile depus de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii ; împrejurări legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului.

Pentru motivele ce vor fi arătate ulterior, instanța a considerat că se justifică reținerea circumstanței atenuante judiciare prevăzute de art.74 alin.1 lit.a C.pen. 1969 ceea ce impune coborârea limitelor de pedeapsă sub minimul prevăzut de lege. Așadar, la prima vedere, Codul penal anterior pare mai favorabil.

Analiza nu se oprește însă aici. Astfel cum se va arăta, instanța a apreciat că nu se impune executarea pedepsei închisorii în regim de detenție, opțiunea de individualizare judiciară fiind pe vechiul Cod penal suspendarea executării pedepsei, în timp ce pe noul Cod penal amânarea aplicării pedepsei. Rămâne așadar a se stabili care dintre cele două instituții este mai favorabilă pentru inculpat.

Astfel, în cazul suspendării condiționate a executării pdepsei (art.81 și urm. C.pen. 1969), pe durata termenului de încercare, inculpatei nu i se poate impune respectarea unor anumite măsuri de supraveghere sau să execute diverse obligații precum în cazul amânării aplicării pedpsei (art.85 C.pen. 2009).

Or, este evident că este mai favorabilă pentru inculpată suspendarea executării pedepsei în raport cu amânarea aplicării pedepsei, în condițiile în care nu va fi supus niciunei măsuri de supraveghere sau obligații, chiar dacă în cazul amânării aplicării pedepsei nu se pronunță o hotărâre de condamnare, nefiind supusă niciunei decăderi, interdicții sau incapacități ce ar putea decurge din infracțiunea săvârșită (art.90 alin.1 C.pen. 2009), evident cu condiția să nu săvârșească din nou o infracțiunea până la expirarea termenului de supraveghere și să nu se dispună revocarea sau anularea amânării aplicării pedepsei. Cu toate acestea, în aceeași situație este și inculpatul pentru care s-a dispus suspendarea executării pedepsei, în condițiile în care inclusiv pedepsele accesorii se suspendă (art.71 alin.5 C.pen. 1969), iar la împlinirea termenului de încercare acesta este de drept reabilitat (art.86 C.pen. 1969).

În consecință, în baza art.386 alin.1 C.proc.pen. instanța a admis cererea formulată de inculpată prin avocat și, pe cale de consecință, a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art.335 alin.1 C.pen. 2009 în infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată cu aplicarea art.5 C.pen. 2009.

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatei, instanța a avut în vedere, pe lângă atingerea scopului pedepselor stabilit de art.52 C.pen, și dispozițiile art.72 C.pen, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Limitele de pedeapsă vor fi reduse cu o treime, conform dispozițiilor art.396 alin.10 C.proc.pen. privind procedura în cazul recunoașterii învinuirii.

Cu privire la fapta săvârșită, infracțiunea prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 protejează o valoare socială importantă, respectiv siguranța desfășurării circulației pe drumurile publice și protejarea celorlalți participanți la trafic de pericolul pe care îl reprezintă conducerea unui autovehivul fără a avea pregătirea teoretică și practică necesară. Gradul de pericol social abstract al faptei este relevat de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de la 1 an la 5 ani închisoare și, ca urmare a aplicării art.396 alin.10 C.proc.pen, de la 8 luni la 3 ani și 4 luni închisoare.

În concret, inculpata a fost depistată conducând autovehiculul în jurul orei 00:30 pe străzile din mun. C________, siguranța participanților la trafic – conducători auto și pietoni – fiind pusă într-un real pericol, chiar dacă valorile de trafic nu erau ridicate la acea oră. Totuși, conducerea pe timp de noapte imprimă faptei un grad crescut de periculozitate, fiind de notorietate că atenția într-o asemenea caz trebuie să fie sporită din cauza vizibilității reduse și a riscului de apariție a unor obstacole pe care, în condiții de luminozitate, un conducător auto le-ar putea percepe cu ușurință.

În privința persoanei inculpatei, aceasta are 31 de ani, studii liceale, divorțată, având în întreținere doi copii minori ; de asemenea, a reținut instanța că inculpata are un loc stabil de muncă astfel cum rezultă din caracterizarea depusă la dosar și că a avut o atitudine sinceră din cursul urmăririi penale, în ciuda declarațiilor date de cel care o însoțea în autoturism în acea seară. Chiar dacă inculpata a încercat inițial să inducă în eroare organele judiciare, susținând că posedă permis de conducere, instanța a pus această împrejurare pe seama stării emotive a inculpatei din momentul depistării, activându-se instinctul de autoconservare. Lipsa antecedentelor penale, faptul că este integrată pe deplin în societate, având un comportament bun astfel cum rezultă din caracterizările de la dosar, a determinat instanța să rețină circumstanța atenuantă prev. de art.74 alin.1 lit.a C.pen. 1969, urmând ca pedeapsa stabilită să fie coborâtă sub minimul prevăzut de lege (8 luni după reținerea art.396 alin.10 C.proc.pen.).

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a considerat că scopul pedepsei și reinserția socială deplină pot fi atinse fără privarea de libertate a inculpatei, fiind îndeplinite în plus și condițiile prevăzute de art.81 alin.1 lit.a și b, pronunțarea prezentei condamnări constituind un avertisment ce o va determina să nu mai săvârșească alte infracțiuni. Instanța a avut în vedere vârsta inculpatei, faptul că este integrată social – are 2 copii minori, că are un loc de muncă și că a avut o atitudine de regret față de fapta săvârșită încă din momentul depistării și chiar și în ultimul cuvânt.

Împotriva sentinței penale nr. 1280/24.11.2014 pronunțată de Judecătoria C________ în dosarul penal nr. XXXXXXXXXXXXXX a declarat apel P________ de pe lângă Judecătoria C________, care a criticat individualizarea pedepsei aplicate inculpatei și reținerea circumstanței atenuante, solicitând înlăturarea circumstanței atenuante și majorarea pedepsei.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale recurate, prin prisma criticilor formulate și din oficiu, conform art. 420 Cod procedură penală, curtea constată că recursul formulat de P________ de pe lângă Judecătoria C________ este fondat.

Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpatei L______ O___, fiind îndeplinite condițiile pentru pronunțarea unei soluții de condamnare. De altfel, inculpata a recunoscut comiterea faptei, solicitând judecarea potrivit procedurii prevăzută de art. 375 Cod procedură penală privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii, exclusiv pe baza mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, care în speța prezentă oferă elemente suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.

Sub aspectul stării de fapt se constată că la data de 23.10.2012, în jurul orei 00:30, a condus autoturismul marca Volkswagen Golf cu numărul de înmatriculare TX-3542-XB pe mai multe drumuri publice din mun. C________ - _______________________ Pelicanului și Aleea Albatrosului, fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicul, faptă care întruește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată cu aplicarea art.5 C.pen.

Starea de fapt reținută este susținută de următoarele mijloace de probă: procesul verbal de depistare din data de 23.10.2012, adresa nr. xxxxx/21.11.2012 emisă de Instituția Prefectului județului C________ – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor C________, declarațiile de recunoaștere ale inculpatei.

Prima instanță a stabilit în mod temeinic legea penală mai favorabilă, conform art. 5 Cod penal, fiind expuse argumentele care susțin soluția primei instanțe de reținere a legii penale vechi ca și lege penală mai favorabilă.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatei L______ O___ prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal din 1968 și art. 396 alin. 110 Cod procedură penală, potrivit cu care limitele de pedeapsă se reduc cu o treime, în cazul pedepsei închisorii, în ipoteza aplicării procedurii simplificate a judecății în cazul recunoașterii învinuirii, totodată fiind reținută circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal din 1968, pedepsele fiind coborâte sub minimul special redus.

Prin aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. 110 Cod procedură penală rezultă că limitele speciale de pedeapsă pentru infracțiunea prev. de art. 86 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 87 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002 sunt cuprinse între 8 luni închisoare și 3 ani și 4 luni închisoare.

Curtea apreciază că individualizarea pedepselor stabilite de prima instanță pentru inculpatei L______ O___ nu corespunde criteriilor generale prev. de art. 72 Cod penal din 1968.

Ca mijloc specific de coerciție penală, de represiune, pedeapsa implică în mod necesar o suferință (aflecțiune) ce se realizează în timpul executării ei; de asemenea, caracterul coercitiv-aflectiv și retributiv al pedepsei impune ca durata executării să fie corelată atât cu gravitatea faptei cât și cu gradul de periculozitate al infractorului. Funcția coercitiv – aflectivă a pedepsei se realizează prin aptitudinea pedepsei penale de a se manifesta ca o măsură cu caracter represiv supunându-l pe inculpat la o suferință morală prin privațiune de libertate .

Pedeapsa nu reprezintă numai un mijloc de constrângere a infractorului, dar și un mijloc de reeducare al acestuia ; totodată, pedeapsa se aplică în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât de condamnat, cât și de către ceilalți destinatari ai legii penale .

Prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni nu se rezumă numai la împiedicarea condamnatului de a repeta alte încălcări ale legii penale, dar și atenționarea celorlalți destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat cât și scopul mediat al pedepsei. Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei înțelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârși noi infracțiuni, ignorându-se valențele educative și intimidante ale pedepsei pronunțate, față de ceilalți membri ai societății .

Potrivit art. 72 Cod penal din 1968, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În stabilirea unei pedepse care să reflecte scopul și funcțiile pedepsei prin raportare la aceste criterii generale de individualizare este necesar a se examina cumulativ atât circumstanțele reale de comitere a faptei, cât și circumstanțele personale ale inculpatului.

Fapta comisă și urmarea produsă în condițiile mai sus descrise conturează un pericol social moderat al faptei, concretizat în punerea în primejdie a siguranței circulației pe drumurile publice.

Inculpata L______ O___ s-a deplasat pe străzile din interiorul mun. C________, pe timp de noapte, fără a poseda permis de conducere, prezența în trafic a inculpatei constituind un real pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice, în condițiile în care nu avea atestate oficial cunoștințele necesare conducerii unui autovehicul pe drumurile publice, cu atât mai mult pe timp de noapte este necesară o atenție sporită, chiar dacă traficul este mai redus. Astfel, pedeapsa aplicată trebuie să reflecte pe deplin gradul de pericol social, mai ales că se constată o incidență crescută a infracțiunilor privind regimul circulației pe drumurile publice.

D____ urmare, se impune aplicarea unei pedepse mai severe pentru inculpată, prin înlăturarea circumstanței atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal din 1968.

Prima instanță a reținut circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal din 1968 în raport de datele personale ale inculpatei și lipsa antecedentelor penale; lipsa antecedentelor penale nu poate releva în mod singular o periculozitate mai redusă a faptei și persoanei inculpatei, întrucât constituie starea normală a oricărui cetățean care are obligația de a se conforma valorilor sociale ocrotite de legea penală; în ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatei și conduita bună anterioară comiterii faptei, curtea constată că probele administrate în cauză nu relevă un comportament deosebit al inculpatei, ci doar o conduită firească, comună, nefiind evidențiate aspecte pozitive deosebite în conduita inculpatei pentru a putea aprecia că modul în care s-a comportat în societate, la locul de muncă sau în familie justifică diminuarea răspunderii penale. Inculpata L______ O___ are studii medii, are loc de muncă, are doi copii minori, după săvârșirea faptei a divorțat, dar în prezent s-a recăsătorit, nu are antecedente penale, iar conduita la locul de muncă a fost bună. Curtea nu extrage elemente deosebite din conduita inculpatei, astfel că nu se justifică reținerea circumstanței atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. 1 lit. a C. pen.

În consecință, din examinarea coroborată a împrejurărilor de fapt ce caracterizează fapta și persoana inculpatei, din perspectiva necesității asigurării siguranței circulației pe drumurile publice, curtea apreciază că se impune aplicarea unor pedepse cu închisoarea în limitele speciale prevăzute de lege, respectiv 8 luni închisoare pentru infracțiunea comisă, cu menținerea aplicării dispozițiilor art. 81 Cod penal din 1968 și majorarea corespunzătoare a termenului de încercare. Aplicarea unei pedepse egale cu minimul special este justificată de conduita procesuală sinceră a inculpatei, lipsa antecedentelor penale și necesitatea aplicării unui regim sancționator gradual, începând de la limita inferioară prevăzută de lege.

Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală curtea va admite apelul declarat de P________ de pe lângă Judecătoria C________ împotriva sentinței penale nr. 1280/24.11.2014 pronunțată de Judecătoria C________ în dosarul penal nr. XXXXXXXXXXXXXX.

În baza art. 423 alin. 2 Cod procedură penală se va desființa în parte sentința penală apelată și, rejudecând, se va înlătura aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. 1 lit. a și alin. 2 Cod penal din 1968 și se va majora pedeapsa aplicată inculpatei L______ O___ ( fostă D____, fostă A____________ ) pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală de la 6 luni închisoare la 8 luni închisoare.

Se va majora durata termenului de încercare de la 2 ani și 6 luni la 2 ani și 8 luni.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală admite apelul declarat de P________ de pe lângă Judecătoria C________ împotriva sentinței penale nr. 1280/24.11.2014 pronunțată de Judecătoria C________ în dosarul penal nr. XXXXXXXXXXXXXX.

În baza art. 423 alin. 2 Cod procedură penală desființează în parte sentința penală apelată și, rejudecând:

Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. 1 lit. a și alin. 2 Cod penal din 1968 și majorează pedeapsa aplicată inculpatei L______ O___ ( fostă D____, fostă A____________ ) pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală de la 6 luni închisoare la 8 luni închisoare.

Majorează durata termenului de încercare de la 2 ani și 6 luni la 2 ani și 8 luni.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13.03.2015.

Președinte,Judecător,

M_____ D_____ M____ C______ C____

Grefier,

C_____ A______

Jud.fond M.V_______

Red.dec.jud.M.D.M____/4 ex./18.03.2015