ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA NR. 386

Ședința publică din data de 15 aprilie 2015

PREȘEDINTE – I____ N____

JUDECĂTOR – C_______ R___

GREFIER – C_____ M_______

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C_______ P____ I______ din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul L_____ D_____, fiul lui fiul lui G_______ și E____, născut la data de 04.12.1969 în Moreni, județul Dâmbovița, domiciliat în municipiul București, _________________, _____________, _______________, fără forme legale în sat Săcuieni, _________________, județul Dâmbovița, C.N.P. xxxxxxxxxxxxx, în prezent aflat în stare de arest preventiv în Arestul I.P.J. B_____, împotriva sentinței penale nr. 1064 din data de 20 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria B____.

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 06 aprilie 2015, fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când, Curtea, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor cauzei a amânat pronunțarea la data de 15 aprilie 2015 când a adoptat următoarea decizie:

CURTEA

Asupra apelului penal de față;

Examinând actele și lucrările cauzei reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 1064 din data de 20 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria B____, în baza disp. art. 396 alin. (1), (4) Cod procedură penală rap. la art. 83 Noul Cod Penal cu aplicarea art. 5 Noul Cod Penal a fost stabilită pedeapsa de 6 luni închisoare în sarcina inculpatului L_____ D_____, fiul lui G_______ și E____, născut la data de 04 decembrie 1969 în Moreni, județul Dâmbovița, domiciliat în municipiul București, _________________, _____________, _______________, fără forme legale în sat Săcuieni, _________________, județul Dâmbovița, CNP xxxxxxxxxxxxx, cetățean român, căsătorit, fără copii, studii superioare, stagiul militar satisfăcut, administrator la _________________ SLR Săcuieni, județul Dâmbovița, fără antecedente penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice de către o persoana al cărui drept de a conduce a fost suspendat prev. de art. 335 alin.2 Noul Cod penal, cu art. 5 noul Cod penal.

În temeiul art. 83 alin. 1, 3 Noul Cod Penal cu aplicarea art. 5 Noul Cod Penal a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 NCP, de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Potrivit art. 85 alin. 1 Noul Cod Penal cu aplicarea art. 5 Noul Cod Penal pe durata termenului de supraveghere, inculpatului i s-a impus respectarea următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

Conform art. 86 alin. 1 Noul Cod Penal cu aplicarea art. 5 Noul Cod Penal pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune.

În baza art. 404 alin. 3 Cod procedură penală cu aplicarea art. 5 Noul Cod Penal s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

În temeiul art. 274 alin. (1) Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut, pe baza actelor și lucrărilor cauzei, următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 2799/P/2012 din data de 30 ianuarie 2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B____ s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului L_____ D_____ pentru săvârșirea infracțiunii prev. art. 86 alin.2 din O.U.G. nr. 195/2002 rep.

În fapt, s-a reținut în actul de sesizare a instanței că inculpatul, în ziua de 21 mai 2012, in jurul orei 18,10, a condus autovehiculul marca BMW, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, în condițiile în care avea suspendată exercitarea acestui drept, în urma faptului că nu a respectat culoarea roșie a semaforului, suspendare despre care, în ciuda afirmațiilor sale, cunoștea în mod neîndoielnic.

S-a reținut că prin Încheierea nr. 141 din data de 28 aprilie 2014, judecătorul de cameră preliminară, în baza disp. art. 346 alin. 2 Cod procedură penală, a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 2799/P/2012 emis de P________ de pe lângă Judecătoria B____ privind pe inculpatul L_____ D_____, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. art. 86 alin.2 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.

La întrebarea instanței, formulată în temeiul art. 374 alin.4 Cod procedură penală, inculpatul L_____ D_____ a declarat că nu solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală. A fost audiat inculpatul L_____ D_____ și martorul R______ - M_________ A_____ C_____.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, procesul-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare; proces-verbal de sesizare din oficiu, declarațiile inculpatului L_____ D_____, declarațiile martorului R______ M_________ A_____ C_____, procesul verbal de contravenție prin care i s-a aplicat măsura suspendării dreptului de a conduce, înscrisuri care atestă istoricul amplu al abaterilor rutiere, fișa de cazier judiciar a inculpatului, alte înscrisuri, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 22 mai 2012, lucrătorii din cadrul Poliției Rutiere B____ au constatat că în ziua precedentă inculpatul L_____ D_____ a condus un autovehicul pe drumurile publice, deși exercitarea acest drept îi fusese anterior suspendată.

În urma examenului actelor premergătoare și a lucrărilor efectuate în cursul urmăririi penale s-a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 21 mai 2012 orele 18,10, lucrătorii de poliție din cadrul I.P.J. B____ - Serviciul Rutier, în timp ce efectuau serviciul de supraveghere și control al traficului rutier, au oprit pe __________________________ B____ autoturismul marca BMW, ca urmare a faptului că acesta fusese înregistrat de aparatul radar cu viteza de 75 km/h.

La momentul respectiv, conducătorul auto a fost sancționat contravențional pentru depășirea limitei de viteză și pentru faptul că nu a avut asupra sa permisul de conducere. Inculpatul nu figura cu permis de conducere în evidența informatizată, însă a precizat că posedă un astfel de document, dar este de tip „vechi”, împrejurare pe care a invocat-o, de altfel, și pe parcursul cercetărilor ca și justificare pentru numeroasele dosare penale întocmite pe numele său.

La data de 22 mai 2012, efectuându-se verificări asupra situației juridice a permisului de conducere al inculpatului, s-a constatat că acesta deține permis de conducere categoria „B”, obținut în anul 1990 (nepreschimbat) și figurează suspendat din data de 30 aprilie 2012 până la data de 29 mai 2012, măsură luată de către Brigada Rutieră a D.G.P.M.B., astfel că s-a întocmit proces-verbal de sesizare din oficiu pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 86 alin.2 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.

Pe baza cercetărilor efectuate s-a stabilit că la data de 14 aprilie 2012, orele 11,35 inculpatul a fost sancționat de Brigada Rutieră din cadrul Direcției Generale a Poliției Municipiului București ca urmare a faptului că nu a respectat semnificația culorii roșii a semaforului electric și pentru faptul că nu a avut asupra sa permisul de conducere, ocazie cu care i s-a întocmit proces-verbal de contravenție prin care i s-a suspendat exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pentru o perioadă de 30 zile, proces - verbal pe care inculpatul l-a semnat, trecând mențiunea că se grăbea din cauza faptului că soția sa are probleme medicale și se deplasa către spital, aspecte ce demonstrează fără echivoc cunoașterea de către inculpat a sancțiunii primite.

În acea împrejurare, inculpatul a avut un comportament necuviincios, mai ales atunci când a aflat că urmează să i se suspende exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, plecând de la fața locului fără să mai semneze și să mai ridice și procesul verbal prin care i se punea în vedere să predea permisul în termen de 5 zile, aspecte ce au reieșit detaliat și din relatările din timpul urmăririi penale a martorului R______ M_________ A_____ C_____.

Prin adresa nr. xxxxxx din 17 aprilie 2012, Brigada Rutieră din cadrul D.G.P.M.B. a comunicat inculpatului că i s-a suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice și că în termen de 5 zile trebuie să predea permisul de conducere, comunicare ce s-a făcut la adresa de domiciliu a acestuia din actul de identitate, respectiv, municipiul Târgoviște, __________________________, ____________, ______________________ nu s-a prezentat și nu a dat curs acestei solicitări.

Astfel, inculpatul a continuat să conducă autovehicule pe drumurile publice. După ce a fost oprit în traficul rutier din municipiul B____ (pe data de 21 mai 2012) și după întocmirea pe numele acestuia a dosarului de urmărire penală, inculpatul nu s-a mai prezentat în fața organelor de cercetare, fiind greu identificabil ca urmare a faptului că nu mai locuia la adresa din actul de identitate.

Inculpatul a continuat să conducă autovehicule pe drumurile publice, astfel că acestuia i-au fost întocmite mai multe dosare penale la mai multe inspectorate de poliție județene pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, dosare care nu au fost soluționate ca urmare a faptului că inculpatul nu s-a prezentat în fața acelor organe judiciare.

Cu privire la infracțiunea ce face obiectul cauzei penale de față, inculpatul a precizat că nu a cunoscut că are suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, însă afirmațiile acestuia contravin tuturor probelor administrate în cauză.

Inculpatului i-a fost prezentat materialul de urmărire penală, ocazie cu care a declarat că nu-și amintește împrejurările în care a fost sancționat pe raza municipiului București pentru că nu a respectat culoarea roșie a semaforului, dat fiind că circulă foarte mult cu autovehiculul prin țară.

Din oficiu, s-a procedat la completarea probatoriului cu declarația martorului ocular și cu atașarea la dosar a unei copii cu originalul procesului-verbal de contravenție și s-a procedat din nou la prezentarea materialului de urmărire penală.

Fiind audiat în fața instanței, inculpatul L_____ D_____ a declarat că nu i s-a adus la cunoștință că are permisul suspendat și nu a știut acest lucru.

De asemenea, în cauză a fost audiat de instanță și martorul R______ -M_________ A_____ C_____ care a arătat că nu își aduce aminte dacă i s-a adus la cunoștința inculpatului că i-a fost suspendat permisul de conducere.

Prima instanță a apreciat că apărările inculpatului sunt neîntemeiate, reținând că în urma aplicării sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce, măsura tehnico administrativă a reținerii permisului de conducere ori a certificatului de înmatriculare sau de înregistrare se face de către polițistul rutier, de regulă, odată cu constatarea faptei, eliberându-se titularului o dovadă înlocuitoare cu sau fără drept de circulație. Astfel legiuitorul nu lasă la latitudinea contravenientului obținerea sau nu a unei dovezi înlocuitoare, cu sau fără drept de circulație care i se eliberează acestuia odată cu reținerea permisului de conducere.

Întrucât inculpatul a invocat că nu are permisul de conducere asupra sa, la data constatării contravenției s-a încheiat proces-verbal, în prezenta martorului asistent R______ M_________ A_____, proces-verbal pe care inculpatul a refuzat să îl semneze, prin care i s-a adus la cunoștința obligația legală ca în termen de 5 zile să predea permisul de conducere în vederea eliberării dovezii înlocuitoare.

S-a reținut că potrivit art. 120 din O.U.G. nr. 195/2002, procesul-verbal neatacat în termen de 15 zile de la data comunicării acestuia, precum și, după caz, hotărârea judecătorească prin care s-a soluționat plângerea, constituie titluri executorii, fără vreo altă formalitate. Având în vedere că inculpatul nu a atacat procesul verbal de contravenție, acesta a devenit titlul executoriu la 15 zile de la data emiterii acestuia, respectiv la 30 aprilie 2012, aceasta fiind data de la care a început să curgă sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce.

În drept, s-a stabilit că fapta inculpatului L_____ D_____ care, în data de 04 octombrie 2013, la ora 12²⁷, a condus marca Opel Vectra, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, proprietate personală, pe drumurile publice de pe raza comunei Cănești, județul B____, având o alcoolemie de 1,15 g/l alcool pur în sânge la prima probă biologică prelevată la ora 13⁰⁶ și de 1,00 g/l alcool pur în sânge la a doua probă biologică prelevată la ora 14⁰⁶, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de 336 alin. 1 din Noul Cod Penal cu aplicarea art. 5 din Noul Cod Penal cu referire la art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, republicată.

Față de situațiile de fapt și de drept reținute, instanța de fond, reținând vinovăția inculpatului L_____ D_____, în baza disp. art. 396 alin. 1, 4 Cod procedură penală rap. la art. 83 Noul Cod Penal cu aplic. art. 5 Noul Cod Penal a stabilit pedeapsa de 6 luni închisoare în sarcina inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice de către o persoana al cărui drept de a conduce a fost suspendat prevăzută de art. 335 alin.2 Noul Cod Penal cu art. 5 Noul Cod Penal.

La dozarea pedepsei, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 Cod penal și anume: limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege incriminator, împrejurările săvârșirii faptei, gradul de pericol social concret al faptei, perseverența în manifestarea unui real dispreț față de valorile sociale ocrotite de normele rutiere, precum și față de autoritățile chemate să aplice legea și să vegheze la respectarea acesteia dar și persoana inculpatului, care a încercat minimalizarea gravității faptei, aflându-se la prima incidență cu legea penală.

S-a reținut că la stabilirea legii mai favorabile, instanța de fond a avut în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 265/2014, care a constatat că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

În acest context, a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de cele două texte de lege (anterior și ulterior modificării lor prin Codul penal), posibilitatea aplicării pedepsei amenzii fiind motivul pentru care apreciază ca legea mai favorabilă este cea nouă.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța de fond a apreciat că scopul acesteia poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție, deoarece inculpatul se află la prima incidență cu legea penală și fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 83, Cod penal, raportat la art. 5, Cod penal, în baza art. 83 alin. 1, 3 Cod penal a amânat aplicarea pedepsei rezultante a închisorii pe un termen de supraveghere, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal, de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Conform art. 85 alin. 1 Noul Cod Penal, cu aplicarea art. 5 Noul Cod Penal pe durata termenului de supraveghere, inculpatul i s-a impus respectarea următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 86 alin. 1 Noul Cod Penal cu aplicarea art. 5 Noul Cod Penal pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c) - e) se vor comunica Serviciului de Probațiune.

Potrivit art. 404 alin. 3 Cod procedură penală cu aplicarea art. 5 Noul Cod Penal, s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

Împotriva sentinței penale nr. 1064 din data de 20 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria B____, în termen legal a declarat apel inculpatul L_____ D_____, care a criticat soluția primei instanțe de nelegalitate și netemeinicie pentru motivele susținute de către avocatul ales cu ocazia dezbaterilor, astfel cum sunt consemnate pe larg în încheierea de amânare a pronunțării din data de 06 aprilie 2015, care face integrantă din prezenta.

S-a criticat sentința susținându-se că în mod greșit s-a stabilit de judecătorul fondului că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 335 alin. 2 Cod penal întrucât la data surprinderii acestuia în trafic în municipiul B____, respectiv 21 mai 2012, expirase perioada pentru care îi fusese suspendat dreptul de a conduce, care, în opinia sa, a început să curgă de la data constatării contravenției, respectiv, 17 aprilie 2012, ori la 5 zile după aceasta, când trebuia să predea permisul de conducere.

Pentru motivele invocate, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței, și în urma rejudecării cauzei, achitarea inculpatului, conform art. 16 alin.1 lit.a) Cod proc. penală, întrucât fapta nu există.

Curtea, examinând sentința primei instanțe, în raport de criticile invocate, pe baza actelor și lucrărilor cauzei și din oficiu, potrivit art. 417 alin.2 Cod proc. penală, constată că aceasta este legală și temeinică iar apelul declarat de inculpat nu se justifică, pentru considerentele ce urmează:

Anterior examinării criticii invocate de către apelantul – inculpat, vor fi făcute unele considerații legate de aplicarea legii penale mai favorabile prev. de art. 5 Cod penal.

În conformitate cu art. 5 alin.1 Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Pentru a stabili legea penală mai favorabilă trebuie avută în vedere Decizia nr. 265 din 06 mai 2014 prin care Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

La adoptarea acestei soluții, instanța de contencios constituțional a reținut că aplicarea legii penale mai favorabile vizează aplicarea legii și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o „lex terția” care, în pofida dispozițiilor art. 61 din Constituție ar permite judecătorului să legifereze ( Decizia nr. 1470/08 noiembrie 2011 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 853 din 02 decembrie 2011). Prin urmare, orice altă interpretare pe care practica judecătorească o atribuie textului conferă acestuia vicii de neconstituționalitate.

În același sens, prin Decizia nr. 5 din 26 mai 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a stabilit că în aplicarea art. 5 din Codul penal se are în vedere criteriul aprecierii globale a legii penale mai favorabile, constatându-se că nu este permisă combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la condițiile de existență și sancționare ale infracțiunii în formă continuată.

Verificând sentința în raport de cele ce preced, se constată că fapta, în modalitatea în care se pretinde că a fost săvârșită, constituie infracțiune și potrivit Codului penal adoptat prin Legea nr. 286/2009, în vigoare de la data de 01 februarie 2014, fiind incriminată sub art. 335 alin.2 Cod penal iar din această perspectivă, rezultă, contrar argumentului avut în vedere de prima instanță, că legile penale succesive prevăd același tratament sancționator, respectiv, închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă și din acest motiv, nu se poate aprecia că legea nouă reprezintă legea mai favorabilă.

Pe de altă parte, nu au fost avute în vedere și alte criterii în determinarea legii penale mai favorabile cum ar fi cele ce țin de individualizarea judiciară a sancțiunii, cauzele care înlătură consecințele condamnării din cele două coduri, și care, așa cum s-a subliniat în doctrină, ar fi condus la o altă concluzie decât cea avută în vedere de judecătorul fondului.

Având însă în vedere că instanța de fond a dispus amânarea aplicării pedepsei, potrivit art. 83 Cod penal iar sentința a fost apelată exclusiv de către inculpat și numai sub aspectul greșitei rețineri a existenței faptei, Curtea constată că deși stabilirea legii penale mai favorabile contravine disp. art. 5 Cod penal, în interpretarea dată de instanța de contencios constituțional, nu se impune desființarea sentinței întrucât situația inculpatului ar putea fi agravată în propria cale de atac, ceea ce este oprit prin art. 418 Cod proc. penală.

Pe de altă parte, se constată că sentința, la fila 3, cuprinde la alineatul antepenultim încadrarea juridică a unei fapte străine de obiectul cauzei, însă față de împrejurarea că din considerentele acesteia rezultă fără dubiu că instanța s-a pronunțat asupra faptei și persoanei arătate în actul de sesizare, așa cum impun disp. art. 371 Cod proc. penală, respectiva consemnare nu poate fi apreciată decât ca fiind o eroare de redactare.

Pe fondul cauzei, Curtea, verificând sentința, în raport de actele și lucrările cauzei și dispozițiile legale incidente, constată, contrar criticii de netemeinicie invocate de către inculpat că instanța de fond a pronunțat o soluție justă, printr-o corectă analiză și interpretare a probatoriilor, în raport de dispozițiile cuprinse în art. 103 Cod proc. penală, motiv pentru care nu se impunerea achitarea inculpatului, astfel cum s-a solicitat prin prezenta cale de atac.

Astfel, se constată că prin Rechizitoriul nr. 2799/P/2012 din 30 ianuarie 2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B____, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a învinuitului L_____ D_____ pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea acestui drept i-a fost suspendată, prev. de art. 86 alin.2 din O.U.G. nr. 195/2000, republicată.

În urma examinării materialului probator administrat atât pe parcursul urmăririi penale cât și în faza de judecată, dat fiind că inculpatul nu a uzat de procedura simplificată a recunoașterii învinuirii prev. de art. 374 alin.4 și art. 375 Cod proc. penală, prima instanță a apreciat că fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată există și a fost comisă cu vinovăția cerută de lege, astfel că prin sentința penală nr. 1064 din 20 noiembrie 2014, în temeiul disp. art. 396 alin.1 și 4 Cod proc. penală rap. la art. 83 Cod penal a stabilit în sarcina inculpatului pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 335 alin.2 Cod penal, cu aplic. art. 5 Cod penal, a cărei aplicare a fost amânată, pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, stabilit potrivit art. 84 Cod penal.

Așa cum rezultă din actul de sesizare al instanței și s-a reținut și în considerentele sentinței apelate, inculpatul L_____ D_____ a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 rep., constând în aceea că în ziua de 21 mai 2012, în jurul orei 18,10, a condus autovehiculul marca BMW, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, în condițiile în care avea suspendată exercitarea acestui drept în urma faptului că nu a respectat culoarea roșie a semaforului electric, suspendare despre care, în ciuda afirmațiilor sale, cunoștea în mod neîndoielnic.

Prioritar, se impune sublinierea că inculpatul nu a contestat că la data și în circumstanțele arătate în rechizitoriu a fost surprins pe raza municipiului B____ conducând autovehiculul marca BMW cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX cu depășirea limitei legale de viteză, astfel că fapta imputată acestuia există, și din acest motiv, solicitarea de achitare pe temeiul prev. de art. 421 alin.1 pct.2 lit.a) rap. la art. 16 alin. 1 lit.a) Cod proc. penală, nu poate fi primită, fiind evident că numai în urma constatării respectivei contravenții au fost declanșate cercetările pentru infracțiunea prev. de art. 86 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002, rep.

Având în vedere acest aspect precum și motivele concrete susținute pe calea apelului de natură să conducă la concluzia că fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege, instanța de control judiciar urmează să verifice critica de netemeinicie invocată de inculpat din perspectiva cazului de achitare prev. de art. 16 alin.1 lit.b) teza a II-a Cod proc. penală.

Astfel, așa cum rezultă din încriminarea cuprinsă sub art. 335 alin.2 Cod penal, „ Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv ori al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă”.

Din modul de redactare a textului rezultă că această faptă se comite numai cu intenție, potrivit art. 16 alin.3 Cod penal, fie directă, când făptuitorul prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte ( lit.a ), fie indirectă, când, așa cum este stipulat la lit.b), făptuitorul prevede rezultatul faptei sale și deși nu-l urmărește, acceptă posibilitatea producerii lui.

Făcând propria analiză a probatoriilor administrate în cauză, Curtea constată că în mod temeinic și legal judecătorul fondului a stabilit că fapta există și a fost comisă de inculpat cu vinovăția prevăzută de lege, întrucât deși nu s-a probat faptul că a acesta a urmărit producerea rezultatului, în mod cert, având pregătire universitară și cunoștințe temeinice în domeniul legislației rutiere dată fiind calitatea sa de conducător auto, a acceptat posibilitatea producerii unui asemenea rezultat, acționând, cel puțin, cu intenție indirectă, conform art. 16 alin.3 lit. b) Cod penal.

Mai rezultă din probatorii, că la data de 14 aprilie 2012, inculpatul L_____ D_____ a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 100 alin.3 lit.d) din O.U.G. nr.195/2002, rep., pentru care s-a dispus aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale precum și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce, pe o perioadă de 30 de zile.

Procesul verbal de constatare ________ nr. xxxxxxx din 14 aprilie 2012 a fost încheiat în prezența acestuia, fiind semnat la rubrica ”contravenient” iar din cuprinsul său, rezultă indubitabil că odată cu amenda s-a aplicat și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe durata de 30 de zile, fila 32 d.u.p.

Că inculpatul L_____ D_____ a luat cunoștință de măsurile dispuse rezultă, totodată, și din faptul că în cuprinsul actului se menționează împrejurarea, susținută de acesta la momentul constatării contravenției, și anume că soția sa are probleme de sănătate și se grăbește să o ducă la spital, aspecte reiterate de acesta în fața primei instanțe și de care a luat cunoștință și martorul R______ M_________ A_____, audiat în prezenta cauză.

Deși cu ocazia audierii sale de către judecătorul fondului, filele 30-31, inculpatul a declarat că la momentul constatării contravenției comise în municipiul București pentru că a trecut pe culoarea roșie a semaforului electric, nu i-au fost aduse la cunoștință, în mod expres, că i-a fost suspendat dreptul de a conduce autovehicule și nici perioada, în aceeași declarație susține însă că a semnat procesul-verbal încheiat și crede că un exemplar al acestuia a rămas în posesia sa, așa încât, în mod cert, a avut cunoștință de conținutul actului, în întregul său.

De altfel, chiar prin motivele de apel s-a susținut că momentul de la care a debutat sancțiunea complementară este data comiterii respectivei contravenții ori cel târziu la expirarea termenului de 5 zile pentru predarea permisului de conducere, ceea ce conduce la concluzia certă că la data de 14 aprilie 2012 inculpatul a avut cunoștință de conținutul procesului verbal încheiat.

Problema care se ridică este aceea a momentului de la care operează suspendarea dreptului de a conduce, acuzarea susținând că termenul de 30 de zile a început să curgă de la data de 30 aprilie 2012, în timp ce inculpatul consideră că momentul de început este reprezentat de data comiterii contravenției, respectiv, 14 aprilie 2012, sau la expirarea celor 5 zile, în intervalul cărora trebuia predat permisul de conducere.

Potrivit relațiilor furnizate de M.A.I. - Direcția Generală de Poliție a Municipiului București nr. xxxxxx din 15 noiembrie 2012, fila 23 d.u.p., rezultă că inculpatul L_____ D_____ este posesor al permisului de conducere seria xxxxxx categoria B emis la data de 20 aprilie 1990 iar din adresa nr. xxxxxx din 18 aprilie 2012 a Brigăzii Rutiere București, a cărei primire nu a fost contestată, reiese că i s-a comunicat că pentru încălcarea la data de 14 aprilie 2012 a prevederilor art. 100.3 lit.d) din O.U.G. nr.195/2002, rep. i-a fost suspendată exercitarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 30 aprilie 2012, fila 20 d.u.p.

Așa cum rezultă din dispozițiilor cuprinse în art. 23 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, rep., ” dreptul de a conduce un autovehiculul pe drumurile publice îl are numai persoana care posedă permis de conducere valabil, corespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv sau dovada înlocuitoare a acestuia cu drept de circulație”.

Apelantul - inculpat este deținător al permisului de conducere seria xxxxxx categoria B emis la data de 20 aprilie 1990, ce nu a fost însă preschimbat la expirarea termenului de 10 ani, prev. de art. 24 alin 5 din O.U.G. nr. 195/2002, rep., fapta sa constituind contravenție, potrivit art. 101 alin.1 pct. 1 din același act normativ.

În ceea ce privește contravenția prev. de art. 100 alin.3 lit.d) din O.U.G. nr. 195/2002 în legătură cu care s-a dispus sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce, se constată că acesta nu face parte din categoria celor arătate în art. 111 alin.3 cu referire la alin.1 lit.b) și art. 102 alin.3 pentru care dovada înlocuitoare se eliberează fără drept de circulație, ceea ce înseamnă că prezentarea dovezii înlocuitoare cu drept de circulație la data de 21 mai 2012 era suficientă pentru a înlătura răspunderea penală însă acest lucru era posibil numai în situația contestării procesului verbal cu plângere.

Trebuie, de asemenea, menționat că în conformitate cu art. 97 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002, rep., reținerea permisului de conducere se face de către polițistul rutier odată cu constatarea faptei, ocazie cu care se eliberează titularului o dovadă înlocuitoare cu sau fără drept de circulație,

De asemenea, potrivit art. 210 alin.1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G nr.195/2002, aprobat prin H.G. nr. 1391/2006, atunci când conducătorul de autovehicul săvârșește o faptă pentru care, potrivit legii, se reține permisul de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce eliberându-se dovadă înlocuitoare cu drept de circulație, sancțiunea contravențională complementară operează începând cu ziua următoare celei în care a expirat valabilitatea dovezii.

Verificând înscrisurile aflate la dosarul cauzei în raport de dispozițiile legale anterior menționate se constată, contrar criticilor de netemeinicie invocate și în acord cu argumentele avute în vedere de prima instanță, că în mod corect s-a stabilit că data de la care a debutat sancțiunea complementară este 30 aprilie 2012 și din acest motiv, fapta comisă de inculpat la data de 21 mai 2012, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 335 alin.2 Cod penal.

Rezultă fără echivoc din înscrisurile depuse și nu s-a constatat de către inculpat, că la momentul sancționării contravenționale pentru fapta prev. de art. 100 alin.3 lit.d) din O.U.G. nr. 195/2002, rep., acesta nu a putut prezenta, din culpa sa, permisul de conducere, astfel că deși era îndreptățit să primească dovada înlocuitoare cu drept de circulație, acest lucru nu a fost posibil, motiv pentru care, cu adresa nr. xxxxxx din 18 aprilie 2012 a Brigăzii Rutiere București, i s-a comunicat că pentru încălcarea la data de 14 aprilie 2012 a prevederilor art. 100.3 lit.d) din O.U.G. nr.195/2002, rep. i-a fost suspendată exercitarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 30 aprilie 2012.

S-a avut, astfel, în vedere că în conformitate cu art.118 alin.1 și 2 din O.U.G. nr. 195/2002, rep., contravenientul era îndreptățit să formuleze plângere în termen de 15 zile, atât în privința amenzii cât și a sancțiunii complementare, drept de care acesta nu a uzat, motiv pentru care, astfel cum rezultă din art. 120 din O.U.G. nr. 195/2002, rep., la expirarea acestui termen, procesul verbal de contravenție constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.

Constatând, așadar, că nici la momentul sancționării sale în municipiul București și nici ulterior, inculpatul nu a prezentat, din culpa sa, permisul de conducere, este evident că nu s-a putut elibera dovada înlocuitoare a acestuia, așa încât, față și de împrejurarea că procesul verbal din 14 aprilie 2012 nu a fost contestat, rezultă că suspendarea dreptului de a conduce și-a produs efectele de la data expirării termenului de depunere a plângerii, respectiv 30 aprilie 2012, astfel că fapta comisă la 21 mai 2012, există și a fost comisă cu vinovăție.

În condițiile date, este evident că nu au incidență dispozițiile cuprinse în art. 210 din Regulamentul de aplicare a O.U.G nr.195/2002, aprobat prin H.G. nr. 1391/2006, care reglementează momentul de la care operează sancțiunea contravențională complementară prin raportare la felul dovezii înlocuitoare, cu sau fără drept de conducere, întrucât, așa cum s-a arătat, în cauză deși s-ar fi impus eliberarea unei dovezi cu drept de circulație, nici la data încheierii procesului-verbal de constatare, nici la momentul expirării celor 5 zile pentru predarea permisului, inculpatul nu a predat polițistului rutier permisul de conducere, așa încât nu își poate invoca propria culpă pentru înlăturarea răspunderii penale.

De altfel, după cum a rezultat din înscrisurile atașate ce se coroborează cu declarațiile date, inculpatul a circulat în mod frecvent în aceleași împrejurări și a fost sancționat contravențional, ulterior fiind cercetat pentru comiterea de infracțiuni în mai multe județe din țară.

Pentru considerentele expuse, Curtea, constatând că sentința primei instanțe este justă iar criticile invocate prin calea de atac sunt nefondate, în temeiul disp. art. 421 pct.1 lit.b) Cod proc. penală, urmează să respingă apelului ca nefondat, cu obligarea contestatorului la cheltuieli judiciare către stat, potrivit art. 275 alin.2 Cod proc. penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 421 pct.1 lit.b) Cod procedură penală respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul L_____ D_____ împotriva sentinței penale nr. 1064 din 20 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria B____.

În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală obligă apelantul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 aprilie 2015.

Președinte, Judecător,

I____ N____ C_______ R___

Grefier,

C_____ M_______

Red/ Tehnored..I.N.

4 ex./22.05.2015

d.f. XXXXXXXXXXXXX – Judecătoria B____

j.f. A______ B____

Operator de date cu caracter personal

nr. notificare 3113/2006.