R O M Â N I A

CURTEA DE APEL B_____

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 140/Ap DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXX

Ședința publică din data de 23 februarie 2015

Instanța constituită din:

- Completul de judecată A3

- Președinte - N_______ H_______ - judecător

- Judecător- N_______ Țînț

- Grefier- O___ S_____

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – C_______ D_______ – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B_____

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul L____ G___ împotriva sentinței penale nr. 2207 din 22 septembrie 2014, pronunțată de Judecătoria B_____ în dosarul penal nr. XXXXXXXXXXXXXX.

Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 13 februarie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul dispozițiilor art. 391 Cod procedură penală, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 23 februarie 2015, când,

C U RT E A,

Deliberând asupra apelului penal de față:

Constată că, prin sentința penală nr. 2207/22.09.2014 pronunțată de Judecătoria B_____ în dosarul penal nr. XXXXXXXXXXXXXX, a fost condamnat inculpatul L____ G___, în temeiul art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și art. 5 Cod penal, la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.

Conform art. 12 din Legea nr. 187/2012, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal din 1969, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal din 1969.

În baza art. 86¹ Cod penal din 1969, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, pe durata unui termen de încercare de 5 ani si 6 luni, stabilit conform art. 86² Cod penal din 1969.

Conform art. 86³ alin. 1 Cod penal din 1969, pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 86³ alin. 3 lit. a) Cod penal din 1969, a fost obligat inculpatul să urmeze un curs de calificare dintre cele organizate în cadrul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul B_____.

I s-a atras atenția inculpatului cu privire la cazurile de revocare a beneficiului suspendării sub supraveghere prevăzute de art. 86/4 Cod penal din 1969.

Conform art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B_____ s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului L____ G___, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută și pedepsită de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, constând, în esență, în aceea că la data de 01.05.2012, în jurul orelor 13.50, inculpatul a condus autovehiculul marca Oltcit cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe drumurile publice din localitatea S_______ fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.

În cursul judecății, în termenul prevăzut de lege, inculpatul a arătat că recunoaște fapta pentru care a fost trimis în judecată și a solicitat ca judecarea cauzei să se realizeze în condițiile prevăzute de art. 375 Cod procedură penală privind procedura simplificată.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

În data de 01.05.2012, în jurul orei 13.50, organele de poliție rutieră din localitatea S_______ au oprit pe drumul comunal din localitatea S_______, pe ____________________________, autovehiculul marca Oltcit cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX condus de inculpatul L____ G___. Din verificările efectuate a rezultat că inculpatul condusese pe drumurile publice din localitatea S_______ autoturismul menționat, în care se mai afla martorul B_____ M_____ A___, fără a poseda permis de conducere.

Sub aspectul încadrării juridice a faptelor expuse, instanța de fond a avut mai întâi în vedere că pe parcursul soluționării cauzei, la data de 01.02.2014, a intrat în vigoare Noul Cod Penal care prevede la art. 5 că în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 265/2014, publicată în Monitorul Oficial la data de 20.05.2014, s-a statuat că interpretarea constituțională a dispoziției citate este în sensul că judecătorul cauzei trebuie să stabilească, în urma unui examen concret, care dintre legile penale succesive este, în ansamblul său, mai favorabilă inculpatului, consacrându-se teoria aplicării globale a legii penale mai favorabile, și nu cea referitoare la aplicarea pe instituții autonome.

În acest context, instanța de fond a constatat că inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea unei infracțiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002. Această faptă este incriminată în legislația actuală prin dispozițiile art. 335 alin. 1 Cod penal. Analizând comparativ cele două legi, instanța de fond a apreciat că legea veche este mai favorabilă inculpatului.

În raport de această situație, s-a apreciat de către prima instanță că, în drept, fapta inculpatului care la data de 01.05.2012, în jurul orelor 13.50, a condus autovehiculul marca Oltcit cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe drumurile publice din localitatea S_______ fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. l din O.U.G. nr. 195/2002.

La stabilirea pedepsei conform legii vechi, instanța de fond a arătat că a avut în vedere, conform art. 72 alin. 1 Cod penal din 1969, dispozițiile părții generale a acestui Cod, limitele de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Astfel, s-a apreciat că gradul de pericol social al infracțiunii comise este relativ ridicat raportat la urmările mai grave care s-ar putea produce în cazul conducerii pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere și care este prezumată astfel că nu deține cunoștințele și abilitățile necesare unei astfel de activități.

În același sens, instanța de fond a remarcat atitudinea oscilantă adoptată de inculpat pe parcursul anchetei, acesta încercând să inducă organele de cercetare penală pe o pistă falsă, pretinzând că deținea permis de conducere emis de autoritățile italiene, mizând pe dificultatea verificării susținerilor sale.

În continuare, instanța de fond a remarcat faptul că inculpatul s-a deplasat pe mai multe străzi din localitate, transportând încă o persoană în autoturismul pe care îl conducea, expunând-o și pe aceasta riscului de a fi implicată într-un eveniment rutier. Aspectele menționate, coroborate și cu ora la care a condus inculpatul (ora 13.50), care este de regulă asociată cu condiții de trafic cel puțin normale, dovedesc o îndrăzneală sporită și dezinteresul inculpatului față de normele referitoare la siguranța circulației rutiere din zonă.

De cealaltă parte însă, s-a observat că inculpatul nu are antecedente penale, iar pe parcursul judecății a manifestat o atitudine cooperantă, și că acțiunea sa nu a produs urmări mai grave.

Față de toate acestea, instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea, într-un cuantum ușor mai ridicat decât minimul prevăzut de lege, astfel cum a fost redus ca urmare a aplicării prevederilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, adică o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, având în vedere că erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 86¹ alin. 1 Cod penal din 1969, inculpatul nefiind recidivist, pedeapsa rezultantă nedepășind limita stabilită de art. 86¹ alin. 2 Cod penal din 1969, iar circumstanțele personale ale acestuia au creat convingerea instanței de fond că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție. Opțiunea instanței de fond pentru această modalitate de individualizare a fost determinată, pe de o parte de modalitatea de comitere a infracțiunii, iar pe de altă parte, de atitudinea oscilantă manifestată pe parcursul cercetării sale, aspectele menționate reclamând o măsură mai severă pentru a se asigura corijarea acestuia. Astfel, în opinia instanței de fond, un minim efort în scopul îndreptării sale este în măsură să atragă atenția inculpatului cu privire la consecințele comiterii de infracțiuni.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul L____ G___, criticând-o pentru netemeinicie și solicitând desființarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună suspendarea condiționată a pedepsei care i-a fost aplicată de către prima instanță.

În dezvoltarea motivelor de apel, apelantul inculpat L____ G___ a arătat că în cauză instanța de fond i-a aplicat o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, în modalitatea suspendării sub supraveghere. Întrucât lucrează în străinătate, are 10 copii, are o vârstă înaintată și nu prezintă, din punctul său de vedere, un pericol pentru ordinea publică, în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei se poate dispune suspendarea condiționată prevăzută de art. 81 Cod penal de la 1969. Inculpatul a arătat că la acea dată el a condus pe un drum lăturalnic, unde nu era așa aglomerație, respectiv nu era multă lume, fiind vorba de un drum vechi. D____ urmare, apreciind că legea veche îi este mai favorabilă, a solicitat aplicarea în ceea ce-l privește a prevederilor privind suspendarea condiționată.

Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele, astfel cum cer dispozițiile art. 420 alin. 8 Cod procedură penală, dar în limitele prevăzute de art. 417 alin. 1 Cod procedură penală, Curtea constată că apelul declarat de inculpatul L____ G___ este fondat, pentru următoarele considerente:

Prima instanță a stabilit pe baza materialului probator administrat în cursul urmării penale, necontestat și însușit de inculpat în condițiile procedurii simplificate de judecare a cauzei prevăzută de art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, o stare de fapt corectă, necontestată de altfel în apel, constând, în esență, în aceea că la data de 01.05.2012, în jurul orelor 13.50, inculpatul L____ G___ a condus autovehiculul marca Oltcit cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe drumurile publice din localitatea S_______ fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.

Inculpatul a recunoscut în fața instanței comiterea faptei și prevalându-se de dispozițiile art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, a solicitat și a fost judecat în procedură simplificată.

În raport de starea de fapt reținută, prima instanță a stabilit o corectă încadrare juridică, apreciind în mod judicios că în speță sunt întrunite toate condițiile pentru tragerea la răspundere penală a inculpatului pentru săvârșirea cu intenție a infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.

Având în vedere succesiunea de legi penale în timp ivită de la data comiterii infracțiunii de către inculpat și până la data soluționării raportului de drept penal dedus judecății, prima instanță a stabilit în mod judicios că legea penală veche este mai favorabilă inculpatului; cu toate că atât legea penală veche cât și cea nouă sancționează infracțiunea reținută în sarcina inculpatului cu aceeași pedeapsă (închisoare de la 1 la 5 ani) s-a avut în vedere în mod judicios de către prima instanță că modalitățile de executare a pedepsei aplicate, prevăzute de legea veche, sunt, prin conținutul lor, mai ușoare, astfel că, analizând în mod global legea penală veche și cea nouă, conform Deciziei Curții Constituționale a României nr. 265/2014, publicată în Monitorul Oficial la data de 20.05.2014 și ținând seama de situația concretă a inculpatului, s-a stabilit corect că legea penală veche în ansamblul ei este mai favorabilă inculpatului.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, prima instanță a avut în vedere toate criteriile generale de individualizare judiciară prevăzute de art. 72 din Codul penal de la 1969 precum și scopul pedepsei astfel cum acesta era reglementat de art. 52 Cod penal de la 1969. Au fost avute în vedere de către prima instanță dispozițiile părții generale a Codului penal, normele prevăzute în legea specială care incriminează fapta comisă de inculpat precum și gradul de pericol social concret al faptei comise de inculpat analizat prin prisma circumstanțelor reale ale comiterii faptei cât și a circumstanțelor personale ale inculpatului.

În raport de toate criteriile avute în vedere, s-a aplicat inculpatului o pedeapsă just individualizată sub aspectul cuantumului.

Prima instanță a ținut seama de împrejurarea că infracțiunea pentru care este judecat inculpatul este una de pericol și că urmările care se puteau produce ar fi fost grave însă în mod judicios a procedat ținând seama în egală măsură, alături de circumstanțele faptei și de persoana inculpatului, de conduita acestuia în societate anterior comiterii faptei și de atitudinea adoptată în cursul procesului penal, elemente care, coroborate cu lipsa antecedentelor penale, conduc la concluzia că fapta comisă reprezintă un incident izolat în viața inculpatului.

Circumstanțele personale ale inculpatului, vârsta acestuia, situația familială și socială, posibilitățile sale de reeducare, atitudinea procesuală adoptată de acesta precum și lipsa antecedentelor penale, justifică aplicarea unei modalități de executare a pedepsei neprivative de libertate. Prin prisma acestor elemente, Curtea apreciază însă că instituirea unui control judiciar strict al organelor în drept cu privire la conduita inculpatului pe durata termenului de încercare nu se justifică întrucât nu există la dosar probe care să conducă la concluzia unui risc crescut de recidivă a inculpatului în comiterea de fapte antisociale.

În raport de această situație, instanța de apel apreciază că este întemeiat apelul promovat de inculpatul L____ G___ împotriva sentinței penale nr. 2207/22.09.2014 pronunțată de Judecătoria B_____, astfel că, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, se va admite calea de atac exercitată în cauză și se va reforma hotărârea atacată sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului de către prima instanță.

Rejudecând cauza în aceste limite: în baza art. 81 Cod penal de la 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare iar în baza art. 82 alin. 2 Cod penal de la 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, se va stabili un termen de încercare de 3 ani și 6 luni.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal de la 1969, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale se va suspenda și executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului de către prima instanță.

I se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal de la 1969.

Se vor menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate iar în baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul formulat de inculpatul L____ G___ ( fiul lui Ș_____ și E_____, născut la data de 29.02.1960, domiciliat în comuna S_______, _______________________, județul B_____ ) împotriva sentinței penale nr. 2207/22.09.2014 pronunțată de Judecătoria B_____ în dosarul penal nr. XXXXXXXXXXXXXX, pe care o desființează în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului de către prima instanță.

Rejudecând cauza în aceste limite:

În baza art. 81 Cod penal de la 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 82 alin. 2 Cod penal de la 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, stabilește un termen de încercare de 3 ani și 6 luni.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal de la 1969, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale suspendă și executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului de către prima instanță.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal de la 1969.

Menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 23.02.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

N_______ H_______ N_______ Țînț

GREFIER

O___ S_____

Red. N.H./09.04.2015

Dact. O.S./14.04.2015

3 exemplare

Jud. fond: S_____ O___