Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL D___

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 222/2013

Ședința publică de la 10 Mai 2013

Completul constituit din:

PREȘEDINTE L______ A________

Judecător G_______ C_______ F______

Grefier G_______ D_______

Pe rol judecarea apelurilor formulate de debitoarea DIRECȚIA DE S_______ PUBLICĂ D___, cu sediul în C______, __________________, județul D___ și de terțul poprit ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TREZORERIA MUNICIPIULUI C______, cu sediul în C______, _____________________________. 2, județul D___, împotriva sentinței civile nr. xxxxx/05.09.2012 pronunțată de Judecătoria C______ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu petentul B__ I____ M_____ și creditorul S_________ C__________, cu domiciliul în C______, ____________________. 11, ___________. 1, ___________________, având ca obiect validare poprire.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar apelanta debitoare D.S.P. D___ a depus cerere de repunere a cauzei pe rol, la care au fost atașate duplicate ale motivelor de apel și înscrisuri ce au fost comunicate apelantului terț poprit și prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.

Pentru a da posibilitatea părților să se prezinte, instanța lasă cauza la a doua strigare.

La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Constatând că apelanta debitoare și-a îndeplinit obligația stabilită de instanță, aceea de a depune un duplicat motive de apel pt. a fi comunicate apelantei terț poprit, în temeiul art. 155¹ alin. 2 C.p.c., instanța repune cauza pe rol, apreciind utile soluționării cauzei înscrisurile depuse la dosar de apelanta debitoare D.S.P. D___, le încuviințează și nemaifiind alte cereri, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.

INSTANȚA

Deliberând asupra apelului dedus judecății, reține următoarele:

Prin sentința ivilă nr. xxxxx/05.09.2012 pronunțată de Judecătoria C______ în dosarul XXXXXXXXXXXXXX a fost admisă cererea privind pe petentul B__ I____ M_____, creditoarea S_________ C__________, în contradictoriu cu debitoarea AUTORITATEA DE S_______ PUBLICĂ D___ și terțul poprit Trezoreria Municipiului C______, dispunându-se validarea popririi asupra conturilor pe care debitoarea ASP – D___ le deține la terțul poprit AFP – Trezoreria C______ pentru suma de 1782,36 lei și obligă terțul poprit AFP – Trezoreria C______ să plătească creditoarei S_________ C__________ suma de 1782,36 lei.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

La data de 11 mai 2012 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei C______ sub nr. xxxxx/215/2012, cererea de validare a popririi formulată de petentul B__ I____ M_____ pentru creditoarea S_________ C__________ în contradictoriu cu debitoarea AUTORITATEA DE S_______ PUBLICĂ D___ și terțul poprit Trezoreria Municipiului C______, prin care s-a solicitat obligarea acestuia la plata către creditoare a sumei de 1782,36 lei.

În motivarea cererii, creditoarea a arătat că prin titlul executoriu reprezentat de Sentința nr. 2460/2008 a Tribunalului D___, debitoarea trebuie să plătească suma menționată, inclusiv cheltuieli de executare.

A mai arătat că pentru acoperirea acestor sume, s-a dispus înființarea popririi în dosarul de executare nr 250/E/2009, după care terțul poprit Trezoreria Municipiului C______ a restituit adresa de poprire cu mențiunea că au intrat în vigoare prevederile O.U.G. nr. 71/2009, potrivit cărora orice cerere de executare silită având ca obiect drepturi de natură salarială, este suspendată de drept.

În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 460 C.pr.civ..

La dosarul cauzei a fost depus în copie și dosarul de executare nr. 250/E/2009 al B__ I____ M_____.

La data de 04.07.2012 s-a depus de către debitoarea DSP D___ întâmpinare ,prin care s-a solicitat respingerea cererii de validare a popririi având in vedere că potrivit prevederilor art. 1 (2) din O.U.G. nr. 71/2009, "în cursul termenului prevăzut la alin. 1 orice procedură de executare silită se suspendă de drept", urmând ca plata sumelor prevăzute de hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi da natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31.12.2011, se va realiza după o procedură de executare care se va realiza astfel: 1) în anul 2012 se plătește 5 % din valoarea titlului executoriu, 2) în anul 2013 se plătește 10 % din valoarea titlului executoriu, 3) în anul 2014 se plătește 25 % din valoarea titlului executoriu, 4) în anul 2015 se plătește 25 % din valoarea titlului executoriu, 5) în anul 2016 se plătește 35 % din valoarea titlului executoriu.

Prin întâmpinare a mai menționat că potrivit jurisprudenței CEDO și a Curții Constituționale, suspendarea de drept a executării drepturilor bănești este în raport cu norma și jurisprudența comunitară.

Terțul poprit a formulat întâmpinare la 03.07.2012, prin care solicită respingerea cererii, susținând că suspendarea executării este suspendată de drept, având in vedere prevederile art. 1 (2) din O.U.G. nr. 71/2009, "în cursul termenului prevăzut la alin. 1 orice procedură de executare silită se suspendă de drept", urmând ca plata sumelor prevăzute de hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi da natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31.12.2011, se va realiza după o procedură de executare care se va realiza astfel: 1) în anul 2012 se plătește 5 % din valoarea titlului executoriu, 2) în anul 2013 se plătește 10 % din valoarea titlului executoriu, 3) în anul 2014 se plătește 25 % din valoarea titlului executoriu, 4) în anul 2015 se plătește 25 % din valoarea titlului executoriu, 5) în anul 2016 se plătește 35 % din valoarea titlului executoriu.

În scop probator a fost atașat dosarul de executare 250/E/2009 al B__ I____ M_____.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a constatat următoarele:

Prin Sentința nr. 2460/2008 , pronunțată de Tribunalul D___ , debitoarea a fost obligată să plătească creditoarei despăgubiri reprezentând 25% din salariul de bază suplimentul corespunzător treptei de salarizare pentru perioada 05.02.xxxxxxxxxxxxxx08, reactualizate la data plății efective.

Din analiza dosarului de executare nr. instanța a mai reținut că la data de 06.01.2010 a fost emisă somația către debitor, dată după care la solicitarea executorului,s-a întocmit de debitor adeverința nr. 4818/2009, cu calculul acestor drepturi.

La data de 30.01.2012 a fost emisă adresă de înființare poprire către Trezoreria C______, pentru 5% din debitul înscris în titlul executoriu, care a comunicat la 04.03.2012, că nu execută poprirea, deoarece executarea silită privind drepturi salariale este suspendată de drept, potrivit art. 1, alin. 2 din O.U.G. 71/2009.

Potrivit art.460 C.p.c dacă terțul poprit nu-și îndeplinește obligațiile care îi revin pentru efectuarea popririi, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare în vederea validării popririi.

În speță instanța de fond a reținut că, deși terțul poprit a primit adresa de înfiintare a popririi, nu s-a conformat acesteia, făcând aplicarea OUG 71/2009.

Analizând această apărare a debitorului și terțului poprit, instanța de fond a constatat că această lege internă conține dispoziții contrare Convenției Europene a Drepturilor Omului, motiv pentru care va face aplicarea art. 11, al. 2 și art. 20, al. 2 din Constituția României si va aplica în speță, cu prioritate, dispozițiile art. 6 din CEDO si jurisprudența constantă a CEDO.

Astfel, în considerarea calității sale de instituție publică, debitoarea are îndatorirea, ca reprezentantă a autorității statului, de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie hotărârea judecătorească de condamnare a sa, termenul rezonabil de soluționare prevăzut de art. 6 din CEDO fiind aplicabil și în faza executării silite.

Creditoarea este îndreptățită la recuperarea creanței iar neexecutarea la termen a unei obligații este condamnată și în practica CEDO (cauza Petro contra României) unde se arată că "întârzierea în executarea unei sentințe este imputabilă autorităților care, în speță, nu au furnizat nicio justificare valabilă pentru această ingerință suportată de reclamanți, în dreptul lor la respectarea bunurilor lor". În consecință, s-a apreciat că a fost încălcat art.1 din Protocolul nr.1 la CEDO.

Și în cauza Ș_____ contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că: "Administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință, dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art.6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi".

Curtea reamintește că nu este oportun să ceri unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului, să recurgă la procedura de executare silită.

În consecință, statul nu poate să refuze, să omită sau să întârzie într-un mod nerezonabil executarea unor asemenea hotărâri, lipsa fondurilor nefiind considerat un motiv justificat pentru întârziere.

Cu atât mai mult, statul nu poate impune limitări ale executării silite și nu poate institui norme care să ducă la amânarea realizării creanței pe care o persoană o are împotriva sa, aceasta constituind o ingerință în dreptului său la recunoașterea bunurilor.

Mai mult, potrivit statuărilor Curții EDO în Cauza D______ și alții contra României, o autoritate statală nu poate invoca lipsa resurselor drept pretext pentru a nu-și onora o datorie izvorâtă dintr-o hotărâre judecătorească. Dacă este adevărat că întârzierea în executarea unei hotârâri judecătorești se poate justifica în anumite circumstanțe, această întârziere nu poate fi de o asemenea natură încât însăși substanța dreptului garantant de articolul 6 § 1 al Convenției să fie afectată.

În speță, nu se face dovada că petenta creditoare ar fi primit o parte semnificativă din creanțele datorate, astfel că se poate considera că însăși substanța dreptului creditoarei a fost afectată.

Potrivit legii interne menționate, debitoarea instituție publică avea obligația de plată a tranșei de 5% din credit, în anul 2012, obligație ce nu a îndeplinit-o.
În lumina celor expuse mai sus instanța de fond constată că atitudinea terțului poprit, poate fi asimilată unui refuz de a plăti către creditor creanța pentru care s-a înființat poprirea, fiind incidente în speță dispozițiile art.460 C.p.c.

Având în vedere aceste considerente, instanța de fond a constatat că cererea de validare poprire este întemeiată și în consecință a admis-o.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel apel atât terțul poprit cât și debitoarea.

Apelanta Direcția de S_______ Publică D___ a solicitat modificarea sentinței și pe fond respingerea cererii.

În dezvoltarea motivelor de apel, apelanta a arătat că instituția nu a refuzat executarea silită ci a făcut aplicarea actului normativ care dă posibilitatea de a se plăti creanța eșalonat, la anumite intervale de timp. O astfel de normă juridică reprezintă o ingerință a statului în dreptul creditorului de a obține executarea silită și, prin aceasata, finalizarea procesului civil, dar este o ingerință care are un scop legitim, acela de a proteja bugetul de stat într-o perioadă critică și este rezonabil proporțională cu scopul urmărit.

În drept au fost invocate disp. Art. 282 Cpciv.

Apelanta Administrația Finanțelor Publice a Mun.C______ a formulat de asemenea, apel prin care a solicitat schimbarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii și desființării popririi.

În esență, apelanta a arătat că hotărârea este criticabilă întrucât în mod nelegal instanța a validat poprirea deși potrivit art.1 alin.1 și 2 din OUG nr.71/2009, executarea acestor titluri a fost eșalonată pe trei ani iar dispozițiile dreptului intern în materia creanțelor împotriva Statului nu sunt contrare dispozițiilor din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Instanța europeană recunoaște că statele au o mare libertate în alegerea mijloacelor proprii pentru a permite sistemului lor judiciar să răspundă exigențelor articolului 6. În speță, instituția debitoare nu a refuzat executarea silită, însă s-a făcut aplicarea actului normativ care dă posibilitatea de a se plăti creanța eșalonat, la anumite intervale de timp. O astfel de normă juridică reprezintă o ingerință a statului în dreptul creditorului de obține executarea silită dar un scop legitim, acela de a proteja bugetul de stat într-o perioadă critică și este rezonabil proporțională cu scopul urmărit. Expunerea de motive la adoptarea OUG nr.71/2009 relevă situația financiară dificilă a statului și argumentează eșalonarea plăților prin necesitatea protejării interesului general, astfel că sunt incidente dispozițiile Convenției europene.

În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art.282-298 C.pr.civ.

Deși legal citat, intimatul creditor nu a formulat întâmpinare în cauză.

Tribunalul a administrat proba cu înscrisuri, la dosar fiind atașată dovada achitării tranșei de 5% de către debitoare.

Apelurile sunt fondate pentru considerentele ce succed:

Astfel, disp. Art.1 din O.U.G. nr. 71/2009 statueaza că plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu; b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu; c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu. (2) În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.

In preambulul actului normativ s-a motivat masura dispusa prin consecinta imposibilitatii mentinerii echilibrelor bugetare si în mod implicit nerespectarea angajamentelor interne si internationale asumate de România în ceea ce priveste nivelul deficitului bugetar, elemente ce vizeaza interesul public general si constituie situatii de urgenta si extraordinare ce justifica aplicarea imediata.

Caracterul proporțional al limitării dreptului creditoarei de a obține executarea hotărârii judecătorești rezultă din faptul că OUG 71/2009, modificată prin OUG nr.45/19 mai 2010, nu neagă dreptul la executare, ci doar stabilește modul în care creanța se va realiza, cu o întârziere rezonabilă, apreciată ca atare și de instanța europeană în cauza Vasyl Petrovych Krapynytskly împotriva Ucrainei. Măsura eșalonării plății este proporțională cu scopul urmărit, deoarece creditorul a beneficiat de drepturile salariale care constituie un bun, titlul executoriu privind doar anumite restanțe, diferențe salariale datorate de angajator pentru o perioadă anterioară, rezultate din aplicarea greșită a unor prevederi legale. În al doilea rând, obligația efectuării plății din titlul executoriu nu a fost stinsă, prin voința legiuitorului, ci doar amânată pentru o perioadă rezonabilă de timp iar creditorul va benefica da data executării efective de actualizarea creanței cu indicele prețurilor de consum.

Prin norma de drept internă nu se aduce atingere nici dreptului de proprietate al creditoarei, garantat de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1, deoarece alineatul 2 al articolului conferă dreptul statului de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general. Expunerea de motive la adoptarea Ordonanței relevă situația financiară dificilă a statului și argumentează eșalonarea plăților prin necesitatea protejării interesului general, astfel că sunt incidente dispozițiile convenției europene. În plus, dreptul de proprietate al reclamantei asupra bunului constituit de creanța împotriva statului nu este negat, nu îi este atinsă substanța, așa încât sentința ce reprezintă titlu executoriu nu rămâne inoperantă.

Tribunalul are in vedere și jurisprudența recentă a Curții Europene a Drepturilor Omului. Astfel, in cauza D______ și alții împotriva României din data de 4 septembrie 2012 CEDO a respins ca vădit neîntemeiate cererile reclamanților, prin care aceștia invocau incălcarea art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului (dreptul la un proces echitabil), respectiv a articolului 1 din Primul Protocol adițional la Convenție (dreptul de proprietate), prin aceea ca autoritățile interne (Ministerul Justitiei si Ministerul Finanțelor Publice), au refuzat sa pună de indata in executare hotărâri judecătorești definitive pronunțate de instanțele interne, hotărâri ce recunoșteau drepturi salariale restante.

CEDO a apreciat ca echilibrul intre interesele reclamanților si interesul general al societatii a fost menținut, neputându-se reproșa Guvernului roman ca a refuzat sa execute hotărârile interne ce recunoșteau reclamanților drepturi de natura patrimoniala. CEDO a apreciat ca eșalonarea platilor de către Guvern, in calitatea sa de debitor, printr-o ________ acte normative, in contextul dezechilibrului bugetar cu care s-a confruntat România începând cu anul 2008, nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil ori dreptului de proprietate al reclamanților.

CEDO si-a argumentat, totodată, decizia prin faptul ca reclamanții au primit pana in prezent o fracție semnificativa din sumele cuvenite si ca nu exista indicii ca Guvernul intenționează sa nu respecte calendarul platilor pentru viitor.

Asupra conformității OUG 71/2009 cu normele constituționale s-a pronunțat Curtea Constituțională prin mai multe decizii. Astfel, prin Decizia 188 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 237 din 14 aprilie 2010 s-a statuat că actul normativ criticat este o măsură de natură să întărească finalitatea procesului judiciar, în sensul că reprezintă un prim pas important al debitorului de a-și executa creanța. Faptul că acesta își execută creanța într-o perioadă de 3 ani nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătorești, datorită caracterului sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii ale personalului bugetar. S-a arătat că executarea eșalonată a unor titluri executorii care au ca obiect drepturi bănești nu este interzisă în niciun mod de Convenție.

Cu privire la dreptul de proprietate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că despăgubirea recunoscută printr-o decizie definitivă și executorie constituie un bun în sensul art.1 din Protocolul nr. 1; neexecutarea plății într-un termen rezonabil constituie, deci, o atingere a dreptului reclamantului la respectarea bunurilor, ca și faptul că lipsa de lichidități nu poate justifica un asemenea comportament (Ambruosi împotriva Italiei, 2000, Burdov împotriva Rusiei, 2002). Guvernul, prin adoptarea ordonanței de urgență criticate, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătorești și nu refuză punerea în aplicare a acestora. Măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind, deci, o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituție, în condițiile unei crize financiare accentuate.

De altfel, Tribunalul constată că debitorul și-a îndeplinit obligația de a achita în cursul anului 2012 procentul de 5% prevăzut de OUG 71/2009.

Pe cale de consecință, în baza art.296 C.proc.civ., Tribunalul va admite apelurile și va schimba în totalitate sentința apelată în sensul că va respinge cererea de validare poprire formulată de creditoarea S_________ C__________ și desființarea popririi înființată la data de 30.01.2012 de către B__ I____ M_____ în dosar nr. 250/E/2005 în mâinile terțului poprit Trezoreria Mun. C______.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite apelurile formulate de debitoarea DIRECȚIA DE S_______ PUBLICĂ D___, cu sediul în C______, __________________, județul D___ și de terțul poprit ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TREZORERIA MUNICIPIULUI C______, cu sediul în C______, _____________________________. 2, județul D___, împotriva sentinței civile nr. xxxxx/05.09.2012 pronunțată de Judecătoria C______ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu petentul B__ I____ M_____ și creditorul S_________ C__________, cu domiciliul în C______, ____________________. 11, ___________. 1, ___________________.

Schimbă în tot sentința apelată și pe fond respinge cererea.

Desființează poprirea înființată la data de 30.01.2012 de către B__ I____ M_____ în dosar nr. 250/E/2005 în mâinile terțului poprit Trezoreria Mun. C______.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la 10 Mai 2013.

Președinte, L______ A________		Judecător, G_______ C_______ F______
	Grefier, G_______ D_______

Red LA/5 ex/21.xxxxxx

G.D. 16 Mai 2013

J fond C R___