Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECTIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 2607

Ședința publică de la 16 Octombrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE - M_______ I______ P_____

JUDECĂTORI - M_____ M_____

I_____ I_______

GREFIER - D______ D_______

Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA SA-CESTRIN, cu sediul in București, ____________________.401A, sector 6, împotriva sentinței civile nr.246/10.01.2014 pronunțata de Judecătoria Ploiești, in contradictoriu cu intimata SN R_______________ SA - S________ DIRECȚIA OPERAȚIONALĂ RADIOCOMUNICAȚII NORD - VEST cu sediul în Cluj N_____, Fagului, nr. 2, J____ Cluj .

La apelul nominal făcut in ședința publica au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinita.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care :

Instanța față de actele si lucrările dosarului considera cauza in stare de judecată și o retine spre soluționare.

T R I B U N A L U L

Asupra recursului de față :

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr.XXXXXXXXXXXXXX petenta SN R_______________ SA - S________ DIRECȚIA OPERAȚIONALĂ RADIOCOMUNICAȚII NORD - VEST a formulat plângere împotriva procesului – verbal de constatarea și sancționarea contravenției _________ nr.xxxxxxx/22.02.2012 în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI SI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - CESTRIN, contestându-se legalitatea și temeinicia procesului verbal mai sus menționat, solicitându-se anularea respectivului act și a sancțiunilor aplicate.

În motivarea plângerii, petenta a arătat că prin procesul - verbal de constatarea și sancționarea contravenției _________ nr.xxxxxxx/22.02.2012 a fost sancționat cu amenda în cuantum de 250 lei în baza art. 8 alin.2 din OG 15/2002 rep. și la plata tarifului de despăgubire de 28 Euro, reprezentând 121,35 lei, pentru fapta săvârșită la data de 15.09.2011, orele 17:27, aceea de a fi fost depistat auto. cu nr.XXXXXXX, proprietatea petentului pe DN1 A în localitatea Românești ca a circulat fără a face dovada achitării taxei de utilizare a rețelei de drumuri național (rovinieta).

Petenta a arătat că procesul – verbal este nelegal și netemeinic motivat. Plângerea a fost întemeiată în drept pe disp. OG 2/2001 și OG 15/2002.

În susținerea plângerii s-au depus înscrisuri.

Intimata, legal citată a depus înscrisurile care au stat la baza întocmirii procesului – verbal contestat (în anexă planșe foto cu vehiculul în litigiu).

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.

Prin sentinta civilă nr. 246/10.01.2014 Judecătoria Ploiesti a admis plângerea contravențională formulată de petenta SN R_______________ SA - S________ DIRECȚIA OPERAȚIONALĂ RADIOCOMUNICAȚII NORD - VEST împotriva procesului – verbal de constatarea și sancționarea contravenției _________ nr.xxxxxxx/22.02.2012 în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI SI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE SI INFORMATICA CESTRIN a dispus anularea procesului verbal de contravenție _________ nr.xxxxxxx/22.02.2012 si exonerarea petentei de plata amenzii contravenționale aplicate si a tarifului de despagubire.

Pentru a pronunța aceasta sentință prima instanța a retinut că prin procesul-verbal de constatare a contravenției contestat, întocmit de către C_____ SA-CESTRIN, _________ nr.xxxxxxx/22.02.2012, petenta a fost sancționată cu amenda în cuantum de 250 lei în baza art. 8 alin.2 din OG 15/2002 rep. și la plata tarifului de despăgubire de 28 Euro, reprezentând 121,35 lei, pentru fapta săvârșită la data de 15.09.2011, orele 17:27, aceea de a fi fost depistat auto cu nr.XXXXXXX, proprietatea sa, pe DN1 A în localitatea Românești, circulând fără a face dovada achitării taxei de utilizare a rețelei de drumuri național (rovinieta).

Cu privire la răspunderea contravențională, instanța de fond a constatat că, potrivit art. 8 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, ”Fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă”.

Instanța de fond a constatat că procesul verbal contestat în prezenta cauză, nu a fost comunicat în termenul prevăzut de art. 9 alin. 3 din OG nr. 15/2002.

Astfel, potrivit art. 9 alin. 3 ”In cazurile prevazute la alin. (2), procesul-verbal de constatare a contraventiei se poate incheia si in lipsa contravenientului, dupa identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administratiei si Internelor Directia Regim Permise de Conducere si Inmatriculare a Vehiculelor sau a conducatorului auto, in cazul utilizatorilor straini. Procesul-verbal se intocmeste si se comunica contravenientului in termen de 30 de zile de la data constatarii contraventiei, interval in care nu se pot incheia alte procese-verbale de constatare a contraventiei pentru incalcarea prevederilor art. 8 alin. 1”

Acest termen este un termen de prescripție specială, care derogă de la dispozițiile OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, astfel că depășirea lui conduce la prescripția dreptului de a aplica sancțiunea, cu consecința nulității procesului verbal de contravenție.

Față de acestea, instanța de fond a constatat că procesul verbal contestat este lovit de nulitate.

De asemenea, instanța de fond a mai constatat că, potrivit art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea OG 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe reteaua de drumuri nationale din Romania “Tarifele de despagubire prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe reteaua de drumuri nationale din Romania, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 424/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, aplicate si contestate in instanta pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi se anuleaza.”

Având în vedere acestea, instanța de fond a constatat că procesul verbal contestat este nul din acest motiv în privința tarifului de despăgubire și a dispus exonerarea petentei de plata acestui tarif indicat în înștiințarea de plată anexă, anulând procesul verbal.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, recurenta - intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – CESTRIN, înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova – Secția a II – a civilă și de contencios administrativ și fiscal la data de 18.04.2014, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea in tot a sentinței recurate și pe fond respingerea ca neintemeiata plangerii contraventionale si mentinerea procesului verbal de constatare a contraventiei ca fiind legal si temeinic intocmit.

În motivarea recursului, recurenta – intimata a susținut că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile O.G. nr. 15/ 2002, apreciind că este prescrisă răspunderea contravențională, întrucât potrivit normelor legale incidente, procesul verbal se întocmește și se comunică în 30 de zile de la data constatării contravenției, iar aplicarea sancțiuni amenzii se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșiri faptei. A arătat că, în cauză, fapta a fost comisă în data de 15.09.2011, fiind înregistrată prin mijloace tehnice și constatată la data de 22.02.2012 prin procesul verbal contestat, în interiorul termenului de prescripție, de 6 luni de la data săvârșirii faptei. De asemenea, actul sancționator a fost comunicat intimatei– petente la mai puțin de o lună de la data aplicării sancțiunii.

Totodată, a apreciat că, prin adoptarea Legi nr. 144/2012, s-a urmărit ca, în intervalul de 30 de zile de la data constatării contravenției, care coincide cu data încheierii procesului verbal, să nu se poată întocmi alte acte sancționatorii, limitând astfel caracterul continuu al contravenției la perioada de 30 de zile, fără însă a se institui un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât cel general, de 6 luni.

Acțiunea este scutită de taxă judiciară de timbru si de timbru judiciar, conform art. 36 din O.G. nr. 2/2001 si art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/ 1995.

În drept, recurenta - intimata s-a întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8, art. 312 alin. 3 C. pr. civ.

Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat invederand ca instanta de fond in mod corect a facut aplicarea legii contraventionale mai favorabile si a constatat ca in cauza a operat prescriptia aplicarii/executarii sanctiunii amenzii contraventionale intrucat sanctiunea nu a fost aplicata in termen de 30 de zile de la data savarsirii fapte.

Analizând actele dosarului și motivele de recurs invocate, tribunalul reține că, în mod contrar susținerilor recurentei - intimate Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – CESTRIN, corect a reținut instanța de fond faptul că Legea nr. 144/2012 a modificat termenul de prescripție a aplicării sancțiunii, având caracterul unei legi contravenționale mai favorabile sub acest aspect, care retroactivează.

În acest sens, potrivit art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei. Conform art. 14 alin. 1, executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.

Pe de altă parte, art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/ 2002, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 144/2012, prevede că procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1.

Comparând prevederile normei speciale cu cele ale legii generale în materie contravențională, se constată că, dacă în ceea ce privește termenul de comunicare a procesului-verbal de sancționare, nu sunt diferențe esențiale, respectiv 30 de zile, față de 1 lună, referitor la termenul de aplicare a sancțiunii amenzii, acesta diferă semnificativ, respectiv 30 de zile, față de 6 luni.

Cum în legea specială nu sunt prevăzute expres sancțiunile care intervin în cazul nerespectării acestor termene, devin aplicabile dispozițiile normei generale, respectiv prescripția aplicării și cea a executării sancțiunii amenzii contravenționale.

Contrar susținerilor recurentei – intimate, tribunalul apreciază că, pe lângă interdicția încheierii altor procese verbale de sancționare în intervalul celor 30 de zile ulterioare momentului comunicării unui prim astfel de act sancționator, legea nouă a impus și un termen special de prescripție a sancționării contravenționale, de 30 de zile, de la momentul constatării contravenției și până la întocmirea procesului verbal de contravenție.

În aceeași măsură, după cum, în mod corect a reținut instanța de fond, noua lege contravențională, modificând condițiile de tragere la răspundere, prin modificarea termenului de prescripție a aplicării sancțiunii, are caracterul unei legi mai favorabile, ea este pe deplin aplicabilă în cauză.

Față de cele de mai sus, instanța de control judiciar constată că în mod corect s-a reținut în sentința recurată că, deoarece fapta care face obiectul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției _______ 12 nr. xxxxxxx a fost săvârșită la data de 15.09.2011, iar procesul-verbal a fost întocmit la data de 22.02.2012, la mai mult de 30 de zile de data constatării faptei, dreptul de a aplica sancțiunea contravențională s-a prescris.

Având în vedere cele expuse, față de normele legale incidente, în baza art. 312 alin. 1 C. pr. civ., instanța va respinge ca neîntemeiat, recursul formulat de recurenta - intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – CESTRIN, în contradictoriu cu intimata SN R_______________ SA - S________ DIRECȚIA OPERAȚIONALĂ RADIOCOMUNICAȚII NORD - VEST, împotriva Sentinței nr. 246/10.01.2014 , pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul formulat de COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA SA-CESTRIN, cu sediul in București, ____________________.401A, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 246/10.01.2014 pronunțata de Judecătoria Ploiești, in contradictoriu cu intimata SN R_______________ SA - S________ DIRECȚIA OPERAȚIONALĂ RADIOCOMUNICAȚII NORD - VEST cu sediul în Cluj N_____, Fagului, nr. 2, J____ Cluj, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică azi, 16.10.2014.

Președinte, Judecători,

P_____ M_______ I______ M_____ M_____ I_______ I_____

Grefier,

D_______ D______

Operator date cu caracter personal nr. 5595

Red. PMI/ Tehnored. jud. PMI/ Gref. DD./ 2 ex./08.11.2014

J.F. D______ S_____ I____ – Judecătoria Ploiești

d.f. XXXXXXXXXXXXXX