Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI

SECȚIA II CIVILĂ-F_______

Ședința publică din 03 Iunie 2014

Președinte - R_____ B_____

Grefier C_______ M______ N___

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1126/2014

Pe rol fiind pronunțarea asupra cauzei civile privind pe reclamanta DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI -ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI în contradictoriu cu pârâtul B_____ D_____-N______, având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 .

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.

Procedura este completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 27 mai 2014, susținerile fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru azi, 3 iunie 2014.

T R I B U N A L U L

Prin cererea înregistrată la data de 05.02.2014, sub nr. XXXXXXXXXXXXXXX, creditoarea DGRFP-ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI în calitate de creditor majoritar , a chemat în judecată pe pârâtul B_____ D_____ N______, administrator al societății S.C. ECOVITA PRODCOM S.R.L., solicitând stabilirea răspunderii personale a acestuia în baza art. 138 din Legea 85/2006.

În motivare, arată creditoarea că debitoarea îi datorează suma de 82.456 lei, cu care s-a înscris pe tabelul definitiv al creanțelor.

Pârâtul a avut calitatea de administrator al debitoarei în perioada creării debitelor și este ținut direct răspunzător de îndeplinirea obligațiilor pe care legea sau actul constitutiv le impun în sarcina societății, conform art. 73 din Legea 31/1990.

Starea de insolvabilitate, mai arată creditoarea, este urmarea unei administrări necorespunzătoare a societății, care a determinat încetarea de plăți și prejudicierea creditorilor. Apreciază creditoarea că simpla stare de încetare de plăți constituie un prejudiciu pentru creditori și o condiție suficientă pentru atragerea răspunderii.

În ceea ce privește vinovăția, consideră reclamanta că răspunderea operează și pentru cea mai ușoară culpă. Culpa administratorului constă în aceea că, la momentul în care debitoarea a ajuns în imposibilitatea de a-și mai achita datoriile, nu a suspendat activitatea și nu a anunțat creditorii despre aceasta, contribuind astfel la cumularea de noi datorii.

Consideră reclamanta că pârâtul se face vinovat de fapta reglementată de art. 138 lit c.

Astfel, prin nedepunerea cererii de intrare în insolvență, în termenul de 30 de zile, administratorul a acceptat tacit creșterea obligațiilor debitoarei către bugetul consolidat al statului și indirect a dispus în interes personal continuarea activității debitoarei, împovărând situația precară a acesteia prin adăugarea de accesorii la debitele deja existente. Administratorul a dat dovadă de un management neperformant și de utilizarea resurselor societății în interes personal. De asemenea, pârâtul nu a mai fost preocupat de recuperarea creanțelor și reducerea datoriilor.

Cu privire la fapta reglementata de art. 138 lit. a din L.85/2006 , pârâtul ar fi avut posibilitatea onorării obligatiilor fiscale ale debitoarei daca ar fi transformat in lichiditati stocurile , care erau, la data de 31.12.2012, de 72.218 lei și ar fi efectuat demersuri pentru recuperarea creanțelor, care erau la aceiași data de 83.259 lei .

Pârâtul nu a tinut contabilitatea in conformitate cu legea , fapt ce denota intentia acestuia de a păstra în clandestinitate operațiunile derulate de debitoare și veniturile obținute , care însă nu au fost folosite în scopul achitării creanțelor societății , ci în alte scopuri , respectiv în folosul personal al administratorului.

Această faptă se încadrează în disp. art. 138 lit. a și d din Legea 85/2006 .

În drept, se invocă art. 138 lit a, c și d.

Cererea este scutită de plata taxelor de timbru

Pârâtul , legal citat , nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare.

Nu au fost depuse înscrisuri în susținerea poziției sale procesuale.

A fost atașat dosarul de fond.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține cele ce urmează:

În fapt, prin Încheierea nr. 222/04.07.2013, irevocabilă prin nerecurare a fost deschisă procedura simplificată a insolvenței împotriva debitorului _____________________.R.L., cu sediul în __________________________ nr.45 , construcție C1/0 birouri , biroul nr. 10, jud. Iași , înmatriculată la ORC sub nr. JXXXXXXXXXXXX, CUI xxxxxxxx, constatându-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.32 din Legea nr. 85/2006.

Tabelul creditorilor definitivat cuprinde creanța unui singur creditor : Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași în valoare de 82.456 lei .

La data de 26.06.2013 a fost înregistrat raportul asupra cauzelor și împrejurărilor ce au dus la apariția insolvenței, în cuprinsul căruia lichidatorul judiciar menționează faptul că insolvența se datorează unor cauze obiective , externe societății ,respectiv lipsa veniturilor operaționale care să contribuie la finanțarea operațiunilor comerciale ale debitoarei, lipsa disponibilităților bănești suficiente sau a activelor care să poată fi transformate în lichidități . A opinat că nu sunt indicii privind atragerea răspunderii în baza art. 138 din Legea 85/2006 cu privire la administratorul societății .

Potrivit informațiilor furnizate de către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași, societatea debitoare s-a înmatriculat la data de 14.10.2011 având ca administrator , până la data declanșării procedurii insolenței , pe pârât .

În drept, pentru a fi atrasă răspunderea personală a administratorului unei societăți în baza dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 cu modificările ulterioare, este necesar ca partea interesată să facă dovada îndeplinirii condițiilor art. 998 Cod Civil, respectiv a existentei unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, existentei unui raport de cauzalitate între fapta ilicita și prejudiciu și a vinovatei celui care a cauzat prejudiciul respectiv. Caracterul special al reglementarii invocate in cauza constă in aceea ca aprecierea culpei persoanei chemata sa răspundă este făcută in concreto, cerându-se o cauzalitate specifica intre fapta si prejudiciu, respectiv faptele enumerate, in măsura in care au fost săvârșite culpabil si au cauzat un prejudiciu, sa fi fost in măsura sa contribuie la ajungerea societății debitoare in insolvența.

Răspunderea instituită prin textul art. 138 alin. 1 lit. a-g din Legea nr. 85/2006 nu este o răspundere contractuală, pe temeiul contractului de mandat al administratorilor sociali, așa cum eronat susține reclamanta, ci o răspundere delictuală specială, de sine stătătoare, cu reguli proprii, derogatorii de la dreptul comun specifice, pe baza unei reglementări proprii, ea derivând nu din neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a mandatului dat organului de conducere de către societate, ci din săvârșirea faptelor mai sus enumerate care nu au nici o legătură cu mandatul primit.

Textul de lege menționat cu privire la răspunderea membrilor organului de conducere nu instituie o răspundere obiectivă pentru prejudiciul reprezentând totalul creanțelor creditorilor participanți la procedura insolvenței, ci o răspundere în care faptele imputate trebuie dovedite, atât în fapt, cât și în drept, sub aspectul condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale reglementate de dispozițiile art. 998-999 Cod civil, cât și sub aspectul condițiilor speciale prevăzute în textul legii pentru fiecare dintre faptele enumerate, condițiile generale ale răspunderii civile delictuale urmând a dobândi particularități specifice în funcție de cazul reglementat în textul legii.

Nu există instituită prin lege o „prezumție legală de vinovăție și răspundere” în sarcina administratorului societății debitoare.

Analizând condițiile răspunderii delictuale speciale, se reține:

Pârâtului i se impută săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 lit a, c și d din Legea insolvenței, respectiv:

• 138 lit. a: a folosit bunurile și creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane
• 138 lit.c: a dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți
• 138 lit. d: a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.

Reclamantul a propus un raționament bazat pe prezumția că administratorul statutar nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea ( art. 138 lit. d ),a intenționat să ascundă aspecte ale activității firmei, ceea ce naște la rândul său prezumția că au desfășurat comerț în interes personal(138 lit c) pentru a-și însuși rezultatele acestui comerț(138 lit a).

Nu s-a probat de către reclamant că, într-adevăr, pârâtul „a ținut o contabilitate fictivă” sau că „nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea în condițiile în care însuși lichidatorul judiciar susține în raportul cauzal inițial că au fost depuse bilanturile contabile inclusiv pe anul 2012 .

Chiar dacă lipsa de colaborare din partea pârâtului a îngreunat sarcina lichidatorului judiciar de a identifica documentele contabile și eventuale bunuri existente în patrimoniul debitoarei, nu această conduită a generat starea de insolvență ale cărei cauze sunt anterioare momentului pasivității acesteia, iar faptul că nu a mai depus indicatorii financiari după anul 2012 la ORC, nu este de natură decât a determina o prezumție simplă de neîndeplinire a unor obligații legale referitoare la obligațiile de îndeplinire a formalităților impuse de legislația specială fiscală, prezumție care prin ea însăși nu este suficientă pentru reținerea săvârșirii faptei prevăzute de dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d.

Instanța apreciază că activitatea pârâtului se încadrează în dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a, referitoare la folosirea bunurilor sau creditelor societății în folosul său, în condițiile în care s-a dovedit că debitoarea a desfășurat activitate economică , înregistrând , la 31.12.2012 , active circulante de 155.477 lei , din care creanțe de 83.259 lei și disponibilități bănești în sumă de 72.218 lei .

Imprejurarea ca societatea debitoare avea de recuperat creante, nu intra in sfera de aplicare a dispozitiilor art 138 alin 1 lit a din legea insolventei, situatia de fata neputand fi asimilata cu folosirea bunurilor persoanei juridice in folosul propriu al paratului sau in interesul altei persoane , intrucat intre cele doua fapte nu exista similitudine.

Dispozitiile art 138 din lege se refera la bunurile sau creditele persoanei juridice, ori in cazul de fata, lichidatorul nu argumenteaza ajungerea societatii debitoare in stare de insolventă prin pasivitatea paratului in recuperarea unor creante ale societatii debitoare si prin lipsa documentelor necesare identificarii debitorilor.

Deși împrejurarea că aceste creanțe existau în patrimoniul debitoarei poate naște un început de dovadă în sensul dispozițiilor art 138 al 1 lit a, fără alte probatorii și elemente care să ateste împrejurarea că aceste creanțe ar fi fost folosite cu scopul de a crea profit în folosul administratorului sau al unei alte persoane, nu poate constitui temei suficient pentru atragerea răspunderii pârâtului.

Cu privire la sumele reprezentând disponibilități banești, pârâtul nu a justificat aceste sume , nu le-a predat lichidatorului judiciar pentru a le distribui creditorilor înscriși în tabelul creditorilor, de unde se prezumă că și le-a însușit.

Cu aceste sume, debitorul ar fi avut posibilitatea acoperirii a mai mult de jumatate din datoriile care , potrivit aceleiași raportări contabile , erau de 116.114 lei. De asemenea, cu aceste sume s-ar fi acoperit în procent de 90% creanțele înregistrare conform tabelului definitiv , care se ridică la suma totală de 82.456 lei, astfel încât însușirea bunurilor din patrimoniu a cauzat starea de insolvență a debitorului.

Reține instanța că nu sunt întrunite elementele faptelor de la art. 138 lit c.

Nesesizarea instanței pentru ______________________________ art. 27 este susceptibilă de aplicarea unei sancțiuni penale, fiind infracțiunea de bancrută reglementată de art. 143 din Legea insolvenței, dar nu reprezintă element al faptei de la art. 138 lit c .

În plus, se cere ca fapta săvârșită să producă starea de insolvență, ori nedeclararea acestei stări este ulterioară apariției ei .

Pentru aceste motive, în baza art. 138 lit a din L.85/2006 , instanța va admite cererea în contradictoriu cu pârâtul B_____ D_____ N______ , care va fi obligat la plata pasivului rămas neacoperit al debitorului , in limita sumelor evidențiate in bilantul contabil la data de 31.12.2012 cu titlul de disponibil in banca și conturi la banci. Acțiunea va fi respinsă pentru faptele de la art. 138 lit c și d .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul DGRFP- ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI, cu sediul în Iași, _____________. 26, privind stabilirea răspunderii personale a pârâtului B_____ D_____ N______ , cu domiciliul în loc. Bârlad, jud. V_____ , ____________________.6, _____________, ___________ și reședința in Iași, ___________________.5 , _____________, _______________________> Stabilește în baza art. 138 lit a din L.85/2006 , răspunderea personală a pârâtului B_____ D_____ N______ , pentru pasivul rămas neacoperit al debitorului S.C. ECOVITA PRODCOM S.R.L. . în sensul că obligă pârâtul să acopere suma de 72.218 lei, așa cum rezultă din tabelul definitiv al creanțelor debitorului.

Respinge acțiunea reclamantului pentru faptele de la art. 138 lit c și d.

În temeiul dispozițiilor art. 142 din Legea privind procedura insolvenței, executarea silită a prezentei sentințe se va efectua în condițiile art. 142 alin. 2 la cererea creditorilor, de către executorul judecătoresc, în temeiul tabelului definitiv de creanțe pus la dispoziția lor de către administratorul judiciar, conform Codului de procedura civilă.

Definitivă și executorie.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 03.06.2014 .

	Președinte, R_____ B_____
	Grefier, C_______ M______ N___

Red.R.B.

4ex/11.07.2014.