Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX (Număr în format vechi 1057/2014)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 575/2014

Ședința publică de la 10 Septembrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE V_______ D_______

JUDECĂTOR I_____ G________

JUDECĂTOR A____ P______

GREFIER M_____ I______

Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCURESTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 împotriva Sentinței civile nr.1765/18.02.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul N___ B_______ JOSEPH P___.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care se învederează instanței că recurenta, prin cererea de recurs, a solicitat și judecarea cauzei în lipsă.

Curtea, constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.411 alin.2 C.p.c., iar după deliberare, prin raportare la data formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenței și anume 14.03.2013, respectiv după data intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă și a modificărilor aduse Legii 85/2006, constată că prezenta cale de atac este apelul, motiv pentru care califică calea de atac ca fiind apel și dispune trecerea dosarului pe lista de apeluri.

Ca urmare a calificării căii de atac ca fiind apel, Completul de judecată fiind constituit din Președinte V_______ D_______ și Judecător I_____ G________ .

Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.

C U R T E A

Constată că, prin sentința civilă nr. 1765/18.02.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, s-a respins cererea formulată de creditorul DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 privind atragerea răspunderii pârâtului N___ B_______ JOSEPH P___, în calitate de fost administrator al debitoarei __________________________ SRL.

Pentru a pronunța această soluție, judecătorul-sindic a reținut că, pentru aplicarea dispozițiilor art. 138 lit. c) din lege invocate, reclamantul ar fi trebuit să dovedească îndeplinirea cumulativă a condițiilor generale în materia răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998-999 C.civ. și a condițiilor speciale desprinse din art. 138, faptele ilicite fiind numai cele enumerate în mod expres în acest text de lege.

Pe baza materialului probator administrat, instanța a apreciat că reclamantul nu a făcut dovada existenței faptelor invocate în cuprinsul cererii doar în plan teoretic și nici a legăturii de cauzalitate dintre asemenea fapte și starea de insolvență a debitoarei

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs creditorul DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii cererii și obligării pârâtului la suportarea pasivului debitoarei.

În motivare, recurentul a arătat că instanța de fond a pronunțat sentința recurată aplicând greșit legea, invocând astfel, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.

În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurenta a susținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 138 lit. c) din Legea nr. 85/2006.

Recurentul a precizat că dezinteresul administratorului în ceea ce privește funcționarea societății a condus la creșterea datoriilor sociale și la incapacitate de plată.

În temeiul art. 3 NCPC, Curtea a calificat calea de atac ca fiind apel în raport de data formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenței.

Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate, Curtea apreciază nefondat apelul pentru următoarele considerente:

Răspunderea reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu este o extindere a procedurii falimentului asupra membrilor organelor de conducere, ci una personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, aceștia au cauzat ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.

Natura juridică a răspunderii reglementate de art. 138 din Legea nr. 85/2006 este cea a unei răspunderi speciale care împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale. Fiind vorba de o răspundere delictuală, înseamnă că, pentru a fi angajată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art. 998-999 C.civ. (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa), condiții care capătă în această situație unele conotații speciale. Faptele enumerate în dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 trebuie să fi cauzat ajungerea debitoarei în stare de insolvență.

Apelantul a susținut aplicarea dispozițiilor art. 138 lit. c) din Legea nr. 85/2006, dar Curtea constată că ipotezele reglementate de textul de lege menționat mai sus nu se regăsesc în cauză, aspect reținut în mod corect de judecătorul sindic.

Astfel, pentru a atrage incidența dispozițiilor art. 138 lit. c) din lege, apelanta ar fi trebuit să dovedească în concret că pârâtul a decis continuarea activității societății în interes personal, deși aceasta ducea în mod vădit la încetarea de plăți. În acest cadru, apelanta a declarat că pârâtul nu au recurs la posibilitatea declanșării procedurii insolvenței de la momentul constatării stării de insolvență, dar nu a demonstrat că acesta a continuat activitatea socială doar pentru satisfacerea unor interese personale.

Simplele aserțiuni ale apelantului, nesusținute de nici o probă, nu sunt suficiente pentru ca instanța să angajeze răspunderea patrimonială a unei persoane, deoarece părților le revine sarcina de a-și dovedi afirmațiile, în condițiile art. 1169 C.civ., iar invocarea prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu atrage automat răspunderea membrilor organelor de conducere, întrucât legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestora, ci a prevăzut posibilitatea atragerii acestei răspunderi, după administrarea de dovezi care să conducă la concluzia că, prin faptele enumerate de lege, s-a cauzat ajungerea societății în stare de insolvență.

Prin urmare, apreciind că nu se poate reține în sarcina intimatului pârât săvârșirea faptei prevăzute de art. 138 lit. c) din Legea nr. 85/2006, Curtea constată că judecătorul-sindic a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, a cărei confirmare se impune, motiv pentru care, în temeiul art. 480 (1) NCPC, va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 împotriva sentinței civile nr. 1765/18.02.2014 pronunțate de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul N___ B_______ JOSEPH P___.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 10.09.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

V_______ D_______ I_____ G________ M_____ I______

Red. /Dact. – VD / Ex.: 2

Judecător fond: L____ G______

Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă