Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 388/2015

Ședința publică de la 12 Octombrie 2015

Completul compus din:

Președinte C______-A________ S_____

Judecător A___ G_______

Grefier C_______ A_________

S-a luat în examinare cererea de apel formulată de reclamantul Cabinetul Individual de Insolvență A______ M_______, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei __________________ împotriva sentinței civile nr. 30/2015 din 14 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul Iași, Secția II civilă-faliment.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 05.10.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, când:

La dosar s-au depus prin serviciul de registratură concluzii scrise formulate de intimată, prin apărător.

După deliberare:

CURTEA DE APEL:

Asupra apelului civil de față:

Prin sentința civilă nr. 30/2015 din 14 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul Iași, Secția II civilă-faliment s-a respins cererea formulată reprezentanții reclamatei C___ INSOLVENȚĂ M______ IPURL, în contradictoriu cu pârâta M____ A_____ cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor procedurale în Iași, ______________, _________________. A, ____________________. av. M____ M_____ D__.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că activitatea pârâtei de a continua activitatea debitoarei prin generarea de debit în prejudiciul creditorilor reprezintă un aspect culpabil, necontestat de către aceasta.

Ori reclamanta s-au limitat doar a face simple aprecieri în ceea ce privește culpa pârâtei care, chiar întemeiate fiind, nu pot forma convingerea instanței că din acest motiv s-a ajuns la incapacitatea de plată și totodată insolvența firmei.

Aspectele invocate de către reprezentanții reclamantei sunt concluzii ale interpretării unor situații financiare din contabilitatea debitorului, nesusținute de probe concrete din care să rezulte indubitabil că pârâta a exercitat o activitate premeditată în defavoarea creditorilor, scopul principal al acesteia fiind prejudicierea falitei.

Din înscrisurile depuse cu titlu de probă rezultă că debitoarea a deținut un autovehicul în patrimoniu care a fost preluat anterior deschiderii procedurii insolvenței de către societatea de leasing neputând ca instanța să tragă concluzia că aceste fapte juridice au fost premeditate, iar sumele obținute au fost deturnate în folosul administratorului statutar.

Prin urmare nu s-a putut reține o prezumție conform căreia, în condițiile în care pârâta a continuat activitatea debitoarei în prejudiciul creditorilor, acest lucru a fost premeditat.

Pe de altă parte neținerea contabilității conforme legii, nu poate constitui în sine o condiție singulară pentru a atrage răspunderea patrimonială; aceasta întrucât nu se poate deduce legătura de cauzalitate necesară dintre neținerea contabilității și aspectul premeditat al conducerii debitoarei în incapacitate de plată și ulterior în insolvență.

În egală măsură aspectul conform căruia pârâta a deturnat sau a ascuns o parte din activul persoanei juridice ori a mărit in mod fictiv pasivul acesteia a rămas la nivelul de deducție, nefiind susținut de date ori dovezi concrete care să contureze măcar în parte intenția acesteia în prejudicierea societății conduse și în dauna creditorilor.

În consecință instanța a considerat că nu poate doar în baza acestor aprecieri să dispună atragerea răspunderii personale patrimoniale a pârâtei, cererea fiind respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul Cabinetul Individual de Insolvență A______ M_______, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei __________________ pentru următoarele motive:

In fapt, prin Sentința civila nr. 746/09.04.2014, pronunțată de Tribunalul Iași Secția II Civila-F_______ în dosar nr. XXXXXXXXXXXX3 s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de faliment împotriva S.C. MAX FACTORY S.R.L și a fost desemnat ca lichidator judiciar C___ de Insolvență M______ IPURL Iași. Ulterior, a intervenit schimbarea formei de organizare a lichidatorului judiciar, din IPURL în cabinet individual precum și preluarea întregului portofoliu de dosare al fostei Case de Insolvență M______ IPURL de către CIl A______ M_______.

La masa credală a debitoarei s-au înscris creanțe în cuantum total de 48.905,76 lei. In cursul procedurii, motivat de faptul că în patrimoniul debitoarei nu au fost identificate faptic bunuri care să poată fi valorificate, nu s-a achitat nimic din masa credală, nefiind acoperite nici cheltuielile de procedură sau onorariul lichidatorului judiciar.

În exercitarea atribuțiilor stabilite de dispozițiile Legii 85/2006, a întocmit, depus la dosarul cauzei și comunicat raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență, raport în care a arătat că există premisele pentru aplicarea dispozițiilor articolului 138 din Legea 85/2006.

Apreciind că în cauză există premisele necesare, lichidatorul judiciar a formulat cererea pentru angajarea răspunderii personale patrimoniale a fostului administrator statutar M____ A_____, întemeiată pe prevederile art. 138 alin. 1 lit. a, d și e din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței.

A arătat în cuprinsul cererii că în urma verificărilor făcute pe site-ul Ministerului de Finanțe debitoarea a depus, după data întocmirii raportului asupra cauzelor nr. 931/14.05.2014, la Direcția Generala a Finanțelor Publice Iași și bilanțul aferent anului 2013 in care declara ca deține un activ patrimonial total in cuantum de 139.226 lei reprezentând active imobilizate in cuantum de 32.016 lei, stocuri de 35.393 lei, creanțe de încasat de 40.469 lei, casă și conturi la bănci de 31.048 lei.

Activele respective nu au fost predate lichidatorului judiciar în vederea valorificării și achitării debitelor, iar pârâta M____ A_____ deși avea obligația legală, nu a furnizat nicio informație referitor la aceste active, dacă mai există sau nu, care este starea lor, cum au fost folosite disponibilitățile bănești, motiv pentru care apreciază că aceste bunuri au fost folosite de aceasta în folosul propriu sau în folosul unei alte persoane.

Susține că, deși a arătat că însăși debitoarea a declarat, prin depunerea bilanțului aferent anului 2013, existența în patrimoniu a unor bunuri, stocuri, disponibilități bănești, care faptic nu au fost identificate și cu privire la care pârâta, în calitate de administrator al debitoarei, nu a furnizat niciun fel de informații, instanța, în cuprinsul motivării face vorbire despre un autovehicul care ar fi fost deținut de către debitoare în sistem leasing și returnat, ulterior, către firma de leasing și concluzionează că aceste aspecte nu aveau cum să fie premeditate și, deci, nu se poate reține nicio culpă în sarcina pârâtei.

Susține că sunt incidente și prevederile art. 138 lit. d și e, întrucât debitoarea prin administrator nu a înțeles să respecte obligația statuată de dispozițiile Legii 85/2006 și nu a predat lichidatorului judiciar actele și documentele prevăzute la art. 28 și nici gestiunea sau arhiva financiar contabila deși cunoștea sau trebuia să cunoască faptul că are aceasta obligație legală.

De asemenea, apreciază instanța că neținerea contabilității în conformitate cu legea, nu poate constitui în sine o condiție singulară pentru a atrage răspunderea patrimonială, deoarece nu se poate deduce legătura de cauzalitate necesară dintre neținerea contabilității și aspectul premeditat al conducerii debitoarei la încetate de plăti.

Mai departe susține instanța de fond că nici prevederile literei „e" nu sunt incidente în cauză, cele susținute nefiind susținute de date ori dovezi concrete care să contureze măcar în parte intenția pârâtului în prejudicierea societății și în dauna creditorilor.

Consideră apelantul că, în condițiile în care, la un moment dat în decursul activității, în patrimoniul debitoarei au existat active despre care nu se știe cum au fost folosite, iar reprezentantul debitoarei cu bună știință nu și-a mai îndeplinit obligația de a conduce contabilitatea debitoarei conform prevederilor legale, toate acestea demonstrează intenta clară de a ascunde activul debitoarei (prin nedepunerea raportărilor și a declarațiilor prevăzute de legislația fiscală, creditorii debitoarei sunt puși în imposibilitatea de a urmări situația reală a debitoarei, în ceea ce privește activele și implicit solvabilitatea acesteia).

Societatea, chiar daca nu a mai desfășurat, faptic, activitate economica, avea obligația întocmirii si depunerii situațiilor economico-financiare la organele în drept. Societatea nu și-a declarat încetarea activității, iar neținerea la zi a evidenței contabile și nedepunerea situațiilor economico-financiare au dus la acumularea de majorări și penalități și implicit la mărirea pasivului debitoarei .

Deși toată corespondența purtată cu debitoarea a fost confirmată de primire în data de 22.04.2014 de către administrator iar cea trimisă pe adresa administratorului statutar a fost confirmată de primire în data de 28.04.2014 de către "destinatară ", pârâta nu a făcut, în cursul procedurii, niciun demers pentru a încerca măcar să justifice nepredarea gestiunii societății și nici nu a prezentat justificări privind modul în care au fost utilizate resursele existente în patrimoniu conform ultimului bilanț întocmit și înregistrat la organul fiscal.

Solicită admiterea cererii și obligarea pârâtei la achitarea din averea proprie a întregului pasiv al debitoarei, rămas neacoperit.

Prin întâmpinarea depusă, intimata susține că debitoarea _________________.R.L., avea activitate sezonieră, aproximativ 4 - 4,5 luni pe an iar la finele fiecărui sezon, toata marfa ce rămânea in stoc, trebuia aruncata, întrucât la începerea sezonului următor, termenele de garanție erau depășite.

Recunoaște că pentru a scoate din gestiune marfa respectivă, expirata sau deteriorata, trebuia întocmit un simplu proces-verbal, care nu a fost încheiat din delăsare.

Susține că si _________________.R.L. a fost afectata atât de situația economica proasta si sărăcia populației cat si de vremea nefavorabila.

Utilitățile plătite (curentul electric si apa - cel puțin 100 mc/luna) in fiecare sezon se ridicau aproximativ la 8 - 9 000 lei.

Dar niciuna dintre aceste utilități, nu a putut fi si nici nu a fost decontata pe firma deoarece contractele cu furnizorii de electricitate si apa nu erau încheiate pe numele acesteia si implicit facturile nu le înregistra in contabilitate. Plata utilităților se făcea din banii firmei, însă respectivele sume nu au fost evidențiate ca au plecat din societate si ca urmare s-a înregistrat cu sume care de fapt fuseseră cheltuite pentru funcționarea societății. Acesta este motivul pentru care figuram cu bani in casierie si creanțe de încasat.

Apreciază că reclamanta trebuia să probeze care sunt actele si care sunt operațiunile materiale, ce ar fi fost săvârșite de intimată, care s-ar încadra în conținutul unei fapte ilicite a tinerii unei contabilități fictive sau doar care sunt actele materiale prin care ar fi distrus ori ascuns contabilitatea societății debitoarea.

In privința omisiunii ilicite constând în neținerea unei contabilități în conformitate cu legea (art.138 alin.l lit.d) teza III), instanța trebuie sa retina ca reclamanta nu precizează si nu dovedește care a fost mecanismul cauzal ori care a fost fapta ilicita aducătoare de prejudicii.

Reclamanta se limitează la afirmații fără a suport probatoriu si la prezumții nejustificate, care însă nu suplinesc obligația sa procesuala de a dovedi relația de cauzalitate intre nepredarea contabilității societății si starea de insolventa a acesteia.

Simplul fapt ca nu a dispus operarea in contabilitate ca a predat mașina, ori ca nu a întocmit procesele verbale ce atestau ca a distrus marfa rămasa în stoc după închiderea sezonului, sau ca a plătit utilitățile din banii societății, nu poate proba raportul de cauzalitate dintre aceasta fapta si apariția stării de insolventa a societății.

Aceste fapte nu sunt de natura sa conducă la antrenarea răspunderii patrimoniale conform art.138 alin. l din lege.

Arată ca S.C. MAX` FACTORY S.R.L. a avut angajat un economist cu studii superioare, in baza unui contract încheiat si inregistrat în registrele societății, prin care acesta avea ca obligație tinerea evidentei contabile.

S-a mai convenit ca aceasta sa ofere prompt orice evidenta si informare contabila de care are nevoie S.C. MAX` FACTORY S.R.L., precum si informarea corecta si la timp a acesteia asupra noutăților din legislația fiscala si financiar-contabila.

Astfel, vina pentru o eventuala neținere corecta a evidentei contabile aparține doar economistului care s-a angajat sa conducă activitatea contabila a debitoarei.

Acțiunea întemeiată pe disp. art.138 al. 1, lit. d asa cum a fost formulata de apelantă nu este admisibila întrucât pe lângă existenta faptei ilicite, trebuie probate si celelalte elemente ale răspunderii civile, si anume prejudiciul, legătura de cauzalitate si culpa.

Nici in Raportul întocmit de către lichidatorul judiciar, nu se arata in mod expres ca parata s-ar fi făcut vinovată de săvârșirea unor fapte care sa atragă răspunderea sa personala, simpla existenta a unor datorii ale societății sau proasta ei administrare neputând duce automat la instituirea unei astfel de răspunderi.

În apel nu au fost administrate înscrisuri noi.

Analizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate, de ansamblul materialului probator administrat în cauză și de prevederile legale incidente, Curtea reține că apelul este întemeiat.

În acest sens, Curtea constată că, prin cererea cu care a învestit tribunalul, Cabinetul Individual de Insolvență A______ M_______, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei __________________, a solicitat stabilirea răspunderii personale a pârâtei M____ A_____, în calitate de administrator al societății.

Instanța de apel reține că judecătorul sindic a fost învestit de lichidatorul judiciar cu o acțiune în răspundere întemeiată pe dispozițiile art. 138 alineat (1) litera a) , d) și e) din Legea nr. 85/2006.

Curtea reține că, potrivit prevederilor art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitoarei, persoană juridică ajunsă în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de conducere, care au contribuit la ajungerea debitorului în această situație, prin săvârșirea uneia din faptele enumerate limitativ de lege.

Astfel, Curtea notează că natura juridică a răspunderii administratorului, potrivit conținutului art. 138 din Legea nr. 85/2006, este aceea a unei răspunderi speciale, care împrumută caracteristicile răspunderii delictuale.

Fiind atrasă răspunderea delictuală, înseamnă că, pentru a fi angajată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, legătură de cauzalitate și vinovăție, condiții care capătă - în această situație - unele conotații speciale.

Caracterul special al răspunderii reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006 constă în aceea că textul de lege delimitează, printr-o enumerare exhaustivă, categoria faptelor (literele a-g) considerate nelegitime, prejudiciul - care este acela al provocării sau contribuirii faptelor la ajungerea debitoarei în stare de insolvență, ale debitoarei față de creditoare - și are o cauzalitate tipică între faptă și prejudiciu, subliniind, uneori, că acest element trebuie dublat de un scop, vina persoanei chemată a răspunde fiind apreciată în concret.

Pe de altă parte, plecând de la principiile care fundamentează răspunderea delictuală, acoperirea prejudiciului este o sarcină directă a autorului faptului prejudiciabil aflat în legătură cu fapta.

Administratorul, chiar dacă a provocat insolvența, este ținut să răspundă în raport cu consecințele faptelor sale față de cel în patrimoniul căruia dauna a fost produsă.

În cazul insolvenței și al falimentului, prejudiciul este provocat societății și se concretizează, pe de o parte, în starea de insolvență în care societatea este plasată prin faptul ilicit, iar, pe de altă parte, în dauna efectivă și cuantificabilă printr-o apreciere pecuniară.

Rațiunea acestei interpretări rezidă chiar din prima teză a art. 138 din Legea nr. 85/2006, potrivit cu care judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului în insolvență sau faliment să fie suportată de persoanele stabilite de această lege, parte care trebuie să exprime concordanța prejudiciului în legătură cu faptul prejudiciabil al celui ținut să răspundă.

Prevederile art.138 lit. a din Legea nr. 85/2006 fac referire la situația în care bunurile societății au fost folosite de către administrator în folosul său ori al unor terțe persoane.

Reținerea acestui caz de răspundere presupune să se facă dovada certă a utilizării bunurilor sau creditelor societății în interes personal sau în cel al unei alte persoane, precum și a legăturii de cauzalitate dintre fapta săvârșită, ca una din condițiile răspunderii civile delictuale, și ajungerea societății în stare de insolvență.

În cuprinsul Raportul nr. 931 din 14.05.2014 privind cauzele și împrejurările care au condus la falimentul societății debitoare, prevăzut de art. 138 din Legea nr. 85/2006 se evidențiază că administratorul statutar se face vinovat de _________________________________.

În urma analizei documentelor contabile, lichidatorul a constatat că, la momentul depunerii bilanțului contabil anului 2012, debitoarea deținea active imobilizate in cuantum de 32.016 lei, stocuri de 35.393 lei, creanțe de încasat de 40.949 lei, casă și conturi la bănci de 31.048 lei. Cu toate că a fost notificată, intimata nu a depus la apelantă acte sau documente care să ateste ce s-a întâmplat cu bunurile societății, care este starea acestora, dacă mai există sau cum au fost valorificate.

În raport de cele expuse s-a concluzionat că administratorul a folosit bunurile societății în folosul său propriu.

Curtea notează că cele constatate de practicianul în insolvență în cuprinsul raportului asupra cauzelor ce au generat insolvența debitoarei se coroborează cu evidențele contabile ale debitoarei, pe baza căror intimata pârâtă a întocmit bilanțul contabil pe care l-a depus la finanțe, iar potrivit dispozițiilor art. 280 alin 2 Noul cod de procedură civilă, registrele profesioniștilor, chiar neținute cu respectarea dispozițiilor legale, fac dovadă contra celor care le-au ținut.

În consecință, intimata trebuia să administreze probe de natură a răsturna cele constatate de practicianul în insolvență ca urmare a examinării situației elementelor de activ și de pasiv ale debitorului __________________.

În fața instanței de apel, intimata susține doar că din neglijență nu a întocmit proces verbal care să ateste că pentru marfa ce o avea în stoc expirase termenul de valabilitate.

În consecință, câtă vreme nici la fond și nici în apel nu s-a prezentat vreo justificare de ordin scriptic ori faptic a modului în care au fost folosite stocurile de 35.393 lei și, respectiv sumele deținute în casă și conturi la bănci de 31.048 lei, se naște concluzia logică a utilizării activelor și disponibilităților bănești în folosul pârâtei ori altor persoane.

Legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și starea de insolvență - contestată de M____ A_____ fără vreun argument este probată cât timp sumele însușite de intimată ar fi fost suficiente satisfacerii pasivului societății, al cărui cuantum este de 48.905,76 lei, astfel cum rezultă din tabelul definitiv al creanțelor și a cărui acoperire a fost solicitată prin cererea de chemare în judecată, respectiv din motivele de apel.

Instanța de control judiciar consideră că nu rezultă în speță, din probele administrate, că ar putea fi reținute în sarcina intimatei pârâte și faptele prevăzute de literele d) și e) ale articolului 138 alineat (1) din Legea insolvenței.

Față de cele mai-sus expuse, urmează ca, în baza dispozițiilor art. 480 alin.1 din Noul Cod de Procedură civilă să admită apelul formulat de reclamantul Cabinetul Individual de Insolvență A______ M_______, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei __________________ împotriva sentinței civile nr. 30/2015 din 14 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul Iași, Secția II civilă-faliment, hotărâre pe care o va schimba în tot.

Urmează a fi admisă acțiunea formulată de reclamantul Cabinetul Individual de Insolvență A______ M_______, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei __________________ în contradictoriu cu pârâta M____ A_____, care va fi obligată să suporte din averea personală pasivul rămas neacoperit al __________________, până la concurența sumei de 48.905,76 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul formulat de reclamantul Cabinetul Individual de Insolvență A______ M_______, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei __________________ împotriva sentinței civile nr. 30/2015 din 14 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul Iași, Secția II civilă-faliment, hotărâre pe care o schimbă în tot, în sensul că:

Admite acțiunea formulată de reclamantul Cabinetul Individual de Insolvență A______ M_______, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei __________________ în contradictoriu cu pârâta M____ A_____.

Obligă pârâta M____ A_____ să suporte din averea personală pasivul rămas neacoperit al __________________ , până la concurența sumei de 48.905,76 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 12 octombrie 2015.

Președinte, C______-A________ S_____		Judecător, A___ G_______
	Grefier, C_______ A_________

Red SCA

Tehnored AC/SCA

2 ex./9 noiembrie 2015

Tribunalul Iași: D__ A______