Cod ECLI ECLI:RO:CABUC:2016:052.xxxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX (Număr în format vechi XXXXXXXXX)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A V-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 278/2016

Ședința publică de la 11 Februarie 2016

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE M_______ B____

JUDECĂTOR A____ C_____

GREFIER C_______ G_______ MIGLEȘ

********************

Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta D_______ G_______ REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI, IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 1 A FINANTELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 8005/14.10.2015, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata pârâtă C_________ M_______ – A__.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier , după care,

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat Curtea reține cauza în pronunțare, văzând și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

C U R T E A,

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 12.05.2015, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sectorului 1 București a solicitat atragerea răspunderii materiale a administratorului societății debitoare C_________ M_______ – A__, întemeiată pe dispozițiile art.138 lit. c) din Legea 85/2006.

Prin sentința civilă nr. 8005/14.10.2015, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXXX, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că pârâta C_________ M_______ - A__ a deținut calitatea de asociat unic și funcția de administrator în cadrul societății debitoare.

Potrivit dispozițiile art. 138 lit. c) din Legea 85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul societății ajunsă în stare de insolvență să fie suportat de către membrii organelor de conducere, care au cauzat starea de insolventa a societății prin aceea ca au dispus , în interes personal, continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridica la încetare de plăți. Textul de lege impune îndeplinirea a doua condiții : existența interesului personal al organului de conducere și caracterul evident al iminentei insolvabilității societății.

Astfel, nu este suficient ca administratorul societății debitoare să fi dispus continuarea activității societății, ci trebuia probată și împrejurarea că pârâta a dispus în interes personal continuarea activității societății debitoare.

În cauza nu s-a probat faptul că pârâta a dispus în interes personal continuarea activității societății debitoare, starea de pasivitate a administratorului cu privire la recuperarea creanțelor nefiind prin ea însăși o faptă, prin care să se poată aprecia incidenta dispozițiilor art. 138 lit. c din legea insolventei . Creditorul ar fi avut posibilitatea administrării de probe suplimentare pentru a dovedi că pârâta a dispus în interes personal continuarea activității care a condus în mod vădit persoana juridică la încetare de plăți. Situațiile de fapt reglementate de dispozițiile art.138 lit. c) nu au fost probate, deși sarcina probei incumba celui care face o afirmație în fața judecății.

Legiuitorul nu a înțeles, să instituie o prezumție legala de vinovăție și de răspundere în sarcina conducătorilor societății, numai pentru că ar fi dispus continuarea activității societății care a ducea în mod vădit persoana juridica la încetare de plăți.

Pentru nerespectarea obligației debitorului aflat în încetare de plăți de a se adresa tribunalului cu o cerere de deschidere a procedurii de reorganizare judiciara si faliment in maxim 30 de zile de la apariția stării de insolvență nu este instituită o sancțiune, care să conducă la aplicarea dispozițiilor art. 138 lit. c) din legea 85/2006. Aceasta din urmă prevedere legală încriminează o faptă distinctă de obligația stabilita prin art. 27 din lege, impunând condiția continuării activității de către membrii organelor de conducere în interes propriu.

Răspunderea reglementata de art. 138 din legea 85/2006 are o natura juridica delictuală, cu un caracter special. Și aceasta forma a răspunderii trebuie să cuprindă elementele prevăzute de art. 1357 – 1371 Cod civil, respectiv fapta ilicita, prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre acestea și vinovăția, numai că sunt circumscrise situației speciale avute in vedere de legea 85/2006.

Afirmația creditorului, că potrivit art. 1350 Cod civil este prezumată culpa pârâtei, mandatul comercial fiind prezumat cu titlu oneros, aflându-ne pe tărâmul răspunderii contractuale nu poate fi primita întrucât natura juridică a răspunderii administratorului societății atrasă în conformitate cu art. 138 din lege poate fi una contractuală atunci când este rezultatul unei obligații derivând din contractul de mandat, între subiectele răspunderii preexistând un raport juridic contractual, mandatul este cuprins in actul constitutiv sau hotărârea adunării generale si este acceptat prin semnarea in Registrul Comerțului, ceea ce nu s-a probat în speță.

D___ in raporturile administratorului cu societatea sunt aplicabile reglementările referitoare la mandat, societatea fiind cea care mandatează pe administrator sa o reprezinte si sa o angajeze in relațiile cu terți.

Fără a se face dovada săvârșirii acestor fapte și a întrunirii celorlalte elemente prevăzute de lege pentru aceasta răspundere, în speță a legăturii de cauzalitate nu se poate atrage răspunderea membrilor organelor de conducere doar pentru simplul fapt că nu au putut fi acoperite toate creanțele în urma lichidării. Reținând că angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere este o măsura lăsată la aprecierea judecătorului sindic, în cazul de față s-a constatat că nu se impune această măsură, cât timp nu există indiciile săvârșirii unei fapte din categoria celor enumerate in art.138 lit. c) din lege, astfel, că instanța a respins cererea formulata de creditorul Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sectorului 1 București, în contradictoriu cu pârâta C_________ M_______- A__, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal reclamanta D_______ G_______ REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 1 A FINANTELOR PUBLICE, solicitând admiterea apelului și modificarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii cererii formulate în baza art. 138 lit. c din legea nr. 85/2006 și obligarea intimatei în calitate de administrator să suporte în întregime datoriile debitoarei astfel cum rezultă din tabelul definitiv consolidat.

În motivare, se arată că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept (art. 488 pct. 8 C.proc.civ.).

Apelanta a învederat că debitoarea nu a depus bilanțuri sau raportări contabile, iar lipsa actelor contabile creează o prezumție în legătură cu folosirea bunurilor sau a creditelor societății în alte scopuri, lăsând să se înțeleagă o intenție de fraudare a legii cu scopul de-a sustrage controlului statului activitatea generatoare de venituri a societății, precum și de-a ascunde patrimoniul față de creditori, dovedind și culpa pârâtului în ajungerea societății debitoare în stare de incapacitate de plată. Conform raportului lichidatorului judiciar al debitoarei, reprezentanții societății nu i-au pus la dispoziție actele contabile, deși au fost notificați în acest sens.

A mai învederat apelanta că ne aflăm pe tărâmul răspunderii civile delictuale, culpa fiind prezumată conform art. 1357 C.civ., având în vedere că s-a acționat în baza unui mandat comercial, mandatul având caracter oneros, astfel încât răspunderea mandatarului se apreciază cu mai multă rigurozitate.

În consecință, s-a apreciat că suntem în prezența unei fapte ilicite, culpabile a administratorului, constând în dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală a societății și prejudiciul cauzat constând în sumele datorate către bugetul consolidat al statului. Acesta este în opinia apelantei raportul de cauzalitate între fapta culpabilă a administratorului și ______________________ societății.

Față de cele învederate, apreciindu-se că societatea debitoare a ajuns în stare de încetare de plăți datorită conduitei culpabile a administratorului societății debitoare, s-a solicitat admiterea apelului astfel cum a fost formulat.

Analizând sentința apelată în raport de criticile formulate și cu observarea prevederilor art. 476-477 C.proc.civ., Curtea reține următoarele:

Sub un prim aspect, în ceea ce privește natura juridică a răspunderii ce face obiectul analizei în prezenta cauză, se constată că răspunderea reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006 nu este o extindere a procedurii falimentului asupra membrilor organelor de conducere, ci una personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, aceștia au cauzat ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.

Astfel, contrar susținerilor apelantei, natura juridică a răspunderii reglementate de art.138 din Legea nr.85/2006 este cea a unei răspunderi speciale, care împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale, administratorului fiindu-i imputate săvârșirea unor delicte civile și nu neexecutarea unor obligații contractuale.

Astfel cum a reținut și prima instanță, faptele pe care apelanta-creditoare pretinde că ar fi fost săvârșite de către intimat au natura juridică a unor delicte civile, situație în care sunt aplicabile regulile acestei forme de răspundere, nefiind prezumat nici un element dintre cele care intră în structura răspunderii civile delictuale.

În consecință, fiind vorba de o răspundere delictuală, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art.998-999 C.civ. (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa), condiții care capătă în această situație unele conotații speciale.

Potrivit art. 138 alin. 1 litera c), este sancționată fapta membrilor organelor de conducere ale societății de a dispune, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți.

Susține apelanta că intimatul - pârât se face vinovat de fapta prevăzută de art.138 lit. c invocând generic continuarea activității în interes personal de către acesta, precum și dezinteresul arătat față de respectarea condițiilor și normelor legale, fără a indica, în concret, elemente care să ducă la concluzia îndeplinirii condițiilor prevăzute la art.138 lit. c din lege.

Cu toate acestea, activitatea nerentabilă și managementul defectuos invocate de apelantă, constând în dezinteresul total în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor minime pentru funcționarea societății și lipsa eforturilor pozitive în redresarea acesteia, chiar dacă ar fi cauzat pierderi în patrimoniul debitoarei, nu constituie o cauză de atragere a răspunderii, neregăsindu-se printre cele prevăzute în mod expres și limitativ de art.138 din lege.

Pentru a putea fi angajată răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale unei societăți supuse procedurii colective, ar fi trebuit dovedită nu numai săvârșirea faptelor reclamate, ci și legătura de cauzalitate dintre acestea și ajungerea societății în stare de insolvență, legătura de cauzalitate nefiind prezumată astfel cum se pretinde.

Aserțiunile apelantei, constând în prezumții simple, nesusținute de nici o probă concretă, nu sunt suficiente pentru ca instanța să angajeze răspunderea patrimonială a unei persoane. Pe de altă parte, invocarea prevederilor art.138 din Legea nr.85/2006 nu atrage automat răspunderea membrilor organelor de conducere, întrucât legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestora, ci a prevăzut posibilitatea atragerii acestei răspunderi, în măsura indicării în concret și a dovedirii faptelor ilicite imputate administratorului, precum și faptul că întreaga activitate delictuală a acesteia a contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență.

În ceea ce privește pretinsa omisiunea a intimatei de-a comunica lichidatorului judiciar actele contabile ale societății, nici din cuprinsul acestei împrejurări de fapt nu se poate concluziona în sensul că intimata ar fi dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți, astfel cum prevăd dispozițiile art. 138 lit. c, invocate drept temei juridic al cererii de chemare în judecată.

D___ pentru că intimata nu ar fi comunicat actele financiar contabile ale societății nu echivalează cu dovedirea tuturor elementelor probatorii necesare pentru a asigura recurentei succesul demersului său procesual, astfel cum s-a reținut anterior. Recurenta nu poate suplini exigența probatorie a îndeplinirii în cauză a tuturor acestor condiții cumulative pentru angajarea răspunderii intimatei doar pe baza unor prezumții simple, care nu sunt suficiente sub aspect probator pentru a justifica promovarea acțiunii, mai ales cât timp acestea nu se coroborează cu nici un al mijloc de probă administrat în cauză și în condițiile în care sarcina probei revine recurentei.

Prin urmare, apreciind că nu se poate reține în sarcina intimatei săvârșirea faptei prevăzute de art.138 lit. c din Legea nr.85/2006, Curtea apreciază că judecătorul-sindic a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, și cu observarea prevederilor art.480 alin.1 N. C.pr.civ., va respinge apelul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge apelul formulat de apelanta D_______ G_______ REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI, IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 1 A FINANTELOR PUBLICE, cu sediul în București sector 2, ______________________ împotriva sentinței civile nr. 8005/14.10.2015, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata pârâtă C_________ M_______ – A__, cu domiciliul în București, ____________________________, nr. 2, ______________, sector 1, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 11.02.2016.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

M_______ B____ A____ C_____

GREFIER

C_______ G_______ MIGLEȘ

Red/dact. jud. MB

04. ex./22.02.2016

Tribunalul București Secția a VII-a Civilă

Judecător sindic D________ G_______