Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX (Număr în format vechi XXXXXXXXX)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A V-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 1271/2015

Ședința publică de la 17 Septembrie 2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE C_____ M______ N________

JUDECĂTOR Ș_____ C______ C_____

GREFIER C_______ G_______ MIGLEȘ

********************

Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta reclamantă D_______ G_______ REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 6 A FINANTELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.3363/08.04.2015, pronunțate de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul pârât D____ A_____. (fostul nume M_______ A_____ S_______).

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul pârât personal, lipsind apelanta reclamantă.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier , după care,

Intimatul pârât, personal, arată că și-a schimbat numele și prenumele pe cale administrativă din M_______ A_____ S_______ în D____ A_____ prezentând instanței decizia nr.1228/22.08.2015 emisă de Primăria Municipiului București.

Curtea procedează la identificarea intimatului pârât D____ A_____, care se legitimează cu CI ________ nr.xxxxxx, eliberat la 10.10.2008 de SPCEP S6 biroul nr.3.

Curtea față de actul prezentat de către intimatul pârât dispune rectificarea în sistemul Ecris cu privire la numele și prenumele acestuia, respectiv din M_______ A_____ S_______ în D____ A_____.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat Curtea acordă cuvântul pe apel.

Intimatul pârât, prin apărător, solicită respingerea apelului.

Curtea constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.

C U R T E A

Asupra apelului de față;

Prin sentința civilă nr.3363/08.04.2015, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXXX a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta D_______ G_______ REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 6 A FINANTELOR PUBLICE, având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului, întemeiată pe dispozițiile articolului 138 lit. a,c și d din Legea nr. 85/2006.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că :

Potrivit art. 138 alin 1 din legea 85/2006, “raspunderea organelor de conducere poate fi angajata in cazul in care:

a) acestea au folosit bunurile sau creditele societatii in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane;

c) au dispus in interes personal continuarea unei activitati care ducea in mod vadit persoana juridica la incetarea de plăți.

Raspunderea reglementata de art 138 din legea 85/2006 are o natura juridica delictuala, cu un caracter special. Aceasta forma a raspunderii trebuie sa cuprinda elementele prevazute de art 998 -999 Cod civil, respectiv fapta ilicita , prejudiciul, legatura de cauzalitate dintre acestea si vinovatia, circumscrise situatiei speciale avute in vedere de legea 85/2006.

F___ a se face dovada savarsirii acestor fapte si a intrunirii celorlalte elemente prevazute de lege pentru raspunderea delictuala, in speta, a legaturii de cauzalitate, nu se poate atrage raspunderea membrilor organelor de conducere, doar pentru simplul fapt ca nu au putut fi acoperite creantele in urma lichidarii.

In cazul tuturor debitorilor supusi procedurii insolventei, se ajunge in urma activitatii desfasurate, la incetarea de plati, dar angajarea raspunderii nu opereaza automat, ci numai in situatia in care reclamantul dovedeste savarsirea de catre parat a unora dintre faptele expres si limitativ prevazute de art 138 din lege si legatura de cauzalitate dintre aceste fapte si insolventa debitorului.

Atata vreme cat nu s-a dovedit efectuarea unor manevre dolosive ale administratorului, simpla afirmatie a reclamantului nu poate conduce la ideea ca ne aflam in prezenta cadrului reglementat de dispozitiile art 138 lit a, c din legea 85/2006.

Cu privire la dispozitiile art 138 lit d din legea 85/2006, retinem ca in speta nu s-a probat incidenta acestora, conditia impusa de legiuitor fiind ca netinerea unei contabilitati in conformitate cu legea sa fi contribuit la ajungerea societatii in stare de insolventa.

Simplul fapt ca paratul nu ar fi tinut contabilitatea potrivit legii romane, nu este de natura sa duca la angajarea raspunderii sale in lipsa dovedirii raportului de cauzalitate intre aceasta fapta si ajungerea societatii in stare de insolventa.

In speta, reclamantul nu a facut dovada acestui raport de cauzalitate, nefiind dovedita savarsirea cu vinovatie de catre parat a faptei prevauzta de lit d din art 138 din lege.

Pentru aceste motive, instanta a respins cererea formulata de reclamant.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul legal, motivat, apelanta reclamantă D_______ G_______ REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 6 A FINANTELOR PUBLICE care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în esență în motivele de apel că în speță, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului, în temeiul dispozițiilor articolului 138 lit. a, c și d din Legea nr. 85/2006.

În apel, s-a depus întâmpinare de către pârâtul D____ A_____. (fostul nume M_______ A_____ S_______).

Examinând apelul declarat de către apelanta reclamantă D_______ G_______ REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 6 A FINANTELOR PUBLICE în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele de apel invocate, cu dispozițiile articolului 478, articolului 479 Noul Cod de procedură civilă, ale Legii nr. 85/2006, privind procedura insolvenței și celelalte prevederi legale incidente în speță, Curtea apreciază că acesta este nefondat, având în vedere următoarele considerente:

Așa cum corect a reținut și instanța de fond, pentru angajarea răspunderii, potrivit articolului 138 alin. 1 din Legea nr.85/2006, în sarcina membrilor organelor de conducere trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale, respectiv existența unui prejudiciu, fapta ilicită a unei persoane, existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită a persoanei și prejudiciu; fapta ilicită să fi fost comisă cu una din formele de vinovăție. Faptele ilicite săvârșite de organele de conducere sunt expres și limitativ prevăzute la lit. a – g ale articolului 138 din lege.

Răspunderea persoanelor prevăzute de articolul 138 alin. 1 din Legea nr.85/2006, poate fi atrasă numai în situația în care persoanele interesate fac dovada existenței raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu; astfel natura juridică a răspunderii persoanelor prevăzute de articolul 138 alin. 1 din Legea nr.85/2006 este aceea a unei răspunderi speciale ce a împrumutat caracteristicile răspunderii delictuale.

Față de cele arătate rezultă că existența raportului de cauzalitate între faptele persoanelor prevăzute de lege pentru atragerea răspunderii și starea de încetare de plăți trebuie dovedită în fața instanței, nefiind prezumată.

În speță, răspunderea nu este de natură contractuală, ci răspunderea reglementată de Legea nr. 85/2006 este de natură delictuală, și pentru a putea fi antrenată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderi civile delictuale, conform dispozițiilor articolelor 998-999 Cod civil, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, vinovăția și legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu.

Legea nu prezumă niciunul din elementele răspunderii persoanelor care pot sta în judecată în baza articolului 138 din lege, iar părțile trebuie să facă dovada celor afirmate conform articolului 1169 Cod civil.

Sub aspectul dispozițiilor articolului 138 lit. d din lege, împrejurarea că debitorul nu a depus la dosar actele prevăzute de articolul 28 din Legea nr. 85/2006 în termenul prevăzut de articolul 35 din lege, ori nu a depus raportările contabile la organele fiscale, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitatea cu legea, în lipsa unor dovezi certe.

Simplul fapt că pârâtul nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu conduce în mod automat la angajarea răspunderii lor patrimoniale, în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență, în speță nefăcându-se dovada acestui raport, existența lui nefiind prezumată.

Motivele privind dezinteresul în administrarea firmei și neplata datoriilor către creditori, un management defectuos, nedepunerea rapoartelor de administrare financiară, neînregistrarea în contabilitate a datoriilor față de buget, nu sunt de natură a conduce la incidența dispozițiilor articolului 138 din lege.

Potrivit dispozițiilor legale, măsura atragerii răspunderii patrimoniale este lăsată la aprecierea judecătorului-sindic, care poate să dispună ca o parte din pasivul societății, ajunsă în încetare de plăți, să fie suportată de către membrii organelor de conducere, numai în situația în care se face dovada existenței cerințelor expres prevăzute de lege pentru atragerea răspunderii civile delictuale, nefiind cazul în speță.

În cauză nu operează nici dispozițiile articolului 138 lit. a din Legea nr.85/2006, apelanta făcând doar afirmații generice referitoare atât la folosirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice în folosul propriu sau cel al altei persoane, fără a indica concret elemente care să ducă la concluzia îndeplinirii condițiilor prevăzute la articolul 138 lit. a din Legea nr. 85/2006, așa cum corect a reținut și instanța de fond.

În speță, nu s-a făcut dovada că pârâtul au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane (în interesul unui terț), folosirea constând în întrebuințarea temporară a unui bun sau a mai multor bunuri ori a creditului debitoarei, și care presupune scoaterea bunului din patrimoniul debitoarei și trecerea acestuia în stăpânirea făptuitorului, nefiind cazul în speță.

În cauză nu sunt incidente dispozițiile articolului 138 lit.c din Legea nr. 85/2006, nefăcându-se proba că pârâtul a dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducerea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți.

Încadrarea unei fapte în această ipoteză juridică presupune stabilirea existenței unei situații în care debitoarea, cu toate că avea dificultăți financiare, a continuat activitatea, ceea ce până la urmă a determinat (fiind vădit un asemenea deznodământ) încetarea plăților și starea de insolvență.

Această faptă nu trebuie confundată cu dispoziția de continuare a activității în situația în care insolvența este prezumată, deoarece, potrivit articolului 27 alin.1 din Lege, numai debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor acestei legi, în termen de maxim 30 de zile de la apariția stării de insolvență.

Cum corect a reținut și prima instanță, nu poate fi angajată răspunderea patrimonială a pârâtului dacă debitoarea nu a formulat cererea de deschidere a procedurii în termen de 30 de zile de la apariția stării de insolvență, întrucât aceasta este o faptă ulterioară apariției insolvenței, iar dispozițiile articolului 138 din Lege reglementează o răspundere specială, care poate fi angajată pentru fapte anterioare apariției insolvenței și care au cauzat starea de insolvență.

Pentru considerentele expuse, Curtea urmează ca în temeiul articolului 480 alin.1 Noul Cod de procedură civilă, să respingă ca nefondat apelul declarat de către apelanta reclamantă D_______ G_______ REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 6 A FINANTELOR PUBLICE.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta reclamantă D_______ G_______ REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 6 A FINANTELOR PUBLICE cu sediul în București, _____________________, sector 2, împotriva sentinței civile nr.3363/08.04.2015, pronunțate de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul pârât D____ A_____ (fostul nume M_______ A_____ S_______) cu domiciliul în București, _______________________, _____________, _____________, sector 6.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 17 septembrie 2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

C_____ M______ Ș_____ C______

N________ C_____

GREFIER

C_______ G_______ MIGLEȘ

Red. Jud. C.M.N.

Tehnored. I.N.

4 ex./24.09.2015

.................

Tribunalul București Secția a VII-a Civilă

Judecător sindic: M_____ M______