ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928

SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 190

Ședința publică din 28.10.2015

PREȘEDINTE: Rujița R____

JUDECĂTOR: F_____ Ș___

GREFIER: A____ M______ T_________

S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta __________________. împotriva sentinței civile nr. 651/07.04.2015, pronunțată de Tribunalul T____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean T____ și ______________________________, având ca obiect obligație de a face

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 21.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă a prezentei hotărâri, când instanța a amânat pronunțarea pentru 28.10.2015.

CURTEA

Deliberând asupra apelului, constată:

Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul T____, Secția I Civilă, la 19.02.2014 sub nr. XXXXXXXXXXXX, reclamanta __________________. a chemat în judecată pârâții Consiliul Județean T____ și ______________________________, și a solicitat obligarea pârâtului Consiliul Județean T____ să declare utilitatea publică a suprafeței de aproximativ 600 mp teren ce reprezintă drum public ce se află construit pe o parte din ____________________________ CF nr. xxxxxx, nr. topo. 296/a/l/a/l/1/1/1/1/2 și pe o parte din terenul înscris în CF nr xxxxxx nr. topo. 296/1/a/1/a/1/1/1/2/3; să se dispună ieșirea din indiviziune a terenului rezultat ca fiind afectat de drum, să se dispună efectuarea cuvenitelor mențiuni în cartea funciară a imobilelor; să fie obligată pârâta _____________________________ instanței de judecată exproprierea suprafeței de teren rezultată ca fiind afectată de drum public, conform procedurii prevăzute de Legea nr. 33/1994.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că deține în proprietate terenurile înscrise în CF nr. xxxxxx, nr. topo. 296/a/l/a/l/l/l/l/l/2, în suprafața de 1742 mp, și în CF xxxxxx, nr. topo. 296/l/a/l/a/l/l/l/2/3, în suprafața de 240 mp. Aceste imobile sunt afectate atât de construcții, cât și de un drum public. O parte din proprietatea reclamantei este traversată de un drum care este în folosință publică, fapt care face imposibilă exercitarea atributelor dreptului de proprietate.

În plus, nici nu a fost despăgubită.

Pentru rezolvarea acestei situații, a solicitat să se constate existenta unei obligații de a face în sarcina pârâților - aceea de a proceda la exproprierea terenului individualizat, întrucât terenul este afectat de un drum public astfel cum este descris potrivit Legii nr. 413/2002 (art. 3)

Potrivit Legii nr. 255/2010 alin 1) în sensul prezentei legi, sunt declarate de utilitate publică următoarele lucrări: a) „lucrările de construcție, reabilitare și modernizare de drumuri de interes național, județean și local, precum și toate lucrările de construcție, reabilitare și extindere a infrastructurii feroviare publice, lucrările necesare dezvoltării rețelei de transport cu metroul și de modernizare a rețelei existente, lucrările de dezvoltare a infrastructurii aeroportuare, precum și a infrastructurii de transport naval; soluția exproprierii se impune pentru asigurarea tratamentului egal si unitar in privința proprietarilor terenurilor pe care sunt construite drumuri publice, astfel că este evidentă obligația autoritarilor județene de a proceda la exproprierea terenului, aceasta fiind singura cale prin care situația de fapt a terenului poate fi aliniata cu prevederile legale.”

Procedura exproprierii, așa cum este reglementată de Legea nr. 33/1994, prevede ca și etapă preliminară de parcurs, declararea utilitarii publice a lucrării care afectează bunul vizat de expropriere. Organul competent să declare utilitatea publica pentru obiectivele de interes local este Consiliul Județean T____.

Odată declarata utilitatea publica, expropriatorul face propunerile de expropriere pe care, ulterior, le depune în fata tribunalului ca cereri de expropriere, conform art. 12, alin. 2 din Legea nr. 33/1994; expropriatorul in cazul de față este ____________________________________ primar.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 148 și următoarele, art. 194 coroborat cu art. 254 și urm. C. pr. civ., art. 447 C. pr. civ., art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al CEDO, art. 41, alin. 4 din Legea 13/2007.

La data de 4.03.2014 reclamanta si-a precizat temeiul de drept pentru fiecare cerere în parte : obligarea pârâtul Consiliul Județean T____, să declare utilitatea publica a suprafeței de aproximativ 600 mp teren ce reprezintă drum public și se află construit pe o parte din terenul înscris în CF nr. xxxxxx, nr. topo. 296/a/l/a/1/1/1/1/1/2, și pe o parte din terenul înscris în CF nr. xxxxxx nr. topo. 296/1/a/l/a/1/1/1/2/3 - temei de drept 1075 - 1077 Cod civil si art. 5, 6 si 7 din Legea nr. 33/1994; să se dispună ieșirea din indiviziune a terenului rezultat ca fiind afectat de drum și să dispună efectuarea cuvenitelor mențiuni în cartea funciara a imobilelor - temei de drept art. 728 Cod civil; sa fie obligată pârâta _____________________________ instanței de judecată exproprierea suprafeței de teren rezultate ca fiind afectate de drum public de aproximativ 600 mp - temei de drept 1075 -1077 C. civ și 12 alin.2 din Legea nr. 33/1994.

Prin sentința civilă nr. 1985/09.09.2014, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, Tribunalul Timis/ Sectia I civila a admis excepția de necompetență funcțională în soluționarea pricinii și a declinat competența în favoarea Secției de C_________ Administrativ si Fiscal a Tribunalului T____, apreciind că prezenta acțiune are ca obiect principal obligarea pârâtului Consiliul Județean T____ să declare utilitatea publică a suprafeței de aproximativ 600 mp teren ce reprezintă drum public, aflat pe proprietate reclamantei.

Prin sentința civilă nr. 4235/18.11.2014, pronunțată de Tribunalul T____, Secția de C_________ Administrativ, s-a admis excepția necompetenței funcționale a Secției de C_________ Administrativ și Fiscal. S-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției I Civilă a Tribunalului T____. S-a constatat ivit conflictul de competență, s-a suspendat judecata cauzei si s-a înaintat dosarul Curții de Apel Timișoara - Secția de C_________ Administrativ și Fiscal, în vederea soluționării conflictului astfel ivit.

Curtea de Apel Timișoara, prin sentința civilă nr. 3 CC/16.01.2015 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, a stabilit competenta de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului T____, Secția I civilă, reținând că față de obiectul solicitării formulate de reclamantă, în cauză nu sunt incidente prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 pentru a atrage competența de soluționare a cauzei de către instanța de contencios administrativ, deoarece nu se contestă hotărârea comisiei, singura ce poate fi atacată în condițiile legii contenciosului administrativ, ci dispozițiile art. 3 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică si dispozițiile art.20 alin. (1) din același act normativ.

Prin sentința civilă nr. 651/07.04.2015, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, Tribunalul T____, Secția I Civilă a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta __________________. împotriva pârâților Consiliul Județean T____ și ______________________________.

Pentru a hotărî astfel, prima instanța a reținut că potrivit prevederilor alin. (3) al art. 44 din Constituție, „Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire.”, iar potrivit celei de a doua fraze a art. 1 din Protocolul nr. 1, „Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.”

Aceste dispoziții legale se constituie în norme de protecție a dreptului de proprietate privată și stabilesc condițiile în care statul poate dispune măsuri de expropriere cu privire la bunurile unei persoane, cum sunt cele care pot fi dispuse în aplicarea prevederilor Legii nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local ori ale Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local (lege care a abrogat Legea nr. 198/2004, prin art. art. 35 lit. c).

În speța suspusă analizei, relativ la terenul proprietatea reclamantei, nu s-a dispus, nici în fapt și nici în drept, măsura exproprierii, probatoriul evidențiind că pentru terenul aflat in litigiu, dreptul de proprietate este înscris în favoarea reclamantei și că aceasta are posesia terenului, pe care îl poate utiliza, îl poate vinde, dona ori ceda.

Reclamanta a pretins că aceste imobile sunt afectate, atât de de construcții, cât și de un drum public; o parte din proprietatea reclamantei este traversată de un drum aflat în folosință publică, fapt care face imposibilă exercitarea atributelor dreptului de proprietate. În raport de această situație de fapt, reclamanta a pretins că este îndreptățită să ceară statului exproprierea terenului.

Pretenția reclamantei de a obliga pe pârâtul Statul Român la declanșarea procedurii de expropriere a terenului proprietatea sa este inadmisibila, întrucât o astfel de pretenție se constituie într-o veritabilă cerere de expropriere a propriului teren, îndreptată de reclamantă împotriva statului, în condițiile în care nu s-a probat că statul, prin autoritățile sale, ar fi aprobat declanșarea procedurii de expropriere a acestui teren, în conformitate cu prevederile art. 4 din Legea nr. 198/2004.

Potrivit legislației adoptată în materie de expropriere, atât declararea utilității publice a unor lucrări, cât și inițiativa exproprierii unor imobile sunt recunoscute exclusiv în favoarea statului, prin autoritățile sale, nu și în favoarea persoanelor expropriate cărora, prin aceeași legislație, li s-au recunoscut garanții care să asigure că punerea în aplicare a procedurilor de expropriere nu este nici arbitrară, nici imprevizibilă.

Întrucât capătul de cerere principal a fost respins ca inadmisibil, celelalte capete de cerere ale acțiunii, considerate subsecvente și accesorii, nu au mai fost analizate de către prima instanță.

Împotriva sentinței civile nr. 651/07.04.2015 a Tribunalului T____ a declarat apel în termenul legal reclamanta.

În motivarea apelului, a arătat că, în contradicție cu probele de la dosar, prima instanță nu a cercetat fondul cauzei.

De asemenea, a arătat că i-a încălcat dreptul la apărare prin respingerea probatoriului solicitat.

Reclamanta a arătat că terenurile sale, pe o suprafață de 600 mp, sunt afectate de construcții și de un drum care este folosit de către mai multe persoane ale comunității din Dumbrăvița, fiind de utilitate publică.

A arătat că nu poate exercita nici unul dintre atributele dreptului de proprietate asupra suprafeței de 600 mp și nici nu a fost despăgubită.

Pentru rezolvarea acestei situații a solicitat instanței să constate existența unei obligații de a face în sarcina pârâților – aceea de a proceda la exproprierea terenului, întrucât terenul este afectat de un drum public astfel cum este descris prin Legea nr. 413/2002, art. 3.

Instanța arată că nu se poate substituii procedurii administrative prealabile de declarare a unei lucrări ca fiind de utilitate publică, însă nu a cerut instanței să se substituie, ci doar să constate existența unei obligații de a face în sarcina pârâților.

Soluția exproprierii se impune pentru asigurarea tratamentului egal și unitar în privința proprietarilor terenurilor pe care sunt construite drumurile publice.

Dacă s-ar admite aplicarea unui regim juridic diferit pentru terenurile pe care sunt deja construite drumuri, fără cele pe care urmează a fi construite, ar însemna să se admită un tratament discriminatoriu al proprietarilor respectivelor terenuri, deși o asemenea diferențiere nu se justifică prin lege și ar contraveni în mod evident art. 16 și art. 44 din Constituția României, republicată.

Persistența într-o situație în care dreptul său de proprietate este practic golit de conținut ar echivala cu o expropriere în fapt, atât de vehement condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauze precum Sporrong și Lonnroth c. Suediei, Papamichalopoulus și alții c. Greciei

De asemenea, a arătat că situația de fapt a terenului o pune în imposibilitatea practică de a-l valorifica, întrucât existența drumului face ca acesta să nu poată fi utilizat în întreaga suprafață de 1530 mp.

Având în vedere cele expuse, reclamanta a considerat că este evidentă obligația autorităților județene de a proceda la exproprierea terenului, aceasta fiind singura cale prin care situația de fapt a terenului său poate fi aliniată cu prevederile legale.

Procedura exproprierii, așa cum este reglementată de Legea nr. 33/1994 prevede ca și etapă preliminară declararea utilității publice a lucrării care afectează bunul vizat de expropriere, iar organul competent să declare utilitatea publică pentru obiectivele de interes local este Consiliul Județean T____.

Odată declarată utilitatea publică, expropriatorul face propunerile de expropriere, pe care ulterior le depune în fața tribunalului ca cereri de expropriere, conform art. 12 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, expropriatorul fiind în cazul de față ______________________________.

În drept, a invocat art. 476 alin. 1 și art. 477 C. pr. civ. și a solicitat admiterea apelului și rejudecarea pe fond a acțiunii, cu consecința admiterii.

Pârâtul Consiliul Județean T____ a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului reclamantei și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe.

A arătat că atât declararea utilității publice, cât și inițiativa exproprierii aparțin în mod exclusiv statului, prin autoritățile sale administrative conform Legii nr. 33/1994, autoritățile administrative, fiind singurele abilitate a se pronunța cu privire la oportunitatea unui asemenea demers, în raport cu alte modalități de transfer a dreptului de proprietate (vânzare-cumpărare, schimb, donație), în condițiile în care cedarea prin expropriere a dreptului de proprietate are caracter de excepție, Legea nr. 33/1994 stabilind prioritatea cesiunii amiabile.

Același lucru a fost reținut și de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia civilă nr. 6967/14.11.2012, în care a statuat că, potrivit legislației adoptată în materie de expropriere, atât declararea utilității publice a unor lucrări, cât și inițiativa exproprierii unor imobile sunt recunoscute exclusiv în favoarea statului, prin autoritățile sale, nu și în favoarea persoanele expropriate.

În acest caz, instanța de judecată nu poate substitui procedura administrativă prealabilă declarării utilității publice fără a depăși atribuțiile puterii judecătorești. Legiuitorul a limitat intervenția instanțelor judecătorești doar la a dispune exproprierea și stabilirea cuantumului sau al naturii despăgubirii, așa cum rezultă din dispozițiile art. 3 și art. 4 alin. 2 din Legea nr. 33/1994. Deci instanța de judecată intervine numai după finalizarea procedurii administrative de expropriere, procedură care, în cauză, nu s-a probat că s-ar fi declanșat și desfășurat în condițiile impuse de lege, a arătat pârâtul.

În mod cu totul eronat și neîntemeiat apelanta reclamantă susține faptul i-a fost încălcat dreptul de apărare prin prisma respingerii probatoriului solicitat și prin nerespectarea prevederilor art. 425 pct. 2 C. pr. civ.

Atât timp cât acțiunea este inadmisibilă, inadmisibilitatea fiind o excepție care conduce la respingerea acțiunii, este evident că aceste probe nu pot fi admise. Este inutilă și neeconomică efectuarea, în cauză ce urma a fi respinsă ca inadmisibilă, a unei expertize tehnice topografice, a mai arătat pârâtul.

A arătat că este și prematură acționarea sa în judecată, atât timp cât nu a fost sesizat, după o cercetare prealabilă în condițiile Legii nr. 33/1994 și ale Regulamentului aprobat prin HG nr. 583/1944, cu o solicitare de declarare a utilității publice.

Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, cu dispozițiile art. 475 alin. 1, art. 477 și art. 479 alin. 1 C. pr. civ. și cu probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că apelul reclamantei este întemeiat, urmând a fi admis pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

Prin acțiune, reclamanta __________________. a chemat în judecată pârâții Consiliul Județean T____ și ______________________________, și a solicitat obligarea pârâtului Consiliul Județean T____ să declare utilitatea publică a suprafeței de 600 mp din terenul proprietatea sa înscris în CF nr. xxxxxx Dumbrăvița, nr. top. 296/a/1/a/1/1/1/1/1/2 și în CF nr. xxxxxx, nr. top. 296/1/a/1/a/1/1/1/2/3; de asemenea, a solicitat ieșirea din indiviziune a terenului afectat de drum și efectuarea cuvenitelor modificări în cărțile funciare și obligarea pârâtei _____________________________ exproprierea suprafeței de teren afectată de drumul public.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că terenurile în litigiu sunt proprietatea sa, dar sunt traversate de un drum public, situație care o împiedică să-și exercite dreptul de proprietate în vreunul din atributele sale și că, pe de altă parte, nu a fost despăgubită pentru lipsirea sa de proprietate.

În drept, a invocat art. 1075-1077C civ., art. 5, 6, 7 și 12 alin. 2 din Legea nr. 33/1994 și art. 728 C. civ.

Tribunalul T____ în mod greșit a respins acțiunea reclamantei ca inadmisibilă, cu motivarea că potrivit legislației în materie de expropriere, atât declararea utilității publice a unor lucrări, cât și inițiativa exproprierii imobilelor ce vor fi afectate de lucrările respective sunt atribute ce aparțin exclusiv statului, prin autoritățile sale, iar nu persoanelor expropriate.

Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică într-adevăr prevede prin art. 12 alin. 2 că „Expropriator, în sensul prezentei legi, este statul prin organismele desemnate de Guvern, pentru lucrările de interes național, și județele, municipiile, orașele și comunele, pentru lucrările de interes local”.

Art. 7 alin. 1 din Legea nr. 33/1994 prevede că „Utilitatea publică se declară de către Guvern pentru lucrările de interes național și de către consiliile județene și Consiliul General al Municipiului București pentru lucrările de interes local”.

Prin acțiunea din prezentul dosar însă reclamanta nu solicită instanței să se substituie organelor statului abilitate prin lege să inițieze exproprierea și să declare utilitatea publică a unor lucrări. Acțiunea reclamantei este o acțiune în obligația de a face, respectiv de a impune acestor organe statului de a iniția procedura exproprierii în conformitate cu Legea nr. 33/1994, invocând o expropriere în fapt a terenurilor proprietatea sa, terenuri pe care a fost edificat, conform susținerilor reclamantei, un drum public.

În această situație nu se poate reține inadmisibilitatea acțiunii reclamantei fără o verificare a susținerilor sale privind ocuparea terenurilor aflate în proprietatea sa cu lucrări de utilitate publică.

Reclamanta invocă în realitate o expropriere în fapt. Acțiunea reclamantei nu poate fi considerată nici inadmisibilă, conform considerentelor anterioare, și nici prematură, cum susține pârâtul Consiliul Județean T____.

Legea nr. 33/1994 nu cuprinde dispoziții referitoare la situația exproprierii în fapt. Asta nu înseamnă însă că proprietarii care ajung în această situație și sunt lipsiți de dreptul lor de proprietate se află la dispoziția autorităților locale, care ar putea efectua pe terenurile lor lucrări considerate de utilitate publică chiar și fără declanșarea procedurii de expropriere.

O asemenea abordare ar echivala cu o încălcare a dreptului de proprietate, drept garantat prin Constituția României și prin Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Admisibilitatea unei asemenea acțiuni este impusă și de necesitatea asigurării unui tratament juridic egal, unitar atât în privința proprietarilor terenurilor care urmează a fi expropriate în vederea unor lucrări de utilitate publică, cât și a proprietarilor terenurilor ocupate de lucrări de utilitate publică, dar care nu au fost supuse procedurii exproprierii.

În consecință, în speță se impune anularea hotărârii primei instanțe, care în mod greșit a reținut inadmisibilitatea acțiunii, și reținerea cauzei pentru o judecată pe fond, cu admiterea probatoriului corespunzător în vederea verificării susținerilor reclamantei din acțiune.

Față de aceste considerente, în baza art. 480 alin. 3 C. pr. civ., Curtea va admite apelul declarat de reclamanta __________________. împotriva sentinței civile nr. 651/07.04.2015, pronunțată de Tribunalul T____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

Va anula hotărârea atacată și va stabili termen la 16.12.2015 pentru judecata acțiunii formulată de reclamanta __________________. împotriva pârâților Consiliul Județean T____ și ______________________________

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de reclamanta __________________., cu sediul procedural ales în Timișoara, __________________________. 9, _________________, la Cabinet de Avocat M_____ G_______ M______, împotriva sentinței civile nr. 651/07.04.2015, pronunțată de Tribunalul T____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

Anulează hotărârea atacată și stabilește termen la 16.12.2015 pentru judecata acțiunii formulată de reclamanta __________________. împotriva pârâților Consiliul Județean T____, cu sediul în Timișoara, _________________________, nr. 17, jud. T____, și ______________________________, cu sediul în localitatea Dumbrăvița, ___________________, jud. T____.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 28.10.2015

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

Rujița RAMBUFlorin Ș___

GREFIER,

A____ M______ T_________

Red. R.R./30.10.2015

Teh. A.M.T. /27.11.2015/5 ex./3 ex. _______________________________ instanță: Tribunalul T____ – jud. C_______ P_______