DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL M________

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 139

ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 24 FEBRUARIE 2015

COMPLETUL COMPUS DIN:

PREȘEDINTE : D______ Z_____

JUDECĂTOR : C______ A_____ F_____

GREFIER : C_____ T______ P_______

Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul – petent S_____ R___ împotriva sentinței civile nr. 1613/27 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria Vânju M___, în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ POLIȚIEI JUDEȚENE M________.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura de citare îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, se constată că, la dosar, prin Serviciul Registratură, s-au depus de către apelantul – petent S_____ R___, concluzii scrise, după care, instanța apreciază cercetarea judecătorească încheiată și reține cauza pentru soluționare, luându-se act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

T R I B U N A L U L,

Deliberând asupra apelului de față, instanța constată următoarele:

Judecătoria Vânju M___, prin sentința nr. 1613/27 octombrie 2014, a respins plângerea contravențională formulată de petentul S_____ R___, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, petentul S_____ R___ a fost sancționat contravențional în data de 11.07.2014 pentru încălcarea prevederilor art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu amendă în cuantum de 360 de lei și reținerea permisului de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile, reținându-se că nu a respectat regulile privind depășirea și a călcat marcajul simplu continuu, ce desparte sensurile de mers.

Cu aceeași ocazie, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 540 de lei, pentru încălcarea prevederilor art. 101 alin. 1 pct.18 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, reținându-se că nu a avut asupra sa certificatul de înmatriculare.

Instanța a reținut că pentru constatarea și aplicarea acestor contravenții s-a întocmit la data de 11.07.2014 procesul verbal ________ nr. xxxxxxx.

La rubrica mențiuni petentul a consemnat în cuprinsul procesului verbal că dorește să facă contestație întrucât nu este de acord cu cele consemnate.

În continuare, prima instanță a constatat că în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.

Verificând potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2 /2001 privind regimul juridic al contravențiilor, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Referitor la susținerea petentului din răspunsul la întâmpinare că aparatul radar cu care s-a înregistrat săvârșirea contravenției nu avea buletin de verificare metrologică, instanța de fond nu a putut-o reține întrucât la dosarul cauzei se află buletinul de verificare metrologică nr. xxxxxxx din data de 22.08.2013, pentru aparatul radar tip PYTHON II, montat pe auto Dacia L____ cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX( fila 15 din dosarul cauzei).

De asemenea, instanța a reținut că la dosarul cauzei a fost depus atestatul de operator al agentului constatator ( fila 16 din dosarul cauzei)

Procedând apoi la analiza temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța de fond a apreciat că din probele administrate în cauză rezultă că situația de fapt reținută de agentul contestator corespunde realității.

Prima instanță a apreciat că procesului-verbal de contravenție, fiind întocmit de un agent al statului, în exercițiul funcțiunii trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, beneficiind în această situație de prezumția de legalitate și temeinicie.

O astfel de prezumție, nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție, garantată de prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Salabiakuc.Franței, s.A no 141A, p. 15, 28, 7 oct. 1988; Telfner c.Austriei, no xxxxx/96, 16, 20 mart. 2001; A_____ c. României, no xxxxx/03, 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice.

Instanța de fond a constatat că este permisă utilizarea prezumțiilor și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont și de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.

Astfel, în ceea ce privește sancționarea contravenției prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu amendă în cuantum de 360 de lei și reținerea permisului de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile, prin care s-a reținut că petentul nu a respectat regulile privind depășirea și a călcat marcajul simplu continuu, ce desparte sensurile de mers, instanța a apreciat că este în mod întemeiat aplicată.

Sub acest aspect, instanța a avut în vedere proba video depusă la dosarul cauzei de către intimat, din care se observă că petentul a călcat linia continuă.

Instanța de fond nu a putut reține declarația martorului, întrucât a apreciat-o ca fiind subiectivă și nu se coroborează cu nicio altă probă administrată și încuviințată.

Cu toate acestea, însăși martorul precizează că la săvârșirii contravenției echipajul de poliție, la insistențele petentului, s-a deplasat de 3 ori la locul săvârșirii, pentru a îi arăta petentului linia continuă.

De asemenea, în înregistrarea video se observă că petentul a călcat linia continuă, nefiind linie discontinuă astfel cum acesta susține.

Tot cu privire la acest aspect, din însăși plângerea contravențională formulată de petent, instanța de fond a reținut că acesta inițial a precizat faptul că a călcat linia continuă deoarece mașina din fața sa a încetinit și a semnalizat să oprească, situație în care, apreciază petentul, că a fost obligat să efectueze această manevră.

Cu toate aceste susțineri, din vizionarea probei video instanța nu a reținut aceste fapte, ci din contră, se observă cum petentul trece peste marcajul simplu continuu ce desparte sensurile de mers, fără a exista un obstacol pe sensul său de mers.

Având în vedere aceste considerente, instanța a apreciat că sancțiunea aplicată pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice este întemeiată.

În ceea ce privește temeinicia contravenției prevăzută de art. 101 alin. 1 pct.18 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, prin care s-a reținut că petentul nu a avut asupra sa certificatul de înmatriculare și i s-a aplicat amenda contravențională în cuantum de 540 de lei, instanța de fond a apreciat că și acesta a fost săvârșită de petent și sancțiunea este întemeiată.

Astfel, însăși petentul precizează că nu a avut asupra sa certificatul de înmatriculare întrucât l-a uitat acasă.

Aceeași situație de fapt este relevată și de martorul O_____ G_____ Nicușor care a învederat instanței de fond că în momentul în care petentul a fost oprit de echipajul de poliție și i s-au cerut documentele, petentul le-a spus că nu le are.

De asemenea, în raportul din data de 12.08.2014 aflat la dosarul cauzei, agentul constatator a precizat că petentul a prezentat doar actul de identitate și permisul de conducere, fără a prezenta certificatul de înmatriculare al autoturismului.

În prezenta cauză, atât miza litigiului (aplicarea unei amenzi în cuantum de 900 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile) cât și faptul că i-a fost asigurată petentului posibilitatea de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, îndreptățesc aplicarea prezumției de legalitate și de temeinicie a procesului-verbal, având în vedere și faptul că cele consemnate în procesul-verbal de contravenție au fost percepute în mod personal de agentul constatat.

Constatând legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat, instanța a analizat în continuare sancțiunea aplicată de agentul constatator așa cum impune art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001.

În ceea ce privește analiza sancțiunii stabilite în procesul – verbal, art. 5 alin. 5 din O.G.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor prevede că aceasta trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar art. 21 alin. 3 din același act normativ prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul – verbal.

Totodată, în legătură cu modul de aplicare al sancțiunii contravenționale, art. 7 alin. 2 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor prevede că în cazul în care fapta este de o gravitate redusă se aplică sancțiunea avertismentului, sancțiune ce poate fi aplicată și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, așa cum arată art. 7 alin. 3 din același act normativ.

Art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice prevede că reprezintă contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. 2.

Instanța de fond a constatat că în art. 35 alin. 2 din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice sunt prevăzute documentele pe care participanții la trafic sunt obligați, ca la cererea polițistului rutier să le înmâneze, documente printre care se află și documentul de înmatriculare al vehiculului.

Art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice prevede că reprezintă contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile nerespectarea regulilor privind depășirea de către conducătorul de vehicul.

Instanța a avut în vedere că în baza art. 7 alin. 3 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor s-a prevăzut expres posibilitatea aplicării sancțiunii avertismentului și în situația în care actul normativ de sancționare a contravenției nu prevede expres această sancțiune, pentru a permite în acest mod sancționarea faptelor de o gravitate redusă și cu luarea în considerare și a altor criterii de individualizare decât limitele sancțiunii pecuniare.

Analizând gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, prima instanță a considerat că sancțiunea amenzii aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite.

Astfel, pericolul social al faptei săvârșite, respectiv nerespectarea regulilor privind depășirea de petent este ridicat, fapt ce rezultă din împrejurarea în care a fost săvârșită fapta, în sensul că fiecare participant la trafic trebuie să se ralieze regulilor de circulație, să nu creeze chiar și un pericol potențial pentru ceilalți participanți la trafic.

Din faptul că nu s-au produs urmări grave pentru siguranța circulației nu se poate aprecia că pericolul este minim sau inexistent, întrucât sancțiunea se aplică tocmai pentru a responsabiliza participanții la trafic, respectiv pentru a preîntâmpina atingerea gravă sau ireversibilă a valorilor sociale ocrotite.

De asemenea pericolul social rezultă și din circumstanțele persoanele ale petentului care s-a prezentat în fața instanței și nu a recunoscut săvârșirea contravenției, arătând că a fost obligat să săvârșească această manevră, de un alt participant la trafic, care a o încetinit și a semnalizat pentru a opri.

Față de aceste împrejurări instanța de fond a apreciat că fapta nu are o gravitate redusă și că nu se impune înlocuirea sancțiunii aplicate cu sancțiunea avertismentului, sancțiunea aplicată de agentul constatator răspunzând cerințelor de proporționalitate prevăzute de art. 5 alin.5 și art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aceasta sancțiune fiind potrivită realizării scopului general al aplicării unei sancțiuni contravenționale.

Referitor la gradul de pericol social al contravenției prevăzută și sancționată de art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, respectiv neprezentarea de către petent agentului constatator a certificatului de înmatriculare al autoturismului, ca urmare a faptului că petentul l-a uitat, instanța de fond a apreciat că și în această situație nu se impune înlocuirea cu avertisment.

Instanța nu a putut reține susținerile petentului, și anume că s-a grăbit, pentru a aprecia că fapta are un grad de pericol social scăzut.

Instanța de fond a constatat și în această situație petentul trebuia să manifeste diligență în deținerea documentelor prevăzute de lege, întrucât într-o altă interpretare, s-ar acredita ideea că nerespectarea dispozițiilor legale, cu consecințe în ceea ce privește obstrucționarea activității agenților de constatare, are un grad de pericol social scăzut.

Instanța de fond a apreciat că pentru o bună desfășurare a activității de control de către agentul constatator, petentul trebuia să aibă asupra sa toate documentele prevăzute de lege, iar ca urmare a atitudinii sale, de a nu deține la acel moment certificatul de înmatriculare, nu se impune înlocuirea amenzii cu avertisment, sancțiunea aplicată de agentul constatator răspunzând cerințelor de proporționalitate prevăzute de art. 5 alin.5 și art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aceasta sancțiune fiind potrivită realizării scopului general al aplicării unei sancțiuni contravenționale.

Având în vedere aceste considerente, instanța a respins plângerea contravențională formulată de petent ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel petentul S_____ R___, considerând că instanța nu a dat dovadă de rol activ și nu a analizat actele și lucrările dosarului pronunțând astfel o hotărâre nelegală.

Astfel, în data de 11.07.2014, a fost sancționat că a depășit linia continuă pe raza localității Vânători și nu a avut certificatul de înmatriculare al mașinii.

Referitor la depășire, a precizat și dovedit că această situație a intervenit întrucât în fața sa o altă mașină a încetinit viteza, a semnalizat să oprească, drept pentru care a fost obligat să-1 depășească.

Referitor la certificatul de înmatriculare, a dovedit că a uitat actele acasă întrucât s-a grăbit să rezolv niște probleme personale urgente.

Instanța de fond nu a ținut cont de probele și susținerile sale și a menținut procesul verbal.

Referitor la aparatul radar nu se poate dovedi că deține buletin de verificare metrologică întrucât din cuprinsul buletinului depus de pârâtă acesta este pentru un autoturism cu nr. XXXXXXXXX, iar autoturismul pe care a fost aparatul radar a avut nr. XXXXXXXXX nu XXXXXXXXX, iar aparatul radar de pe auto XXXXXXXXX nu deține buletin de verificare metrologică.

Chiar agentul constatator a specificat în raportul întocmit că autoturismul video a fost montat pe nr. XXXXXXXXX și nu XXXXXXXXX .

Referitor la amenda pentru neprezentarea documentelor, solicită a se avea în vedere dispozițiilor art. 5 lit. 5, art. 7 și art. 34 din OG nr. 2/2001 care coroborat cu art. 38 alin. 3 din același act normativ permite instanței să aprecieze inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, constatând că faptele reținute în procesul verbal nu sunt atât de grave încât să justifice necesitatea aplicării sancțiunii contravenționale, iar sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a se atrage atenția asupra obligațiilor ce îi revin. Față de toate aceste motive, solicită admiterea apelului, casarea sentinței și pe fond, admiterea plângerii.

În drept, au fost invocate disp. art. 466 și urm C.pr.civ, coroborat cu OG 2/2001, solicitând totodată judecarea cauzei și în lipsă, conform art. 411 C.pr.civ.

Dovada celor arătate a susținut că va face cu înscrisuri.

Intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI M________, a formulat întâmpinare, prin care în esență, a susținut că, apelul este nefondat și solicită respingerea lui.

În motivare a susținut că, instanța de fond a analizat toate probele depuse la dosar, iar din conținutul acestora a rezultat, fără putință de tăgadă, faptul că petentul a săvârșit contravenția reținută prin procesul verbal ________ nr. xxxxxxx/11.07.2014, în sensul că a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare TG900335, pe DN56A în loc. Vânători, jud. M________, și a efectuat depășirea neregulamentară a unui alt autoturism, trecând astfel peste marcajul simplu continuu ce desparte sensurile de mers. abatere constatată cu mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, așa cum se poate constata din documentele depuse la dosarul cauzei.

Consideră că, nu sunt motive temeinice care să justifice modificarea sentinței criticate și solicită respingerea apelului formulat de către apelantul petent și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

In dovedirea susținerilor sale, a solicitat proba cu înscrisuri, depunând în acest sens buletinul de verificare metrologică al aparatului radar montat pe auto XXXXXXXXX.

În conformitate cu prevederile art. 411 din Legea 134/2010 privind Codul de Procedură Civilă, a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, instanța apreciază că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

În temeiul dispozițiilor articolului 477 din NCPC, instanța va analiza cererea de apel în limitele efectului devolutiv al acestei căi de atac determinate de ceea ce s-a apelat în cauză.

Prin cererea de apel de la fila 3 a dosarului, apelantul a invocat drept motive ale apelului faptul că depășit linia continuă întrucât un autovehicul aflat în circulație în fața sa a încetinit viteza, iar pentru aparatul radar nu există buletinul de verificare metrologică, atât timp cât buletinul depus la dosar de intimată privește autovehiculul IPJ cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, iar autoturismul pe care era montat aparatul radar avea numărul de înmatriculare XXXXXXXXX.

De asemenea, apelanta învederează în subsidiar că faptele sale nu sunt de o gravitate sporită, motiv pentru care s-ar impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.

Analizând motivele de apel de mai sus, instanța reține că acestea sunt unele neîntemeiate, pentru cele ce se vor menționa mai jos.

Astfel, chiar prin conținutul cererii de apel, apelantul petent recunoaște că a încălcat linia continuă în depășirea unui alt vehicul. În această situație, dispozițiile legale acționează în sensul de se aplica sancțiunea amenzii și măsura complementară a reținerii permisului de conducere – articolul 100 alineatul 3 litera e). din Ordonanța de Urgență a Guvernului cu numărul 195/2002, fără a circumstanția în ceea ce privește viteza de deplasare a vehiculului depășit în trafic.

Ca atare, susținerile apelantului subsumate acestui prim motiv de apel apar ca neîntemeiate.

În ceea ce privește amplasarea aparatului radar pe autovehiculele poliției, instanța de apel reține că la fila 15 a dosarului de fond se află buletinul de verificare metrologică atât pentru autovehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, cât și pentru cel cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, situație în care susținerea apelantului conform căruia în fapt nu există buletin de verificare metrologică este una neîntemeiată.

În fine, în ceea ce privește individualizarea sancțiunii de către agenții constatatori, instanța reține că măsura aplicării amenzii contravenționale este una conformă scopului aplicării sancțiunii, și anume prevenirea săvârșirii de noi contravenții.

Astfel, aplicarea sancțiunii contravenționale trebuie să fie proporțională cu gravitatea faptei, conform prevederii articolului 5 alineatul 5 din Ordonanța de Guvern cu numărul 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Ori în ceea ce privește în primul rând atitudinea petentului apelant, instanța reține că aceasta nu este una conformă realizării scopului sancțiunii, mai sus indicat, deoarece atitudinea sa este una nesinceră, de nerecunoaștere a săvârșirii faptei, din vizionarea suportului CD cu înregistrarea faptei putându-se observa că acesta depășește linia continuă, deși pe sensul său de mers nu se afla un obstacol, în contra ceea ce se susține de apelant în instanță.

De asemenea, genul de fapte pentru care se aplică sancțiunea contravențională prin procesul verbal în cauză, este unul pentru care sancțiunea trebuie să fie efectivă și imediată, având în vedere gradul lor de pericol social concret pentru relațiile sociale.

Față de considerentele de mai sus, instanța va respinge cererea de apel ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelantul – petent S_____ R___, cu domiciliul în comuna Dîrvari, _____________________________ împotriva sentinței civile nr. 1613/27 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria Vânju M___, în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI M________, cu sediul în Drobeta T____ S______ , ______________. 75, județul M________.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 24 Februarie 2015, la sediul Tribunalului M________.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

D______ Z_____ C______ A_____ F_____

GREFIER,

C_____ T______ P_______

Red. D.Z. /C.T.P.

Ex. 4/pag. 6

Data: 19 martie 2015

Cod operator date 2626