Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI

SECȚIA II CIVILĂ-F_______

Ședința publică din 02 Iunie 2015

Președinte - R_____ B_____

Grefier C_______ M______ N___

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1017/2015

Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanta D.G.R.F.P. IAȘI – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI în contradictoriu cu pârâții D______ E____, D______ F_____, având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 .

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.

Procedura este completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 26.05.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru azi când,

T R I B U N A L U L

Prin cererea înregistrată la data de 16.02.2015, sub nr. XXXXXXXXXXXXXXXX, creditorul majoritar D____ -ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI a chemat în judecată pe pârâtii D______ E____ si D______ F_____ , în calitate de fosti administratori statutari ai societății ________________., solicitând stabilirea răspunderii personale a acestora în baza art. 138 din Legea 85/2006.

În motivare, arată creditoarea că debitoarea îi datorează suma de 182.635 lei, cu care s-a înscris pe tabelul definitiv al creanțelor.

Pârâtii au avut calitatea de administratori ai debitoarei în perioada creării debitelor și sunt ținuti direct răspunzători de îndeplinirea obligațiilor pe care legea sau actul constitutiv le impun în sarcina societății, conform art. 73 din Legea 31/1990. Raportul dintre administratorul statutar și societatea debitoare este guvernat de prevederile art. 72 din Legea 31/1990, adică de dispozițiile referitoare la mandat. Potrivit alineatului 2, dacă mandatul este oneros, răspunderea mandatarului se apreciază cu mai multă rigurozitate .

Starea de insolvabilitate, mai arată creditoarea, este urmarea unei administrări necorespunzătoare a societății, care a determinat încetarea de plăți și prejudicierea creditorilor. Apreciază creditoarea că simpla stare de încetare de plăți constituie un prejudiciu pentru creditori și o condiție suficientă pentru atragerea răspunderii.

În ceea ce privește vinovăția, consideră reclamanta că răspunderea operează și pentru cea mai ușoară culpă. Culpa administratorului constă în aceea că, la momentul în care debitoarea a ajuns în imposibilitatea de a-și mai achita datoriile, nu a suspendat activitatea și nu a anunțat creditorii despre aceasta, contribuind astfel la cumularea de noi datorii.

Consideră reclamanta că pârâtii se fac vinovati de fapta reglementată de art. 138 lit c.

Astfel, prin nedepunerea cererii de intrare în insolvență, în termenul de 30 de zile, administratorul a acceptat tacit creșterea obligațiilor debitoarei către bugetul consolidat al statului și indirect a dispus în interes personal continuarea activității debitoarei, împovărând situația precară a acesteia prin adăugarea de accesorii la debitele deja existente. Administratorul a dat dovadă de un management neperformant și de utilizarea resurselor societății în interes personal.

Debitoarea nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, ultimele situații financiare fiind depuse la 30.06.2009. Susține reclamanta că pârâta se face vinovată și de săvârșirea faptei de la art. 138 lit d, deoarece obligația ținerii contabilității ii revenea conform art. 10 din Legea 82/1991.

Omisiunea informării organelor fiscale denotă intenția pârâtei de a păstra în clandestinitate operațiunile derulate și veniturile încasate, existând prezumția desfășurării activității în interes personal(138 lit a și c).

Cu privire la fapta de la lit. a , se arata ca , potrivit ultimului bilant contabil depus - la data de 31.12.2009 , societatea nu mai detinea in patrimoniu nici un bun , in conditiile in care, la nivelul anului 2008 , a detinut creanțe de recuperat de 58.939 lei , stocuri de 25.612 lei , disponibil in casa de 2122 lei, sume cu care s-ar fi putut acoperi partial datoriile debitoarei , insa nu s-a efectuat nici o plata catre bugetul de stat.

În drept, se invocă art. 138 lit a, c, d din Legea insolvenței.

Cererea este scutită de plata taxelor de timbru.

Pârâtii, legal citată, nu au formulat intâmpinare si nu si-a u propus probe in contradovada.

A fost atașat dosarul de fond .

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :

Prin Sentința civilă nr. 733/19.02.2012, irevocabilă prin nerecurare a fost deschisă procedura generala a insolvenței împotriva debitorului ________________., cu sediul în Iași, _______________________.43 A, ___________, ___________, jud.Iași, înregistrată la Registrul Comerțului cu nr.JXXXXXXXXXXXX, CUI xxxxxxx , constatându-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.33 din Legea nr. 85/2006.

Prin sentința civilă nr. 443/19.03.2013 ,s-a dispus inceperea procedurii falimentului impotriva aceluiasi debitor .

Tabelul creditorilor definitivat cuprinde creanțele a 4 creditori : Administrația Judeteana a Finanțelor Publice Iași în valoare de 182.635 lei , _________________ ROMANIA SA , in valoare de 34.443,62 lei , __________________ valoare de 1572,86 lei și DEFPL IASI , in valoare de 183.305 lei .

La data de 25.06.2012 a fost înregistrat raportul asupra cauzelor și împrejurărilor ce au dus la apariția insolvenței, în cuprinsul căruia lichidatorul judiciar menționează faptul că insolventa debitoarei s se datoreaza, i principal imposibilitatii de a recupera investitia executata pentru amenajarea spatiului inchiriat de la Municipiul Iasi, desi exista o hotarare judecatoreasca definitiva prin care institutia este obligata la plata acestor sume .A opinat că nu sunt indicii privind atragerea răspunderii în baza art. 138 din Legea 85/2006 cu privire la administratorul societății .

Potrivit informațiilor furnizate de către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași, societatea debitoare s-a înmatriculat la data de 4.11.1992 , având ca administratori pe cei doi pârâti pe toata durata de functionare .

În drept, pentru a fi atrasă răspunderea personală a administratorului unei societăți în baza dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 cu modificările ulterioare, este necesar ca partea interesată să facă dovada îndeplinirii condițiilor art. 998 Cod Civil, respectiv a existentei unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, existentei unui raport de cauzalitate între fapta ilicita și prejudiciu și a vinovatei celui care a cauzat prejudiciul respectiv. Caracterul special al reglementarii invocate in cauza constă in aceea ca aprecierea culpei persoanei chemata sa răspundă este făcută in concreto, cerându-se o cauzalitate specifica intre fapta si prejudiciu, respectiv faptele enumerate, in măsura in care au fost săvârșite culpabil si au cauzat un prejudiciu, sa fi fost in măsura sa contribuie la ajungerea societății debitoare in insolvența.

Textul de lege menționat cu privire la răspunderea membrilor organului de conducere nu instituie o răspundere obiectivă pentru prejudiciul reprezentând totalul creanțelor creditorilor participanți la procedura insolvenței, ci o răspundere în care faptele imputate trebuie dovedite, atât în fapt, cât și în drept, sub aspectul condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale reglementate de dispozițiile art. 998-999 Cod civil, cât și sub aspectul condițiilor speciale prevăzute în textul legii pentru fiecare dintre faptele enumerate, condițiile generale ale răspunderii civile delictuale urmând a dobândi particularități specifice în funcție de cazul reglementat în textul legii.

Nu există instituită prin lege o „prezumție legală de vinovăție și răspundere” în sarcina administratorului societății debitoare.

Analizând condițiile răspunderii delictuale speciale, se reține:

Pârâtilor li se impută săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 lit a, c și d din Legea insolvenței, respectiv:

• 138 lit. a: au folosit bunurile și creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane
• 138 lit c: au dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți.
• 138 lit. d: au ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.

Nu s-a probat de către reclamant că, într-adevăr, pârâtii „au ținut o contabilitate fictivă” sau că „nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea în condițiile în care însuși lichidatorul judiciar susține în raportul cauzal că i-au fost puse la dispozitie toate documentele contabile solicitate .

Chiar dacă lipsa de colaborare din partea pârâtilor a îngreunat sarcina lichidatorului judiciar de a identifica documentele contabile și eventuale bunuri existente în patrimoniul debitoarei, nu această conduită a generat starea de insolvență ale cărei cauze sunt anterioare momentului pasivității acesteia, iar faptul că nu s-au mai depus indicatorii financiari după anul 2009 la ORC, nu este de natură decât a determina o prezumție simplă de neîndeplinire a unor obligații legale referitoare la obligațiile de îndeplinire a formalităților impuse de legislația specială fiscală, prezumție care prin ea însăși nu este suficientă pentru reținerea săvârșirii faptei prevăzute de dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d.

. Cu privire la fapta de la art. 138 lit.a:

Instanța apreciază că activitatea pârâtei nu se încadrează în dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a, referitoare la folosirea bunurilor sau creditelor societății în folosul său, în condițiile în care nu s-a dovedit existența unor bunuri sau a altor active in patrimoniul debitoarei.

In ceea ce privește suma de 2758 lei, reprezentând stocuri , nu se poate aprecia ca nejustificarea acesteia ar fi declansat starea de insolventa a debitoarei , in condițiile in care acesta suma nu ar fi stins nici macar 1% din datoriile societății care , potrivit aceleiasi raportări contabile, erau de 320.233 lei .

Din rapoartele de activitate intocmite in dosarul de procedura de catre lichidatorul judiciar, rezulta ca toate veniturile inregistrate de debitoare au fost investite pentru amenajarea unui spatiu comercial inchiriat de la Municipiul Iasi , investiția nefiind recuperata, desi exista hotărâri judecatoresti in favoarea debitoarei (filele 245-255 vol. II dosar de procedura ).

Ca urmare, nu exista elemente pentru a se reține in sarcina pârâtei fapta prev de art. 138 lit. a din L.85/2006.

Reține instanța că nu sunt întrunite elementele faptelor de la art. 138 lit c.

Astfel, nesesizarea instanței pentru ______________________________ art. 27 este susceptibilă de aplicarea unei sancțiuni penale, fiind infracțiunea de bancrută reglementată de art. 143 din Legea insolvenței, dar nu reprezintă element al faptei de la lit.c. În plus, se cere ca fapta săvârșită să producă starea de insolvență, or nedeclararea acestei stări este ulterioară apariției ei.

Pentru aceste motive, instanța va respinge cererea reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge acțiunea formulata de reclamantul D____ – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI, cu sediul în Iași, _____________. 26, privind stabilirea răspunderii personale a pârâtilor D______ E____ si D______ F_____ , ambii cu domiciliul in Iasi, _______________________. 43A, _____________, ___________ , jud. Iasi .

Executorie.

Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 02.06.2015 .

	Președinte, R_____ B_____
	Grefier, C_______ M______ N___

Red. R.B.

21.07.2015 /5ex.