ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA A II -A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

DECIZIA NR. 605

Ședința publică din data de 2 octombrie 2015

Președinte- D_______ R_____

Judecător - S_________ A______-F______

Grefier - E__ G________

Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de pârâtul R______ M_____, cu domiciliul în B____, _________________________, județul B____, împotriva sentinței civile nr. 108/6.02.2015, pronuntată de Tribunalul B____, în contradictoriu cu lichidatorul Cabinet Individual de Practician în Insolvență I_______ M____, cu sediul în ___________________. C1-C2, parter, județul B____, desemnat pentru debitoarea Distrib Forest Construct SRL și cu creditoarea Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice G_____ prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B____, cu sediul în B____, ____________________, județul B____.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 29.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, pentru a analiza actele și lucrările dosarului, a amânat pronunțarea la data de 02.10.2015, când a dat următoarea hotărâre:

C U R T E A

I Sentința pronunțată de Tribunalul B____

Prin sentința civilă nr. 108/6.02.2015, Tribunalul B____ a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocate de către pârâtul R______ M_____ – fostul administrator unic al ___________________________ SRL, a admis ca fiind întemeiată acțiunea formulată de Cabinet Individual de Practician în Insolvență I_______ M____ având sediul social în __________________________________, județul B____ în calitate de lichidator judiciar desemnat privind pe debitoarea Distrib Forest Construct SRL – privind atragerea răspunderii personale patrimoniale a pârâtului R______ M_____ – asociatul unic și statutar al societății debitoare. De asemenea a fost obligat pârâtul R______ M_____ să achite suma de 481.942 lei, reprezentând întregul pasiv al societății debitoare ___________________________ SRL.

Pentru a pronunța acestă sentință, judecătorul sindic a avut în vedere următoarele:

Față de inadmisibilitatea acțiunii, astfel cum a fost invocată, art.139 din legea 85/2006 nu face referire nicidecum la finalizarea cererii de atragere a răspunderii de către judecătorul sindic, ci doar la momentul introducerii acesteia pe rolul instanței, care nu poate fi mai târziu de 2 ani de la data deschiderii procedurii. Interpretarea articolelor de lege se face într-o manieră personală, pe alocuri ilogică și care denotă o gravă lipsă de cunoștințe în materie.

Judecătorul sindic a constatat că pârâtul nu a pus la dispoziție pe nici o cale documentele societății.

Așa cum s-a arătat și în cerere, administratorul nu a pus la dispoziție documentele societății, deși acesta a fost notificat, nu se putea decât opina că apariția stării de insolvență s-a datorat unei administrări defectuoase și unei lipse totale de interes în legătură cu activitatea acesteia rezultând un pasiv în valoare de 481.942 lei; simpla apărare a acestuia conform căreia debitul s-a datorat unor facturi neîncasate, fără a arăta demersurile cuprinse în vederea recuperării acestor creanțe, nu face decât să conducă la ideea de culpă.

II Apelul formulat de pârât

Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul R______ M_____, cu invocarea art. 466 și urm. Cod procedură ciivlă, solicitând admiterea acestuia, și desființarea hotărârii pronunțate, pe fond respingerea acțiunii ca inadmisibilă, în principal, și ca neîntemeiată, în subsidiar.

În motivarea apelului, a arătat că soluția pronunțată de instanța de fond este nelegală si netemeinică, având în vedere că în mod greșit instanța de fond a respins excepția privind inadmisibilitatea acțiunii.

Instanța de fond nu a analizat apărările formulate în cauză si nu a motivat în mod concret înlăturarea acestora.

Sentința de închidere a procedurii falimentului a fost pronunțată la data de 07.03.xxxxx, producând următoarele efecte: a) închiderea procedurii falimentului, atrage descărcarea lichidatorului de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitori, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați, aspect ce rezultă cu claritate din prevederile art.136 din lege. În consecinta, fiind descărcat prin sentința de închidere a procedurii lichidatorul nu mai poate continua o acțiune de atragere a răspunderii administratorului. b) închiderea procedurii falimentului atrage dezînvestirea judecătorului –sindic; prin urmare, câtă vreme cererea de antrenare a răspunderii membrilor organelor de conducere intră în atribuțiile judecatorului-sindic conform art. 11 lit. g din Legea nr.85/2006, rezultă implicit că învestirea judecătorului-sindic, precum și soluționarea unei atare cereri se pot efectua numai înainte de închiderea procedurii; c) închiderea procedurii atrage inclusiv și dispariția persoanei juridice a debitorului și face imposibilă continuarea acțiunii în răspundere, deoarece răspunderea organelor de conducere este considerată o răspundere pentru altul, iar prin închiderea procedurii, această răspundere ar înceta chiar înainte de a fi fost angajată; sumele realizate prin măsurile de executare silită vor aparține averii debitoarei și vor fi destinate, în caz de reorganizare, completării fondurilor necesare continuării activității debitoarei, iar în caz de faliment, acoperirii pasivului, elemente care nu pot fi realizate în situația închiderii procedurii.

Astfel, așa cum se poate observa și din dispozitivul sentinței apelate, pârâtul este obligat să achite suma de 481.942 lei reprezentând pasivul societății debitoare ___________________________ SRL, fără ca instanța de fond să precizeze către cine urmează sa fie achitata aceasta suma paratul. Este evident că, această sumă nu mai poate fi destinată acoperirii pasivului având în vedere faptul ca societatea debitoare a încetat să mai existe, odată cu inchiderea procedurii.

În raport de toate aceste aspecte prin coroborare cu dispozițiile art. 138 alin. (1) și art. 140 și 141 din Lg.85/2006 rezultă concluzia că odată finalizată procedura falimentului, acțiunea reglementată de art 138 nu mai este posibilă.

Apelantul arată că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea formulată.

Soluția pronunțată de instanța de fond are la bază doar presupuneri, fără a se face referire la elemente concrete care să justifice culpa reală a administratorului, instanta nu fond nu a analizat în nicio măsură probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse de pârât din care rezultă faptul că s-au făcut demersuri în vederea recuperării creanțelor societății, că o parte din aceste demersuri chiar au condus la recuperarea unei sume de bani, iar raportul de expertiză întocmit în cauză a concluzionat faptul că administratorul societății nu a avut o atitudine culpabilă care să conducă la crearea stării de insolvabilitate.

Singurul aspect care i se impută pârâtului, nepredarea documentelor contabile, nu este direct producătoare de prejudicii și în lipsa unui minim probatoriu care să demonstreze raportul contributiv al acestora la starea de insolvență, nu este suficientă pentru a constata vinovăția administratorului care trebuie determinată în raport cu motivele care au cauzat insolvență.

Deși a susținut instanței de fond că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii privind atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului, asa cum se poate constata din hotărârea pronunțată aceste apărări nu au făcut obiectul analizei instanței.

Astfel, natura juridică a răspunderii reglementate de art. 138 din Lege 85/2006 este cea a unei răspunderi speciale, care împrumută cele mai multe caracteristici ale răspunderii civile delictuale (art. 998- 999 fostul Cod Civil, art. 1357-1371 Noul Cod Civil), respectiv răspunderea pentru fapta proprie. În consecință, trebuie să existe fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate, după cum trebuie să existe și dovada legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită, culpabilă a administratorului vinovat și starea de insolvență a societății.

Răspunderea fondată pe prevederile art. 138 alin.l din Legea nr.85/2006 este o răspundere specială a administratorilor, însă această răspundere nu devine automat operantă în toate cazurile în care pasivul social nu poate fi acoperit, ci numai atunci când se face dovada că prin acțiunea conștientă și culpabilă, administratorii au cauzat starea de insolvență prin săvârșirea vreuneia dintre faptele expres și limitativ enumerate de art.138 alin.l lita-g din Legea nr.85/2006 și a căror urmare a fost crearea, menținerea sau adâncirea stării de insolvență, fiind necesar deci a se proba întrunirea cumulativa a condițiilor pentru atragerea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie.

Din probele administrate în cauza, rezultă cu claritate faptul că nu a cauzat printr-o acțiune culpabilă starea de insolvență a societătii, astfel că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea.

Întâmpinarea formulată de intimata creditoare Direcția G_______ a Finanțelor Publice G_____, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B____

Intimata – creditoare Direcția G_______ a Finanțelor Publice G_____, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B____ a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat si menținerea aceastei hotărâri ca fiind legală si temeinică.

A arătat că judecătorul sindic a reținut temeinic și legal în hotărârea apelată, față de inadmisibilitatea acțiunii, astfel cum a fost invocată, că art. 139 din Legea nr. 85/2006 nu face referire nicidecum la finalizarea cererii de atragere a răspunderii de către judecătorul sindic, ci doar la momentul introducerii acesteia pe rolul instanței, care nu poate fi mai târziu de 2 ani de la data deschiderii procedurii.

S-a mai reținut temeinic că pârâtul nu a pus la dispoziție pe nici o cale documentele societății, deși a fost notificat, nu se putea astfel opina decât că apariția stării de insolventa s-a datorat unei administrări defectuase și unei lipse totale de interes în legătura cu activitatea acesteia, rezultând un pasiv de 481.942 lei. S-a apreciat corect că în cauza de față sunt îndeplinite condițiile cumulative, respectiv condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, dar și condițiile speciale legate de aprecierea culpei, a prejudiciului, a raportului de cauzalitate dintre acestea și a întinderii reparațiilor, având in vedere că administratorul social în exercitarea mandatului a încălcat îndatoririle legale referitoare la organizarea contabilității potrivit Legii nr. 82/ 1991.

Motivele expuse în cererea de apel sunt neîntemeiate și contrare dispozițiilor legale aplicabile. În Raportul final al lichidatorului privind pe debitoarea ___________________________ SRL, întocmit la data de 07.02.2014, se consemnează că în cauză s-a întocmit cerere de atragere a răspunderii personale patriminiale, acțiunea de antrenare a răspunderii personale a fostului administrator al debitoarei a fost depusă în cadrul procedurii insolvenței; fostului administrator al debitoarei îi este imputabilă starea de insolvență, fiind responsabil pentru nepredarea către lichidatorul judiciar a actelor sociatătii și pentru nerespectarea prevederilor art. 28, 34, 35 din Legea nr. 82/1991 privind organizarea si conducerea activității contabile a societății.

Deși a fost notificat si era o obligație prevăzută expres de dispozițiile legale, administratorul debitoarei nu a depus la dosarul cauzei, bilanțurile contabile, raportările fiscale semestriale si alte declarații privind obligațiile de plată la bugetul de stat, deoarece aceste activități financiar-contabile ori nu au fost niciodată îndeplinite de aceștia, ori a făcut să dispară documentele contabile, din această manieră de respectare a disciplinei financiare rezultând ca în mod premeditat administratorul debitoarei a evitat verificarea evidențelor contabile si a realității raportărilor. Neținerea contabilității este o faptă negativă constând în neîndeplinirea unei obligații legale și evident are caracter ilicit, fiind sancționată atât de Legea nr. 31/1990, cât și de legea contabilității. Ea poate fi probată doar prin faptul pozitiv contrar. În condițiile în care administratorul social nu a predat documentele în termenul fixat, se naște prezumția simpla că nu s-a ținut contabilitatea, aceasta prezumție putea fi răsturnată de administrator prin predarea documentelor către lichidator. Legătura de cauzalitate între neținerea contabilității conform legii si prejudiciul creditorilor există. Este evident că lipsa evidențelor societății a cauzat starea de insolvență deoarece este logic că atâta timp cât administratorul nu cunoaște care este activul, nu poate cunoaște care este gradul de îndatorare pe care societatea îl poate suporta.

III Considerentele instanței de apel:

Examinând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente și a dispozițiilor art. 479-482 Cod procedură civilă, Curtea constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu privire la motivul de apel referitor la faptul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția privind inadmisibilitatea acțiunii:

Susținerea apelantului referitoare la faptul că, în raport de efcetele produse de sentința de închidere a procedurii falimentului, pronunțată la data de 07.03.xxxxx, prin coroborare cu dispozițiile art. 138 alin. (1) și art. 140 și 141 din Lg.85/2006, acțiunea reglementată de art 138 nu mai este posibilă, este nefondată.

Cererea de atragere a răspunderii a fost formulată la data de 7.02.2014, anterior pronunțării sentinței de închidere a procedurii, la data de 7.03.2014.

Dispozițiile art. 138 alin. 1 și 3 din Legea nr. 85/2006 prevăd că, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitoarei, persoană juridică, ajunsă în stare de insolvență, să fie suportată de membri organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.

Închiderea procedurii nu atrage inadmisibilitatea cererii de atragere a răspunderii, întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, formulată anterior închiderii procedurii, având în vedere dispozițiile art. 142 din lege.

Dispozițiile art. 140 prevăd faptul că sumele depuse potrivit dispozițiilor art. 138 alin. 1 vor intra în averea debitorului și vor fi destinate, în caz de faliment, acoperirii pasivului, însă executarea sentinței de atragere a răspunderii, în situația admiterii cererii este reglementată de art. 142 alin. 1, care prevede că executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin. 1 se efectuează de către executorul judecătoresc, conform Codului de procedură civilă, iar în alin. 2 al art. 142 se precizează, în situația închiderii procedurii falimentului, faptul că sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile legii nr. 85/2006, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidator.

Rezultă că închiderea procedurii nu împiedică judecata cererii de atragere a răspunderii, formulată anterior, nu constituie temei pentru inadmisibilitatea acesteia.

Cu privire la motivul de apel referitor la faptul că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea formulată:

Prin sentința nr. 1206/8.11.2013 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, Tribunalul B____ a admis cererea formulată de creditoarea Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice G_____, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B____, a dispus deschiderea procedurii de insolvență a debitorului Distrib Forest Construct SRL, a numit lichidator judiciar Cabinet Individual de Practician în Insolvență I_______ M____.

Prin sentința nr. 374/7.03.2014, tribunalul a admis cererea lichidatorului judiciar și în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței a dispus închiderea procedurii insolvenței.

Prin cererea formulată la data de 10.02.2014, lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Practician în Insolvență I_______ M____ a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului R______ M_____ pentru pasivul societății debitoare Distrib Forest Construct SRL în valoare de 481.942 lei, cu invocarea dispozițiilor art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, a arătat faptul că nu au fost puse la dispoziție documentele societății, deși administratorul a fost notificat, apariția stării de insolvență s-a datorat unei administrări defectuoase și a unei lipsei totale de interes în legătură cu activitatea acesteia.

Față de situația de fapt, din probele administrate în cauză, în mod corect a fost admisă cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtului pentru pasivul societății debitoare.

Dispozițiile art. 72 din Legea nr. 31/1990 prevăd că obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat și de cele speciale prevăzute în această lege, iar potrivit art. 73 din Legea nr. 31/1990, administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru realitatea vărsămintelor efectuate de asociați, existența dividendelor plătite, existența și corecta ținere a registrelor, îndeplinirea hotărârilor adunărilor generale, îndeplinirea îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun.

Potrivit dispozițiilor art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:... d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.

Pentru angajarea răspunderii administratorului în temeiul dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, este necesar a fi întrunite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale: o faptă ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și vinovăția.

Susținerile apelantului în sensul că nepredarea documentelor contabile nu este direct producătoare de prejudicii și, în lipsa unui minim probatoriu care să demonstreze raportul contributiv al acestora la starea de insolvență, nu este suficientă pentru a constata vinovăția administratorului, care trebuie determinată în raport cu motivele care au cauzat insolvență, că nu a cauzat printr-o acțiune culpabilă starea de insolvență a societătii, sunt nefondate, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii privind atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului.

Prin Raportul cauzelor și împrejurărilor care au dus la apriția insolvenței debitoarei, lichidatorul judiciar a arătat că, deși notificat, administratorul nu a pus la dispoziție documentele societății.

De la data deschiderii procedurii până la data închiderii procedurii, administratorul nu a pus la dispoziția lichidatorului judiciar documentele contabile, iar acest fapt conduce la concluzia că nu s-a ținut contabilitatea în conformitate cu legea; în final, acest fapt a împiedicat și lichidatorul judiciar să identifice debitorii societății, în vederea recuperării creanțelor și acoperirii pasivului.

Deși, ulterior închiderii procedurii, ulterior depunerii cererii de atragere a răspunderii, la data de 8.10.2014, pârâtul a depus la dosar unele documente contabile, din acest fapt nu rezultă că, în perioada desfășurării activității, a ținut contabilitatea conform legii. Expertul contabil desemnat în cauză a arătat că i-au fost puse la dispoziție documente contabile din perioada octombrie 2012-decembrie 2012, 2013; din raportul de expertiză rezultă că printre acestea nu s-au regăsit balanțe sintetice de verificare pentru ianuarie 2013, martie 2013, o parte din documentele justificative din registrul de casă, dispoziții de plată și de încasare pentru depuneri/retragereri aport propriu, documente privind recuperarea creanțelor.

Din datele reținute de expert rezultă că datoriile societății au crescut progresiv, la fel și sumele de încasat de la clienți, iar disponibilitățile bănești au scăzut; astfel, dacă la data de 31.12.2012 societatea avea datorii 174.527 lei, clienți de încasat 11.233 lei, disponibilități bănești 171.711 lei, în luna iunie 2013 datoriile erau de 307.609.85 lei, avea clienți de încasat 428.429,06 lei, iar disponibilități bănești 1.406,59 lei, iar în luna noiembrie 2013, în perioada deschiderii procedurii insolvenței, avea datorii în sumă de 358.547,52 lei, clienți de încasat 371.141,63 lei, disponibilități bănești 0,87 lei.

Referitor la susținerile apelantului pârât cu privire la probele administrate în cauză, înscrisurile din care rezultă faptul că s-au făcut demersuri în vederea recuperării creanțelor societății, că o parte din acestea chiar au condus la recuperarea unei sume de bani, raportul de expertiză care a concluzionat faptul că administratorul societății nu a avut o atitudine culpabilă care să conducă la crearea stării de insolvabilitate, curtea constată că expertul contabil desemnat în cauză a arătat că nu sunt depuse documente privind recuperarea creanțelor, iar pârâtul a depus la dosar înscrisuri privind 3 debitori, note de discuții datate 12.07.2013, 1.10.2013, 11.07.2013, chitanțe de încasare din 13.07.2013 -7000 lei, 14.07.2013 -7500 lei, 12.07.2013-8000 lei, 12.07.2013 – 7000 lei, 5.07.2013-5000 lei, 11.07.2013 – 5000 lei. Creanțele de încasat erau, însă, cum s-a reținut, cu mult mai mari, în luna noiembrie 2013 cuantumul acestora era de 371.141,63 lei, iar expertul contabil a menționat că, în situația în care ar fi încasat clienții în sumă de 371.141,63 lei, ar fi achitat datoriile la furnizori de 2.775,53 lei, la buget 355.771,99 lei și aportul propriu de 9061 lei .

Răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, administratorul avea obligația de respectare a dispozițiilor legale privind evidența contabilă.Conform art. 73 alin. 1 lit.c din Legea nr. 31/1990, administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar potrivit art. 11 alin. 4 din Legea nr. 82/1991, răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității revine administratorilor care au obligația gestionării patrimoniului.

Din nedepunerea tuturor actelor contabile se naște prezumția că nu s-a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, iar aceasta este o faptă de natură să cauzeze starea de insolvență, dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 prevăd că fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea este de natură a duce la starea de insolvență.

Contabilitatea nu avea doar un rol pur fiscal, ci avea ca primă rațiune păstrarea evidențelor economice ale societății comerciale, pentru a se reacționa la dificultățile ce au apărut în gestionarea patrimoniului societății, pentru recuperarea creanțelor pe care societatea le avea de încasat. În lipsa documentelor contabile ce reflectă însăși starea societății, nu se poate stabili starea de fapt fiscală și patrimonială a acesteia, neținerea contabilității în conformitate cu legea face imposibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și a stării de insolvență, rezultând legătura de cauzalitate cu starea de insolvență a societății, prejudiciul produs creditorilor, constând în pasivul înregistrat în tabelul de creanțe, iar vinovăția pârâtului rezultă din atitudinea față de obligațiile ce îi reveneau, în calitate de administrator al societății, dezinteresul față de contabilitatea societății, recuperarea creanțelor și achitarea datoriilor, care au dus la starea de insolvență a debitoarei.

Pentru aceste motive, curtea constată că sunt întrunite cumulativ condițiile de antrenare a răspunderii patrimoniale a pârâtului, administrator al debitoarei, sentința apelată este legală și temeinică, nefiind incidente motivele de apel invocate de apelantul pârât, considerente pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 480 Cod procedură civilă, va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul formulat de pârâtul R______ M_____, cu domiciliul în B____, _________________________, județul B____, împotriva sentinței civile nr. 108/6.02.2015, pronuntată de Tribunalul B____, în contradictoriu cu lichidatorul Cabinet Individual de Practician în Insolvență I_______ M____, cu sediul în ___________________. C1-C2, parter, județul B____, desemnat pentru debitoarea Distrib Forest Construct SRL și cu creditoarea Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice G_____ prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B____, cu sediul în B____, ____________________, județul B____, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 2 octombrie 2015.

Președinte, Judecător,

D_______ R_____ S_________ A______-F______

Grefier,

E__ G________

Red.SAF / Tehnored SAF/EG

5 ex./21.10.2015

d.f. XXXXXXXXXXXX –Trib. B____

j.f. M____ – G______ S_______

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3120