Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL C________

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR. 64/PC

Ședința publică din 10 aprilie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE – M____ U____

Grefier : I____ C____

Cu participarea Ministerului Public prin procuror R_____ C_____ din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C________

S-a luat în examinare contestația formulată împotriva încheierii din data de 07.04.2014 pronunțată de Tribunalul C________ în dosarul penal nr. XXXXXXXXXXXX3 de P________ DE PE L____ TRIBUNALUL C________ privind pe inculpatul M_______ F_____, arestat, fiul lui H________ și Mieluța, născut la data de 09.06.1973, în prezent deținut în Penitenciarul Poarta Albă.

În conformitate cu disp.art.385 cod pr.penală la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul contestator M_______ F_____, în stare de arest și asistat de avocat H___ A____ E____ în substituirea apărătorului ales avocat O______ A_____, conform împuternicirii avocațiale de la dosarul cauzei.

Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea disp. art. 258 - 262 cod pr. penală.

In conformitate cu disp.art. 365 alin. 2 cod pr.penală, părțile prezente arată că nu au cereri de formulat și nici excepții de ridicat.

Nemaifiind alte cereri, excepții sau alte chestiuni prealabile de formulat, curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prev. de art.420 alin.6 Cod pr.penală.

Reprezentantul parchetului având cuvântul, solicită admiterea contestației, desființarea hotărârii atacate și rejudecând să se dispună menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat, apreciind că măsura arestului la domiciliu nu este proporțională cu gravitatea faptei reținută în sarcina inculpatului, nu se impune înlocuirea acesteia întrucât nu s-a diminuat semnificativ pericolul social pentru ordinea publică, menținerea măsurii arestării preventive fiind necesară pentru protejarea opiniei publice. Prin fapta comisa de inculpat s-a creat o stare de neliniște în rândul comunității unde trăia inculpatul. Circumstanțele comiterii faptei atestă existența unei stări conflictuale, inculpatul fiind un factor al acestui conflict, a agresat victima care, urmare loviturilor primite a decedat, a adresat injurii, toate aceste aspecte nu conduc la îndeplinirea condițiilor legale privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu iar circumstanțele personale favorabile inculpatului nu poate să prevaleze asupra circumstanțelor reale de săvârșire a faptei. Arată că prima instanță în mod greșit a reținut că în cauză au intervenit elemente noi, acestea constând doar în înscrisurile depuse de inculpat din locul de deținere și care nu pot constitui probe noi conform art. 223 cod pr. penală. De asemenea, din probele administrate, declarațiile martorilor audiați, rezultă că soția inculpatul a intervenit pe lângă anumite persoane să declare în favoarea inculpatului, și un mare număr de martori au arătat maniera de acționare a inculpatului. Se mai reține de prima instanță că prin raportul de expertiză medico-legală ce urmează a se efectua, se va stabili în concret contribuția fiecărui inculpat, însă aceste aspecte vor fi avute în vedere pe fondul cauzei, neconstituind un motiv de a nu mai menține arestarea preventivă a inculpatului, probele existente până la acest moment fiind certe pentru a dovedi că cei doi inculpați au săvârșit fapta de omor, și nu există nici un element nou pentru a determina instanța să dispună o altă măsură mai puțin restrictivă de libertate, nici trecerea perioadei rezonabile nu poate fi reținută, având în vedere că 14 luni de arest preventiv nu este o perioadă excesivă față de gravitatea faptei de omor.

În consecință, solicită admiterea contestației și menținerea măsurii arestării preventive față de inculpatul M_______ F_____.

Apărătorul intimatului contestator M_______ F_____, solicită respingerea contestației ca fiind nefondată și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond ca legală și temeinică, sunt critici care de la momentul arestării preventive și până la acest termen sunt identice. Arată că inculpatul ei este arestat de 14 luni, iar celălalt se află în stare de libertate de când s-a produs conflictul, Menținerea măsurii arestării preventive în continuare reprezintă o privare de libertate care nu poate să constituie la acest moment o efectuare anticipată a pedepsei. Atâta timp cat instanța face demersuri pentru aflarea adevărului, nu se poate reține în sarcina inculpatului săvârșirea acestei fapte de omor, toporul nu a fost găsit de poliție când au fost anunțați, inculpatul s-a aflat in legitimă apărare, grupul victimei a venit în curtea inculpatului. Solicită a se avea în vedere situația familială a inculpatului care este disperată, este compusă din 5 membri, respectiv 4 copii minori și soția care trăiesc dintr-un ajutor de 200 lei, iar arestul la domiciliu va putea da posibilitatea inculpatului de a-și relua munca, respectiv la Șantierul Naval C________. Mai precizează că, în mod corect prima instanță a apreciat că termenul rezonabil al arestării preventive a fost depășit, cu atât mai mult cu cât s-au administrat toate probatoriile, mai puțin raportul de expertiză medico-legală, care este o probă tehnică ce nu poate fi influențată de inculpat prin lăsarea sa în libertate Inculpatul nu are antecedente penale, nu este predispus să facă alte fapte violente, iar scopul procesului poate fi atins cu inculpatul în stare de arest la domiciliu. Și nu în ultimul rând, corect a apreciat prima instanță că probele administrate au creat un dubiu, ce profită inculpatului, dispunând măsura arestului la domiciliu.

Intimatul inculpatul M_______ F_____ în ultimul cuvânt, este de acord cu concluziile apărătorului, va respecta toate obligațiile ce îi vor fi impuse de instanță, are 4 copii minori, familia se află în stare critică, i-a venit evacuarea pentru că nu a reușit să plătească chiria, iar unul din copii are tetrapareză spastică. Mai arată că nu este adevărat că incidentul s-a produs în curte, întrucât el a fost lovit cu sabia în casă, după care a fost tras afară, în fața ușii și când era lovit a venit fratele lui cu sabia. Mai arată că reconstituirea nu s-a făcut unde trebuia, ci s-a făcut afară iar el nu a participat.

C U R T E A ,

Asupra contestației penale de față:

Prin încheierea de ședință din data de 7.04.2014 pronunțată de Tribunalul C________ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX3 s-au dispus următoarele:

„În baza art. 362 Cod proc.pen. raportat la art. 242 alin. 2 c.p.p.:

Înlocuiește măsura preventivă a arestării preventive, luată față de inculpatul M_______ F_____ , cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.

Dispune punerea în libertate a inculpatului M_______ F_____, arestat, fiul lui H________ și Mieluța, născut la data de 09.06.1973, în prezent deținut în Penitenciarul Poarta Albă - dacă nu este arestat în altă cauză, la data rămânerii definitive a prezentei încheieri.

În baza art. 221 alin. (1) C. proc. pen. impune inculpatului M_______ F_____ obligația de a nu părăsi imobilul din ____________________. 73 mun. C________, __________________________ permisiunea instanței.

În baza art. 221 alin. (2) C. proc. pen., pe durata arestului la domiciliu, inculpatul au următoarele obligații:

a) să se prezinte în fața instanței de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să nu comunice cu coinculpata N____ A____ și martorii din dosar (exceptând pe M_______ H________), cu părțile civile , membrii de familie ai victimei.

În baza art. 221alin. (4), (11) C. proc. pen. atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.

În baza art. 221 alin. 6 Cod proc.pen., permite inculpatului părăsirea imobilului pentru prezentarea la locul de muncă .

În baza art.275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.”

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:

„La termenul de judecată din 4 aprilie 2014, inculpatul M_______ F_____ a formulat o nouă cerere scrisă, reiterând solicitarea înlocuirii arestului preventiv cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.

La momentul de față se așteaptă finalizarea expertizei medico-legale de către Institutul M___ Minovici, Comisia de Avizare și Control restituind expertiza spre completare medicului care a întocmit-o.

Se constată că inculpatul se află în stare de arest preventiv din 29.11.2012 fiind cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174- 175 lit.i Cod Penal, trimis în judecată prin rechizitoriul 1820/12.04.2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C________, reținându-se în fapt că la data de 25.11.2012, pe fondul unui conflict preexistent si in derularea unor ostilități deschise între doua familii , a aplicat o lovitură cu partea lată a toporului asupra capului lui I_____ KAMBER, lovitură urmată de cea aplicată cu un par de N____ A____, ce au determinat decesul victimei.

În urma intrării în vigoare a Noului Cod Penal, infracțiunea reținută în sarcina inculpatului cu prilejul arestării preventive își găsește corespondent în cuprinsul dispozițiilor art. 188 Cod penal, limitele de pedeapsă coborând de la 15 la 25 ani în reglementarea anterioară, la cele între 10 și 20 de ani.

Potrivit art.242 alin. 2 Cod proc.pen., măsura preventivă se înlocuiește cu alta mai ușoară , dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului , se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 Cod proc.pen.

Analizând actele si lucrările dosarului, instanța constată, în conformitate cu dispozițiile art. 218, art. 220 C. proc. pen., că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestului la domiciliu a inculpatului.

Astfel, potrivit art. 218 alin. (1) și (2) C. proc. pen., „(1) Arestul la domiciliu se dispune de către judecătorul de drepturi și libertăți, de către judecătorul de cameră preliminară sau de către instanța de judecată, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 223 și luarea acestei măsuri este necesară și suficientă pentru realizarea unuia dintre scopurile prevăzute la art. 202 alin. (1). (2) Aprecierea îndeplinirii condițiilor prevăzute la alin. (1) se face ținându-se seama de gradul de pericol al infracțiunii, de scopul măsurii, de sănătatea, vârsta, situația familială și alte împrejurări privind persoana față de care se ia măsura.”

Potrivit art. 223 raportat la art. 218 alin. (1) C. proc. pen., “ (1) Măsura arestului la domiciliu poate fi luată de către judecătorul de drepturi și libertăți, în cursul urmăririi penale, de către judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară, sau de către instanța de judecată în fața căreia se află cauza, în cursul judecății, numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune și există una dintre următoarele situații:

a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte;

b) inculpatul încearcă să influențeze un alt participant la comiterea infracțiunii, un martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament;

c) inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o înțelegere frauduloasă cu aceasta;

d) există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune sau pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni.

(2) Măsura arestului la domiciliu a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.”.

Și la acest termen , menținem opinia exprimată anterior în sensul că față de stadiul lucrărilor, durata arestului preventiv dispusă până în prezent față de inculpat, ținând cont că mai este o singură probă ce a mai rămas de administrat în cauză și care se presupune că va lămuri mai amănunțit situația de fapt ,având în vedere că inculpatul nu poate influența în nici un mod probatoriul, înlocuirea arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu este întemeiată.

Este real faptul că raportat la probatoriul administrat inculpatul este bănuit de comiterea unei infracțiuni foarte grave însă dincolo de argumentele ce alimentează suspiciunea rezonabilă, situația de fapt prezintă anumite particularități ce nu au fost încă pe deplin lămurite , motiv pentru care instanța a și făcut demersuri în sensul întocmirii unei expertize medico-legale de către IML București care să lămurească cu certitudine care au fost leziunile suferite de victimă, corespondența dintre fiecare lovitură suferită de victimă la nivelul capului și obiectul cu care se presupune că s-a acționat, determinarea acțiunii concrete a inculpatului M_______ și pe de altă parte a inculpatei N____ A____.

Chiar dacă cercetarea judecătorească este la final ,ea nu poate fi încheiată fiind împiedicată de motive justificate și obiective ,respectiv întocmirea probei științifice necesare lămuririi situație de fapt, care necesită un interval de timp mai mare pentru finalizare.

Curtea Europeană a reamintit în practica sa că art. 5 § 3 din Convenție le impune instanțelor naționale, atunci când sunt confruntate cu necesitatea de a prelungi o măsură de arestare preventivă, să ia în considerare măsurile alternative prevăzute de legislația națională. Într-adevăr, articolul citat mai sus garantează nu numai "dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil", ci prevede și că punerea în libertate poate fi subordonată unei garanții ce asigură prezentarea părții interesate la termenul de judecată (Jablonski împotriva Poloniei, nr. 33.492/96, § 83, 21 decembrie 2000, și Patsouria împotriva Georgiei, nr. 30.779/04, §§ 75-76, 6 noiembrie 2007). Or, în cauza de față, nu identificăm motivele pentru care o astfel de măsură alternativă nu ar fi pertinentă.

Inculpatul se află în stare de arest preventiv de peste 14 luni iar privarea de libertate nu poate dura sine die și nu poate reprezenta o executare anticipată. În condițiile în care se fac demersuri pentru deplina lămurire a situație de fapt, rezonanța și impactul social al infracțiunii de a cărei comitere este bănuit inculpatul s-au diminuat , iar acesta a fost atâta vreme privat de libertate, nu se poate argumenta că lăsarea sa în libertate limitată nu este posibilă doar pentru că s-ar afla în apropierea familiei cu care a avut conflictul ce a generat decesul victimei și ar reprezenta un risc de reiterare a unui comportament agresiv. Apreciem că inculpatului nu îi poate fi anulat dreptul de a-i fi evaluată întoarcerea în mediul familial , cu restricțiile impuse de măsura preventivă prevăzută de art. 220 Cod penal , prin izolare în propria locuință .

Nu există la acest moment nici temerea că ar putea influența în vreun fel aflarea adevărului, având în vedere că singura probă ce a mai rămas de administrat este de natură tehnică și se află în curs de finalizare.

S-ar respecta în acest mod principiul proporționalității în raport de circumstanțele cauzei, în concepția Curtii, arestul la domiciliu reprezintă o masura cu un grad suficient de constrângere pentru ca aceasta sa fie considerata o „privare de libertate” 1 în sensul art. 5 din Conventie

In jurisprudenta CEDO, necesitatea a fost apreciata ca un criteriu care justifica masurile privative ori restrictive de libertate, daca acestea sunt oportune, rezonabile, absolut necesare si strict cerute de împrejurările situației. În acest context, Curtea a retinut ca detentia unei persoane reprezinta o masura atât de grava încât poate fi justificata numai daca alte masuri, mai putin severe, s-au dovedit ineficiente pentru apararea interesului urmarit.

Instanța reține că în concepția noului cod de procedură penală, la alegerea unei măsuri preventive, cu ocazia analizării necesității și proporționalității acesteia, persoana inculpatului a căpătat față de vechea reglementare un factor mult mai important, accentul fiind pus în mai mare măsură pe circumstanțele de ordin personal ale acestuia. În acest sens sunt și prevederile art. 223 alin. 2, partea finală.

Remarcăm faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, nedemonstrând până în prezent că ar fi predispus la comiterea unor fapte prevăzute de legea penală ,că are 2 copii în întreținere , iar familia sa întâmpină mari probleme financiare în asigurarea în mod licit a celor necesare traiului, în acest sens fiind înscrisurile depuse la dosar.

Instanța mai reține totodată că prin privarea de libertate în regim penitenciar pe această perioadă, inculpatul a avut timp suficient să reflecteze asupra consecințelor faptelor lor pentru a nu reitera comportamentul infracțional și pentru a se conforma fără nici o rezervă obligațiilor ce le vor fi impuse în cadrul noii măsuri preventive mai ușoare, în condițiile în care, în caz contrar, se poate înlocui din nou măsura cu arestarea preventivă.

Analizând dispozițiile legale invocate, instanța apreciază că, în cauză, așa cum s-a evidențiat de altfel mai sus, sunt îndeplinite cerințele prevăzute cumulativ, măsura fiind necesară, suficientă pentru realizarea unuia dintre scopurile prevăzute la art. 202 alin. (1). (2), și totodată proporțională cu acest scop în raport cu circumstanțele personale ale inculpatului , din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de omor pentru care legea ( art. 188 noul cod penal) prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare .

Așadar, constatând că în prezenta cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 218 C. proc. pen., și analizând împrejurările concrete ale cauzei și circumstanțele personale ale inculpatului, care justifică aprecierea că măsura preventivă mai ușoară a arestului la domiciliu este necesară și totodată suficientă și proporțională pentru realizarea scopului acesteia, prevăzut de art.202 alin. (1) C. proc. pen., urmează pe cale de consecință, să se înlocuiască în baza art. 362 Cod proc.pen. raportat la art. 242 alin. 2 c.p.p. măsura preventivă a arestării preventive, luată față de inculpatul M_______ F_____ , cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.”

Împotriva încheierii de ședință din data de 7.04.2014 pronunțată de Tribunalul C________ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX3 a formulat contestație P________ de pe lângă Tribunalul C________, care a susținut că în mod greșit a fost înlocuită măsura arestării preventive, întrucât există în continuare suspiciunea rezonabilă că inculpatul a comis fapta, iar lăsarea în libertate produce o stare de pericol pentru ordinea publică.

La Curtea de Apel C________, cauza a fost înregistrată sub același număr.

Examinând legalitatea și temeinicia încheierii recurate, prin prisma criticilor formulate de contestator și din oficiu, curtea constată următoarele:

Critica parchetului este întemeiată pentru considerentele care urmează a fi analizate:

În cursul urmăririi penale, prin încheierea nr. 193/29.11.2012 a Tribunalului C________ s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului M_______ F_____, apreciindu-se că există indicii temeinice de comitere a faptei și lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Prin rechizitoriul nr. 1820/12.04.2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C________ s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului M_______ F_____ sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 - 175 lit. i Cod Penal din 1968, reținându-se în fapt că la data de 25.11.2012, pe fondul unui conflict preexistent și în derularea unor ostilități deschise între doua familii , a aplicat o lovitură cu partea lată a toporului asupra capului victimei I_____ Kamber, lovitură urmată de cea aplicată cu un par de N____ A____, ce au determinat decesul victimei.

Sub aspectul stării de fapt, rezultă că în ultima perioadă a lunii noiembrie 2012, între membrii familiei inculpatului M_______ F_____ și rudele lor, aparținând familiei M___ V_______, au avut loc mai multe discuții contradictorii, care au degenerat la datele de 24.11.2012 și 25.11.2012, pe fondul neachitării unui împrumut în bani.

Astfel, în ziua de 24.11.2012, în jurul orelor 9,00, între membrii celor două grupuri s-a creat un conflict fizic.

Din grupul victimei I_____ KAMBER au făcut parte și numiții M___ V_______, soția acestuia A___ TURCHIAN, precum și I_____ I____ și I_____ F____, aceștia din urmă fiind soția și fiul victimei.

Alături de inculpatul M_______ F_____ au participat la conflict soția sa M_______ GHIULGIAN, N____ M_____ și N____ A____.

De subliniat este faptul că cele două grupuri se aflau în relații anterioare de prietenie, fiind rude, în sensul că M_______ GHIULGIAN, care făcea parte din grupul inculpatului, este soră cu A___ TURCHIAN, care făcea parte din grupul victimei.

La data de 25.11.2012, în jurul orelor 8,00-9,00, între cele două grupuri a reizbucnit starea conflictuală, locuințele acestora, situate pe __________________________ apropiate, împrejurare în care inculpatul i-a aplicat, în cap, o lovitură de topor victimei I_____ KAMBER.

Din ansamblul probator existent la dosarul cauzei rezultă date că inculpatul M_______ F_____, înarmat fiind cu un topor, s-a îndreptat spre grupul din care făcea parte victima I_____ KAMBER și i-a aplicat acesteia o lovitură în cap cu toporul, printr-o mișcare de ridicare a toporului cu ambele mâini și aplicare a unei lovituri puternice de sus în jos și spre înainte victimei, la nivelul capului. Victima a încercat să se apere printr-o mișcare de evitare și fandare a capului spre înainte, cu intenția de a-1 imobiliza cu mâinile pe agresor.

În urma loviturii primite, victima, care sângera puternic, a rămas la sol, situație în care persoanele prezente la conflict au încetat __________, la fața locului deplasându-se echipajul de poliție și cel medical SMURD, urmare apelului de urgență „112”. Victima I_____ KAMBER, fiind internată în situație critică la S_______ Județean de Urgență C________, a suferit inițial leziuni traumatice cranio-faciale, pentru vindecarea cărora a necesitat 40-45 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus în primejdie viața, prin hemoragie meningee. Ulterior, la data de 29.11.2012 victima a decedat.

Ca urmare a examinării medico-legale a cadavrului victimei, s-a stabilit că „moartea acesteia a fost violentă, ea s-a datorat unui traumatism cranio-cerebral și facial, cu fracturi reno și viscero craniene, hemoragie și contuzie meningo-cerebrală, complicată în fond cu bronhopneumonie, la un individ cu diabet zahăr, insulinodependent și dezechilibrat. Leziunile traumatice constatate la autopsie s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure și au legătură de cauzalitate cu mecanismul producerii morții. Leziunile de boltă craniană s-au putut produce prin lovire cu un corp dur alungit”.

Conform disp. art. 208 alin. 4 C. pr. pen. instanța este obligată să verifice periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive și a măsurii arestului la domiciliu dispuse față de inculpat.

Potrivit art. 208 alin. 3 C. pr. pen. raportat la art. 207 alin. 4 C. pr. pen. se prevede că atunci când temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, instanța menține măsura preventivă.

Art. 242 alin. 2 C. pr. pen., prevede că, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură mai ușoară, este posibilă dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, măsura suficientă pentru realizarea scopului prev. de art. 202 alin. 1 C. pr. pen.

În mod greșit prima instanță a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.

Astfel, sub aspectul existenței suspiciunii rezonabile că inculpatul a comis fapta dedusă judecății, nu se constată că au intervenit elemente noi de la ultima menținere a măsurii arestării preventive, dispusă prin decizia penală nr. 64/PC din data de 20.03.2014 a Curții de Apel C________, care să determine modificarea împrejurărilor care au fundamentat concluziile anterioare privind existența unei suspiciuni rezonabile de comitere a faptei.

De altfel, nici prima instanță nu a indicat că ar fi intervenit modificări sub acest prim aspect ce trebuie să facă obiect de analiză la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive. Inculpatul M_______ F_____ contestă existența suspiciunii rezonabile că a comis fapta, însă această poziție procesuală a inculpatului este formulată încă din faza de urmărire penală și nu poate conduce la reaprecierea indiciilor temeinice de comitere a faptei penale. În continuare, bănuiala rezonabilă că inculpatul a comis fapta de omor este susținută prin procesul verbal de cercetare la fața locului; declarațiile martorilor N______ L________, P____ A________ - lucrători de poliție care au efectuat cercetarea la fața locului imediat după incidente; declarațiile martorilor M___ V_______, I_____ I____, I_____ F____, A___ Bahar și A___ Ș_____, declarațiile membrilor grupului din care a făcut parte și victima I_____ Kamber , planșele foto, procesele verbale de confruntare.

Instanța fondului a apreciat, în esență, că durata arestului preventiv, persoana inculpatului, stadiul procesual actual justifică înlocuirea măsurii arestării preventive, însă în opinia curții argumentele primei instanțe nu sunt suficiente pentru înlocuirea măsurii arestării preventive.

De precizat că, măsura menținerii arestării preventive a inculpatului M_______ F_____ a fost anterior justificată de necesitatea protejării ordinii publice, temeiul fiind art. 223 alin. 2 C. pr. pen.

Potrivit art. 223 alin. 2 C. pr. pen., măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Contestatorul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de omor, iar din circumstanțele concrete de comitere a faptei rezultă că aceasta infracțiunea prezintă un grad ridicat de pericol social care justifică luarea măsurii arestării preventive.

Pericolul pentru ordinea publică trebuie evaluat după analizarea gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care inculpatul provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia.

În acest sens, Curtea apreciază că, fapta inculpatului prezintă o gravitate deosebită, în condițiile în care a fost suprimată viața unei persoane, la săvârșirea faptei ar fi participat mai multe persoane, au fost folosite corpuri dure, între părți mai avuseseră loc conflicte, care în final au degenerat în comiterea unei fapte de omor.

Față de natura și gravitatea faptei, urmarea produsă, este cert că lăsarea în libertate a inculpatului ar crea în continuare în rândul comunității un sentiment de insecuritate și de neîncredere în autoritățile judiciare care concură la înfăptuirea justiției, putând da naștere la o stare de temere, datorită faptului că aceste autorități nu acționează cu suficientă fermitate pentru sancționarea și prevenirea unor fapte grave, prin care se atentează la valoarea socială supremă – viața.

În mod constant, Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin jurisprudența sa, a subliniat că uneori, prin deosebita lor gravitate și prin reacția publicului față de săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot produce o tulburare socială, ce justifică detenția provizorie pentru o perioadă de timp, necesară pentru apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, dar și pentru desfășurarea în bune condiții a procesului penal. Instanța europeană a mai statuat că existența unui pericol real de tulburare a ordinii publice în cazul eliberării celui în cauză constituie un motiv pertinent și suficient pentru prelungirea detenției preventive (cauza J___ contra României), astfel încât, cel puțin la acest moment procesual, lipsa antecedentelor penale și situația familială a inculpatului nu constituie argumente suficiente pentru a da prioritate interesului personal al inculpatului în raport cu interesul general vizând ordinea publică și buna desfășurare a procesului penal.

Ori, lăsarea în libertate a inculpatului ar conduce la revenirea acestuia în comunitatea unde a fost comisă fapta, între persoanele cu care s-a aflat în conflict, de aceea nu ar fi în interesul menținerii ordinii sociale ca inculpatul să revină în comunitate, putând apărea conflicte noi între grupurile aflate în relații tensionate.

Curtea observă că, deși inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, are o familie, avea un loc de muncă și 4 copii minori în întreținere, familia sa are în prezent serioase dificultăți financiare, totuși revenirea acestuia în mediul din care provine ar putea influența negativ buna desfășurare a procesului penal, atât din perspectiva asigurării ordinii publice, dar și a prezervării probatoriului.

În ceea ce privește durata arestării preventive curtea apreciază că, deși este semnificativă, are totuși caracter rezonabil, fiind justificată de circumstanțele concrete ale cauzei și corespunde scopului pentru care a fost dispusă și natura acuzației adusă inculpatului.

În cauză, durata procesului penal și, implicit, durata privării de libertate au fost influențate de necesitatea administrării a numeroase mijloace de probă, care în mod obiectiv au impus o perioadă de timp semnificativă, însă nu s-au constatat perioade de inactivitate din partea organelor judiciare, cărora să le fie imputată durata procedurii judiciare, așa încât nu se poate considera că durata arestării preventive a depășit o durată rezonabilă.

De altfel, în art. 239 alin. 1 C. pr. pen. se prevede că durata maximă a arestării preventive în primă instanță nu poate fi mare de jumătatea maximului special prevăzut de lege pentru infracțiunea dedusă judecății și, în niciun caz, mai mare de 5 ani. Durata arestării preventive în prezenta cauză este mult îndepărtată de limitele maxime prevăzute de art. 239 alin. 1 C. pr. pen., iar limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de omor ( închisoarea de la 10 la 20 ani ) nu susțin aprecierea că durata arestării preventive constituie în fapt o executare anticipată a pedepsei.

Concluzionând, curtea reține că scopul pedepsei în acest moment procesual, nu poate fi atins prin măsura preventivă a arestului la domiciliu, singura măsură preventivă de natură să asigure buna desfășurare a procesului penal fiind arestarea preventivă, cu atât mai mult cu cât, de la ultima analizare a acestei măsuri nu au trecut decât 20 de zile, timp în care nu a intervenit nici un element nou care să determine instanța să ia o altă măsură mai puțin restrictivă de libertate, respectiv măsura arestului la domiciliu.

D____ urmare, Curtea, în baza art. 425¹ alin. 7 pct. 2 lit. a C. pr. pen. va admite contestația formulată de P________ de pe lângă Tribunalul C________ împotriva încheierii de ședință din data de 07.04.2014 pronunțată de Tribunalul C________ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX3.

Va desființa încheierea penală contestată și, rejudecând:

În baza art. 362 alin. 2 C. pr. pen. raportat la art. 208 alin. 3,4 C. pr. pen. și art. 207 alin. 4 C. pr. pen. va menține măsura arestării preventive a inculpatului M_______ F_____ – n. 9 iunie 1973.

Măsura dispusă se va comunica administrației locului de deținere.

În baza art. 275 alin. 3 C. pr. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat la soluționarea contestației vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

În baza art. 425¹ alin. 7 pct. 2 lit. a C. pr. pen. admite contestația formulată de P________ de pe lângă Tribunalul C________ împotriva încheierii de ședință din data de 07.04.2014 pronunțată de Tribunalul C________ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX3.

Desființează încheierea penală contestată și, rejudecând:

În baza art. 362 alin. 2 C. pr. pen. raportat la art. 208 alin. 3,4 C. pr. pen. și art. 207 alin. 4 C. pr. pen. menține măsura arestării preventive a inculpatului M_______ F_____ – n. 9 iunie 1973.

Măsura dispusă se comunică administrației locului de deținere.

În baza art. 275 alin. 3 C. pr. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat la soluționarea contestației rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10.04.2014.

Președinte, Grefier,

M____ U____ I____ C____

Red.jud. M.U____

2 ex./11.04.2014