Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI - NCPP - CPJ

DECIZIE Nr. 36/CPJ/2014

Ședința publică de la 06 Iunie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE G___ S____

Grefier C_______ B_____

Ministerul Public - D_____ - S________ Teritorial Iași

reprezentat prin procuror D_________ M____

Pe rol judecarea contestației formulată de P________ de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - S________ Teritorial Iași împotriva încheierii din data de 04.06.2014 pronunțată de Tribunalul Iași în dosar XXXXXXXXX14, având ca obiect înlocuire măsură preventivă (art.242 NCPP).

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul intimat G_____ T_____ M_____, în stare de arest preventiv, asistat de av. A_____ R_____ – apărător ales.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele de mai sus și modul de îndeplinire a procedurii de citare.

Interpelat, inculpatul precizează că nu dorește să dea declarație în fața instanței de control judiciar .

Nemaifiind formulate alte cereri instanța constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Reprezentantul parchetului apreciază că soluția dispusă prin încheierea din data de 04.06.2014 este expresia ambiției personale a magistratului de la instanța de fond, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor legale în ceea ce privește temeinicie unei astfel de soluții.

Solicită a se observa că același magistrat a mai dispus la un termen anterior înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, în condiții de nelegalitate flagrantă, la o adresă unde inculpatul nu avea dovada spațiului. Ulterior, ca o consecință firească, a fost admisă contestația formulată de D_____ și desființată încheierea de către Curtea de Apel Iași prin decizia penală nr. 14/13.03.2014, fiind menținută măsura arestului preventiv. Dosarul s-a întors la Tribunalul Iași, a fost menținută starea de arest preventiv până când inculpatul și-a rezolvat situația care a determinat nelegalitatea inițială, după care, imediat, instanța de fond a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv.

Prin decizia penală nr. 14/13.03.2014, instanța de control judiciar a făcut și o analiză nu numai a motivelor de nelegalitate, ci și a fondului măsurii arestului preventiv, astfel că, la fila 7 arată că „măsură preventivă nu este nici proporțională cu gravitatea acuzației aduse și nici suficientă pentru realizarea scopului prev. de art.202 alin.1 C. proc.pen., în condițiile în care infracțiunea de care inculpatul este acuzat are un grad de pericol deosebit de ridicat, iar inculpatul nu prezintă suficiente garanții pentru a se putea aprecia că organul judiciar ar putea exercita un control real și efectiv asupra persoanei sale.”

În mod formal, judecătorul fondului a susținut în motivarea soluției sale că vas aprecia durata detenției provizorii a inculpatului, stadiul soluționării pricinii, dar și împrejurările concrete ale cauzei, precum și cele legate de persoana inculpatului fiind astfel acoperit formal, din punct de vedere al art. 242 alin. 2 Cod procedură penală.

În concret, cu privire la persoana inculpatului, solicită a se observa că acesta nu recunoaște săvârșirea infracțiunilor de care este acuzat, are antecedente penale. Ester adevărat că antecedența penală nu reprezintă un motiv de menținere a măsurii arestului preventiv,. Însă, era trebuie analizată în contextul care i se impută inculpatului, respectiv, împrejurările concrete ale cauzei . Inculpatul este acuzat pentru săvârșirea unei infracțiune grave - trafic de minori, despre care, același magistrat al fondului a susținut că subzistă datele și informații de natură a forma convingerea că acesta este autorul faptelor, nefiind probleme pe baza factuală imputată inculpatului, care îmbracă forma juridică a unei infracțiuni deosebit de grave, sancționată cu una dintre cele mai aspre pedepse.

O altă împrejurare de care ar fi trebuit să țină cont magistratul fondului, este o perioadă îndelungată de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională, tipologia părților vătămate - minore în vârstă de 15-16 ani, persoane cu deficiențe sau care făceau parte din familii dezorganizate – inculpatul exercitând asupra acestora violențe în scopul obținerii de foloase materiale importante într-o perioadă scurtă de timp. Gradul de implicare al inculpatului fiind unul total, acesta săvârșind faptele în calitate de autor.

Desigur că trecerea unui interval de timp este un aspect ce trebuie avut în vedere, însă, în contextul la care a făcut referire anterior, raportat la toate circumstanțele invocate și raportat mai ales la ceea ce arată legislația europeană – Convenția Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de ființe umane adoptată la data de 3 mai 2005 – în care se arată că statul trebuie să acționeze prin cele mai energice mijloace pentru prevenirea unor astfel de fapte, iar măsura arestului preventiv și nu măsura arestului la domiciliu este cea mai energică măsură procesuală care poate fi dispusă, cel puțin în acest stadiu al procedurii, coroborat cu jurisprudența CEDO în materie, apreciază acuzarea că, trecerea unui interval de timp și stadiul procedurii nu sunt elemente de natură a determina înlocuirea măsurii arestului preventiv, raportat la celelalte circumstanțe ale cauzei. Măsura arestului preventiv este justificată pentru buna desfășurare a procesului penal, dar și pentru protecția ordinii și liniștii publice.

Lăsarea în libertate a unor persoane acuzate de astfel de infracțiuni deosebit de grave, de trafic de minori, în formă continuată, cu un grad de implicare totală, cu o perioadă îndelungată de săvârșire, profitând de starea precară a unor victime, cu consecințe importante asupra acestora - elemente ce sunt de natură a determina tulburarea ordinii publice- nu se impune.

Solicită admiterea contestației și pe fond, menținerea măsurii arestului preventiv.

Av A_____ R_____, pentru inculpatul intimat G_____ T_____ M_____, solicită respingerea contestației având în vedere soluția temeinică și legală a instanței de fond de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.

Este adevărat că anterior s-a formulat o cerere de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu cerere care a fost admisă. La acel moment, situația locativă a inculpatului era una specială, în sensul că locuința în care locuia și unde avea domiciliul a fost vândută de părinții săi, situație pe care nu a putut să o prevadă. La acel moment magistratul fondului a considerat că puteau fio respectate dispozițiile legale.

Motivarea deciziei nr. 14 a Curții de Apel Iași a vizat faptul că nu exista un domiciliu oficial. În subsidiar au fost atinse de magistrat la acel moment și motivele de netemeinicie.

Ulterior, inculpatul și-a însușit criticile instanței de control judiciar, în sensul că a făcut toate demersurile pentru a rezolva situația locativă și nu a mai formulat cerere de înlocuire a măsurii așteptării preventive.

Pe de altă parte, în cauză probatoriul a fost aproape în întregime administrat. Din martie până în prezent, a fost audiată o parte vătămată care a precizat că nu dorește tragerea la răspundere penală a inculpatului, și nu a negat situația de fapt reținută la momentul respectiv. De asemenea, aceasta a precizat că nu îi este frică de inculpat și că familia acestuia nu a căutat-o.

Mai mult, din cei 19 martori , au fost audiați deja 10 martori, astfel că, se poate aprecia că în maxim 2 luni acest dosar se va finaliza, astfel că, arestarea preventivă nu trebuie să echivaleze cu o detenție anticipată.

În concluzie solicită respingerea contestației D_____ - S________ Teritorial Iași

Inculpatul G_____ T_____ M_____, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu cele susținute de apărătorul său și solicită arestarea sa la domiciliu.

Instanța constată încheiate dezbaterile și rămâne în pronunțare.

CURTEA DE APEL

Asupra contestației de față reține următoarele:

Prin încheierea de ședință din data de 04.06.2014, Tribunalul Iași a dispus următoarele:

„În baza disp. art.362 alin.1 C.proc.pen. admite cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul G_____ T_____ M_____ și, în consecință

În baza disp. art. 242 alin.2 C.proc.pen. raportat art. 218 alin.1 C.proc.pen., cu referire la art.223 C.proc.pen. și art. 202 alin.1 C.proc.pen., înlocuiește măsura arestării preventive luată față de inculpatul G_____ (fost S_________) T_____ M_____, fiul lui I____ și E____, ns. la data de 11.08.1983 în Iași, domiciliat în Iași _________________, ____________, parter, ______________ prezent în Penitenciarul Iași, în baza mandatului de arestare preventivă nr. 100/U/20.11.2013 emis de Tribunalului Iași, cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.

Dispune punerea în libertate a inculpatului G_____ (fost S_________) T_____ M_____ din locul de deținere, la rămânerea definitivă a prezentei, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.

În baza art. 221 alin.1 C.p.p. impune inculpatului G_____ (fost S_________) T_____ M_____, ca pe durata măsurii arestului la domiciliu, să nu părăsească imobilul unde locuiește, din Iași, _________________, ____________, __________________ permisiunea instanței.

În baza art.221 alin.2 C.p.p. pe durata măsurii arestului la domiciliu inculpatul G_____ T_____ M_____ are următoarele obligații:

- să se prezinte în fața instanței de judecată, ori de câte ori este chemat;

- să nu comunice, direct sau indirect, personal sau prin persoane interpuse, cu persoanele vătămate U______ S_____ M_______ și S_____ I___, ori cu membrii familiilor acestora;

- să nu comunice, direct sau indirect cu martorii din cauză (audiați în faza urmăririi penale, a celor audiați în fața instanței, precum și cu martorii ce urmează a fi audiați în dosar).

În baza art.221 alin.4 C.p.p. atrage atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea credință a măsurii sau obligațiilor stabilite în sarcina sa prin prezenta, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.

Desemnează Poliția mun. Iași - Secția 5 Poliție pentru supravegherea respectării măsurii arestului la domiciliu și a obligațiilor stabilite prin prezenta, în sarcina inculpatului G_____ T_____ M_____.”

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

„Potrivit art.362 alin.1 C.proc.pen., instanța se pronunță la cerere sau din oficiu cu privire la înlocuirea măsurilor preventive, iar potrivit art. 242 alin.2 C.proc.pen., măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia, și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prev. de art.202 alin.1 C.proc.pen.

Instanța constată că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, constând în aceea că în perioada 2011-2012, prin înșelăciune și constrângere, inculpatul ar fi racolat două victime minore, pe care le-a cazat în apartamente închiriate în zona mun. Iași unde le-ar fi exploatat sexual prin determinarea acestora la practicarea prostituției.

De la începerea judecății în cauza de față, instanța a procedat la audierea inculpatului care nu a dorit să se prevaleze de disp. art. 396 alin.10. C.proc.pen., întrucât nu recunoaște acuzațiile care i s-au adus, s-a procedat la audierea persoanei vătămate U______ S____ M_______ care a declarat că nu își mai menține plângerea formulată în faza urmăririi penale, deși admite că faptele s-au petrecut astfel cum a declarat la acel moment, însă nu are nici o pretenție de la inculpat, de nici o natură, nici materială și nici penală. S-a procedat la audierea unui număr de 10 martori din lucrări, la acest moment în cauză urmând a mai fi audiați 9 astfel de martori.

Analizând condiția prevăzută de lege prin art. 202 Cod procedură penală relativă la existența probelor sau indiciilor temeinice privind săvârșirea unei infracțiuni, Tribunalul constată că de la ultima verificare a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive (la data de 06.05.2014), nu au intervenit elemente noi menite să conducă la o reapreciere a materialului probator în sensul modificării bazei factuale care stă la baza acuzațiilor inculpatului.

Deși în cauză au fost audiați de la momentul ultimei verificări a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, partea vătămată U______ S_____ M_______ și un număr de trei martori, cele relevate sub aspect probator nu determină o modificare de esență a existenței probelor și indiciilor temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că G_____ T_____ M_____ a săvârșit faptele penale pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, și, ca atare, sunt întrunite în continuare condițiile impuse de art. 202 alin.1 C.proc.pen.

În examinarea posibilității dacă scopul măsurii preventive prevăzut de art. 202 alin, 1 Cod proc. pen poate fi atins și printr-o altă măsură preventivă mai puțin severă, instanța va avea în vedere atât durata în timp a detenției provizorii, stadiul soluționării pricinii ( precizând că în cauză au fost administrate mai mult de jumătate din probatoriile testimoniale, cu mențiunea că au fost audiați aproape în totalitate martorii din anturajul inculpatului), dar și împrejurările concrete ale cauzei, precum și cele legate de persoana inculpatului.

În raport de toate acestea, instanța constată nu se mai impune cu necesitate menținerea acestei măsuri, că sunt îndeplinite condițiile impuse prin art. 242 aliniatul 2 Cod procedură penală, și că scopul măsurilor preventive poate fi atins și prin intermediul unei măsuri preventive mai ușoare, urmând ca, la cererea inculpatului, să dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, pentru următoarele considerente:

Instanța constată că deși fapta pentru care este cercetat inculpatul este o faptă gravă, gravitatea acesteia, deși constituie un temei pertinent, nu poate legitima singură o durată prea lungă a arestării preventive, în acest sens fiind și jurisprudența CEDO (a se vedea cauzele Letellier c. Franța, ori Naus c. Polonia). În ceea privește aprecierea duratei rezonabile sau nu a arestării preventive justificate de gravitatea faptelor, jurisprudența CEDO a statuat că aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se poate face luându-se în considerare și circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se vedea în ce măsură există indicii cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate" (a se vedea cauzele Labita c. Italiei, Neumister c. Austriei).

Menținerea inculpatului sub imperiul celei mai grave dintre măsurile preventive nu poate avea la bază sine die gravitatea presupusei fapte comise întrucât măsura arestării preventive se transformă astfel într-o executare anticipată a pedepsei închisorii iar prezumția de nevinovăție de care orice inculpat se bucură în procesul penal este grav încălcată.

Arestarea preventiva constituie o măsură exceptională, regula fiind judecata in stare de libertate. Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat că, continuarea detenției nu se justifică într-o anumită speță decât dacă indicii concrete demonstrează o cerință veritabilă de interes public care prevalează, în ciuda prezumției de nevinovăție, asupra regulii respectării libertății individuale stabilită la art. 5 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului (a se vedea, McKay împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, C__________ împotriva Romaniei).

Instanța reține că lăsarea în libertate a inculpatului a prezentat în tot acest timp un pericol social concret pentru ordinea publică (astfel cum s-a arătat în toate hotărârile anterioare pronunțate în prezenta cauză), în raport de toate împrejurările reținute cu privire la gravitatea presupusei fapte comise, la antecedența penală și conduita acestuia, dar menținerea inculpatului în arest preventiv nu poate depăși limite temporare rezonabile, față de stadiul procedurii și scopul măsurii, chiar având în vedere volumul mare al actelor de cercetare de îndeplinit și complexitatea cauzei.

Se reține, totodată că trecerea timpului a atenuat în mod firesc ecourile negative ale presupusei fapte penale (pretins a fi comisă în perioada 2011-2012) și constată că la acest moment procesual, după mai mult de 6 luni de la luarea măsurii preventive a arestului, se poate pune în discuție durata rezonabilă a măsurii, având în vedere criteriile ce trebuie avute în vedere în ansamblul lor la această analiză, respectiv gradul de complexitate a cauzei, comportamentul părților și atitudinea autorităților judiciare.

Instanța constată, totodată că în cauză, pericolul social pentru ordinea publică prin lăsarea în libertate a inculpatului se menține, însă acesta ar putea fi prezervat în condițiile restrângerii stricte a libertății inculpatului, prin înlocuirea arestului într-un loc de detenție cu arestul la domiciliu, măsură preventivă care la acest moment procesual prezintă o optimă proporționalitate cu gravitatea faptei pretins a fi comise de inculpat.

Atingerea scopului vizat, respectiv, asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, nu ar putea fi realizată decât prin restrângerea libertății de mișcare a inculpatului și prin limitarea contactului cu diferite persoane, implicate în cauză, într-o calitate sau alta. Măsura arestării preventive a răspuns întru totul acestei necesități, însă, instanța apreciază că măsura preventivă a arestului la domiciliu, la momentul de față, este proporțională cu scopul identificat mai sus, tocmai prin natura pe care o are și prin posibilitatea stabilirii de către instanță a unor obligații clare în sarcina inculpatului.

Riscul ca cercetarea judecătorească să fie influențată prin vreun demers al inculpatului, prin influențarea martorilor sau a părții vătămate neaudiate până la acest moment (în condițiile în care nu se cunoaște unde ar putea fi găsită), poate fi înlăturat prin instituirea unor obligații a căror încălcare ar conduce la înlocuirea măsurii, cu cea a arestului preventiv.

În plus, în momentul de față sunt identificate elemente noi care să contribuie la crearea convingerii instanței că realizarea unei supravegheri concrete și eficiente a inculpatului de către organul judiciar și organul de supraveghere se poate realiza, în condițiile în care acesta prezintă un domiciliu stabil (condiție avută în vedere inițial de instanța de față și de instanța de control judiciar).

Instanța apreciază că rațiunile avute în vedere de Curtea de Apel Iași prin decizia nr.14/CPJ/2014 din 13.03.2014 la respingerea cererii de înlocuire a inculpatului și menținerea stării de arest sunt prezervate în momentul de față, atât prin dovezile făcute cu privire la împrejurarea că în condițiile existenței unui domiciliu stabil al inculpatului, măsura arestului la domiciliu ar putea fi controlată facil și consistent, cât și sub aspectul proporționalității măsurii preventive cu gravitatea acuzației aduse, prin referirile făcute de instanța de față în cele ce preced.

Față de considerentele expuse, constatând că în prezenta cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 218 Cod proc. pen., precum și, analizând împrejurările concrete ale cauzei și durata măsurii arestului preventiv, care justifică aprecierea că măsura preventivă mai ușoară a arestului la domiciliu este suficientă și necesară pentru realizarea scopului acesteia, prevăzut de art.202 alin. (1) C. proc. pen., în baza art.242 alin. 2 Cod proc. pen., va admite cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a arestului la domiciliu și, pe cale de consecință, va dispune înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul G_____ T_____ M_____ cu măsura preventivă a arestului la domiciliu prevăzută de art. 221 NCPP, constând în obligația impusă inculpatului de a nu părăsi imobilul unde locuiește, fără permisiunea instanței de judecată, și de a se supune restricțiilor stabilite de aceasta.

În consecință, se va dispune punerea în libertate a inculpatului G_____ (fost S_________) T_____ M_____ din locul de deținere, la rămânerea definitivă a prezentei, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.

În baza art. 221 alin.1 C.p.p. va impune inculpatului G_____ T_____ M_____, ca pe durata măsurii arestului la domiciliu, să nu părăsească imobilul unde locuiește, din Iași, _________________, ____________, __________________ permisiunea instanței, iar în baza art.221 alin.2 C.p.p. pe durata măsurii arestului la domiciliu inculpatul G_____ T_____ M_____ va avea de respectat următoarele obligații:să se prezinte în fața instanței de judecată, ori de câte ori este chemat; să nu comunice, direct sau indirect, personal sau prin persoane interpuse, cu persoanele vătămate U______ S_____ M_______ și S_____ I___, ori cu membrii familiilor acestora; să nu comunice, direct sau indirect cu martorii din cauză (audiați în faza urmăririi penale, a celor audiați în fața instanței, precum și cu martorii ce urmează a fi audiați în dosar).

Va atrage atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea credință a măsurii sau obligațiilor stabilite în sarcina sa prin prezenta, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.

Poliția mun.Iași - Secția 5 Poliție va fi desemnată pentru supravegherea respectării măsurii arestului la domiciliu și a obligațiilor stabilite prin prezenta, în sarcina inculpatului G_____ T_____ M_____.”

Împotriva acestei soluții, în termen legal, a formulat contestație procurorul, care a arătat că soluția dată de instanța de fond încalcă dispozițiile legale în ceea ce privește temeinicia sa.

Se precizează că judecătorul fondului a susținut în mod formal că sunt îndeplinite condițiile care impun înlocuirea măsurii arestării preventive, inculpatul nu a recunoscut fapta, are antecedente penale și este acuzat de o faptă gravă presupus a fi comisă pe o perioadă lungă de timp.

Procurorul consideră că măsura arestului preventiv este justificată pentru buna desfășurare a procesului penal și pentru protecția ordinii și liniștii publice.

Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva căii de atac prevăzute și a dispozițiilor legale în materie, instanța de control constată contestația formulată de procuror nefondată, pentru următoarele considerente :

Așa cum a reținut și instanța de fond, prevederile art. 242 alin.2 C.proc.pen., arată că măsura preventivă se înlocuiește cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia, și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prev. de art.202 alin.1 C.proc.pen.

Analizând materialul probator administrat în cauză până la această dată, Curtea constată că în continuare subzistă suspiciunea rezonabilă că inculpatul G_____ T_____ M_____ a săvârșit faptele pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.

Raportat la durata de timp a detenției provizorii, la stadiul soluționării pricinii, dar și la împrejurările concrete ale cauzei, precum și la cele legate de persoana inculpatului, Curtea consideră că instanța de fond a stabilit corect că scopul măsurilor preventive prevăzut de art. 202 alin, 1 Cod proc. pen poate fi atins și printr-o altă măsură preventivă mai puțin severă, cum ar fi arestul la domiciliu.

Este adevărat că faptele presupus a fi comise de inculpat sunt grave, iar poziția procesuală a acestuia este de nerecunoaștere, fiind cunoscut și cu antecedente penale, dar măsura arestului la domiciliu, care este tot o măsură privativă de libertate, înlătură atât pericolul social pe care inculpatul l-ar prezenta prin lăsarea sa în libertate, totodată constituind și o garanție pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii inculpatului de la judecată și prevenirea săvârșirii unei alte infracțiuni.

Indignarea opiniei publice față de situația că persoanele bănuite de comiterea unor astfel de fapte nu sunt menținute în stare de arest preventiv, nu poate fi o motivație justificată pentru prelungirea până la finalizarea procesului penal a celei mai severe măsuri privative de libertate, în condițiile în care legiuitorul a creat o altă măsură privativă de libertate mai puțin severă, prin care se poate înlătura atât pericolul public al lăsării inculpatului în stare de libertate cât și realizarea scopului prev. de art.202 alin.1 C.proc.pen.

Față de aceste considerente, Curtea constatând legală și temeinică încheierea instanței de fond, va respinge ca nefondată contestația formulată de Ministerul Public - D_____- S________ Teritorial Iași.

Văzând și disp. art. 275 alin. 3 Cod procedură penală;

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de Ministerul Public - D_____- S________ Teritorial Iași, împotriva încheierii din data de 04.06.2014 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. XXXXXXXXX14, încheiere pe care o menține.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 06.06.2014.

Președinte,

G___ S____

Grefier,

C_______ B_____

Red. G.S.

Tehnored. C.B.

2 ex. - 17 Iunie 2014

Tribunalul Iași

Judecător – L___ S____