R O M Â N I A

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI – NCPP - CPJ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX

Decizia penală nr. 41

Ședința publică din 27.06.2014

Completul constituit din:

Președinte C____ – C_______ A___

Grefier R_______ E____

Pe rol se află pronunțarea asupra contestațiilor declarate de inculpații P____ G_______, T_____ C_________ și C______ R___ C_________ împotriva încheierii de ședință din data de 19.06.2014, pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr. XXXXXXXXXX4*.

La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că dezbaterile asupra contestațiilor au avut loc în data de 25.06.2014, în ședință publică (cu participarea din partea Ministerului Public - a domnului procuror D_________ M____ din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D_____ – S________ Teritorial Iași), susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi.

INSTANȚA,

Prin încheierea de ședință din 19.06.2014 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul cu numărul XXXXXXXXXX4*, în baza dispozițiilor art. 362 alin.2 rap. la art. 208 alin. (4) Cod procedură penală, s-a verificat și constat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților C______ R___ C_________, fiul lui C______ și Cocuța, născut la data de 24.12.1987 în mun. P______, jud. Iași, domiciliat în _____________________________________. Iași, CNP xxxxxxxxxxxxx, T_____ C_________, fiul lui C_________ și L______, născut la data de 02.11.1986 în Orș. Hîrlău, jud. Iași, domiciliat în ___________________________, jud. Iași, CNP xxxxxxxxxxxxx, R___ V_____, fiul lui G_______ și M______, născut la data de 26.12.1988 în mun. R____, jud. N____, domiciliat în _____________________________, jud. N____, CNP xxxxxxxxxxxxx și P____ G_______, fiul lui T_____ și I_____, născut la data de 22.10.1967 în ________________________, domiciliat în _____________________________, jud. Iași, CNP xxxxxxxxxxxxx, deținuți în P____________ Iași în baza mandatelor de arestare preventivă nr. 36/U/20.060.2013, 37/U/20.060.2013, 38/U/20.060.2013, 39/U/20.060.2013, emise de Tribunalului Iași, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, măsură preventiva ce a fost menținută.

În temeiul art. 362 alin. 1 Cod proc. pen. au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar sau cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, formulate de inculpații C______ R___ C_________, R___ V_____ și P____ G_______.

În motivarea soluției sus arătată, instanța de fond a reținut următoarele considerente:

Prin rechizitoriul nr. 219D/P/2012 din data de 09.10.2013 D.I.I.C.O.T.-S________ Teritorial Iași, înregistrat la Tribunalul Iași sub numarul (inițial) xxxxx/99/2013, s-a dispus, între altele, trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților:

- C______ R___ C_________, fiul lui C______ și Cocuța, născut la data de 24.12.1987 în mun. P______, jud. Iași, domiciliat în _____________________________________. Iași, CNP xxxxxxxxxxxxx, cercetat sub acuzația săvârșirii infracțiunilor de „inițierea sau constituirea unui grup care nu este grup infracțional organizat ” faptă prevăzută și pedepsită de art. 8 din Lg. 39/2003, și „trafic de minori”, faptă prevăzută și pedepsită de art. 13 al. 1-3 din Legea 678/2001;

- T_____ C_________, fiul lui C_________ și L______, născut la data de 02.11.1986 în Orș. Hîrlău, jud. Iași, domiciliat în ___________________________, jud. Iași, CNP xxxxxxxxxxxxx, cercetat sub acuzația săvârșirii infracțiunilor de „inițierea sau constituirea unui grup care nu este grup infracțional organizat ” faptă prevăzută și pedepsită de art. 8 din Legea nr. 39/2003 și „trafic de minori”, faptă prevăzută și pedepsită de art. 13 al. 1-3 din Legea 678/2001;

- R___ V_____, fiul lui G_______ și M______, născut la data de 26.12.1988 în mun. R____, jud. N____, domiciliat în _____________________________, jud. N____, CNP xxxxxxxxxxxxx, cercetat sub acuzația săvârșirii infracțiunilor de „inițierea sau constituirea unui grup care nu este grup infracțional organizat ”faptă prevăzută și pedepsită de art. 8 din Legea nr. 39/2003 și „trafic de minori”, faptă prevăzută și pedepsită de art. 13 al. 1-3 din Legea 678/2001;

- P____ G_______, fiul lui T_____ și I_____, născut la data de 22.10.1967 în ________________________, domiciliat în _____________________________, jud. Iași, CNP xxxxxxxxxxxxx, cercetat sub acuzația săvârșirii infracțiunii de „trafic de minori”, faptă prevăzută și pedepsită de art. 13 al. 1-3 din Legea 678/2001;

În fapt, în esență, s-a reținut că inculpații C______ R___ C_________, T_____ C_________, R___ V_____, ar fi constituit, aderat, sprijinit un grup infracțional care nu este grup infracțional organizat în scopul exploatării sexuale prin recrutarea, transportarea, transferarea, gãzduirea sau primirea a două victime minore, în scopul exploatãrii acestora, prin obligarea la practicarea prostituției , în unele cazuri prin amenințare, violențã sau alte forme de constrângere, prin înșelãciune și abuz de autoritate. Cu privire la inculpații R____ I____ și P____ G_______ s-a reținut, în actul de sesizare a instanței, că au cazat, transportat și exploatat prin obligarea la practicarea prostituției pe partea vătămată minoră A__________ A______ C_______.

În sarcina tuturor inculpaților menționați mai sus s-a mai reținut că au întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată A__________ A______ C_______, când aceasta avea vârsta de doar 14 ani.

Pentru aceste acuzații, prin încheierea penală nr. 86/20.06.2013 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților, pentru o durată de 29 de zile, de la data de 20.06.2013 la data de 18.07.2013, inclusiv, pentru fiecare inculpat, măsura fiind ulterior menținută prin hotărâri rămase definitive.

În ședința publică din data de 11.03.2104, reprezentantul D_____ – S________ Teritorial Iași a solicitat luarea față de inculpatul Avârvarei D_____ M_____ a măsurii preventive a controlului judiciar, prev. de art. 211 Cod proc. pen.

În condițiile art.242 alin. (8) Cod procedură penală, instanța a procedat la interpelarea inculpaților P____ G_______, R___ V_____, C______ R___ C_________ dacă doresc să dea declarații cu privire la motivele pe care se întemeiază cererile formulate, iar aceștia au declarat că se prevalează de dreptul la tăcere, urmând să-și expună punctul de vedere în ultimul cuvânt acordat de instanță.

În motivarea cererilor de înlocuire, inculpații au precizat că nu se mai impune menținerea lor în stare de arest preventiv, că sunt arestați de aproximativ un an de zile, că cercetarea judecătorească este finalizată în proporție de 90%, astfel că nu mai au cum să influențeze buna desfășurare a procesului penal. Inc. R___ V_____ solicită a se avea în vedere faptul că au avut un loc de muncă , că locuiește cu familia sa și este cunoscut și caracterizat conform înscrisurilor depuse la dosar ca fiind o persoană corectă.

Au mai invocat inculpații, prin apărători, împrejurarea că infracțiunea prev. de art. 8 din Legea 39/2003 ar fi fost dezincriminată ca urmare a intrării în vigoare la data de 01.02.2014 a noului Cod penal, astfel că temeiurile care au stat la baza arestării preventive s-au modificat.

Analizând actele și lucrările dosarului în procedura de verificare a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, examinând și temeinicia cererilor de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpați, instanța de fond a constatat următoarele:

În cadrul verificării privind arestarea inculpatului în cursul judecății, instanța pornește de la prevederile art. 208 alin. 4 din Noul Cod de procedură penală, potrivit cărora: „În tot cursul judecății, instanța, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive și a măsurii arestului la domiciliu dispuse față de inculpat.” și va avea în vedere și că, potrivit art. 242 alin. 2 din Noul Cod de procedură penală, „măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală”

În acest sens, dispozițiile art. 202 alin. 1 din Noul Cod de procedură penală prevăd că „scopul dispunerii unor măsuri preventive este reprezentat de necesitatea asigurării unei bune desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori ale prevenirii săvârșirii unei noi infracțiuni”.

În cauza de față, instanța constată că temeiurile în baza cărora s-a dispus și menținut arestarea preventivă a celor patru inculpați până la acest moment procesual s-au modificat parțial, dar că temeiurile care nu s-au modificat și care subzistă încă impun, cu necesitate, menținerea măsurii arestării preventive dispusă față de inculpați.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 223 alin.2 din Noul Cod de procedură penală, „măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Analizând infracțiunile pentru care inculpații sunt judecați în prezenta cauză penală, fără a aduce în discuție eventuale situații de dezincriminare, verificare care se va realiza cu ocazia deliberării, instanța constată că infracțiunile sunt sancționate de lege cu pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare, motiv pentru care instanța va analiza subzistența temeiurilor arestării preventive a inculpaților.

Judecătorul reține că, la luarea acestei măsuri au fost respectate drepturile inculpaților, care s-au bucurat de garanțiile prevăzute de lege în ceea ce privește respectarea dreptului la apărare, a dreptului de a da declarații ori de a se prevala de dreptul la tăcere, au fost ascultați de către judecătorul de drepturi și libertăți și de către instanța de judecată de câte ori s-a impus acest lucru, exercitând împotriva încheierilor prin care s-a dispus luarea măsurii preventive și menținerea ei, contestații la instanța superioară, contestații ce au fost respinse ca neîntemeiate, ultima încheiere rămânând definitivă prin decizia penală nr. 37CPJ/11.06.2014 a Curții de Apel Iași.

Constată astfel instanța faptul că parte dintre temeiurile care au dus la arestarea preventivă a inculpaților C______ R___ C_________, T_____ C_________, R___ V_____, P____ G_______ s-au modificat, dar că parte din aceste temeiuri subzistă în continuare și că acestea impun privarea de libertate, în continuare, a celor patru inculpați, pentru motivele ce vor fi expuse în prezenta încheiere.

Astfel, în cauză există probe (administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și nemijlocit în cursul cercetării judecătorești) din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații au comis faptele pentru care sunt judecați și pentru care s-a dispus arestare lor preventivă, așa cum au fost acestea prezentate anterior.

De asemenea, pe baza evaluării gravității faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată acelor patru inculpați, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora, lipsei a antecedentelor penale ale inculpaților și ale datelor care caracterizează persoana acestora, instanța apreciază că privarea de libertate a celor doi inculpați este necesară în continuare pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

În acest sens, instanța are în vedere că pericolul concret pe care lăsarea în libertate a inculpaților îl reprezintă pentru ordinea publică rezultă din circumstanțele concrete ale presupuselor fapte săvârșite, infracțiuni grave, prin modalitatea concretă de comitere - într-o formă de organizare, cu implicarea totală a inculpaților, asupra unor victime vulnerabile), precum și prin urmările produse, dar și cele potențiale prin faptele imputate , calificându-se în concret însuși pericolul pe care îl prezintă pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpaților, modalitatea de săvârșire a presupuselor fapte relevând, în opinia acestei instanțe, periculozitatea sociala sporită a acestor inculpați.

Instanța are în vedere, pe lângă modalitatea concretă de comitere a faptelor și urmările produse prin faptele imputate inculpaților și circumstanțele personale ale acestora care, au ales să comită acest gen de fapte pentru a-și asigura astfel, în mod facil, surse importante de venituri, evident cu caracter ilicit, ceea ce releva pericolul social sporit al acestora.

Toate aceste elemente formează convingerea instanței în sensul că eliberarea din mediul carceral a inculpaților ar determina o stare de pericol pentru ordinea publică.

Este neîndoielnic că săvârșirea oricărei infracțiuni prin care se aduce atingere unor relații sociale ocrotite de lege, este susceptibilă să producă o tulburare a ordinii publice, față de reacția așteptată a persoanelor prejudiciate prin săvârșirea acesteia în sensul unei sancțiuni rapide și eficiente față de autorul infracțiunii, reacție susținută de toate persoanele ce au cunoștință de existența acestei infracțiuni.

Cu toate acestea, arestarea preventivă este o măsură care nu se impune din simpla perspectivă a unei „tulburări a ordinii publice” ci, textul de lege impune existența unei „stări de pericol pentru ordinea publică”, pericol ce poate fi dedus doar din împrejurări legate de infracțiune și de infractor, criteriu legal de această dată, și care ar consta în aceea că, prin lăsarea în libertate la acest moment a inculpaților, societatea ar putea presupune că organele statului nu acționează în mod ferm pentru înlăturarea stărilor de pericol generate de infracționalitate, existând temerea ca inculpații să reietereze comportamentul infracțional - indiferent dacă această temere ar fi justificată sau nu față de împrejurările concrete ale speței - și putând constitui, în aceeași măsură, o încurajare pentru alte persoane tentate de comită infracțiuni de acest gen.

În speță, aceste împrejurări deosebite, care au impus luarea măsurii arestării preventive față de inculpați continuă să subziste și reclamă și la acest moment, menținerea stării de arest a acestora, ținând totodată cont de faptul că în acest interval de timp în care s-au produs modificări, dar nu semnificative, cu privire la temeiurile arestării preventive.

Motivele pentru care, până la acest moment procesual, nu au fost administrate toate probele în cauză – constând, în principal, în audierea martorilor - nu sunt consecința unei lipse de diligență în instrumentarea cauzei, ci sunt și consecința uor împrejurări obiective, constând în lipsa unora dintre martori la termenele la care au fost citați, însă împrejurarea că cercetarea judecătorească se apropie de fianl nu justifică prin ea însăși lăsarea inculpaților în libertate, existând în continuare riscul influențării unor prome, cu atât mai mult cu cât instanța a dispus citarea în calitate de martori a inculpatilor Monega C______ N___ și R____ I____, care au beneficiat de disp. art. 320 ind. 1 Codul de procedură penală din 1969 recunoscand in totalitate faptele reținute in sarcina lor astfel cum au fost retinute in actul de sesizare.

Pentru a răspunde exigențelor art.5 pct.1 lit.c din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului, instanța trebuie să analizeze și posibilitatea luării unor măsuri alternative întrucât, numai dacă acestea nu se justifică în cazul concret, se poate proceda la menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat (cauza McKay c Regatului Unit).

În acest sens, instanța va proceda, în conformitate cu dispozițiile art. 242 Cod procedură penală, la analiza cereririlor formulate de inculpați, prin apărătorii lor aleși, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar sau a arestului la domiciliu.

Instanța a avut în vedere și că, potrivit art. 241 alin. 2 Cod procedură penală, „măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală”

În acest sens, dispozițiile art. 202 alin. 1 Cod procedură penală prevăd că „scopul dispunerii unor măsuri preventive este reprezentat de necesitatea asigurării unei bune desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori ale prevenirii săvârșirii unei noi infracțiuni”.

Conform art. 211 din Noul Cod de procedură penală, instanța poate dispune luarea măsurii controlului judiciar față de inculpat dacă această măsură este necesară pentru realizarea scopului prevăzut la art.202 alin.1 din Noul Cod de procedură penală.

Pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 C.pr.pen., înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică și împiedicarea inculpaților de a săvârși din nou același fel de infracțiuni, precum și realizarea unei bune asigurări a desfășurării procesului penal, nu pot fi realizate în contextul impunerii acestei măsuri, restrictivă de libertate, ci doar prin menținerea inculpaților în mediul carceral.

Aprecierea instanței se întemeiază pe datele ce caracterizează persoana inculpaților, ce au fost expuse mai sus, ce duc la caracterizarea acestora ca fiind o persoane predispuse pentru comiterea de infracțiuni de genul celor pentru care sunt judecați în prezenta cauză, datorită ușurinței cu care au acceptat comiterea pretinselor fapte, aspect care i-ar predispune la comiterea de fapte de același gen.

Or, impunerea acestei măsuri a controlului judiciar este legată indisolubil de capacitatea inculpaților de a se supune unui control constant din partea organelor de poliție și de a respecta o ________ restricții, iar o eventuală încălcare a acestor restricții, ce pare a fi extrem de plauzibilă raportat la comportamentul constant al acestora până la acest moment, nu ar determina doar înlocuirea măsurii controlului judiciar cu arestarea preventivă ci, mai mult, ar putea afecta iremediabil procesul de aflare a adevărului în cadrul cercetării judecătorești.

În acest sens, se impune a se menționa că inculpații au negat constant existența faptelor pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată, prezentând varianta lor cu privire la derularea evenimentelor, care implică o presupusă acceptare din partea victimelor minore de a fi implicate în activitarea infracțională pretins desfășurată de către inculpați.

Este adevărat că în prezenta cauză, inculpații beneficiază de prezumția de nevinovăție, însă, la acest moment procesual, pentru aprecierea oportunității aplicării unei măsuri preventive neprivative de libertate, instanța poate lua în considerare toate datele ce rezultă din ansamblul cercetărilor penale efectuate în cauză, date în raport de care se poate constata o evoluție comportamentală negativă a inculpaților.

În același timp ingerința statului, manifestată prin instituirea arestării preventive, nu prezintă disproporționalitate față de scopul urmărit, cât timp protejarea interesului general al comunității și a drepturilor tuturor membrilor ei este prioritară față de limitarea libertății inculpaților, în condițiile cauzei de față, arestarea preventivă fiind situată pe coordonatele legalității instituirii unei astfel de măsuri.

Din toate aceste motive instanța, în conformitate cu baza disp. art.242 din Noul Cod de procedură penală va respinge, ca fiind nefondate, cererile formulate de inculpații, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar sau a arestului la domiciliu.

Sub aspectul duratei arestării preventive, instanța reține că perioada scursă de la arestarea preventivă până în prezent, de aproximativ 12 luni, poate fi considerată îndelungată, însă ea se circumscrie noțiunii de durată rezonabilă, ca și componentă a unui proces echitabil, din perspectiva proporționalității cu elementele vizând timpul necesar administrării de probatorii, în corelare directă cu natura cauzei și complexitatea acesteia, interval de timp în care nu s-a produs vreo modificare a temeiurilor care au determinat instanța să concluzioneze că buna desfășurare a procesului penal reclamă luarea unei măsuri privative de libertate.

Toate aceste aspecte constituie, în opinia instanței argumente ce justifică menționarea inculpaților în stare de privare de libertate, măsură proporțională cu gravitatea faptelor presupus a fi comise și necesară pentru realizarea scopului procesului penal, derulării acestuia în bune condiții, dar și pentru a preveni comiterea de noi infracțiuni, de către inculpați sau de către persoanele care, luând cunoștință de faptele comise de acesta, ar aprecia că acestea constituie un comportament normal în condițiile în care organele statului nu intervin.

Împotriva încheierii sus arătată, în termenul legal de 48 de ore, inculpații C______ R___ C_________, T_____ C_________ și P____ G_______ au exercitat calea de atac a contestației.

În motivarea contestațiilor promovate, inculpații contestatori au susținut ca încheierea atacata este nelegală și netemeinica întrucât în cazul lor nu subzista motive care sa justifice menținerea măsurii arestului preventiv.

Inculpatul contestator T_____ C_________ a susținut ca în încheierea contestata se regăsesc într-o proporție extrem de mare pasaje din încheierile anterioare de menținere a masurii arestului preventiv, instanța de fond neaducând motive noi în sprijinul soluției pronunțate. Motiveaza inculpatul T_____ C_________ ca în raport de conduita buna pe care a avut-o anterior momentului arestării, reputația pozitiva de care se bucura în comunitate, se impune a se reține că în ipoteza punerii sale în libertate nu ar încerca sa zădărnicească buna desfășurare a procesului penal care se află într-o etapa de la finalul procedurii. A mai arătat același inculpat faptul ca masura arestului preventiv a depășit o durata rezonabilă și ca în intervalul de timp de când este arestat și pâna în prezent a intrat în vigoare o noua lege penală generală care prevede pedepse mai blânde în cazul infracțiunilor pentru care este judecat.

Inculpatul contestator C______ R___ C_________ a criticat încheierea contestata din perspectiva duratei arestului preventiv, susținând faptul ca prin scurgerea timpului a disparut și pericolul social pentru ordinea publica. De altfel, susține contestatorul C______ R___ C_________, în opinia sa pericolul pentru ordinea publica nici nu a existat vreodata, neexistând probe din care sa rezulta atitudinea negativa a opiniei publice față de faptele penale ce îi sunt imputate. Arata inculpatul contestator că în presa a apărut doar un singur articol referitor la cauza penală în care este implicat dar ca acel articol a fost determinat de calitatea pe care o au alte persoane din dosar și nu cu referire la persoana sa.

În raport de stadiul în care se află în prezent dosarul, de regimul sancționator mai blând prevăzut de noul Cod penal și de faptul că una dintre infracțiunile de a cărui savârșire este acuzat a fost dezincriminata, susține contestatorul inculpat ca se impune punerea sa în libertate ca urmare a înlocuirii arestului preventiv cu o alta masura preventiva mai blânda.

În motivarea caii de atac promovata, inculpatul contestator P____ G_______, în esență, a susținut ca masura arestului preventiv luata împotriva sa este nelegală întrucât nu a comis infracțiunile pentru care este judecat. Susține inculpatul ca nu exista probe P____ G_______ care sa faca dovada ca ar comis vreuna dintre infracțiunile pentru care a fost trimis în judecata, astfel ca menținerea arestului preventiv are caracter abuziv.

Au solicita inculpații contestatori C______ R___ C_________, T_____ C_________ și P____ G_______ admiterea contestațiilor formulate, rejudecarea cauzei cu finalitatea pronunțării unei noi soluții care sa conduca la punerea lor în liberate.

Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva căii de atac promovate și a dispozițiilor legale în materie, Curtea constată neîntemeiate contestațiile promovate de inculpații C______ R___ C_________, T_____ C_________ și P____ G_______ pentru considerentele ce vor fi redate în continuare.

În examinarea măsurii preventive sub puterea căreia se afla inculpații contestatori C______ R___ C_________, T_____ C_________ și P____ G_______ se va porni de la normele de procedura penala care reglementează arestul preventiv în etapa de camera preliminara, respectiv art. 348 corelat cu art. 208 raportat la art. 207 Cod procedura penală conform cu care, în cadrul procesual al verificării legalității și temeiniciei arestării preventive, instanța poate dispune fie menținerea măsurii preventive când constată că temeiurile care au determinat luarea ei se mențin sau există temeiuri noi care justifică măsura preventivă fie revocarea măsurii când constată că au încetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive și nu există temeiuri noi care să o justifice ori în cazul în care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive.

În cadrul examenului de față, judecătorul de camera preliminara de la instanța superioara are în vedere și dispozițiile art. 242 alineatul 2 Cod procedură penală potrivit cărora o măsură preventivă se înlocuiește cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile legale pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală, acela de a asigura buna desfasurare a procesului penal, a împiedica sustragerea suspectului sau inculpatului de la urmarirea penală sau de la judecata ori pentru a preveni savârșirea de noi infracțiuni.

Sub aspect procesual legalitatea și temeinicia măsurii preventive a inculpaților contestatori din prezentul dosar, la momentul de față, se raportează la dispozițiile art. 202 și 223 alin. 2 Cod procedură penală.

Examinând aplicabilitatea dispozițiilor procesual penale sus arătate, instanța de control judiciar constată, pe de o parte că în cauză există indicii temeinice care justifică suspiciunea rezonabilă că inculpații C______ R___ C_________, T_____ C_________ și P____ G_______ ar putea fi autorii unor infracțiuni de trafic de minori, act sexual cu un minor și inițierea sau constituirea unui grup care nu este grup infracțional organizat pentru care au fost trimiși în judecată, infracțiuni ce au continuitate de incriminare și în noua lege penală generală (intrată în vigoare la data de 01 februarie 2014), iar măsura arestării preventive a inculpaților a fost luata cu respectarea deplina a normelor procesuale ce guvernau instituția arestarii preventive la momentul la dare a fost dispusa (iunie 2013), iar ulterior a fost prelungita și respectiv menținută în deplin acord cu dispozițiile legale incidente în materie, ceea ce face ca măsura preventiva sub puterea careia se află inculpații să fie legală și temeinică, proporțională cu gravitatea acuzațiilor formulate împotriva lor și necesară pentru realizarea scopului bunei desfășurări a procesului penal și al prevenirii săvârșirii de infracțiuni, nefiind totodată îndeplinite condițiile legale pentru a se dispune înlocuirea acesteia cu arestul la domiciliu sau controlul judiciar.

Efectuând propria analiza și evaluare a materialului probator existent la dosar, de o maniera sumara, specifica cadrului procesual de față, judecătorul de la instanța ierarhic superioară reține ca acesta furnizeaza un ansamblu de date și informații credibile și serioase ce legitimeaza suspiciunea rezonabila ca inculpații C______ R___ C_________, T_____ C_________ și P____ G_______ ar fi avut comportamente ce intra în sfera ilicitului penal și care pot fi circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunilor de act sexual cu un minor, trafic de persoane și inițierea sau constituirea unui grup care nu este grup infracțional organizat.

Curtea ține să sublinieze că în prezenta procedură, judecătorului nu-i este permisă o analiză amănunțită a probatoriului, a încadrării juridice date faptelor prin actul de sesizare și nici o apreciere asupra temeinicei sau netemeiniciei acuzațiilor. Judecătorul se limitează la acest moment la a aprecia că nu a fost infirmată ipoteza avansată de procuror prin rechizitoriu privind modul în care s-au putut petrece faptele.

În acest cadru, instanța de control judiciar reține din probatoriul administrat că, față de conținutul presupuselor fapte imputate inculpaților C______ R___ C_________, T_____ C_________ și P____ G_______ prin actul de sesizare (constând în întreținerea de acte sexuale cu doua victime ce aveau vârsta de 14 și respectiv 15 ani, exploatarea sexuala a acestor victime minore, în cadrul unei grupări infracționale, situație în care acțiunile inculpaților erau organizate de o maniera coordonata, iar eforturile lor infracționale se completau), împrejurările comiterii presupuselor fapte (în mod organizat, în baza unui plan infracțional prestabilit, pe o perioada relativ mare de timp, pe un areal geografic extins, prin atragerea și implicarea în acțiunile ilicite și ale unor agenți de poliție în scopul, cel mai probabil, de a avea asigurata protecția din partea agenților statului), urmările ireversibile presupus produse asupra existenței psihice a victimelor minore dar și cele care se puteau produce prin continuarea exploatării sexuale a acestora și a întretinerii de acte sexuale cu ele, presupusele fapte ce se impută inculpaților contestatori și pentru care există indicii temeinice de comitere, prezintă un grad de pericol social sporit.

Referitor la susținerea inculpatului contestator P____ G_______ cum ca nu a comis faptele penale pentru care a fost trimis în judecata, instanța de control judiciar arata ca simpla negare a comportamentului ilicit imputat, în lipsa unor elemente, date și chiar probe care să dea credibilitate poziției procesuale a inculpatului, nu este în măsura să infirme și nici măcar să contrazisa ansamblul probator existent la dosar, după cum nu probeaza nici lipsa de temeinicie a probele sus arătate.

Analizând toate actele și lucrările dosarului și evaluând mijloacele de proba administrate în cauza până la acest moment al procedurii judiciare, Curte reține că soluția dispusa de instanța de fond, aceea de menținere a arestului preventiv fata de inculpații contestaori și de respingere a cererii de înlocuire a arestului preventiv cu arestul la domiciliu sau controlul judiciar, este însoțită și susținuta de argumente solide și pertinente, prezentate într-o maniera dezvoltata în considerentele hotarârii examinate, argumente care conving pe deplin asupra justeții soluției date.

Dată fiind pertinența și consistența argumentelor de fapt și de drept dezvoltate în considerentele hotarârii examinate, completate cu argumente extrase din jurisprudența Curții de la Strasbourg, judecatorul de la instanța ierarhic superioara înțelege să-și însușeasca în integralitatea lor aceste argumente și, la rândul său, să le rețina în fundamentarea soluției de respingere a contestațiilor de față.

Din perspectiva jurisprudenței CEDO, se reține că instanța europeana a statuat că detenția preventivă nu se justifică într-o anumită speță decât dacă indicii concrete demonstrează o cerință veritabilă de interes public care prevalează, în ciuda prezumției de nevinovăție, asupra regulii respectării libertății individuale stabilită la art. 5 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului (a se vedea, McKay împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, C__________ împotriva Romaniei); orice plasare sub arest preventiv a unui acuzat, chiar si pentru o scurta durata, trebuie sa fie justificata in mod convingător de către autorități, (Chichkov impotriva Bulgariei, Musuc impotriva Moldovei, Tarau impotriva Romaniei).

Arestarea preventiva a inculpaților C______ R___ C_________, T_____ C_________ și P____ G_______, a fost determinată de starea de pericol ilustrată si de necesitatea prezervării ordinii publice, temeiuri care subzista și la acest moment și, în plus, se remarca ca probatoriul strâns după arestarea inculpaților a căpătat o greutate suplimentare, susținând soluția de trimitere în judecata, aspect ce vine să întărească convingerea necesității menținerii inculpatilor în afara mediului social.

Elementele invocate de inculpati în motivarea căii de atac de față, pentru argumentele anterior redate, nu pot fi primite și nu au forța de a înlătura necesitatea menținerii inculpaților în afara mediului social pentru a proteja astfel ordinea publica.

Legat de critica ce vizeaza modul de argumentare a soluției date – critica formulata de inculpatul T_____ C_________ – Curtea o constată neîntemeiata întrucât atâta timp cât motivele – de fapt și drept – care au fundamentat opinia judecătorului fondului sunt aceleași cu cele care au stat la baza soluțiilor anterioare date asupra masurii arestului preventiv este firesc ca și argumentarea soluției să fie păstrata, existând astfel identitate de argumente. O motivare diferita fata de cele anterioare s-ar fi impus în situație în care prima instanța ar fi reținut intervenția unor motive noi care justifica menținerea masurii preventive, ceea ce nu s-a întâmplat în cauza supusa prezentei analize.

Referitor la starea de pericol pentru ordinea publica pe care o prezinta inculpații contestatori, Curte ține sa arate ca o atare stare exista independent de împrejurarea apariției sau nu în mass-media a unor articole, emisiuni care sa aiba ca subiect faptele penale și persoana infractorilor anume vizați de masura preventiva. Starea de pericol pentru ordine publica reiese din aceleași mijloace de proba cu cele care justifica suspiciunea comiterii unor fapte ce pot fi circumscrise conținutului constitutiv al unor infracțiuni și exista atunci când faptele bănuit comise trezesc un sentiment de respingere, repulsie, dezacord din partea membrilor societății care iau cunoștință despre cele petrecute în realitatea socială, prin diverse cai.

În considerarea tuturor argumentelor anterior expuse, reținând că soluția instanței de fond este corecta, iar argumentele care o însoțesc sunt de natura să convingă asupra justeței ei, judecătorul de la instanța de control judiciar își însușește argumentele magistratului de la Tribunalul Iași și, adăugând și argumentele proprii dezvoltate mai sus, urmează să dispună respingerea, ca nefondate, a contestațiilor formulate de inculpații C______ R___ C_________, T_____ C_________ și P____ G_______, împotriva încheierii de ședință din 19.06.2014 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. XXXXXXXXXX4*, încheiere pe care o va menține.

Cu privire la cererea avocatului A____ D______ privind acordarea onorariului oficiu conform delegației nr. 4345/25.06.2014 emisa de Baroul Iași, instanța de control judiciar urmeaza sa dispună respingerea acesteia motivat de împrejurarea ca, la momentul la care avocatul desemnat din oficiu pentru inculpatul T_____ C_________ s-a prezentat la arhiva curenta a Curșii de Apel Iași pentru a studia prezenta cauza (25.06.2014, ora 11,10), la dosar exista referatul întocmit de grefierul de ședință din care rezulta ca în urma discuției telefonice purtate cu avocatul ales al inculpatului menționat (av. M___ B____ C____), acesta din urma a arătat ca se va prezenta și la instanța de control judiciar pentru a acorda asistență calificata clientului sau. Or, în raport cu acesta împrejurare, având în vedere ca avocatul desemnat din oficiu putea, cu multa ușurința, observa și constata faptul că delegația sa este încetata de drept ca urmare a prezentarii avocatului ales, Curtea reține că nu se impunea sa desfasoare vreo activitate specifica calității de avocat care sa îndreptățeasaca la acordarea de onorariului din oficiu, ceea ce face ca cererea sa în aceasta privință să fie neîntemeiata.

Văzând și dispozițiile art. 272 și art. 275 alin. (2) Cod procedura penală care reglementează plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

În numele legii,

Decide:

În temeiul dispozițiilor art. 206 Cod procedură penală, respinge ca nefondate contestațiile formulate de inculpații C______ R___ C_________, fiul lui C_________ și Cocuța, născut la data de 24.12.1987 în mun. P______, jud. Iași, cu domiciliul în com. Valea Seacă, _______________________, CNP xxxxxxxxxxxxx, în prezent deținut în P____________ Iași sub puterea mandatului de arestare preventiva nr. 36/U din 20.06.2013 emis de Tribunalul Iași, T_____ C_________, fiul lui C_________ și L______, născut la data de 02.11.1986 în orașul Hîrlău, jud. Iași, cu domiciliul în com. Scobinți, ______________________, CNP xxxxxxxxxxxxx, în prezent deținut în P____________ Iași sub puterea mandatului de arestare preventiva nr. 37/U din 20.06.2013 emis de Tribunalul Iași și P____ G_______, fiul lui T_____ și I_____, născut la data de 20.10.1967 în ________________________, cu domiciliul în com. Tătăruși, _______________________, CNP xxxxxxxxxxxxx, în prezent deținut în P____________ Iași sub puterea mandatului de arestare preventiva nr. 39/U din 20.06.2013 emis de Tribunalul Iași, împotriva încheierii de ședință din 19.06.2014 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. XXXXXXXXXX4*, încheiere pe care o menține.

În baza dispozițiilor art. 272 Cod procedura penală, suma de 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu pentru inculpatul contestator P____ G_______ (delegația nr. 4347/25.06.2014 emisă de Baroul Iași) va fi avansata Baroului Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, urmând a fi inclusă în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Respinge, ca nefondata, cererea avocatului A____ D______ privind acordarea onorariului oficiu conform delegației nr. 4345/25.06.2014 emisa de Baroul Iași.

În baza dispozițiilor art. 275 alin. (2) Cod procedură penală, obligă pe inculpații contestatori C______ R___ C_________, T_____ C_________ și P____ G_______ să plătească statului, cu titlu de cheltuieli judiciare, după cum urmează:

- inculpatul C______ R___ C_________, suma de 100 lei;

- inculpatul T_____ C_________, suma de 100 lei;

- inculpatul P____ G_______, suma de 200 lei, din care suma de 100 lei reprezinta onorariu avocet oficiu.

Definitiva.

Pronunțată în ședință publica, azi 27 iunie 2014.

Președinte, Grefier,

A___ C____ – C_______ E____ R_______

aflat în c.o., semneaza președintele instanței

Redactat/Tehnoredactat jud. C.C.A.

2exemplare/22.08.2014

Tribunalul Iași

Judecător I___ D______