Dosar nr. XXXXXXXXXXX operator 2711

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

ÎNCHEIERE PENALĂ 17/DL

Ședința din camera de consiliu din data de 4 aprilie 2014

JUDECĂTOR DE DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI: F_________ P____

GREFIER : A__ M____ I______ C____

P________ de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Timișoara a fost reprezentat de procuror S____ A______.

Pe rol soluționarea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive față de inculpatul V____ R____ C______, formulată de inculpat prin apărător ales avocat M____ Tripona.

La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu a răspuns inculpatul V____ R____ C______, personal și asistat de avocat ales M____ Tripona.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Nemaifiind alte cereri de formulat, se acordă cuvântul în dezbaterea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive față de inculpatul V____ R____ C______.

Avocat ales, Tripona M____, solicită admiterea cererii și înlocuirea măsurii arestarii preventive cu măsura controlului judiciar prev. de art. 202 al. 4 lit. b raportat la art. 211-215 C.p.p, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu cea a arestului la domiciliu prev. de art. 202 al4 lit. d.

Avocatul ales consideră că măsura arestului la domiciliu este necesară și suficientă pentru buna desfășurare a procesului penal, întrucât prin dispunerea acesteia inculpatului îi revine obligația de a respecta obligația de a nu lua legătura cu martorii. În susținerea cererii, avocată solicită instanței să aibă în vedere vârsta inculpatului, faptul că recunoscut faptele săvâșite, situația familială, în sensul că are în îngrijire un frate minor și o bunică foarte bolnavă, iar părinții săi sunt despărțiți și plecați în stăinătate.

Apărătorul inculpatului, subliniază că acesta a fost deja arestat în cauza timp de 3 luni de zile, nu a luat legătura și nu a influențat nici un martor, a fost deja audiat și a colaborat cu organele judiciare, mai mult a fost realizat și experimentul judiciar, astfel că prin înlocuirea măsurii arestării preventive inculpatul nu va iîngreuna în nici un fel cursul procesului. Totodată, arată că perioada în care a fost arestat a constituit un advertisment pentru inculpat, care a conștientizat pericolul social al faptelor săvârșite.

Reprezentantul DIICOT – Serviciul Teritorial Timișoara, solicită respingerea cererii formulate de inculpat ca netemeinică, si menținerea stării de arest preventiv, întrucât infracțiunea avută în vedere este una gravă, și anume infracțiunea de terorism. Prin faptele săvâșite s-a adus atingere ordinii și siguranței naționale a țării, aspect ce rezultă și din experimentul judiciar realizat în cauză, din care a rezultat că faptele ar fi putut conduce la uciderea mai multor persoane. În cadrul experimentul judiciar, prin detonarea bombei similare cu cea construită de inculpat a fost distrus și aproape în intregime și ultimul panou de dimensiuni umane folosit.

Procurorul arată că lăsare în libertate a inculpatului ar aduce o grava atingere drepturilor și libertățiilor cetățenilor, motiv pentru care solicită respingerea cererii și menținerea măsurii arestării prevenive luate față de inculpat.

Avocata incuplatului arată instanței că în cadrul experimentului judiciar, la realizarea bombei detonate, a fost folosită o cantitate dublă de material exploziv, fața ce cea folosită de inculpat.

Inculpatul V____ R____ C______, având ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii formulate, respectiv înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar sau cu măsura arestului la domiciliu pentru a putea avea grijă de familia sa.

JUDECĂTORUL DE DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI,

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 31.03.2014 sub nr. XXXXXXXXXXX avocat M____ Tripona, in calitate de apărător ales al inculpatului V____ R____ C______ in dosar penal nr. 163/D/P/2013, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului V____ R____ C______, în prezent aflat in ARESTUL IPJ T____, cu măsura controlului judiciar prevăzuta de art. 202 aliniatul 4 litera b raportat la art.211-215 C.pr.pen.

În mod subsidiar, în măsura in care instanța apreciază ca nu sunt îndeplinite condițiile înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar, solicită să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu prevăzuta de art.202 aliniat 4 litera d raportat la art.218-222 C. pr.pen.

În motivarea cererii se arată că la cererea de prelungire a arestării preventive anterioară, instanța a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, însă încheierea fost desființată de Înalta Curte de Casație și Justiție, admițându-se contestația procurorului.

Față de concluziile parții din proces instanța de judecata având in vedere dispozițiile procedurale așa cum erau ele reglementate prin norma veche, a considerat ca propunerea este temeinică si legală, dispunând prelungirea arestării preventive pe o perioada de 30 de zile; fără a ține cont de interceptările telefonice și ambientale în care inculpatul spune ca nu a mai confecționat niciodată astfel de petarde, ci doar petarde pentru perioada sărbătorilor de iarna, însă investigatorii sub acoperire chiar instigându-l a confecționa aceste petarde mai puternice, amenințându-l după cum se observă din declarațiile inculpatului, aceștia încercând sa-l instige in vederea vânzării de droguri sau de țigări, însă inculpatul refuzând vehement acest lucru .

Până si Legea 535/2004 art.4 punctul 2 explica „terorist - persoana care a săvârșit o infracțiune prevăzută de prezenta lege ori intenționează sa pregătească, sa comită, să faciliteze sau sa instige la acte de terorism”, așadar, inculpatul a fost instigat de către investigatorii sub acoperire sa confecționeze aceste petarde doar pentru a se întocmi un dosar penal și a-l face pe acesta sa devină un infractor periculos, însă împotriva acestora nu se iau nici un fel de măsuri, mai mult decât atât se poate observa că inculpatul confecționa petarde de cu mult timp în urma însă niciodată acesta nu a avut intenția de a fabrica așa zisele bombe la care a fost instigat, daca acești investigatori nu l-ar fi împins sa le confecționeze, inculpatul nu ar fi ajuns in aceasta situație.

Inculpatul a declarat faptul că pentru a fi lăsat în pace de către aceștia care îl presau cu confecționarea petardelor, le-a făcut, însă, încărcătura acestora nu era puternică și nu ar fi produs consecințe decât cum ar fi a unei petarde, acest lucru putând fi dovedit odată cu detonarea acestora, însă până la lămurirea aspectului consideră că poate beneficia de prezumția de nevinovăție.

Spre deosebire de pedepsele penale, măsurile preventive nu decurg dintr-o hotărâre definitivă, ci din interesele urmăririi penale și judecății, având caracter de măsuri excepționale și temporare. Acestea sunt necesare doar uneori, când se constată situația de obstrucție a procesului penal, sau o situație de pericol cert.

Arestarea preventivă a inculpatului este cea mai gravă măsură preventivă care se poate lua în cursul urmăririi penale, iar în aplicarea acesteia trebuie avută în vedere dispoziția art. 49 alin. 2 din Constituție, care prevede că „restrângerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o”.

Cu toate că inculpatul nu s-a sustras urmăririi penale, nu a împiedicat în nici un fel aflarea adevărului, nu intenționa sa săvârșească o nouă infracțiune, și nu a persistat în decizia infracțională, arătând regret, și a colaborat pe tot parcursul urmăririi penale, instanța a aplicat o măsură gravă.

Lăsând la o parte încadrarea juridică a faptelor, în condițiile în care inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție, prevăzută de art. 4 și art. 99 din C.pr.pen., temeiurile avute în vedere la menținerea arestului preventiv s-au schimbat prin _____________________ Noului Cod de procedură penală, care, la art. 223 alin.2 C.pr.pen., prevede criterii diferite la care instanța de judecată trebuie să se raporteze atunci când analizează daca măsura arestului preventiv mai este oportună față de inculpat.

În acest sens, în ceea ce privește primul criteriu, respectiv evaluarea gravitații faptelor de care este acuzat, lăsând la o parte reducerea pedepselor reglementate de noul cod penal precum si netemeinicia acuzațiilor pe care inculpatul a susținut-o încă din primul moment că se va dovedi prin detonarea acestor petarde nevinovăția sa și faptul că nu ar fi fost pusă în pericol viața nici unei persoane .

În ceea ce privește al doilea criteriu, prevăzut de art.223 alin.2 C.pr.pen., modul si circumstanțele de comitere a faptei, inculpatul solicita ca instanța să aibă în vedere că nu a confecționat bombe, ci petarde pe care le folosea cu ocazia sărbătorilor de iarnă . P___ la dovedirea acuzațiilor solicita schimbarea încadrării juridice de sub Legea 535/2004 art. 32 în art.346 Noul cod penal si anume nerespectarea regimului materiilor explozive .

În ceea ce privește criteriul prevăzut de art.223 aliniatul 2 C.pr.pen., privind anturajul și mediul din care provine inculpatul, nu se poate reține și nici nu s-a invocat în vreun moment ca acesta ar face parte dintr-un anturaj sau ca ar proveni dintr-un mediu care sa se afle în conflict cu legea penală.

De asemenea, în ceea ce privește ultimele două criterii care trebuiesc avute în vedere atunci când se apreciază asupra oportunității luării si menținerii măsurii arestului preventiv , respectiv antecedente penale și alte împrejurări, se solicită instanței să aibă în vedere ca inculpatul nu are antecedente penale , primind caracterizări din partea Primarului comunei, a preotului si a unui profesor, din cuprinsul cărora rezulta in mod indubitabil ca inculpatul are o conduita exemplara in societate si ca nu este considerat a fi un pericol social pentru societate si ca nu produce un efect negativ asupra încrederii sociale in capacitatea de reacție a autorităților față de aceste fapte

Apărătorul ales exemplifică cu practică CEDO, arătând că acesta s-a pronunțat în acest sens, statuând ca la menținerea unei persoane in detenție instanțele de judecata nu trebuie sa se raporteze numai la gravitatea faptelor, ci si la alte circumstanțe, in special cu privire la caracterul persoanei in cauza, la moralitatea, domiciliul, profesia, resursele sale materiale, legăturile sale cu familia, aspecte care au o mare pondere in aprecierea temeiniciei unei astfel de cereri .

Principala critica adusa actelor de urmărire penală de către inculpat, constă în aceea ca probele administrate în faza de urmărire penală, care nu se coroborează cu alte probe și nu sunt de natură a crea convingerea, respectiv nici măcar o presupunere rezonabilă ca inculpatul ar fi săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa .

Comiterea de infracțiuni nu constituie temei pentru privarea de libertate

Mai mult, comiterea de infracțiuni, chiar de o gravitate deosebită, reflectată de exemplu prin natura și cuantumul sancțiunii, nu constituie, prin ea însăși temei pentru privarea de libertate a inculpatului in forma detenției preventive. De asemenea, tendința de nerespectare a ordinii de drept caracterizează orice persoana care comite o fapta din sfera ilicitului penal in calitate de autor, instigator sau complice .

Desfășurarea în condiții bune a urmăririi penale și procesului penal nu presupune privarea lor de libertate, cu atât mai mult cu cât nu există probe că s-au sustras de la urmărirea penală sau că au încercat să zădărnicească aflarea adevărului în cauza sau sa influențeze vreun martor .

Până la condamnarea sa, persoana acuzată trebuie să fie considerată nevinovată iar cercetarea în libertate este indicată imediat ce arestarea preventiva încetează a mai fi rezonabilă si oportună. Aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se in considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz pentru a se vedea in ce măsura exista indicii certe cu privire la un interes public real care, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție, sa aibă o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării in stare de libertate .

Pentru a se stabili daca exista un astfel de pericol real, este necesar a se lua in considerare si alți factori, precum atitudinea si comportamentul celui acuzat după eliberare sau înainte de săvârșirea faptelor in baza cărora a fost plasat în detenție .

Concluzionând, și fata de dispozițiile art.202 alin. 1 si 3 C.pr.pen. si față de toate considerentele sus menționate, solicită instanței sa aibă în vedere că, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, cu atât mai mult cu cât inculpatul a fost audiat în fața instanței de judecată, măsura arestării preventive se impune a fi înlocuită cu măsura controlului judiciar prevăzută de art.202 alin.4 lit. b raportat la art.211-215 C.pr.pen. sau în subsidiar, în măsura în care se apreciază ca nu sunt îndeplinite condițiile înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar, solicită se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu prevăzuta de art. 202 alin.4 lit.d raportat la art.218-222 C.pr.pen., aceasta din urma măsura fiind suficientă fata de realizarea scopului masurilor preventive prevăzute de art.202 aliniat 1 C.pr.pen., în acord cu drepturile constituționale ale inculpatului, de vârsta frageda pe care acesta o are și de conduita sa .

Analizând cererea inculpatului în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și cu dispozițiile legale menționate, se apreciază că aceasta este neîntemeiată, întrucât inculpatul se află în situația prevăzută de art. 223 alin. 2 C.pr. pen. și, așa cum rezultă din probele administrate, există suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit faptele pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală, iar privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Sub acest aspect judecătorul de drepturi și libertăți constată că în momentul soluționării cererii de înlocuire a măsurii arestului preventiv, trebuie să se raporteze la perioada de timp cuprinsă între momentul rămânerii definitive a încheierii prin care s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu arestul la domiciliu (încheiere desființată de Î.C.C.J., prelungindu-se arestul preventiv față de inculpat) și momentul soluționării prezentei cereri, urmând să stabilească dacă temeiurile care au justificat prelungirea privării de libertate a inculpatului se mențin ori s-au schimbat, sau dacă au apărut temeiuri noi care să determine o asemenea măsură.

Astfel, se constată că prin încheierea nr. 12 din 17.03.3014 a judecătorului de drepturi și libertăți s-a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv cu arestul la domiciliu.

Prin încheierea penală nr. 974 din 19.03.2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis contestația procurorului, a desființat această încheiere și a prelungit arestul preventiv pe o durată de 30 de zile

Or, examinând dosarul de urmărire penală, judecătorul constată, pe de o parte, că în prezenta cauză, nu se poate tăgădui legalitatea măsurii preventive dispusă față de inculpat, iar pe de altă parte, se poate constata că temeiurile care au determinat inițial arestarea preventivă și ulterior prelungirea acesteia nu s-au modificat, justificând în continuare privarea de libertate a inculpatului având în vedere și timpul scurs de la ultima prelungire a acestei măsuri, respectiv 15 zile.

Se constată astfel că temeiurile avute în vedere la prelungirea măsurii arestării preventive de către Înalta Curte nu s-au schimbat în acest interval scurt de timp.

Instanța reține că aspectele relative la persoana inculpatului nu pot fi reanalizate în sensul indicat de inculpat cu atât mai mult cu cât acestea au fost analizate și cu ocazia prelungirii arestării preventive în urmă cu două săptămâni.

Este adevărată că legiuitorul nu limitează dreptul părții de a formula o astfel de cerere. Acest considerent justifică promovarea de către parte a acestui demers procesual, însă la aprecierea temeiniciei sale, instanțele sunt obligate a lua in considerare criteriile enunțate mai sus inclusiv perioada scursă de la ultima prelungire a măsurii preventive. A accepta un alt punct de vederea ar însemna să golim de conținut, efectul de constrângere a măsurii arestării preventive astfel cum este el calificat de legiuitor.

Reținând așadar că în speță există în acest moment motive suficiente și pertinente pentru menținerea inculpatului în stare de arest, se va respinge ca nefondată cererea inculpatului și va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DISPUNE:

În baza art. 242 C.pr.pen, respinge cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpatului V____ R____ C______, fiul lui C_______ C_________ și A_______ C_______, n. 23.03.1993 în A___, jud. A___, dom. în _____________________, jud. A___, C.N.P. xxxxxxxxxxxxx.

În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă inculpatul la plata sumei de 50 lei, cheltuielile judiciare avansate de stat.

Cu drept de contestație în termen de 48 ore de la comunicare.

Pronunțată în camera de consiliu, azi, 04.04.2014 ora 11,45.

Judecător de drepturi și libertăți

F_________ P____

Grefier

A__ M____ I______ C____

Red. P.F./04.04.03.2014

Tehnored A.M.I.C/04.04.201