Dosar nr.XXXXXXXXXXXXXX
3831/2014
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.681/C
Ședința publică din data de 08 septembrie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: N______ S___
GREFIER: D______ S________
Ministerul Public - P________ de pe lângă Curtea de Apel București, este reprezentat de procuror M_____ M_____.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de inculpatul U____ F_____ împotriva încheierii de ședință din data de 29 august 2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în Dosarul nr.XXXXXXXXX14.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul inculpat U____ F_____, personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărători aleși.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra contestației cu care a fost sesizată.
Apărătorul ales al contestatorului inculpat, avocat I___ P____, având cuvântul, solicită admiterea contestației, desființarea încheierii de ședință din data de 29 august 2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală, pe care o consideră netemeinică din următoarele considerente:
În primul rând, solicită să se constate că încheierea contestată este nemotivată, în sensul că în cele două paragrafe ale încheierii de ședință de la paginile 4 și 5, judecătorul fondului lasă să se înțeleagă că respinge cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive, pe motiv că ar persista suspiciunea rezonabilă a existenței faptelor pentru care inculpatul a fost arestat preventiv.
În al doilea rând, consideră că judecătorul fondului nu a făcut o analiză suficientă pentru a respinge cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive și nu se apleacă sub nicio formă asupra condițiilor prev. de art.242 alin.2 Cod procedură penală. Astfel, susține că din conținutul încheierii contestate, nu rezultă că judecătorul fondului ar fi făcut o analiză suficientă, pertinentă și corespunzătoare în ceea ce presupune că scopul măsurilor preventive poate fi atins și prin admiterea unei astfel de cereri.
Din punct de vedere al apărării, arată că nu există nicio dovadă la dosarul cauzei, din care să rezulte temerea că odată ce va fi pus în libertate inculpatul, acesta se va sustrage de la judecarea cauzei, că va influența vreun martor, că va altera în vreun fel mijloacele de probă existente în cauză sau că va comite alte fapte de natură penală.
Nu în ultimul rând, solicită a se reține că inculpatul se află arestat preventiv de zece luni de zile și că de la momentul arestării preventive și până în prezent nu există nicio cauză imputabilă inculpatului în ceea ce privește celeritatea și finalitatea dosarului, că de două luni de zile nu s-a administrat nici un fel de probă în această cauză.
Conform art.202 alin.3 Cod procedură penală, consideră că măsura preventivă nu mai este proporțională cu gravitatea acuzației aduse, că perioada de arest preventiv s-a transformat într-o executare anticipată a pedepsei.
Al doilea apărător ales al contestatorului inculpat, având cuvântul, arată că există două cereri de înlocuire a măsurii arestării preventive care au fost admise de către judecătorul fondului, însă, la data de 29 august 2014 nu a fost păstrată continuitatea completului de judecată, astfel că, magistratul care a soluționat cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive, nu a perceput modalitatea în care s-a desfășurat procesul penal.
Susține că în cauză au fost audiați patru martori despre care nu se face vorbire în încheierea contestată, doi fiind audiați cu identitate protejată care nu au perceput în mod direct că inculpatul U____ dă bani cu camătă.
De asemenea, susține că în cauză mai sunt de audiat martori cu identitate protejată, sens în care apreciază că punerea în libertate a inculpatului nu poate influența declarațiile acestora.
În consecință, solicită admiterea contestației, să se aprecieze că, dincolo de termenul rezonabil de 10 luni de zile petrecut în arest de inculpat, infracțiunea de camătă nu este o infracțiune gravă prin natura ei, că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, provine dintr-o familie organizată, are doi copii și că parchetul nu a reușit să demonstreze, nici în faza de urmărire penală și nici în faza de cercetare judecătorească că există indicii că inculpatul, dacă va fi lăsat în libertate ar putea influența cercetarea judecătorească.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea contestației ca nefondată și menținerea încheierii de ședință pronunțată de către instanța de fond ca fiind legală și temeinică, considerând că se impune ca inculpatul să rămână în stare de arest preventiv, pentru a se asigura buna desfășurarea procesului penal și pentru a nu se zădărnici aflarea adevărului, având în vedere natura și gravitatea faptelor de camătă și spălare de bani pentru care este cercetat, declarațiile martorilor cu identitate protejată, precum și împrejurarea că în cauză, anumite persoane, așa cum au declarat, de teama inculpatului și a familiei acestuia au solicitat să fie audiate sub o altă identitate.
Totodată, consideră că lăsarea în libertate a inculpatului creează o stare de pericol pentru ordinea publică, având în vedere activitatea infracțională a acestuia precum și susținerile martorilor audiați în cauză.
Contestatorul inculpat U____ F_____, personal, în ultimul cuvânt, susține că martorii audiați cu identitate protejată au declarat că nu îl cunosc ca pe o persoană rea și că nu au cunoștință dacă acesta a dat bani cu camătă. De asemenea, arată că se va supune hotărârii judecătorești pronunțată de către instanță, indiferent care va fi aceea însă dorește să fie arestat la domiciliu întrucât are doi copii, pe care nu i-a văzut de nouă luni de zile.
C U R T E A
Asupra cauzei penale de față, reține următoarele:
Prin încheierea din 29.08.2014 Tribunalul București – Secția I Penală în baza art. 242 Cod proc.pen. a respins ca neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul U____ F_____.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța a reținut că inculpatul U____ F_____ a fost trimis în judecată pentru săvârșirea, în concurs real a infracțiunilor de camătă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 351 din C.pen. și spălare a banilor, faptă prevăzută și pedepsită de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea 656/2002, republicată, astfel cum a fost modificată prin art. 111 pct. 2 alin. (1) din Legea 187/2012, cu aplic. art. 5 din C.pen., ambele cu aplic. art. 38 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 5 C.pen.
Cu privire la activitatea infracțională desfășurată de inculpat, se reține că în perioada ianuarie 2012 – aprilie 2013, a acordat cu titlu de îndeletnicire împrumuturi bănești la care a perceput dobânzi unor persoane cunoscute personal sau prin intermediul altor persoane.
Din probatoriul administrat în cauză a reieșit că în perioada de referință inculpatul U____ F_____ a împrumutat bani cu camătă următoarelor persoane:
S-a mai arătat că, inculpatului U____ F_____, în perioada ianuarie 2012 – aprilie 2013, a folosit banii proveniți din săvârșirea infracțiunii de camătă pentru a-și construi un imobil tip locuință în orașul Voluntari, _____________________. 65, jud. Ilfov, finisat, utilat și mobilat ultramodern, pe care îl folosește împreună cu familia sa, disimulând adevărata natură a provenienței și proprietății acestui imobil, prin aceea că l-a înregistrat și a efectuat toate operațiunile cu privire la acesta prin intermediul soacrei sale, C______ F______.
Prin încheierea nr.574 din 19.11.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr. xxxxx/301/2013, s-a admis recursul declarat de P________ de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București împotriva încheierii din 12.11.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, s-a casat încheierea recurată și rejudecând în fond, s-a admis propunerea formulată de P________ de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului U____ F_____ pentru o perioadă de 29 zile, începând cu data încarcerării.
Ulterior măsura a fost prelungită și menținută, în mod succesiv, ultima oară prin încheierea Curții de Apel București din data de 29.04.2014.
Tribunalul a considerat că asupra inculpatului planează în continuare suspiciunea rezonabilă că ar fi săvârșit faptele pentru care este cercetat. Elementele de probă care susțin acuzația au fost analizate definitiv la momentul luării măsurii preventive și nu s-au modificat până în prezent.
Pe de altă parte, tribunalul a constatat că, în cauză, există situația prev. de art. 223 al.2 C.p.p., respectiv există indicii că inculpatul U____ F_____ a comis infracțiunile imputate iar privarea acestuia de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Cât privește circumstanțele de ordin personal invocate, acestea ar fi trebuit să-l preocupe pe inculpat anterior comiterii faptelor ce i se rețin în sarcină, în așa măsură încât să se abțină de la comportamente antisociale.
Pe de altă parte, chestiunile la care face referire inculpatul au fost analizate, la momentul luării măsurii arestării preventive, concluzionându-se că nu se justifică cercetare pe mai departe a inculpatului în stare de libertate. Ca atare, nu s-ar putea susține că după trecerea unei perioade de timp, aceleași elemente să fundamenteze o soluție de punere în libertate chiar subsumată obligațiilor ce s-ar putea impune potrivit art.215 NCPP ori art.221 NCPP.
În consecință, raportat la împrejurările concrete în care se reține că s-ar fi săvârșit infracțiunile, natura și gravitatea acestora, Tribunalul a apreciat că la acest moment procesual nu se justifică înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai puțin restrictivă.
Împotriva acestei încheieri a declarat contestația inculpatul U____ F_____, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se susține în primul rând, că încheierea contestată este nemotivată, în sensul că în cele două paragrafe ale încheierii de ședință de la paginile 4 și 5, judecătorul fondului lasă să se înțeleagă că respinge cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive, pe motiv că ar persista suspiciunea rezonabilă a existenței faptelor pentru care inculpatul a fost arestat preventiv.
În al doilea rând, consideră că judecătorul fondului nu a făcut o analiză suficientă pentru a respinge cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive și nu se apleacă sub nicio formă asupra condițiilor prev. de art.242 alin.2 Cod procedură penală. Astfel, susține că din conținutul încheierii contestate, nu rezultă că judecătorul fondului ar fi făcut o analiză suficientă, pertinentă și corespunzătoare în ceea ce presupune că scopul măsurilor preventive poate fi atins și prin admiterea unei astfel de cereri.
La dosarul cauzei nu există nicio dovadă din care să rezulte temerea că odată ce va fi pus în libertate inculpatul, acesta se va sustrage de la judecarea cauzei, că va influența vreun martor, că va altera în vreun fel mijloacele de probă existente în cauză sau că va comite alte fapte de natură penală.
Se mai susține că inculpatul se află arestat preventiv de zece luni de zile și că de la momentul arestării preventive și până în prezent nu există nicio cauză imputabilă inculpatului în ceea ce privește celeritatea și finalitatea dosarului, că de două luni de zile nu s-a administrat nici un fel de probă în această cauză. Totodată, trebuie avut în vedere că infracțiunea de camătă nu este o infracțiune gravă prin natura ei, că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, provine dintr-o familie organizată, are doi copii și că parchetul nu a reușit să demonstreze, nici în faza de urmărire penală și nici în faza de cercetare judecătorească că există indicii că inculpatul, dacă va fi lăsat în libertate ar putea influența cercetarea judecătorească.
Curtea, examinând contestația formulată de inculpat, prin prisma 242 alin. 2 Cod procedură penală constată că acesta nu este întemeiată.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea mai multor infracțiuni, acesta fiind arestat preventiv la data de 19.11.2013, instanța constatând îndeplinirea cerințelor art.143 și art.148 alin.1 lit.f VCPP, după cum se constată că instanța a făcut o analiză, chiar dacă succintă a lipsei cerințelor care pot conduce la înlocuirea arestului preventiv, motivând prin considerentele încheierii soluția pronunțată.
Chiar dacă infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat au un regim sancționator mai blând în urma modificărilor aduse prin noul cod penal, nu pot fi ignorate dispozițiile art. 223 alin. 2 NCPP care prevăd posibilitatea luării măsurii arestului preventiv în cazul comiterii unei infracțiuni de spălare a banilor sau pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare și dacă există dovezi din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapta penală.
Ori în cauză există dovezi că inculpatul a comis infracțiunile reținute în sarcina sa, faptele reținute prezintă prin ele însele un grad ridicat de pericol social, dar comiterea acestora în împrejurările cauzei, în modalitatea concretă reținută, prin punerea la punct a unui mod de acțiune amplu și cauzarea unui important prejudiciu material, dar și cu relevarea unei perseverențe infracționale a inculpatului, ce sporește cu mult periculozitatea faptelor și a inculpatului, creând în rândul opiniei publice o tulburare și un sentiment de insecuritate ce pot fi atenuante și prin restrângerea libertății făptuitorilor. Aceste elemente expuse, alături de complexitatea cauzei, necesitatea unei bune desfășurări a procesului penal, justifică în continuare menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.
Circumstanțele personale favorabile invocate de inculpat, nu pot prin ele însele să justifice înlocuirea arestului preventiv cu alte măsuri preventive mai puțin restrictive, acestea, chiar prin obligațiile instituite în sarcina inculpatului nu ar oferi garanții suficiente pentru o bună desfășurare a procesului penal, dar nici pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică.
Regăsindu-se cerințele art.223 din Codul de procedură penală, dar constatându-se și subzistența temeiurilor care au justificat măsura arestului preventiv, reiese că măsura este și proporțională cu gravitatea faptelor, împrejurările cauzei și modul de acțiune al inculpatului contribuind la realizarea bunei desfășurări a procesului penal.
Așa fiind, contestația va fi respinsă ca nefondată, potrivit art.425/1 alin.7 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală.
Urmează a face aplicarea art.275 alin.2 din Codul de procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 1 lit. b din Codul de procedură penală, respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul U____ F_____ împotriva încheierii din data de 29.08.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr. XXXXXXXXX14.
În temeiul art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală, obligă pe contestatorul inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 08 septembrie 2014.
PREȘEDINTE,
N______ S___
GREFIER,
D______ S________
Red. N.S.
Dact.G.P.
2 ex.
Red. A. M______ – Tribunalul București – Secția I Penală