R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXXXXX

(3274/2014)

DECIZIA PENALĂ NR. 730/CO

Ședința publică din 22.09.2014

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: O___ B_____

GREFIER: I_____ D___

Ministerul Public - P________ de pe lângă ÎCCJ – D_____ Structura Centrală a fost reprezentat de doamna procuror C______ C_______.

Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată inculpatul T____ M_____ împotriva încheierii de ședință din data de 11.09.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul – inculpat T____ M_____ personal, adus de la locul de deținere – Arestul DGPMB.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la data de 22.09.2014 s-a depus la dosar o cerere de amânare a cauzei, formulată de apărătorul ales al contestatorului – inculpat, avocat C_________ G_______, pentru imposibilitate de prezentare din motive medicale.

La solicitarea contestatorului – inculpat ca instanța să rămână în pronunțare la acest termen, Curtea desemnează apărător din oficiu, de serviciu, pentru asigurarea asistenței juridice obligatorii a inculpatului, pe doamna avocat P_____ A__ M____ și lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea acesteia să studieze dosarul și să pregătească apărarea.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, a răspuns contestatorul – inculpat T____ M_____ personal, adus de la locul de deținere – Arestul DGPMB și asistat de apărător desemnat din oficiu de instanță, avocat P_____ A__ M____.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul contestatorului – inculpat solicită admiterea contestației și, conform art. 231 alin.7 Cpp, revocarea măsurii arestului preventiv, având în vedere conduita inculpatului, care nu are antecedente penale și dorește să contribuie la aflarea adevărului în cauză.

În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu una dintre măsurile prevăzute de art. 202 alineat 4 lit. b sau d C.pr.pen, respectiv, măsura controlului judiciar sau arestul la domiciliu, apreciind că scopul prevăzut de art. 202 alineat 1 C.pr.pen. poate fi atins și printr-o astfel de măsură mai puțin restrictivă de libertate.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației, ca nefondată, întrucât apreciază ca temeinică și legală încheierea atacată. Menționează că instanța fondului, în mod corect a apreciat că la dosarul cauzei sunt probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele reținute în sarcina acestuia, fiind vorba de aderare la un grup infracțional organizat și trafic de minori, fapte care au fost săvârșite în perioada 2009 – 2012, ceea ce denotă o perseverență și o siguranță manifestată de inculpat în activitatea infracțională. Astfel, apreciază că la acest moment procesual, singura măsură proporțională cu gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului este arestul preventiv, întrucât infracțiunea de trafic de persoane este o infracțiune gravă, prevăzută și expres de art. 223 alineat 2 teza I Cod procedură penală, pentru care se poate lua această măsură preventivă. Având în vedere, totodată, că inculpatul s-a sustras practic de la urmărirea penală, față de acesta fiind emis un mandat de arestare preventivă în lipsă, apreciază că măsura arestului preventiv este singura care este în concordanță cu scopul pentru care a fost instituită, respectiv, buna desfășurare a procesului penal și de asemenea, singura aptă să înlăture o stare de pericol pentru ordinea publică, având în vedere, astfel cum a precizat anterior, gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului.

Contestatorul – inculpat, având ultimul cuvânt, precizează că nu are nimic de spus.

C U R T E A,

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 11.09.2014, Tribunalul București – Secția I Penală, a confirmat arestarea preventivă a inculpatului T____ M_____ și executarea mandatului de arestare preventivă nr.361/UP/02.12.2013, emis de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr. xxxxx/3/2013 și a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar sau a arestului la domiciliu, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin încheierea de ședință dată în camera de consiliu la data de 02.12.2013 de către Tribunalul București - Secția a II-a Penală s-a dispus, între altele, arestarea preventivă a inculpatului T____ M_____, pe o perioadă de 30 de zile de la data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă. Mandatul de arestare preventivă a fost pus în executare la data de 10.09.2014, inculpatul fiind condus la completul la care se află spre soluționare dosarul cauzei, în vederea audierii sale în termenul prevăzut de art. 231 alin. 4 Cod procedură penală.

La termenul din data de 11.09.2014 tribunalul i-a adus la cunoștință inculpatului infracțiunile de care este acuzat și dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i atenția că tot ceea ce declară poate fi folosit împotriva sa (art. 231 alin. 7 Cod procedură penală coroborat cu art. 225 alin. 8 Cod procedură penală), declarația inculpatului T____ M_____ fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei (filele 38-40, vol. V).

Având a se pronunța conform prevederilor art. 231 Cod procedură penală, privind executarea mandatului de arestare preventivă emis în lipsa inculpatului, în contextul probelor administrate și al motivelor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, tribunalul a constatat că, potrivit prevederilor art. 202 Cod procedură penală, măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni, cu mentiunea prevăzută de alin. 3 al articolului arătat, în sensul că măsura preventivă trebuie să respecte criteriul proporționalității acesteia cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și al necesității dispunerii sale pentru realizarea scopului urmărit.

Analizând cauza și situația inculpatului T____ M_____ în lumina prevederilor legale interne și a jurisprundenței Curții Europene, tribunalul a constatat existența indiciilor temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul este presupusul autor al faptelor pentru care este cercetat, și anume infracțiunea de aderare la un grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003 (în prezent art. 367 Cod penal, art. 126 din Legea nr. 187/2012), și infracțiunea de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 (în prezent art. 211 Cod penal), fapte aflate în concurs real, reținând în acest sens următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de sesizare din oficiu al organelor de poliție; declarațiile părților vătămate; declarațiile martorilor audiați în cauză; verificările și investigațiile efectuate de organele de poliție; declarațiile învinuiților și inculpaților; procesele-verbale de recunoaștere de pe planșe fotografice; interceptările convorbirilor telefonice, procesele-verbale de percheziție domiciliară; activitățile de cooperare polițienească și de cooperare judiciară internațională, actele întocmite de către organele de urmărire penală.

Din conținutul sus-menționatelor mijloace de probă tribunalul a reținut existența indiciilor temeinice care confirmă presupunerea că inculpatul T____ M_____, în perioada septembrie 2009 - martie 2012, după ce în prealabil a efectuat demersuri și a obținut cărți de identitate false pentru două minore, respectiv O____ M______ D____ și L______ I______, le-a găzduit și a încercat să le transporte pe acestea ilegal în Italia, fiind însă opriți la granița cu Ungaria datorită depistării actelor false.

Conform prevederilor art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, s-a reținut că măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit infracțiunea de trafic de persoane sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare (în prezenta cauză) și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care provine inculpatul, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, s-a constatat că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Având în vedere natura și gravitatea faptelor pentru care este cercetat inculpatul, modalitatea de comitere a acestora, caracterul repetitiv al actelor materiale, impactul negativ în rândul societății civile, ce creează un sentiment de nesiguranță și incertitudine, circumstanțele ținând de persoana inculpatului, anturajul și mediul din care acesta provine, tribunalul a constatat și a reținut că privarea de libertate a inculpatului T____ M_____ este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, temeiurile ce au fundamentat inițial arestarea inculpatului nemodificându-se și fiind în continuare actuale și prezente, situație față de care s-a apreciat că se impune confirmarea mandatului de arestare preventivă, neexistând argumente care ar putea justifica revocarea sau înlocuirea acestei măsuri.

Împotriva acestei sentințe a formulat contestație inculpatul T____ M_____, care, prin apărătorul său, a solicitat admiterea contestației și, conform art.231 alin.7 Cpp, revocarea măsurii arestului preventiv, având în vedere conduita sa, arătând că nu are antecedente penale și dorește să contribuie la aflarea adevărului în cauză.

În subsidiar, inculpatul a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu una dintre măsurile prevăzute de art. 202 alineat 4 lit. b sau d C.pr.pen, respectiv, măsura controlului judiciar sau a arestului la domiciliu, apreciind că scopul prevăzut de art.202 alineat 1 C.pr.pen. poate fi atins și printr-o astfel de măsură mai puțin restrictivă de libertate.

Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, Curtea apreciază contestația formulată ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 231 al. 7 Cod procedură penală, în cazul în care mandatul de arestare a fost emis în lipsă, la punerea în executare a acestuia, judecătorul sau completul la care se află spre soluționare dosarul cauzei procedează la audierea inculpatului, evaluează declarația acestuia în contextul probelor administrate și a motivelor avute în vedere la luarea măsurii, putând dispune confirmarea arestării preventive și a executării mandatului ori, revocarea sau înlocuirea cu o altă măsură preventivă.

În considerarea acestui text de lege, Curtea în consens cu prima instanță constată că declarația inculpatului nu are aptitudinea de a infirma probele pe care se întemeiază presupunerea rezonabilă că acesta a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat și, fără a reitera mijloacele de probă relevante, Curtea își însușește argumentele primei instanțe sub acest aspect.

Cât privește motivele avute în vedere la luarea măsurii arestării, se constată în prealabil că, deși nu există o suprapunere perfectă, cazul de arestare prevăzut de Codul de procedură penală din 1968, avut în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive, se regăsește între cazurile de aplicare a măsurii arestării preventive și în Codul de procedură penală în vigoare la momentul soluționării prezentei, alin. 2 al art. 223, menționând expres că în cazul în care din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune de trafic de persoane și pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia se constată că privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Cu privire la această din urmă condiție, Curtea reține că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului se admite că anumite infracțiuni, prin gravitatea lor și prin reacția publică la săvârșirea lor, pot da naștere unui pericol pentru ordinea publică ce ar putea să justifice arestarea preventivă cel puțin pentru o perioadă de timp.

Astfel, în mod corect a apreciat prima instanță că lăsarea în libertate a inculpatului area aptitudinea de a tulbura ordinea publică, prin raportare la natura și gravitatea faptei, dar mai ales prin caracterul organizat al activității infracționale, dezinvoltura cu care inculpatul a recurs la ajutarea unei rețele care exploata sexual minore pentru a obține venituri, ceea ce denotă un profund dispreț la adresa unor persoane extrem de vulnerabile și implicit un potențial criminogen extrem de ridicat al acestuia și reflectă o personalitate antisocială.

În condițiile în care cercetarea judecătorească este în curs, nu este oportună lăsarea în libertate a inculpatului, pe de o parte pentru a nu-i da acestuia posibilitatea de a lua legătură cu celelalte persoane implicate sau cu victimele, iar pe de a ltă parte pentru a asigura prezența acestuia pe parcursul procesului penal, în contextul în care s-a sustras executării mandatului de arestare aproximativ 10 luni.

Pentru aceste considerente, Curtea va respinge, ca nefondată, contestația și va obliga contestaorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul inculpat, T____ M_____, împotriva încheierii de ședință din data de 11.09.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX*.

Obligă pe contestator la plata sumei de 200, cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 22.09.2014.

PREȘEDINTE,

O___ B_____

GREFIER,

I_____ D___

Red.B.O./28.10.2014

Thred.V.D.5 ex./03.10.2014

T.B.S.1– jud.T.V.M.